460 matches
-
în egală măsură un eșantion compozit, mergând de la romanul realist sau memorialistica descriptivistă până la povestirea romantică ori nuvela psihologică. Nume sonore concură la configurarea unui peisaj epic spectaculos. În primele trei numerele din 1970 Perpessicius și Corin Grosu publică romanul sadovenian Mariana Vidrașcu, în numărul 3/1971 sunt incluse pagini memorialistice aparținând lui Anton Holban, numărul 2/1972 are în sumar o povestire de Panait Istrati, în numărul 3/1972 se tipărește romanul Șarpele de Liviu Rebreanu, iar numărul 4/1972
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287999_a_289328]
-
e de nuanță temporală, cu tendință de reintegrare în timpul mitic. Copacul și omul au corespondențe tainice. De la vizual și auditiv sufletul transgresează în imaterial și invizibil, dar căile luminate se arată numai celor care surprind metamorfoze și miraje precum în sadoveniana "feerie a codrului, sub luna albă de iarnă". Omul și natura se întrepătrund, au clipe când "își spun ceva neînțeles, ceva foarte vechi și foarte trist", săvârșesc în fapt un act de comuniune înscris în arhitectura cosmică. Iată și o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
cetatea Moscopole, devine scena luptelor acestei comunități dârze împotriva stăpânirii otomane. Și în Povestiri (1968) ori în romanele Apele negre (1972), Pribeagul (I-II, 1974-1975) și Cer înstelat (1983) autoarea se va concentra asupra trecutului, având ca model proza istorică sadoveniană. Roman „curtenesc și de aventuri”, după cum remarcă Nicolae Balotă, Pribeagul urmărește traseul voievodului Petru Cercel, fratele lui Mihai Viteazul, mazilit de turci și obligat să rătăcească prin Maramureș, apoi prizonier în închisoarea Edicule, până când își va găsi sfârșitul în apele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289920_a_291249]
-
versuri Ioana Diaconescu, V. Filip, Haralambie Țugui, cu proză, D. R. Popescu, N. Breban, Ștefan Oprea, iar cu eseuri, Constantin Coroiu, Ion Bogdan Lefter ș.a.; cronici literare scriu Al. Dobrescu, Al. Călinescu, Mihai Iordache ș.a. Sunt susținute continuu rubricile „Eminesciana”, „Sadoveniana”, „Maioresciana”, aici fiind publicate contribuții semnate de Constantin Ciopraga, D. Vatamaniuc, Eugen Simion, Cornel Ungureanu, Ilie Dan, Virgil Cuțitaru ș.a. Gh. Bulgăr trimite Scrisori din Franța (10/1980), N. Cârlan aduce precizări legate de debutul lui N. Labiș, găzduit în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286403_a_287732]
-
spre 10 decembrie 1956 este victima unui accident de tramvai și se stinge după aproape două săptămâni de agonie. Pe patul de spital a dictat poezia Pasărea cu clonț de rubin. Volumul Primele iubiri, structurat în patru cicluri (Liliacul timpuriu, Sadoveniene, Rapsodia pădurii, Primele iubiri), se deschide cu Meșterul, o evocare baladescă a Meșterului Manole, numit „Prometeu român”, poem care, prin motivul sacrificiului pe altarul artei, este o premoniție a propriului sfârșit tragic. Primele iubiri dă expresie amintirilor din prima copilărie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287733_a_289062]
-
titlul; Olanda, impresii de călătorie, Împărăția apelor, nuvele pescărești; toate vor apărea la Cartea Românească." Dezvăluiri de atelier provenind de la André Gide și Rebreanu, ori de la Camus, indică traseul dificultuos de la materia primă la opera finită. Există în masiva creație sadoveniană scrieri lejere, dar a generaliza că totdeauna el redacta cu ușurință ar fi o eroare. Debutul său literar neobișnuit (din 1904), cu patru cărți, fusese produsul a patru-cinci ani de exerciții juvenile; în 1905 li se adăugau alte volume, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
