1,445 matches
-
un bun important și prețuit de individ sau colectivitate, dar este, prin chiar decizia de a-l aduce În centrul unui rit de maximă importanță, hărăzit distrugerii. Această ambiguitate este explicată de Evans-Pritchard prin identitatea simbolică dintre sacrificator și obiectul sacrificat: În actul sacrificiului, cel care oferă bunul ipostaziază, simbolic, acest bun ca un alter ego al ființei și poziției sale sociale. După obiectul sacrificat, putem distinge Între sacrificii nesângeroase (obiecte și plante) și sacrificii sângeroase (ființe vii). În prima categorie
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
importanță, hărăzit distrugerii. Această ambiguitate este explicată de Evans-Pritchard prin identitatea simbolică dintre sacrificator și obiectul sacrificat: În actul sacrificiului, cel care oferă bunul ipostaziază, simbolic, acest bun ca un alter ego al ființei și poziției sale sociale. După obiectul sacrificat, putem distinge Între sacrificii nesângeroase (obiecte și plante) și sacrificii sângeroase (ființe vii). În prima categorie pot intra: a) bunuri casnice (haine, bunuri ale gospodăriei, precum vesela, uneltele sau mobila, pietre prețioase și bijuterii, arme, monede etc.); b) alimente și
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
scop religios). În familia sacrificiilor sângeroase se Încadrează actele ritualice care conduc la imolarea unei ființe vii. În general, este vorba despre animale, dar se cunosc, din atestări istorice și din date etnografice, și numeroase exemple de sacrificii umane. Animalul sacrificat este de obicei unul domestic. Mărimea și importanța sa ilustrează amploarea religioasă a sacrificiului sau despre statutul social al celor care efectuează sau comandă sacrificiul. De asemenea, animalul sacrificat este, de obicei, unul important În economia acelei civilizații: vaca În
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și din date etnografice, și numeroase exemple de sacrificii umane. Animalul sacrificat este de obicei unul domestic. Mărimea și importanța sa ilustrează amploarea religioasă a sacrificiului sau despre statutul social al celor care efectuează sau comandă sacrificiul. De asemenea, animalul sacrificat este, de obicei, unul important În economia acelei civilizații: vaca În India, taurul În lumea greacă, cămila În lumea arabă, calul În culturile altaice etc. Sunt sacrificate Însă și animale mai mici, de la câini până la păsări domestice. Adesea, sacrificiile sângeroase
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Din punctul de vedere al Nuerilor, acestea sunt afirmații care nu spun că A este B, ci că A și B au ceva În comun În raport cu C. Un castravete este echivalentul unui bou În raport cu Divinitatea, care Îl acceptă (ca obiect sacrificat - n. M.C.) În locul unui bou” (1976, p. 142). Din această perspectivă, substituirile de obiecte ale sacrificiului sunt operații logice determinate de anumite concepții religioase și realizate conform unor algoritmi simbolici cultural determinați. În a două analiză, R. Firth (1996) susține
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și nu consumă decât animale domestice. Grecii Împart lumea animală În două: animalele vânate pentru pagubele pe care le aduc și de care ei se tem și animalele protejate pentru serviciile pe care le așteptăm de la ele. Faptul că animalul sacrificat este unul domesticit este subliniat și de alți cercetători, deseori În mod polemic, ca o reacție la teoriile care susțin că la originea sacrificiului s-ar află vânătoarea sau o crimă primordială. Astfel, Vidal-Naquet (1985, p. 138) susține că „funcția
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
legătură privilegiată Între acestea și puterile supraumane, primele fiind transformate de contactul (material sau spiritual) cu cele din urmă. Sacrificiul reunește astfel Sacrificatorul (persoana care Îndeplinește sau comandă acest ritual și care speră să obțină bunăvoința divină În urma performării ritului), Sacrificatul și Divinitatea (de la care se speră câștigarea unui lucru: iertarea În sacrificiile de expiere, ajutorul În cele de solicitare, menținerea sprijinului În cele de venerare). Între sacrificator și divinitate nu exista, Înainte de performarea sacrificiului, nicio legătură evidentă. Prin actul sacrificial
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
care se speră câștigarea unui lucru: iertarea În sacrificiile de expiere, ajutorul În cele de solicitare, menținerea sprijinului În cele de venerare). Între sacrificator și divinitate nu exista, Înainte de performarea sacrificiului, nicio legătură evidentă. Prin actul sacrificial și prin intermediul bunului sacrificat se realizează această legătură - altfel spus, sacrificatul mediază Între uman și divin. Relația cu puterile sacrale instituită prin intermediul sacrificiului este radical diferită de alte forme de raportare la sacru. În sistemul magiei, spre exemplu, medierea era realizată de stăpânirea unor
