936 matches
-
care cumula deopotrivă atributele lui Eros și ale lui Ares (lira și lancea); sau pe Orfeu, divinitate tracică, inițiatoare de mistere. Fluierul și bota (lancea) sunt instrumente profesionale, nelipsite, cum am văzut, lui Dumuzi, ca și păstorului carpatic. Le unește sacralitatea (e vorba de liră și de fluier), ca instrumente dăruite și cu har, ca și funcția magică a cîntatului; ca să creeze comuniune în lumea vietăților pămîntului, dar să producă și efecte terapeutice, adică temperarea tensiunilor erotice, cît și alinarea suferințelor
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
neantul. Pentru Boltanski, Holocaustul. Tăcerea ființelor, pentru Balthus. Sau, pur și simplu, respectul fotoreporterului pentru ființa vie pe care o vizează cu obiectivul său. Prinții italieni imobilizați de Feigenbaum în palatul lor roman au mai mult hieratism, dar mai puțină sacralitate decât instantaneul luat pe furiș al unui coolie chinez pe o uliță din Shanghai de către modestul Cartier-Bresson, fiindcă avem sentimentul că primul se crede superior modelelor sale, ori egalul lor în superioritate, și nu cel de-al doilea. Divinul te
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
multiplicându-i prezența, ea îi permitea să aibă ochi peste tot și să fie adorat oriunde. Totuși, creștini fiind, împărații bizantini vor menține timp de un mileniu interdicția statuilor (și a teatrului). Exclusivitatea imaginii bidimensionale (inclusiv mozaicul) se confunda cu sacralitatea exclusivă a reprezentării. Îngrijorat de primele concesii, Tertulian Africanul (160-240) condamnă profesiile de sculptor și astrolog și cere reconversia artistului pictor în zugrav. Constituțiile apostolice, care fixează liturghia creștină în 380, exclud din Biserică prostituatele, patronii de bordeluri, pictorii și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
-i impui pe ai tăi. Leninoclaștii din 1989, de la Moscova, sunt basilatrii din 1992: în Occident, soclurile statuilor demolate nu rămân multă vreme goale. Revoluția credinței Imaginea este mai contagioasă, mai virală decât scrisul. Dar, dincolo de virtuțile recunoscute în propagarea sacralităților, care n-ar face din ea, la limită, decât un expedient recreativ, mnemotehnic și didactic, ea are darul capital de a suda comunitatea. Prin identificarea membrilor cu o imago centrală a grupului. Nu pot exista mase organizate fără suporturi vizuale
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
între timp, mediatorul central. De unde puterea ei de captivare și statutul de canon. Plasată ca factor comun, ea a luat în sarcina ei, după bunuri, nu doar operele și piața de artă însăși, ci și imaginarul politic și chiar organizarea sacralităților colective (bicentenarul Revoluției franceze și, aproape peste tot, "Drepturile Omului"). Dacă astăzi totul a devenit artă (ambalajul, etalarea, animația și defilarea de carnaval, grafismul, designul, fotocopia, coafura, parfumeria, bucătăria etc.) și dacă "oricine este artist" (Beuys), nu înseamnă că registrul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Civilizația alexandrină, cea mai strălucitoare și mai puțin consistentă a lumii antice, și-a imaginat că a găsit cimentul, cheia de boltă într-un sincretism cultural fără limite. Odată dispărute culturile cetății, omul se proclamă cetățean al lumii, fără medieri. Sacralitate moale și leneșă, căreia Imperiul Bizantin, adept al ortodoxiei și al limitării, avea să-i pună în curând capăt. În tragedia greacă, "Cetatea devine teatru" (Vernat/Vidal-Naquet). În parodia elenistică de ieri sau modernistică de azi, teatrul visează să devină
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
marchează, în esență, traiectul unei transformări spre re-spiritualizarea vieții interioare a individului angrenat în mecanismul social. Jaloanele acestei transformări se calchiază pe destabilizarea valorilor "postmoderne" și pe redescoperirea, în cadre geopolitice necunoscute până de curând, a axiologiei modernității inițiatoare. Reapariția sacralității spațiilor de interferență stabilite în perioada modernității timpurii nu face decât să reformuleze harta spirituală a lumii globale, prin inventarea de noi naționalisme etno-religioase, de "fracturi" ale frontierelor, de turbulențe comunicaționale la nivelul relațiilor internaționale sau de procese cooperante la
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
inițial s-a dezvoltat una dintre cele mai ample etape hermeneutice din istoria gândirii omenești. A fost raționalizată componenta pulsională a trăirii sacrului fiind teoretizată și conceptualizată prin idei pornind de la modul în care trebuie să avem această trăire a sacralității până la cum poate fi aceasta reprezentată. Astfel s-a concretizat o primă etapă în dezvoltare conceptuală a imaginarului rațional specific perioadei medievale. Cea de-a doua etapă este mult mai târzie și se manifestă sub impactul unor dezvoltări instituționale - mănăstirile
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