capodopere ale literaturii universale. Când după o întâlnire în redacția Adevărului literar (la 31 ianuarie 1937), G. Călinescu conchidea pripit; Îl cred foarte necultivat" criticul era în necunoștință de cauză... Ne-am referit altădată (în Propilee, 1984) la procedeele citaționale sadoveniene din scriitori sau gânditori români și străini, citate ducând de la Miron Costin, Neculce și Eminescu la Rabelais, la Voltaire, Hugo, Balzac și Maeterlinck, de la Dante la Schiller și Georoge Eliot, de la Dostoievski la Cehov și Korolenko. Declarație semnificativă: în Rampa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Cuvântarea Marelui Maestru al Francmasoneriei române unite M. Sadoveanu rostită la "Primul Convent federal, în București, la 15 aprilie 1934." Concluzie logică: în totul, fragmentele inedite proiectează lumini întregitoare asupra unui Sadoveanu necunoscut. Constantin Ciopraga SCURT CUVÂNT DESPRE EDIȚIE Textele sadoveniene încorporate în acest volum, până acum inedite, au fost păstrate în familia scriitorului iar peste ani oferite "Bibliotecii Centrale Universitare" din București. Dactilograma după manuscrise aparține regretatului Constantin Mitru, fost secretar (și cumnat) al lui Mihail Sadoveanu. Cum numeroase manuscrise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
suferinți, delicateță, întăi, chiamă, cătră, ceiace, novembre, dechembre, prietin,aceia, aceiași, ceia, creiază, câte odată, deadreptul, dela, dinapoi, deschee, eri, es, greeri, înnalte, însfârșit, nicio, pentrucă, perduți, poeni, sue, tângue, târguește, zgudue și altele ca acestea, specifice modului de comunicare sadovenian. Constantin Ciopraga DESPRE "CARNETE" ȘI ALTE MANUSCRISE Caietele și carnetele aparținând lui M. Sadoveanu și care alcătuiesc volumul de față, au trecut, după dispariția lui C. Mitru, secretarul particular al scriitorului M. Sadoveanu, în posesia soției sale, Maia Mitru. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
prozatorului. A publicat volume despre acesta: Aspecte din viața și opera lui Mihail Sadoveanu (Album, ilustrat cu fotografii de Dan Grigorescu 1958); Ei l-au cunoscut pe Sadoveanu (1973); Corespondența debutului (1898-1904) în colaborare, (1977); Sadoveanu despre Sadoveanu (1977); antologia Sadoveniana, Editura Ion Creangă (1977). 5. Sévigné, Marie de Rabutin-Chantal, marchiză de (1626-1696), literată franceză. 6. Valeria Sadoveanu (n. Mitru) (1907-1985), a doua soție a scriitorului, publicistă și traducătoare. 7. Ilie Bărbulescu (1873-1945), lingvist și filolog, slavist, profesor la Universitatea ieșeană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
singură mișcare a mâinii, Încercând să „re-Înodăm” istoria națională de la ’38, anul primei dictaturi, cea regală?!... Sau o integrăm, această perioadă nu numai sângeroasă, „absurdă”, dar și dificil de „catalogat”, În șirul marilor evenimente naționale, noi, cei care avem reflexul sadovenian al istoriei sau pe cel al lui Octavian Goga; sau, poate, al lui Tudor din Vladimiri, care, cu amicii săi, Grecii Eteriști, voia să ne salveze de Turci; trădat de ei, dar și „Îmbolnăvindu-se de ei” și de ticurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
alternanța de a fi duh între sine și poveste pentru ceilalți. Dar tot Lucian Pavel îl reprezintă pe bărbatul care a umplut vidul cultural al unor orașe de provincie cu spectacole intelectuale de prestigiu, aducând acolo unde zicem, din inerție sadoveniană, că nu se întâmplă nimic, de la președinți de Academie, profesoriu universitari sau scriitori români sau străini la oameni politici, senatori și deputați, colegi de breaslă performanți și cunoscuți, foști elevi deveniți personalități în diverse domenii și echipe școlare de olimpici
Mari personalități oltenițene by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1699_a_3145]
-
Coșbuc, Adrian Maniu, V. Voiculescu sau Lucian Blaga. După același principiu recuperator, susținut acum de o schemă riguros articulată, e construit și studiul Mihail Sadoveanu (1978), subintitulat Universul artistic și concepția fundamentală a operei. Propunându-și să reconstituie Weltanschauung-ul sadovenian, T. situează universul autorului analizat între doi poli (natura și durata istorică), antinomia originară fiind interpretată prin intermediul a trei opoziții secundare: natură/om, natură/civilizație, trecut/prezent. Fără a oferi o imagine radical nouă asupra lui Sadoveanu, cartea se individualizează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290222_a_291551]
