433 matches
-
spânzurare - considerată ca „necinstită”) ; „moartea prin decapitare constituie și o dovadă de nevinovăție”, ea „permite continuarea vieții, îngăduie o existență postumă” etc. (48). Or, toate aceste caracteristici ne îndreptățesc să credem că decapitarea a fost folosită mai ales în riturile sacrificiale. La studiul lui Ion Taloș adaug o excelentă carte a lui Paul Henri Stahl, în care etnologul prezintă foarte sistematic funcțiile rituale ale decapitării, mai ales în Europa de Sud-Est (49). Un alt argument este prezența lui Mihai în scenariul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
invocate], Una popii Irimie (33, p. 36 ; 11, p. 123). Acest tip de practică religioasă este extrem de vechi, datând din preistorie, deci dinainte de invazia triburilor indo-europene pe continentul nostru (mileniile IV-III î.e.n.) (vezi 66). Odată cu degradarea și dispariția acestor practici sacrificiale, s-a pierdut funcția magico-rituală a ofrandelor, astfel că, în folclorul infantil mai nou, prinosurile alimentare tradiționale (pâine cu sare, colac, pită, turtă etc.) au fost înlocuite în cadrul invocațiilor cu alte produse, mai puțin rituale, dar mai pe gustul copiilor
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
prin „moartea pe cruce” până la înălțare, este esențială pentru ca toți cei încorporați în viața Lui prin botez și credință să se împărtășească dintr-Însul în slava Sa (Rom. 6). De ce însă acest lucru presupune și trădarea? Economia aceasta continuă practica sacrificială iudaică: Isus este „jertfa cea adevărată” oferită pentru mântuirea lumii. Din această perspectivă, sacrificială, nevoia trădării din partea lui Iuda devine clară. Isus își asumă natura căzută omenească, restaurând-o, aducând-o la „desăvârșirea” originară. Dar economia divină nu s-a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Lui prin botez și credință să se împărtășească dintr-Însul în slava Sa (Rom. 6). De ce însă acest lucru presupune și trădarea? Economia aceasta continuă practica sacrificială iudaică: Isus este „jertfa cea adevărată” oferită pentru mântuirea lumii. Din această perspectivă, sacrificială, nevoia trădării din partea lui Iuda devine clară. Isus își asumă natura căzută omenească, restaurând-o, aducând-o la „desăvârșirea” originară. Dar economia divină nu s-a realizat complet numai prin întrupare; a trebuit să se împlinească prin patimile, moartea și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
putere de a trăi bucuros în libertatea construită, cu responsabilitate, de el însuși. A face, cu încăpățânare, numai ceea ce îți dorești să faci e, în artă, tocmai reversul hedonismului. Fiindcă asta îți cere o disciplină și un soi de spirit sacrificial pe care munca salarizată nu le implică niciodată și nicăieri. Abia aici, în acest spațiu în care riscul, încercarea, adevărul și truda se confundă unele cu celelalte și se topesc în expresie, TREBUIE devine nu un verb semiauxiliar, ci unul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
și să trăiască în scenariu. El, care se crede protejat în fața televizorului, privindu-l în pijama pe Hamlet. Trezește-te! Nici Elena și nici eu nu sîntem spectacolul tău! Într-o zi ai să ajungi să-ți scrii un spectacol sacrificial și să pui la fript un spectator, doi, acolo...“ Doctorul supraveghează pe rînd monitoarele. Temperatura, 41,1˚ C Celelalte fluctuează. „Mă,“-spune el-„să nu mori la fel cum ai trăit!“ 4 Despărțire de iarnă. Frig, singurătate și senzația unei
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
fidelul ei servitor, către insula voodoo de la Port Ducal, spre a căuta un alt început. În acest tărâm al magiei și al cruzimii pe care îl vizitează alături de Steiner, Corto redescoperă fața ambiguă și fantasmatică a Caraibelor. Soledad este victima sacrificială care va fi ucisă pe altarul unei tiranii locale. Președintele mort este invocat spre a ascunde realitatea uzurpării puterii. Alianța ciudată dintre Corto și Masca ce stăpânește magia neagră eliberează Port Ducal de sub stăpânirea Diavolilor. Soledad este salvată de cel
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Cato, care duce cu sine stigmatul degradării și al dezonoarei, nu mai poate fi același, odată ce acuzația de lașitate pe câmpul de luptă se adaugă unui cazier militar deja impresionant. Rebel și impertinent, curajos și cinic, Milton Cato este mielul sacrificial pe care armata britanică îl alege spre a oferi o explicație dramei prințului imperial. Marginalul antierou al lui Pratt alege să iasă din strânsoarea ucigașă a Maiestății Sale. Dezer tarea spectaculoasă pune pe umerii lui Cato litera stacojie a păcatului
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
