1,976 matches
-
mările nu au nici ele două nume. Kawabata se scrie cu kapa și dublu w. Medicul nu-l mai aude și scrie mai departe În registrul de pe genunchi. Instrumentele dispar, Împreună cu halatul murdar și pătat de sânge al medicului, În sacoșa de plastic. Pătura Întinsă pe jos, În fața Încăperii primește trupul gol al lui Kawabata, Înfășurându-l ca pe-o mumie. Antoniu Îi Întinde felcerului , o pereche de pantaloni, o cămașă și un sacou. -Vă rog să-l Îmbrăcați cu ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
scurge o materie moale, gelatinoasă de pe o suprafață denivelată. S-a ridicat cu greu și, năucit de loviturile primite, a mai avut puterea să găsească cartea cu Psalmi și caietele În care Își scria istoriile. Le -a pus Într-o sacoșă de plastic, În care a Îndesat două cămăși, un sacou și un prosop. Si-a lipit urechea de pieptul nemernicului, Încercând să audă bătăile inimii .. Nu era mort, slavă Domnului! Respira, și asta l-a umplut de bucurie pe Antoniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
șine, și se apropie de stație. Strada pe care o caută e vizavi. Traversează orbește prin fața tramvaiului, care tocmai a plecat din stație. E izbit din plin, se aud țipete, și tramvaiul oprește. Antoniu moare sub privirile neputincioase ale trecătorilor. Sacoșa cu cele două caiete zboară câțiva metri mai departe de trupul lui și caietele se Împrăștie pe șinele de tramvai.. Un polițist, venit În grabă la fața locului, ridică de pe jos caietele, și le deschide În căutarea unui indiciu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
conservă de ton. A apăsat una, două, trei taste la casă, iar pe ecran a apărut scris 149 de dolari. — Ca să fiți dumneavoastră liniștit, să știți că am închis bine de tot pungile, îmi zice. A pus pachetul într-o sacoșă de plastic, în caz că plouă, și mi-a spus: — Să-mi ziceți dacă lipsește ceva. Am impresia că piciorul tot nu v-a lăsat. Pachetul a zornăit tot drumul spre casă. Sub brațul meu, hârtia maronie a alunecat și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de-alături, ori se uită la un film. Sub podea, cineva zbiară, un câine latră, se trântesc niște uși, iar funcționarul de la casa de licitații cântă o melodie. Intru în baie și sting lumina. Ca să nu văd ce-i în sacoșă. Ca să nu văd ce trebuie să iasă. În întunericul dureros de strâmt, înghesui un prosop în crăpătura de sub ușă. Mă așez pe veceu, cu pachetul în poală, și ascult. Asta-i ceea ce numim civilizație. Oameni care, altfel, n-ar arunca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
fereastră. Pompierii le țintesc cu furtunurile din care țâșnesc arcuri albe de apă. Un tânăr cu microfonul în mână intră în cadru și, în spatele lui, Helen și Stridie stau și privesc incendiul, cu capetele atingându-li-se. Stridie ține o sacoșă de cumpărături. Helen îl ține de mână. Ridicând sticla de spirt, Mona se uită să vadă cât a mai rămas. Zice: — Ce mi-ar plăcea să fiu bioenergetician! Doar să-i ating pe oameni, și ei să se vindece. Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Așa, avem în cursă, pe trasee, următoarele mașini... Vlad înclină capul, mulțumind cu glas scăzut. Se întoarce încet și iese. Afară, pe peron, agitația e în toi. O mulțime de oameni încărcați cu tot felul de bagaje, între care predomină sacoșele cu pîine albă și sacii cu pîine neagră, pui congelați, sticle cu ulei și pești mititei, congelați, lipiți aiurea unul de altul asemeni scoicilor dintr-un fragment de rocă preistorică, aleargă de la o cursă la alta întrebînd, insistînd, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se întinde pe spate, trage pălăria pe ochi și-și bagă palmele sub ceafă, una peste alta. Mai încolo, spre sobă, familia cu copii a ocupat o masă, ținînd cu greu în brațe copiii adormiți, căutînd în același timp prin sacoșe să scoată de mîncare. Studenta și Lazăr s-au așezat la o masă, bătrîna cu andrelele a uitat de flanea și spune ceva bătrînului care aprobă continuu, Letiția stă cu fața spre sobă, să-și încălzească genunchii goi iar femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