-
1975, 7; Mircea Iorgulescu, Interpretări și analize, RL, 1975, 24; Zaciu, Lecturi, 187-189; Dimisianu, Opinii, 233-241; Zaciu, Alte lecturi, 153-160; Cornel Ungureanu, „Opera lui I. L. Caragiale”, O, 1978, 3; Nicolae Manolescu, Sadoveanu și critica, RL, 1979, 1; Sultana Craia, Antinomii sadoveniene, LCF, 1979, 5; Petru Poantă, „Mihail Sadoveanu”, ST, 1979, 2; Ioan Groșan, Critica persuasivă, AFT, 1979, 2; Vasile Chifor, Sadoveanu într-o nouă interpretare, CL, 1979, 5; Mihai Ungheanu, „Mihail Sadoveanu”, LCF, 1979, 26; Ion Simuț, „Mihail Sadoveanu”, F, 1979
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290222_a_291551]
-
vieții, adevărată obsesie a dramaturgului ce vrea să sugereze eliberarea continuă, până la zbor, prin scufundarea interioară, prin regăsire în „soluția” visului. Un personaj cu totul aparte se dovedește Ioasaf, înțeleptul locului, purtător de cuvânt al ancestralului, oarecum înrudit cu eroii sadovenieni sau voiculescieni. Piesa, nereprezentată în epocă, i-a adus dramaturgului, la recomandarea lui Petru Comarnescu, angajarea ca impiegat la Direcția Generală a Teatrelor (1946), de unde va fi concediat doi ani mai târziu de oficialitatea comunistă, în urma participării la o șezătoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286195_a_287524]
-
o imagine semnată de Nicu Stan, cu muzica lui Maurice Le Roux, cu o interpretă italiană, Margarita Lozano, chiar dacă este alb-negru i-a impresionat pe elevii noștri, dar i-a și implicat în a descoperi și înțelege corespondențele cu textul sadovenian. în timpul vizionării filmului, am propus elevilor un exercițiu interesant. Mai întâi, a fost întrerupt sonorul, elevii orientându-și atenția spre limbajul nonverbal, semne, semnale exprimate de actori. Ei și-au notat în scris observațiile constatate. Apoi am întrerupt recepția vizuală
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Ioana Stănescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1361]
-
îi spun ea preotului Dănilă. Baltagul acesta nu e o armă obișnuită destinată hoților de rând, și de aceea trebuie păstrat neîntinat, pentru că „i pentru altceva”. Nu în ultimul rând, vizionarea filmului îl ajută pe elev să înțeleagă particularitatea stilului sadovenian, acea frază lentă, ceremonioasă, în ritmul basmelor noastre populare. Filmul se termină cu o imagine plină de semnificații: pe cerul nopții, luna îl călăuzește pe Nechifor Lipan spre lumea de dincolo, iar drumul inițiatic parcurs de Vitoria și de Gheorghiță
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Ioana Stănescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1361]
-
materie de eternism, Blaga e mult mai apropiat de mai vârstnicul Sadoveanu decât de alții din propria-i generație; reperele psihosenzoriale ale lui Blaga lumina, stihialul, zariștea cosmică, misterul nepătruns, orizontul abisal și întoarcerea spre sine coincid surprinzător cu cele sadoveniene. De o parte, muntele sacru sadovenian și "țara de dincolo de negură"; de alta, la Blaga, muntele mitic, nu mai puțin impregnat de taine. La capătul vederii muntele era pentru mine o margine, marginá lumii... (Hronicul și cântecul vârstelor). Un Blaga
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
