73,712 matches
-
unui mahăr care, răsfoind cu atenție dosarul, a aflat că fusesem secretar u.t.c. la Liceul N. Bălcescu din Capitală. Partidul mă apăra. Eu însă nu am știut să-i prețuiesc generozitatea. Absolvisem și eram angajat. Visam, într-o sală friguroasă, la o ședință de partid, integrat în majoritate. M-a trezit vocea secretarului b.o.b. care decreta: Tovarășa... a încălcat grav statutul partidului și legile țării și trebuie...". Tovarășa nu era prezentă și nici n-o cunoșteam. Făcuse
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
Încercările de transparentizare a conținuturilor operelor rezistenței anticomuniste s-au lovit de o mulțime de prejudecăți. Când spun "prejudecăți", mă refer la tendințele de alterare a definiției literaturii, apărute în practica exegetică considerată "de performanță". Acolo sunt ele periculoase, în sala motoarelor, și nu în caietele de teză ale unor bieți elevi de școală profesională, cum crede Ioana Pârvulescu. Și încă o diferență față de Ioana Pârvulescu. O prejudecată nu se corectează prin verdicte nemotivate, unele absurde la rândul lor, ci prin
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
nu-și găsește cumpărător) și în scena aleasă acum pentru lectură, soțul și soția discutau despre calitatea șamotei 1, reproșându-și unul altuia lipsa de preocupare, dacă nu chiar și intenția de sabotare a producției. De câte ori se rostea cuvântul șamotă - sala pufnea în râs, probabil găsind că are o rezonanță exotic pornografică. La vremea ei, discuția despre șamotă era tot atât de revoluționară pe cât este acum sexul pe scenă: și atunci se predica renunțarea la ipocrizie, la expresia comodă a dramelor adulterine și
Însemnări disparate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15159_a_16484]
-
Cuvintele nu-ți dau pace și, imediat în trena lor, tot ce nasc, ce se petrece în spațiul construit la propriu de Adriana Grand, în descifrarea propusă de regizorul Victor Ioan Frunză. Se reintroduce acum, în circuitul teatral bucureștean, o sală (un loc), recuperată din moloz, de sub amenințarea anonimatului și inutilizabilului. O sală ciudată, ca halele mai mici din Franța sau Germania, în care se întîmplă minuni teatrale, mai mult sau mai puțin convenționale, care rămîn, în fărîme sau în totalitate
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
nasc, ce se petrece în spațiul construit la propriu de Adriana Grand, în descifrarea propusă de regizorul Victor Ioan Frunză. Se reintroduce acum, în circuitul teatral bucureștean, o sală (un loc), recuperată din moloz, de sub amenințarea anonimatului și inutilizabilului. O sală ciudată, ca halele mai mici din Franța sau Germania, în care se întîmplă minuni teatrale, mai mult sau mai puțin convenționale, care rămîn, în fărîme sau în totalitate, pe memoria retinei. Văzînd cum arată spațiul de la Mundi, mă întreb dacă
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
puțin convenționale, care rămîn, în fărîme sau în totalitate, pe memoria retinei. Văzînd cum arată spațiul de la Mundi, mă întreb dacă nu cumva este cel mai adecvat mizanscenei, cel mai fidel viziunii artiștilor Frunză-Grand? Mă întreb dacă nu cumva o sală tradițională rejectează istoria neobișnuit tratată a măririi și decăderii unui rege cînd totul în jur este cuminte și bine pus la punct, fotoliile spectatorilor, așezarea lor regulată și numerotată. (Mi-am amintit, nu doar pentru că am văzut-o la reprezentație
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
în jur este cuminte și bine pus la punct, fotoliile spectatorilor, așezarea lor regulată și numerotată. (Mi-am amintit, nu doar pentru că am văzut-o la reprezentație pe Cătălina Buzoianu, de spectacolul ei cu Pelicanul și de locul formidabil de la Sala Dalles "organizat" de scenografa Lia Manțoc. Nu mai există nici o urmă. Totul a dispărut, ca și cînd n-ar fi fost). Scenografia și, mai mult decît atît, amplasarea specială a unui text fundamental poate fixa definitiv, în conștiința privitorului, o