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În sacrificiile de expiere, ajutorul În cele de solicitare, menținerea sprijinului În cele de venerare). Între sacrificator și divinitate nu exista, Înainte de performarea sacrificiului, nicio legătură evidentă. Prin actul sacrificial și prin intermediul bunului sacrificat se realizează această legătură - altfel spus, sacrificatul mediază Între uman și divin. Relația cu puterile sacrale instituită prin intermediul sacrificiului este radical diferită de alte forme de raportare la sacru. În sistemul magiei, spre exemplu, medierea era realizată de stăpânirea unor tehnici, obiecte sau puteri specifice - prin acestea
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
el declanșa schimbările dorite. Sacrificiul instituie o distanță mai mare Între performer și forțele sacre: performerul nu mai este agentul medierii și nu mai poate controla În mod direct puterile superioare. Medierea și influențarea lumii se exercită indirect, prin intermediul bunului sacrificat. După actul sacrificiului, oamenii trebuie să aștepte ca divinitatea, obligată ritualic În urma reciprocității stabilite de sacrificiu, să intervină În mersul lucrurilor și să aducă beneficiile dorite. Așa cum am arătat, ritualul sacrificiului leagă lumea umană (profanul) de aceea a puterilor divine
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
din illo tempore. Punerea periodică În scenă a crimei originare funcționează ca un mecanism eliberator: urmașii scapă de sentimentele de vinovăție pentru crima inițială și, simultan, Își descarcă tensiunile și frustrările acumulate asupra unui alter ego al tatălui dominant, animalul sacrificat. Modelul teoretic construit de Freud este fascinant tocmai prin capacitatea sa de a lega și de a explica, printr-un singur gest, o mare diversitate de manifestări istorice, culturale și psihologice. Acest lucru justifică succesul său În diferite medii intelectuale
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
II-III, dominate de păgânism, are loc penetrația și asimilarea unor elemente păgâne de către creștinism, iar autori cunoscuți precum Ignatie Teoforul, Tertulian, Clement Alexandrinul, Iustin Martirul, Origen scriu despre creștini, care încă nu se debarasau de vechile credințe, consumau carnea victimelor sacrificate idolilor, nu respectau învățăturile Mântuitorului, aveau îndoieli sau păreri greșite despre unele practici sau se întorceau la credințele tradiționale. Descoperirile creștine din spațiul românesc conturează aceeași imagine: noua credință a preluat practici păgâne ce primesc semnificații noi, creștine. O stelă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
care îl conține („nici artă fără înțeles, nici înțelesul fără artă”), dar, în planul expresivității, și de talentul și truda creatorului. Dintre toate felurile de a scrie, se oprește la stilul „potrivit”, ce presupune măsură, concizie, claritate (care nu trebuie sacrificată de dragul unei originalități cu orice preț). Făcând distincție între stil și manieră, dezaprobă paradele retorice ale lui Schiller ori Hugo, smerindu-se dinaintea lui Shakespeare, cu piesele lui doldora de adevărul vieții. Dacă nu împărtășește ideea impersonalității artei, alternativa oțioasă
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
moravurilor, trebuia să esileze tot așa orce iritațiune pasionată ce putea influința asupra sufletului, precum și destinațiunea de la sine la o activitate a vieței. Pentru că răul în genere a ieșit din subiectivitatea devenindă liberă, de aceea această trebuia (reprimată) înădușită și sacrificată. Nu se-mplinise vremea de-a o recunoaște pe aceasta și în îndreptățirea (Berechtigung) ei absolută. Din punt de vedere pedagogic a conceput artele teatrale imitătoare și Solon, acel ordinator al stalului și a moravurilor, când pri vea în ele
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
p. 156) sau chiar oameni (din sângele demonului Kingu, în epopeea asiro-babiloniană a facerii lumii ; cf. 21, p. 39). Mircea Eliade a demonstrat paralelismul dintre acest tip de legende și mituri cosmogonice în care întregul cosmos ia naștere din trupul sacrificat al unei ființe primordiale (66). Totuși, la o privire mai atentă, se pare că partea a doua (etiologică) a motivului din legenda românească pare a fi subsidiară și târzie. Motivul inițial și principal era, probabil, cel al rănirii lui Noe
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
carne și oase, de regulă o fată de 13-15 ani, îmbrăcată în mireasă, ca orice fată care moare fecioară (47, p. 120 ; 40, p. 148). d) Frecventele mituri, legende și basme în care apare episodul salvării de către erou a fetei sacrificate de colectivitate pentru a îmbuna balaurul (din fântână, râu, mare etc.) care oprește apele. e) Episoadele mitico-legendare privind sacrificarea unui om pentru declanșarea sau oprirea unor fenomene meteorologice. Iată doar două exemple concludente : legenda biblică a lui Iona, sacrificat de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mai/ Cu un pai/ Cu plăcintă de mălai” (13, p. 94). 3. De la sacrificii umane la ofrande alimentare De-a lungul timpului, sângeroasa practică a sacrificiilor umane a fost supusă unei serii de modificări care vizau „îmblânzirea” ritualului. Inițial, cel sacrificat (la geți, de exemplu) era „tras la sorți” (Herodot, Istorii, IV, 94) sau era „cel mai vrednic dintre cei ce se îndeletnicesc cu filosofia” (Clement din Alexandria, Covoarele, IV, 8) sau „cel mai frumos și mai bun dintre ei (geți