mai apropiat de mai vârstnicul Sadoveanu decât de alții din propria-i generație; reperele psihosenzoriale ale lui Blaga lumina, stihialul, zariștea cosmică, misterul nepătruns, orizontul abisal și întoarcerea spre sine coincid surprinzător cu cele sadoveniene. De o parte, muntele sacru sadovenian și "țara de dincolo de negură"; de alta, la Blaga, muntele mitic, nu mai puțin impregnat de taine. La capătul vederii muntele era pentru mine o margine, marginá lumii... (Hronicul și cântecul vârstelor). Un Blaga interiorizat, "mut ca o lebădă", cultivă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Dim. Păcurariu despre spațiu și timp în literatură, L, 1995, 15; Toma Grigore, Incursiuni în literatura română, Craiova, 1995, 154-156; Nicolae Rotund, Dialoguri indirecte, Constanța, 1996, 165-174; Nicolae Rotund, Incursiuni critice, Constanța, 1997, 182-187; Ovidiu Ghidirmic, Dimitrie Păcurariu și modelul sadovenian, R, 1999, 4; Dicț. esențial, 624-626; Libuse Valentová, Jiři Nasinec, Slovník rumunských spisovatelu˚, Praga, 2001, 176-177; Alexandru Niculescu, Un profesor, un istoric literar: Dimitrie Păcurariu (1925-2002), JL, 2002, 5-10; In memoriam, în Comunicările „Hyperion”, XI, București, 2002, 307-315; Zamfirescu, Istorie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288605_a_289934]
-
prin liberalismul retoric al psihanalizei și contaminată de „catastrofismul” lui Nikolai Berdeaev - evoluează modern, către soluții existențialiste. Fundalul prozei românești de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea este orașul de provincie, locul în care eroi sadovenieni educați după precepte rurale clacau iremediabil, învinși de inadaptarea la universul urban, sau sfârșeau în mediocritate. Cei din schițele, povestirile sau nuvelele lui P. nu se diferențiază prea mult, numai că, în genere intelectuali, ei pun parcă mai mult idealism
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
Nisa (1976, 1978, 1979), statueta „L’Aiglon d’Or” (1980). După război, colaborează mai ales la reviste pentru copii și tineret. Acestui public îi este destinată, cu precădere, mare parte a lucrărilor autoarei: Domnița Ruxandra (1969), roman istoric, în descendență sadoveniană, Aurora, mireasa soarelui (1969), basm cult, în care se resimte influența scrierilor lui Andersen, Mirela cu vocea de aur. Glorioșii (1981), cuprinzând povestiri variate tematic, cu personaje desprinse fie din realitatea înconjurătoare și proiectate într-o lume fabuloasă, fie din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285790_a_287119]
-
Moldova de dincolo de Siret. Personajele fac parte din familia interiorizaților cu reacții greu descifrabile. Scriitorul cultivă elemente ale modernității, dovedind un ochi format pentru mișcările fine, adevărate „tropisme” ale unor suflete care au oroare de exhibarea trăirilor, nu la modul sadovenian, ci în chip impresionist, difuz. Procedeul secvențial este reluat și în interviurile din volumul Cu George Lesnea prin veac (1977). Cu Priveliști moldave (1980) prozatorul revine la reportaj, sub presiunea emotivă a iubirii statornice pentru ținutul natal. În romanul Ceasul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287527_a_288856]
-
la fiordurile norvegiene (1999) este un nou memorial de călătorie. Scrise între 1993 și 1996, în timpul unor călătorii în Israel, Franța, Olanda și Norvegia, aceste note se revendică în multe privințe din proza întotdeauna lirică a autorului; fraza curge molcom, sadovenian, starea de spirit specială primește o „vestimentație” bogată, cu multe ornamente stilistice, între care primează comparația și metafora. În albumul de artă Iulia Hălăucescu (1999), personalitatea artistei se dezvăluie în adevărata ei dimensiune atât din lucrări figurative tradiționale, cât și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287527_a_288856]
-
ca și prin expresia ei plastică impecabilă. Aceste calități îi conferă individualitate într-o epocă încă marcată de epigonism clasic și manierism simbolist. T. a scris și proză, oscilând între schițe de tip I. L. Caragiale (O aventură) și evocarea naturistă sadoveniană (Țara de dincolo de negură). În volumul Scrisori fără adresă (1930), subintitulat „proză umoristică și pesimistă”, dominante rămân tot verva comică și spiritul parodic. Remarcabilă este Domnia lui Ciubăr-Vodă, inteligentă pastișă a stilului cronicarilor, împănat cu neologisme - acestea joacă un rol-cheie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]