460 matches
-
direct în manuscris, sugerând un fior existențial, un mod de viață. Având vocație de povestitor, istorisirea are în creația lui un fond grav sau melancolic, asociat cu elementele naturii. Uneori natura dezvăluie și potențează dimensiunile unei drame. Fundamentală în arta sadoveniană e vorbirea lentă, ceremonioasă, în ritm de basm, îmbinată de culoare (Const. Ciopraga). În confesiunile sale disimulate, intervin imaginații enorme, evocări ale timpului și spațiului, realismul psihologic mergând la esența umană, natura, poporul, istoria unificate într-un limbaj rapsodic; evocări
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
va fi eliberat de oastea lui Duca, iar răpitorul va fi ucis de buzduganul domnitorului. Cartea are 33 de capitole, în care se povestesc întâmplări din Moldova, de la sfârșitul secolului al XVII-lea. Motivul principal este motivul străinului, în romanul sadovenian, abatele de Marenne. Inspirându-se din Cronica lui Neculce, M. Sadoveanu adaugă și întâmplări imaginare pe care naratorul le relatează la persoana a III-a. Naratorul povestește evenimente din perspectiva personajului-reflector (abatele) care participă la întâmplări, fără să se implice
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
trei secțiuni: mitul, basmul și istoria. Naratorul omniscient relatează la persoana a III-a, este un erudit, cunoscător de practici arhaice, magice sau religioase. Acțiunea se petrece în Dacia prefeudală, pe Muntele Ascuns, în Bizanț. În primul capitol apare concepția sadoveniană de tip arhetipal. Aflăm că autorul manuscrisului este profesorul Stamatin, care conducea în 1926 un grup de studenți într-o expediție speologică, în Carpați. După moartea profesorului, se găsește în biroul acestuia un manuscris adresat naratorului, care va transcrie această
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
culorile se întrepătrund fluide și se topesc unele într altele, într-un freamăt cromatic, sugerând inefabile stări de spirit, de reverie și candori, de încântări și duioșii, ―cu neașteptate siluete care apar, fantastice, într-un fel de negură a povestirilor sadoveniene. În asemenea plăsmuiri, natura pare cuprinsă de o somnolență molatică și visătoare, respirând calmă și adâncită în sine însăși sub privirile contemplative ale artistului, el însuși abandonându-se visărilor în prezența ei și într-o caldă comuniune cu ea. Mai
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
Nu e nici o exagerare aici, pentru că Freud demonstra încă din studiul Totem și tabu că trebuie să-ți ucizi tatăl pentru a deveni tatăl Operei tale. Extinzând raționamentul, să conchidem că festinurile și libațiile din Hanu-Ancuței sau din oricare scriere sadoveniană se constituie într-un imens prânz totemic. Din cealaltă perspectivă, a relației de profundă devoțiune față de Profira Ursaki, aceasta are ca rezultantă inegalabilele pagini de natură din întreaga sa creație, care îl singularizează pe Sadoveanu și îl fac pe Ibrăileanu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
mai 2012, nr. 5, p. 21-24. Matei Vișniec. Dezordinea preventivă. București: Cartea Românească, 2011. SOROHAN, Elvira. Moda romanului cu simbol sub pecetea tainei. În: Convorbiri literare, 145, ian. 2012, nr. 1, p. 27-31. Simon Toyne. Sanctus. SOROHAN, Elvira. Muntele, un sadovenian "locus amoenus". În: Convorbiri literare, 146, sept. 2012, nr. 9, p. 30-33. SOROHAN, Elvira. O veritabilă analiză deconspirativă pe baza arhivei C.N.S.A.S. În: Convorbiri literare, 146, oct. 2012, nr. 10, p. 23-26. Ioana Diaconescu. Scriitori în arhivele C.N.S.A.S.