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
la sorți” (Herodot, Istorii, IV, 94) sau era „cel mai vrednic dintre cei ce se îndeletnicesc cu filosofia” (Clement din Alexandria, Covoarele, IV, 8) sau „cel mai frumos și mai bun dintre ei (geți)” (Enea din Gaza, Teofrast). Ulterior, cei sacrificați erau aleși dintre sclavi, condamnați la moarte sau prizonieri. Așa cum apare pe Columna lui Traian, se pare că geto-dacii decapitau prizonierii romani și le înfigeau capetele în pari, pe zidurile cetăților. Iordanes (Getica, 40- 41) scria despre geți că-l
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
soare. Dar mai ales cărămidarii i-au influențat pe copii printr-o serie de practici rituale și invocații magice de alungare a norilor. Am amintit deja de ritualul îngropării sub vatră a unei păpuși antro- pomorfe și a unui animal sacrificat. Astfel de practici și incantațiile magice care le însoțeau erau secrete păzite cu strășnicie de către cărămidari, „pentru că [de s-ar afla] și-ar pierde puterea de a mai lega ploaia” (14, p. 480). Dar ce poate fi ținut ascuns de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
sarcinilor și orientărilor secretarului general al partidului”, dar multe dintre texte au încercat, dimpo- trivă, să submineze politica PCR de „modernizare și sistematizare a localităților”, prin care omul ca individ, colectivitățile etnice, patrimoniul și tradițiile arhitectonice erau în mod brutal sacrificate. Redau în continuare textul comunicării pe care am ținut-o cu acel prilej. Tema acestui eseu (Natură vs Cultură) are un viciu (e prea generală), dar și o virtute (e foarte generoasă). O eventuală istorie a relației dintre Natură și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de siguran(( (securitatea) ar fi o echivalent( renun(are la libertate. Abordând problema raportului dintre securitate (( libertate, el arată că cele două variaz( invers proporțional, libertatea neputând fi m(rit( dec(t cu costul securit((ii. În aceste condiții, "...securitatea sacrificat( (n numele libert((ii tinde s( fie securitatea altora, iar libertatea sacrificat( (n numele securit((ii tinde s( fie libertatea altora" (Bauman, 2001: 16). Dacă această carte ar fi trebuit să aibă un motto, cel mai potrivit credem că ar
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
problema raportului dintre securitate (( libertate, el arată că cele două variaz( invers proporțional, libertatea neputând fi m(rit( dec(t cu costul securit((ii. În aceste condiții, "...securitatea sacrificat( (n numele libert((ii tinde s( fie securitatea altora, iar libertatea sacrificat( (n numele securit((ii tinde s( fie libertatea altora" (Bauman, 2001: 16). Dacă această carte ar fi trebuit să aibă un motto, cel mai potrivit credem că ar fi fost acest mesaj al lui Robert Booth Fowler (1996: 91-92): "Cei
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
răsar legăturile comunitare. Se au aici în vedere obligațiile pe care oamenii și le datorează unii altora, precum și întregului din care fac parte. În comunitate oamenii nu pot fi considerați ca mijloace sau resurse ce pot fi consumate, manipulate sau sacrificate. Interesele lor ca indivizi sunt avute în vedere, nefiind niciodată în postura de "resurse umane". Selznick exprimă principiul animator al comunității drept uniunea solidarității și respectului, principiu ce are o foarte mare importanță practică. În diverse organizații care nu sunt
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
văd, devine condiția absolută a depășirii și în depășire abia relația se suspendă acolo unde chiar trebuie. Ceea ce nu e clar revine la aceasta: dacă poziția Diotimei este poziția lui Platon, care este atunci poziția ultimă a lui Socrate?, căci sacrificatul pare maestrul însuși - Socrate! Se observă apoi că Socrate are în dialogul cu Diotima rolul pe care l-a jucat Agathon în dialogul cu Socrate (și Agathon a ieșit șifonat din dialog!). Mai este o problemă: Socrate nu doar joacă
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
de reguli fundamentale cu ajutorul cărora, dacă le voi respecta cu sfințenie, nu voi îngădui neantului să mă înghită de tot...” Cea mai rezistentă pavăză împotriva neantului este actul cutezător și perfect lucid al creației, la temelia căreia nu trebuie însă sacrificată, afirmă scriitorul într-o reinterpretare polemică a legendei Meșterului Manole, o altă ființă umană, ci artistul însuși, condamnat de la bun început să fie zidit în propria operă. Proza lui Laurențiu Fulga e directă, febrilă, fără podoabe; incisivă, „furioasă”, ea atacă
FULGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287107_a_288436]