profane, singura șansă a omului modern de a ieși din Istorie și de a dobândi perspectiva reală asupra existenței. În concepția lui Eliade, orice obiect poate deveni o hierofanie, poate fi învăluit, într-un anume timp și loc "în prestigiul sacralității". Eliade mărturisea în legătură cu concepția sa despre fantastic, că își are rădăcinile în teoria sa despre "irecognoscibilitatatea miracolului" sau în credința că, după Întrupare, "transcendentul" se camuflează în lume sau în istorie, devenind "irecognoscibil" ("În Șarpele o atmosferă banală și personaje
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cum le numește Traian D. Stănciulescu 32, au pentru omul arhaic un grad înalt de motivare și deci o finalitate magică; pierderea dimensiunii sacre duce la utilizarea unui limbaj profan, cu efecte de putere diminuate. La nivel cosmic, gradul de sacralitate a cuvântului scade pe măsura îndepărtării de momentul genezei. Dacă în planul limbajului-obiect, îndepărtarea "de utilizarea cuvintelor de "putere divină"" înseamnă trecerea de la sacru la profan, în planul metalimbajului înseamnă trecerea de la un limbaj conotativ, la unul denotativ, de la un
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
pe prezentul permanent)48, Traian D. Stănciulescu vorbește de cuvântul sacru ("cascadă") constituit ca gând, proiect, semn, conceput de divinitatea creatoare, cuvântul profan ("fluviu"), de predilecție cel cu care operează ființa umană, și cuvântul sacralizat ("havuz") care valorifică germenul de sacralitate existent în cuvântul profan 49. Orizontul cuvântului sacru se caracterizează prin "prezența explicită a semnificatului", orizontul cuvântului profan prin întâietatea semnificantului, iar orizontul cuvântului sacralizat "se definește la intersecția planului de manifestare a cuvântului sacru cu cel al cuvântului profan
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de la care s-a format, reprezentat în limba română de neologismul sever 2 traduce ceea ce este potrivit cu natura virilă a tatălui. Acesta este și motivul pentru care diminutivarea este imposibilă. În schimb, numele mamei traduce simplitatea, sentimentul religios (Sabina), blândețea, sacralitatea, maternitatea înseși (Maria). Destinul de excepție afirmat prin nume, s-ar fi confirmat prin profesie (tatăl ar fi fost medic ilustru sau căpitan de marină; mama- doctoriță sau artistă) și prin semnificație etnică (tatăl-englez, mama-italiancă). Dacă numele este "model al
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în neîncetată regenerare; dar în centrul Universului se află întotdeauna un arbore - acela al Vieții veșnice sau al Cunoștinței. Marea Zeiță este personificarea izvorului nesecat de creație al acestui fundament ultim al realității, este expresia mitică a intuiției primordiale că sacralitatea, viața și nemurirea se află într-un "centru"360. "Dumnezeu, pentru păcatele noastre, a lăsat vița-de-vie", spune Gologan, completând cu cuvintele Baronului: Ia închipuiește-ți să ai via ta, cât ar fi ea de modestă, dar să știi că e a
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sesizat semnificația numelui, athanatos, nemuritor: "analogia onomastică pare a fi la nemurire"699 și l-a analizat în strânsă legătură ("onomastică și simbolică") cu personajele eminesciene, Ieronim și Euthanasius, deoarece "încorporează și el sensuri contradictorii, dar diferite de cele eminesciene: sacralitatea și moartea se întâlnesc în însuși numele lui, "sfânt nume fără moarte". Numai că Thanase își asumă aici un rol social, încearcă să reveleze, prin spectacol soteriologic, memoria esențială și libertatea absolută a oamenilor amenințați de amnezie într-o lume
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
De aceea, condamnă acțiunea de întrerupere a tratamentului de către doctorul Nedelcu. În aceeași ierarhie de stat intră "spirite conformiste și geloase", cu "nume criptice" ca Imaculata-Concepțiune și Catastrofa-Trei- Ierarhi, care îi desemnează pe "delatorii și impostorii epocii totalitare"779. Aluzia sacralității este semnul profanizării unei lumi în care misterul este prohibit, iar imaginația, pedepsită. Dintre toponimele mitice, La fontaine de Jouvence/ Fântâna Tinereții echivalând-o pe cea din basmele populare este sursa apei magice vindecătoare pe care doctorul le-o dă
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
putere magico-religioasă (a cunoaște originea unui obiect, plantă, animal înseamnă a avea putere magică asupra lui). Mitul constituie așadar paradigma oricărui act omenesc semnificativ (p. 19). Narând o istorie adevărată, sacră, realizează trăirea ei prin reactualizare și astfel, participarea la sacralitate. ""A trăi" miturile implică o experiență cu adevărat religioasă, de vreme ce ea se deosebește de experiența obișnuită a vieții cotidiene" (p. 19). Religioase în sensul reactualizării și retrăirii timpului sacru, când s-a petrecut evenimentul, in illo tempore. În schimb, basmele