bea nimic fratele meu omul? îl întreabă Ovidiu. Un ceai fierbinte, mîine spre ziuă răspunde Lazăr din mers. Cînd ajunge lîngă scaunul său, rămîne un timp în picioare, cu privirea absorbită de cei doi gemeni, care încep să se trezească. Sacoșele stau desfăcute, iar părinții au scos din ele toate cele necesare mesei de seară: o pungă cu mîncare, două biberoane, două termosuri, un pachet cu șervețele, două prosoape. Tatăl toarnă ceai dintr-un termos și-i dă biberonul copilului din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pungă cu mîncare, două biberoane, două termosuri, un pachet cu șervețele, două prosoape. Tatăl toarnă ceai dintr-un termos și-i dă biberonul copilului din brațele sale. Copilul scutură din cap, refuzînd. Atunci, tatăl se apleacă, scoate altă sticlă din sacoșă, toarnă în ea lapte din cel de-al doilea termos și-i dă băiatului, care începe să sugă, ținînd cu putere sticla între degetele lui mici. În brațele mamei, celălalt băiat se agită cît poate, respingînd pe rînd și ceaiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cuvînt magic, băiatul din brațele tatălui lasă slobodă sticla și strigă: ala! Tatăl prinde între genunchi sticla pornită în jos și o așază pe mijlocul mesei, în vreme ce soția, lăsînd copilul din brațele sale să stea jos, în picioare, caută prin sacoșe. Dacă scoate două olițe din sacoșă, mă duc și-mi vînd ceasul pe-o țuică! mormăie Lazăr, observînd că și studenta privește într-acolo. Vinde-l rîde studenta încet, cînd femeia scoate dintr-o sacoșă două olițe, una roșie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lasă slobodă sticla și strigă: ala! Tatăl prinde între genunchi sticla pornită în jos și o așază pe mijlocul mesei, în vreme ce soția, lăsînd copilul din brațele sale să stea jos, în picioare, caută prin sacoșe. Dacă scoate două olițe din sacoșă, mă duc și-mi vînd ceasul pe-o țuică! mormăie Lazăr, observînd că și studenta privește într-acolo. Vinde-l rîde studenta încet, cînd femeia scoate dintr-o sacoșă două olițe, una roșie și una albastră, din material plastic, puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
jos, în picioare, caută prin sacoșe. Dacă scoate două olițe din sacoșă, mă duc și-mi vînd ceasul pe-o țuică! mormăie Lazăr, observînd că și studenta privește într-acolo. Vinde-l rîde studenta încet, cînd femeia scoate dintr-o sacoșă două olițe, una roșie și una albastră, din material plastic, puse una în alta, învelite într-o pungă de polietilenă. Femeia ia copilul în brațe, ia și una din olițe, îndreptîndu-se spre chelner, întrebîndu-l din priviri unde e toaleta. Intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
face stînga împrejur. Studenta a uitat de curs, pe care îl mai ține încă deschis pe brațe, rămînînd cu privirea mărită, îndreptată spre Lazăr. Pariez c-o să se ducă și la veceu însoțit noaptea asta rîde încet Lazăr, trăgînd din sacoșă pachetul cu programele de sală. Nu vrei jumătate din pachet, să pui capul? Mesele astea-s cam joase. Nu mă culc încă. Ce reviste-s astea? Programe de sală pentru o piesă de teatru. De cine? De unul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se uită fix în ochii mamei, spunînd: Ala! cu un ton de reproș, după care, încremenește cîteva clipe, continuînd să privească în ochii mamei, rămasă în așteptare. Ala murmură el fără convingere, relaxîndu-se. Femeia strînge din buze, caută într-o sacoșă, de unde scoate pantalonași, cu care începe să-l schimbe. Ala murmură copilul, cînd se vede dezbrăcat de pantaloni. Maică-sa îi lipește un vîrf de palmă peste fundul gol. Oala! S-o ceri înainte, nu după ce-i dai drumul. Lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
femeia spre copilul din brațele sale. De ce scoți mîncarea din gură? Acuși o iei, na-na! Lasă-l că-l hrănesc eu spune soțul. Fă-le niște lapte praf și dă-le în biberon arată soția cu privirea spre una din sacoșe. Dacă-i apucă aici colita? Colita! -face un gest furios soția. Nu eu i-am îmbolnăvit de colită răbufnește soțul. Eu, sigur că da! Puteai să le mai dai piept o lună, pînă se răcea, nu să-i înțărci în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
bolnav, în vreme ce profesorul, așezat alături, plictisit de-a binelea, se ridică și începe să se plimbe, trăgînd uneori cu coada ochiului spre masa unde cele două bătrîne sporovăiesc continuu, iar de o vreme încoace, femeia cu ochelari a scos din sacoșă un pachet cu cărți și face pasiențe, mai mult ca un tic nervos, fără să fie atentă întotdeauna la ce iese, spre nemulțumirea soțului, care se tot ridică de pe saltea și o invită să se așeze. Mai lasă-mă, omule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