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
legea pământului în vremea aceea, în rândul unu lua loc asistenta domnului Lăudat. Era o figură parcă desprinsă de pe litografiile pașoptiste. Brunetă, cu ochi scânteietori și un semn distinctiv, o pată de moar în obraz, amintind de Ionuț Jder, eroul sadovenian. Acest "talisman" i-a adus repede supranumele de "jderoaica", ceea ce nu era chiar o invențiune fără acoperire, ci consona cu vioiciunea minții și mlădierea grațioasă a trupului. Elvira Sorohan, căci despre ea era vorba, se deosebea de profesor prin elementele
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
un rezumat la cele expuse mai sus. Romanul și nuvela istorică marchează accentuat începuturile moderne ale literaturii române. Se conturează acum, în efervescentul secol al XIX-lea românesc, un gen literar artistic care va evolua spre splendorile manieriste ale romanului sadovenian și, în a doua jumătate a secolului al XX-lea, adesea dramatic distorsionant, spre zona unei politizări patriotarde mai mult sau mai puțin înhibante. În cadrul acestor începuturi este creat un personaj istoric veridic și puternic din categoria domnitorilor români, cel
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
caracterul de roman istoric al lui Salammbô (aceste considerații au la originea lor afirmațiile lui Gustave Lanson din L'art de la Prose, Paris, Librairie des Annales, 1809, p. 232). În literatura română sunt cunoscute diferitele modalități de receptare a romanului sadovenian Creanga de aur. 46 Ceea ce nu înseamnă că, uneori, redarea artistică a lumii vechi, arhaice, nu a dus la experimente inovative lexical gen Tolkien (era bun lexicolog și lexicograf , a știut cum și cât să inoveze), sau la redărea vorbirii
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
dezvoltate dincolo de cadrul istoric determinant; este vorba de: tipul idilei, conflictul social (bogat-sărac), cel moral (bun-rău), autoconstrângerea etc. 50 Analiza lexicologică invocată stă la baza unor studii pe care le-am publicat în decursul timpului: Disocieri stilistice în trilogia istorică sadoveniană "Frații Jderi", în "Anuarul de lingvistică și istorie literară", tomul XXVII, A, 1979 -1980, p. 139-144; Specificul metaforei în proza istorică sadoveniană, ALIL, XVIII, 1981-1982, p. 91-103; Modalități stilistice de realizare a distanței temporale în proza istorică literară, în vol
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
stă la baza unor studii pe care le-am publicat în decursul timpului: Disocieri stilistice în trilogia istorică sadoveniană "Frații Jderi", în "Anuarul de lingvistică și istorie literară", tomul XXVII, A, 1979 -1980, p. 139-144; Specificul metaforei în proza istorică sadoveniană, ALIL, XVIII, 1981-1982, p. 91-103; Modalități stilistice de realizare a distanței temporale în proza istorică literară, în vol. Collegium, Editura Universității "Al. I. Cuza", Iași, 1987, p. 73-82; Gradări ale intensității metaforei în subcodul poetic al textelor artistice istorice din
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
constată că asemenea narațiuni "își găsesc justificarea de a fi în neobișnuitul întâmplărilor și prea puțin în surprinderea liniilor unor temperamente" (2001: 39). Oricum ar sta lucrurile, proza pusă în discuție de mine are, cum se spune, suspans. În spațiul sadovenian al unei crâșme, naratorul, un anume Ispas, face cunoștință cu trei mineri, fiecare având de înfățișat propria poveste teribilă din subteran. Ion Vintilă este primul: "Băiam vro opt inși, afund, în sânul pământului. Și-ntr-o după-amiază ne pomenim, cum
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
și pustiul din sufletul ei. Această nuvelă este o adevărată capodoperă pentru că are acea capacitate de a răscoli sufletele cititorilor, de a rămâne neștearsă în memoria acestora. O mamă exemplară și o soție fidelă este și Vitoria Lipan, eroina romanului sadovenian „Baltagul”. Soțul, Nechifor Lipan, „venea la dânsa ca la apa cea bună”. Inteligentă, cu o tărie de caracter deosebită, munteanca din Măgura Tarcăului este o pricepută și harnică gospodină, care duce grijile unei gospodării cu multe acareturi și o conduce
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
reacțiilor și momentelor pe care o aduce orice viziune realistă. În acest roman de factură simbolică relația e verticală, paradigmatică. Pentru a înțelege o scenă, privirea înapoi nu mai e necesară, căci fiecare moment al narațiunii își conține explicația. Romanul sadovenian din 1933 va reuși să fie un splendid roman pedagogic și metafizic, așa cum a visat Slavici pentru Din bătrâni, dar nu a reușit. Există trei mijloace prin care autorul Crengii de aur produce "ceața mitică": o anume întrebuințare a numelor
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Esop și Fedru, umiliți de „hulpea” lui Andrei Cornea?! Să fie posibil?! De ce nu! Invidia poate fi vindecată prin cultură?!? Orice îi este permis acestui polemist erudit care este Andrei Cornea. Ați aflat de când „prostia este indoloră”?! rn umor tipic sadovenian. Recitiți Baltagulși... Legenda sociogonică din incipit... ades „rostită” de Nechifor Lipan... Tot așa și cu „povestea” firelor de praf și... iluzia frumuseții... spre praful nimicniciei... sau înspre acela din sufletul politicienilor... aruncat în ochii bieților nătângi electori. După cum bine știm
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
personajele par a trăi cu adevărat abia prin discurs, ca într-un proces în care se judecă (și se explică) "faptele", întotdeauna interpretabile. Conflictul dramatic se transformă astfel într-un conflict al interpretărilor pe tema vicleniei muierii, ca în rescrierea sadoveniană a poveștii despre filozoful Sindipa, cu diferența că, deși locvace și extrem de persuasivă (cine n-ar recunoaște-o?), femeia nu izbutește acum să-și dovedească nevinovăția în fața propriului fiu, judecător intransigent, dogmatic, lipsit de simțul nuanțelor și de o autentică