cu misiunea mobilizării spiritelor. Neutrali tatea mediului benzii desenate este abolită, în numele anga jării. Che ilustrează potențialul propagandistic al hagio grafiei. Mort pe frontul din Bolivia, Che este revoluționarul care nu poate greși cu adevărat, de vreme ce întreaga lui viață arde sacrificial pe altarul justiției sociale. Moartea ca martir al opresiunii imperialiste, moar tea ca autentic cruciat marxist ce se devotează celor din jurul său, moartea ca luptător ce refuză osificarea birocratică - toate acestea sunt temeliile pe care banda desenată militantă își ridică
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
unică noapte în orașul traversat de terțetul nostru inseparabil, o unică noapte ce culminează în camera Irinei, într-o scenă ce ar trebui să fie de intimitate, dar și exhibiționistă și de sfidare; o ceremonie a unui cult secret și sacrificial, oficiat de Irina, care e în același timp divinitatea, profanatoarea și victima cultului. Povestirea reia firul întrerupt; spațiul pe care trebuie să-l parcurgă acum e extrem de încărcat, dens, nepătruns de teama de abis; între perdelele cu desene geometrice, pernele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de o clipă propriul lor adevăr. Umanitatea care se angajează în existența mediatică parcurge spirala descendentă de-a lungul căreia puterile vieții părăsesc una după alta diversele practici ale simțirii, ale înțelegerii și ale iubirii descoperite și conservate în istoria sacrificială a culturii, în care din fiecare realizare a rezultat o renunțare, un surplus de putere. În aceste condiții, un eveniment unic, căruia nu i s-a acordat încă suficientă atenție și prin care instituția care avea drept îndatorire să transmită
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
e inspirat de Haine, e un poet al Stofei. Ceea ce Teufelsdröckh ar numi «ideea Divină de Haină» s-a născut o dată cu el”1. De aici până la a decreta existența unei secte religioase a dandy-lor, cu un „caracter devoțional sau chiar sacrificial”, nu mai rămâne decât un pas. Carlyle Îl face cu mult umor, iar calitățile pe care le trece În beneficiul preoților templului „Almack” vor da multă apă la moară celor care, peste ani, Îi vor considera pe dandy, cu toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
vertebrală este asimilată Stâlpului cosmic (skambha) sau Muntelui Meru, respirația este asemuită vântului, buricul sau inima "Centrului Lumii" și așa mai departe. Omologarea se face însă și între corpul omenesc și ritualul luat în ansamblu: locul jertfei, ustensilele și gesturile sacrificiale sânt asimilate diferitelor organe și funcții fiziologice. Corpul omenesc, omologat din punct de vedere ritual Cosmosului sau altarului vedic (care este o imago mundi), este asimilat și unei case. Un text hathayoga vorbește despre corp ca despre "o casă cu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
marea cultură a lumii, e o invocație către Parce, zeițele destinului, poetul însuși asemănând gestul acesta al său cu al lui Hölderlin (Acum către Parce, ca Hölderlin mă tângui...), din perspectiva aflării la mijlocul zodiei, pentru ca finalul să reformuleze eminesciana dorință sacrificială a lui Hyperion adresată demiurgului: Reia-mi al nemuririi nimb / Și focul din privire, / Și pentru toate dă-mi în schimb / O oră de iubire. Indirect, poemele lui Radu Cârneci exprimă atavicul efort de refacere a androginului, mit ale cărui
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
care se perpetuează acea amintire a suptului / celestului sfârc. Implicarea sacrului e subtilă, însă indubitabilă, eul simțindu-se trăind sub imperiul aceleiași minți ce se joacă cu noi. Reiterând, în linii mari, jertfa christică, în numele tuturor, poetul își asumă gestul sacrificial al arderii Fricoșilor de fulgere în câmp, dar și nevolnicilor închinători la cine știe / ce idoli agnostici, temătorilor de muieri /(...)/ și nepotriviților la roata mare a norocului / sufletul meu arde în nopți pentru ei. În cea de-a doua parte
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
contexte, linia de demarcație dintre mit și realitatea banală este îngustă, încât trecerea dintr-o parte în alta se face pe nesimțite și, de aceea, paradoxal, gesturi cvasiritualice (curățarea mesei, în colibă cu izmă verde, de pildă), obiecte de ceremonial, sacrificiale, spre exemplu, sau cărora li se conferă atribute prin care sunt ritualizate, pot fi traduse atât ca factori de demitizare, cât și ca actanți ai transcenderii tocmai într-un tărâm spiritual: DECI: TĂMÂIE, vin și carne de bou... ă... să
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
erau împodobite cu mozaicuri și picturi. Pe structurile lor au fost ridicate numeroase bazilici creștine. Morituri te salutant!: literal, „cei destinați să fie victime te salută!“. Salut adresat editor-ului jocurilor de către gladiatorii legitimi, special pregătiți pentru aspectul ritual și sacrificial al munera. Moriturus: cel care este gata de sacrificiu; termenul îl desemnează pe gladiator. Mulsum: vin (alb sau roșu) aromatizat. Cel mai obișnuit mulsum este preparat cu miere, cuișoare și piper. Unele variante conțin trandafiri sau alți îndulcitori și substanțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