semn de întîmpinare, i s-a făcut milă. A început să plîngă, dar nu de mila cățelușei. Abia tîrziu, cînd suspinele i s-au mai potolit, a înțeles că vorba femeii aceleia, de undeva de pe la mijlocul rîndului, grasă, încărcată de sacoșe, probabil gospodină, mamă a cîtorva copii, care i-a strigat că n-ar fi în stare să ia un copil de la leagăn, a durut-o profund. Cu mulți ani înainte, cînd a născut-o pe Doina, în toamna aceea, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
scap", dar n-a fost așa. De trei mii cinci sute a scăpat urgent: un anticar îi dăduse adresa unuia care avea Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent a lui Călinescu, în perfectă stare. Cu cartea într-o sacoșă, cu restul de bani în fundul sacoșei, sub carte, a plecat acasă, la țară. A pus sacoșa cu totul într-un cufăr de lemn, de pe vremea claselor 5-7. Peste o lună jumate a fost dat afară. "E drept, fără a pretinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
De trei mii cinci sute a scăpat urgent: un anticar îi dăduse adresa unuia care avea Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent a lui Călinescu, în perfectă stare. Cu cartea într-o sacoșă, cu restul de bani în fundul sacoșei, sub carte, a plecat acasă, la țară. A pus sacoșa cu totul într-un cufăr de lemn, de pe vremea claselor 5-7. Peste o lună jumate a fost dat afară. "E drept, fără a pretinde anularea din punct de vedere estetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
îi dăduse adresa unuia care avea Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent a lui Călinescu, în perfectă stare. Cu cartea într-o sacoșă, cu restul de bani în fundul sacoșei, sub carte, a plecat acasă, la țară. A pus sacoșa cu totul într-un cufăr de lemn, de pe vremea claselor 5-7. Peste o lună jumate a fost dat afară. "E drept, fără a pretinde anularea din punct de vedere estetic a acestor lucrări, țin să precizez că multora din ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de la uzină, mi-e prieten și are locurile șase-șapte. Înțelegi? Aș vrea să nu fiu de acord. Înseamnă răutate și nu trebuie să ne caracterizeze. Ia-o ca o ironie, Doina. Atunci..., da. Mihai traversează sufrageria, cu telefonul într-o sacoșă, oprindu-se la cuierul de la intrare, să-și îmbrace paltonul. Știi, Mihai..., începe Doina timid, ajutîndu-l să-și potrivească fularul mă gîndesc că ai putea să judeci sever cele discutate, ba ai să ajungi să dai vina pe coniac. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cred, că s-a întîmplat așa între noi. Decît o dragoste incertă, umbrită de suspiciunea parvenirii rapide sînt totuși fiica lui Săteanu, am și handicapul unei situații materiale... ochioase -, mai bine o prietenie sinceră. Îți mulțumesc pentru telefon! arată spre sacoșa din mîna lui Mihai. Nu știu cum să-ți spun..., dar ce mai contează după toate cîte ți-am spus?!, uneori îmi doream s-o poți cuceri pe mama... La gîndul că, totuși, m-a purtat în ea fără să încerce..., precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mai într-o parte, bombănind cîte o vorbă la adresa autorului, continuînd apoi să cerceteze cartea din palmă. *** Tocmai a întrebat mai înainte de dumneavoastră Don Șef spune operatorul din tabloul de comandă imediat ce-l vede pe Mihai intrînd înfrigurat, cu o sacoșă sub braț. Vă roagă să-i dați un telefon acasă. Mihai încuviințează, merge la telefon și-l sună pe Ștefănescu. Bine c-ați ajuns! Luați legătura cu toți maiștrii și, dacă-i ceva, sunați-mă. Noaptea asta vor fi controale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vrut, de-a întrebat unde pot fi găsit după miezul nopții?" Cînd termină de inspectat întreaga secție, Mihai se abate pe la presa de îmbalotat deșeuri metalice, prinde un moment cînd muncitorii sînt ocupați în altă parte și aruncă în interior sacoșa din mînă, așteptînd să vadă balotul plecat spre rampa de încărcare, apoi urcă în birou, își lasă paltonul, căciula, fularul și-și îmbracă bluza de salopetă. Se așază pe scaun, scoate din sertar revista "Teatrul" cu gînd să citească, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]