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
și scheme ritualice, pînă se umple un cimitir întreg. Miorița (baladă, colind) s-a desprins de bocet, ca să devină un tip de meditație asupra morții. C. Imaginar mioritic în Baltagul Se face adesea apropiere între „epopeea păstorească” Miorița, și opera sadoveniană Baltagul, înrudite cel puțin tematic, adică inspirate din același mediu de viață păstorească. Romanul ar fi o variantă în proză a cîntecului folcloric. Lucrurile nu stau departe de adevăr. Se pare că, în această privință, s-a și ajuns la
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
cu Domnul Trandafir încật îi repeta ceremonios gesturile, dậndu-ne în fiecare toamnă pere din părul bătrận din curtea școlii, priveghind la descărcarea carului cu fận, dậnd ușor tonul cu diapazonul: Laaaa! sau punậndu-ne să împletim diferite obiecte, după modelul maestrului sadovenian. În rest, lecțiile erau cật se poate de originale: citirea se făcea cursiv, cu glas tare, cu intonație, respectậnd cu rigurozitate curba fonetică impusă de semnele de punctuație. Scrierea trebuia să fie impecabilă, citeață și caligrafică. Acorda o mare atenție
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
de enigme sau inițieri obscure, ascunse în textele prozatorului. În toată perioada comunistă francmasoneria a fost un subiect interzis. Îmi amintesc că, pe vremea când eram redactor la revista "Echinox", am făcut o anchetă printre istoricii literari despre actualitatea operei sadoveniene, sub titlul Fenomenul Sadoveanu, începută în numărul 2 din 1977. Mi-a trimis o colaborare, un răspuns, și Savin Bratu, care avea să moară la cutremurul din 4 martie 1977. Un paragraf din textul său critic a fost cenzurat la
Sadoveanu francmason by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8677_a_10002]
-
a trimis o colaborare, un răspuns, și Savin Bratu, care avea să moară la cutremurul din 4 martie 1977. Un paragraf din textul său critic a fost cenzurat la Direcția Presei, pentru că se referea, aluziv, la ecourile francmasoneriei în proza sadoveniană, adică, în mod special, la Creanga de aur (1933). Ca student și istoric literar în formare nu știam nimic despre acest subiect, dar vedeam că este tabu. Oricât m-am străduit să mă informez în această direcție, am dat numai
Sadoveanu francmason by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8677_a_10002]
-
documentare suplimentară, singura certitudine și singurul punct de pornire fiind vechiul articol al lui Savin Bratu. De câțiva ani, nu mai mult de zece, s-a scris mult pe acest subiect. Specialistul în decriptarea simbolurilor și scenariilor francmasonice din opera sadoveniană este Radu Cernătescu, care a publicat mai multe studii serioase, îndeosebi în revista "Luceafărul". Dar problema francmasoneriei lui Sadoveanu cuprinde două aspecte: unul de istorie literară, necesitând lămurirea secvenței biografice pro-masonice a lui Sadoveanu, și altul de hermeneutică, însemnând interpretarea
Sadoveanu francmason by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8677_a_10002]
-
pro-masonice a lui Sadoveanu, și altul de hermeneutică, însemnând interpretarea prozei prin prisma acestei înrâuriri. Curios este că, până de curând, s-a făcut mai mult în al doilea sens, legat de interpretarea operei, decât în primul, privitor la biografia sadoveniană. Iată de ce este salutară apariția volumului Mihail Sadoveanu francmason, semnat de Horia Nestorescu-Bălcești și apărut în 2007 sub patronajul Centrului Național de Studii Francmasonice. De acum încolo, nu mai avem voie să vehiculăm aproximații, bănuieli și simplificări. Horia Nestorescu-Bălcești aduce
Sadoveanu francmason by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8677_a_10002]
-
elementul cel mai prețios în viața unei națiuni. Nu bani, nu legi, ci oameni în adevăratul înțeles al cuvântului." (p. 34); "Hotărârea de a servi Patria cu demnitate trebuie să stăpânească necontenit atmosfera acestei mici colectivități" (p. 35). Crezul masonic sadovenian și-a rezumat esența în patru principii inalienabile: credința în Dumnezeu, devotament față de Patrie și Rege, respectul familiei și al legilor țării, preocupări de ordin național (p. 53). Pe lângă acestea există nuanțe și variabilități, în jurul idealului de emancipare a inteligenței
Sadoveanu francmason by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8677_a_10002]
-
Nestorescu-Bălcești dezvăluie în anexe ritualurile de inițiere, simbolurile și valorile implicate (înțelepciunea, puterea, frumusețea) în primirea în ordinul scoțian a celor trei grade masonice: discipol, companion și maestru. E o sursă absolut necesară pentru cine vrea să înțeleagă secretele operei sadoveniene din perioada masonică.
Sadoveanu francmason by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8677_a_10002]
-
atras temperamental. În același sens, se explică pasiunea sa pentru viziunea realistă din lumea rurală a scrierilor unui Balzac, Tolstoi, Flaubert, Zola și în deosebi, Reymont. Înlăturarea lirismului, plasarea în timp și spațiu mai exactă a faptelor „adevărate", spre deosebire de povestirile sadoveniene antebelice, nuvelistica lui Rebreanu exprimă răbufnirea instinctelor primare, proiectate pe un fundal social mai accentuat și mai concret ca în Răfuiala, Cântecul iubirii, Nevasta, Glasul inimii, Ofilire, Cerșetorul, Talerii etc. Toma Lotru, flăcăul înstărit din Răfuiala, e un caz de
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]