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Cratylos, 422 e). 57 Ștefan Pașca, apud Domnița Tomescu, Numele de persoană la români. Perspectivă istorică, Editura Univers Enciclopedic, București, 2001, p. 5. 58 Constantin Noica, op. cit., p. 154. 59 Semnul sacralizat (cuvântul sacralizat "havuz" care valorifică prezența germenului de sacralitate din cuvântul profan) este un mit cosmogonic concentrat. (Traian D. Stănciulescu, op. cit., pp. 204-205). Ivan Evseev în Dicționar de simboluri și arhetipuri culturale, Editura "Amarcord", Timișoara, 1994, p. 119, considera numele un mit condensat: "Numele unui personaj mitologic, din punct
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sau dacă îi ascultă pe maeștri o face pentru că sunt martori”. În fața martorilor toți suntem mai respectuoși, mai atenți, mai serioși. Și martorii ne vorbesc în-să, prin limbajul non verbal al vieții lor: aceasta cere întot-deauna ascultare; se impune prin sacralitatea sa; suscită venerație. Acesta este momentul „teologiei narative”: al unui discurs despre Dumnezeu care se citește în experiența celui care l-a cunoscut pe Dumnezeu în viața sa. 3. Preotul, sfânt împreună cu poporul său. În timpul nostru, când se ascultă cu
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
făcut imagine. Așadar, lumea trebuie să vadă. Vestirea nu trece mai întâi prin urechi, ci prin ochi”. Motivul căutării celui mai bun și frumos mod de a vesti Evanghelia este datorat importanței aceluia care ne cere slujirea Cuvântului, sfințeniei Cuvântului, sacralității slujitorului Cuvântului și demnității ascultătorului Cuvântului. Să nu vi se pară straniu: frumusețea nu este numai în semnul atracției spontane a ceva sau a cuiva, ci și în semnul responsabilității datorate pentru că frumusețea și bunătatea în revelația iudeo-creștină sunt inseparabile
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
cere față de preotul în vârstă, nu atât la nivel de cuvinte, cât de fapte: organizând pentru el ajutoare care să-l sprijine în mod concret să înfrunte condiția sa de viață. Întotdeauna preotul este sacru, dar datoria de a respecta sacralitatea sa iese la iveală mai ales când el este bătrân. Despre acest tratament binevoitor și delicat vrem să vorbim aici, în mod special, ex corde. Simplitatea și cordialitatea scrisului nu vor să uite de gravitatea respectului care se datorează celui
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
evitat, criticat. La baza tuturor a-cestora trebuie să fie respectul față de persoana care nu de-pinde de faptul că este mai mult sau mai puțin tânără, sau mai puțin eficientă, cu pasul mai rapid sau mai încet. Când facem apel la sacralitatea persoanei din primul moment al conceperii facem un lucru care este datorat, dar când nu ținem la sacralitatea persoanei până la sfârșit și nu o cinstim în multiplele moduri pe care Evanghelia le inspiră (un motiv în plus dacă cel în
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
este mai mult sau mai puțin tânără, sau mai puțin eficientă, cu pasul mai rapid sau mai încet. Când facem apel la sacralitatea persoanei din primul moment al conceperii facem un lucru care este datorat, dar când nu ținem la sacralitatea persoanei până la sfârșit și nu o cinstim în multiplele moduri pe care Evanghelia le inspiră (un motiv în plus dacă cel în vârstă este un preot), atunci acea primă apărare a per-soanei devine retorică goală, discurs puțin credibil. 3. O
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
de a vă număra printre colaboratorii săi. Sunteți „pe listă”. Trebuie să vă găsiți un subiect șsubl. S.W.ț. Anul acesta se vorbește despre „forțe și energii”. Am acceptat să vorbesc două ore (adică o conferință) despre: Putere și sacralitate în istoria religiilor. Este foarte vag. Dar oricine are întotdeauna unele socoteli de reglat cu mana, cu shakti și deus otiosus. Ați fi putut foarte bine vorbi despre kratu ușndț verwandte - dar este deja prea „limitat” pentru publicul de la Ascona
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
facem referire la sacru, un concept consacrat, în special, în domeniul filosofic și religios, tratarea acestuia în cadrul actual presupune un punct de vedere artistic susținut de o cercetare științifică inspirată deopotrivă de toți acești factori. Investigând relațiile dintre artă și sacralitate, acest studiu vizează un areal extins de creații artistice, care nu fac o referire strictă doar la arta sacră înțeleasă ca rezultatul unui proces creator legitimat de o anumită instanță religioasă, ci și la acele realizări artistice, inclusiv de factură
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
încercare de surprindere a diferitelor înfățișări pe care conceptul sacrului le-a cunoscut în rândul creațiilor artistice vizuale, precum și un demers de înțelegere a trăirii acestuia în contextul socio-cultural al prezentului. Analizând raporturile dintre tradiție și modernitate, în ceea ce privește interacțiunea dintre sacralitate și creația artistică, lucrarea caută să se înscrie în rândul acelor studii de specialitate ce tratează prezența sacrului în operele de artă ale diferitelor culturi și civilizații, ținând cont atât de teoriile consacrate, cât și de aparițiile bibliografice cele mai
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]