deoarece nu puteau intra înarmați în arenă sau în școlile de instruire. Prolusio: proludere înseamnă „a lupta cu cruzime“, însă prolusio nu reprezintă o luptă propriu-zisă. În Antichitate, gladiatura prevede numeroase lupte de acest tip, eliminând caracterul lor ritual și sacrificial (munera) și transformându-l în unul sportiv. Provincii: în Imperiul Roman, cu termenul „provincie” erau desemnate teritoriile - de dincolo de granițele ținutului italic, prin urmare și de dincolo de mare - diferite de Italia, ai căror locuitori erau supuși Romei și îi plăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
a luat în seamă: - Dar religia ta, Kărsadusar? Și la noi a fost scrisă în vremuri străvechi Cataclisma sau Cartea despre ziua în care s-a schimbat polul magnetic, ce a generat cultul zborului și ritualul hadașcăi - hadașca, o unealtă sacrificială, făcută din os de bleazăr, dur ca stînca. La îndemnurile lui repetate, am căutat un exemplar în peștera Bătrînilor și i-am tradus cîteva extrase la întîmplare: "Masculii plesneau din ciocuri: - Înșfac hadașca în zbor și urc pîn' la nor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
clientu'. Nu mai șchimb. E tărziu". Pînă și culorile erau comandate. Un Ceaușescu avînd ochii intens albaștri se lăfăia pe coperta revistei "Time". Spuneam că mă întorc la antologie? În fotografia îmbucătățită de linii verzi în chip de cărămizi (cărămizile sacrificiale ale Meșterului Manole) mi s-a părut c-o recunosc (o fi ea? n-o fi ea?) pe doamna Bee, "lectora" de carte. Din '83 încoace, n-aveai voie să-ți pui poza pe coperta a patra, dacă erai "autor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
exemplu, de Gilbert Durand în categoria ritualurilor care au ca scop primar fertilizarea și ca finalitate ascunsă "domesticirea lui Cronos". Invocarea unor ființe de semn feminin mutilate din rațiuni obscure devine, și în poezia lui Brumaru, un act de substituire sacrificială prin care eul liric speră să domine timpul, așadar să se proiecteze în infinit: "O, Reparata, dă-ne nouă/ Lumina celor trei calzi sâni/ Și nu ne duce în ispită/ Cu ei, ci poartă-ne sublim/ Ca-ntr-o caleașcă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cosmogonice sau pur ideatice, Liviu Pendefunda se erijează într-un homo viator, eternul călător și mesager intermundic, prin care se dă relief tentației unificării. De Hermes Trismegistus, zeul sapiențial, cu atribute profetice, astrologice și didactice, apologetul cosmografiei și al riturilor sacrificiale, în fine, zeul cunoașterii secretelor divine, amintește cumulul sugestiv de trimiteri directe ori aluzive la oracular și alchimic. Cititorii rafinați, degustători de intertextualitate savantă, vor sesiza, de bună seamă, că volumele lui Pendefunda abundă în referințe mitologice (Osiris, Urania, Cronos
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de însemnele unor vremi crepusculare: "clopote martirizate de ploi", zorii adormind "în venele înveninate ale îngerilor cu arcadele sparte", "toamna apăsătoare/ pentru o sperietoare/ dezarticulată", canoanele zării ruginind în marsupii etc. Încărcătura dramatică a textelor, adesea construite pe tiparul ritualului sacrificial sau desacralizant, sporește atunci când ceremonialul de gen este atribuit elementelor. Poetul uzitează adesea de procedeul antropomorfizării: "Teluric vântul sapă adăpost/ În carnea cerului cerșind răsplată"; "Armura plânge-n Louis Treize"; "Zăpezi aprinse de dogoarea frunții/ Se șterg pe ochi cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
din râul Lethe". Și în alte câteva artes poeticae apar posibile reminiscențe ale unor lecturi orfice, care în ecuația scriiturii lui Nicolae Turtureanu vor avea o finalitate bine camuflată într-o retorică elegantă, adesea plurietajată: echivalența dintre poezie și ritualul sacrificial. Lăsându-se în voia torturii creației (undeva apare imaginea unei autoflagelări, un volum întreg se numește chiar Ascunsa rană ș.a.), poetul poate să își sublimeze fericirea secretă a dicțiunii de sorginte sacră în rugăciune: "Doamne, abandonează-mă-n cuvânt" (Starea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
originar. Astăzi, el este prin excelență simbol al răului, al vicleniei, dar și al înțelepciunii 65. Din același registru divinatoriu mai fac parte șobolanul, nevăstuica și șopârla. Caprele și berbecii au devenit obiecte divinatorii tocmai grație prezenței lor în actele sacrificiale. Utilizarea peștilor în arta divinatorie precum și semnificațiile atribuite lor ar fi consecința unor rămășițe mitologice indiene și chaldeene. La noi, doar reptilele cu rol important în bestiarul magic mai au oarecare întrebuințări divinatorii, și acestea intrate de mult în rândul
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]