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
dispărut, ca și cînd n-ar fi fost). Scenografia și, mai mult decît atît, amplasarea specială a unui text fundamental poate fixa definitiv, în conștiința privitorului, o punere în scenă, imaginea imprimîndu-se cea dintîi în memorie. Așadar, ne aflăm în sala tronului majestății sale, Bérenger I. O "sală oarecum ruinată, oarecum gotică", indică autorul. Nimic nu e prea vesel pe-aici. Mai degrabă straniu. Oricum, auster. Pereții vopsiți în negru, cu golurile pentru ferești zidite. Spectatorii, distribuiți neregulat, printre coloane, în
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
fost). Scenografia și, mai mult decît atît, amplasarea specială a unui text fundamental poate fixa definitiv, în conștiința privitorului, o punere în scenă, imaginea imprimîndu-se cea dintîi în memorie. Așadar, ne aflăm în sala tronului majestății sale, Bérenger I. O "sală oarecum ruinată, oarecum gotică", indică autorul. Nimic nu e prea vesel pe-aici. Mai degrabă straniu. Oricum, auster. Pereții vopsiți în negru, cu golurile pentru ferești zidite. Spectatorii, distribuiți neregulat, printre coloane, în șiruri scurte sau lungi, cocoțați la balcon
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
Ea se remarcă în toate, dar nu reușește în nici unul. Să vă dau cîteva exemple. Dacă iubești teatrul, n-are rost să-l vezi pe micul ecran, prost filmat și prost sonorizat. Mai bine te duci să-l vezi în sală. Dacă-ți place cartea, e de o mie de ori preferabil s-o citești decît, de pildă, să-ți spună dl Dan C. Mihăilescu pe la ora 24 ce și cum. Dl D.C.M. este un om inteligent, dar ce poate să
De ce nu mă uit la t.v. by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15205_a_16530]
-
10 mai că președintele Consiliului județean Vrancea, acela acuzat că vrea să lichideze ziarul de Vrancea trăgîndu-și gazetă proprie de partid, a organizat la Focșani un simpozion prilejuit de "Ziua Europei". Ziariștii boicotați de putere au reușit să intre în sală îmbrăcați în tricouri pe care scria "Ziar supus presiunilor politice". Oficialitățile s-au ținut departe de ciumați. Președintele le-a oferit tricouri cu inscripția U.E. Nedorind, probabil, să facă parte din aceeași Europă cu președintele Consiliului, tinerii ziariști le-au
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15207_a_16532]
-
niște neamuri de-ale ei, la Speteni, sat măricel, cu oameni harnici și fete frumoase, la vreo trei kilometri după ce treci podul de peste Ialomița. Tot la Speteni, zece ani mai târziu, aveam să particip la balul de pomină în întunericul sălii de școală, cu cei doi lăutari aduși din cătunul învecinat, cu potopul grozav, ploaia torențială ce ne prinsese pe câmp... Drumul îl făcusem pe jos, - ideea lui Garabet. Deși, la greutatea lui, fusese un chin. Doctorul însă îl sfătuise să
La gârlă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15247_a_16572]
-
Lelia Ciobanu, Ovidiu Niculescu, Claudiu Istodor, Radu Zetu, Bogdan Talașman, Mihai Dinvale, Mihaela Rădescu, Vitalie Bantaș, Ion Lupu, intervențiile muzicale originale și pertinente ale Adei Milea au trecut rampa, dincolo de lipsa unei structuri mai organizate, unei organicități depistabile. Publicul unei săli obișnuite, și nu una de premieră, a avut reacții prompte pe tot parcursul reprezentației, îndelung aplaudată. Viitorul nu mai e în ouă, zace de-a dreptul în maculatură. O Dacie ponosită, decorată pe ici, pe colo cu steagul tricolor, emanînd
Dracul vorbește românește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15250_a_16575]
-
a societății japoneze actuale, să scrie piesa Ghidul războiului. Marcând aniversarea a 100 de ani de relații româno-japoneze, Compania 1980 din Tokio a întreprins, cu sprijinul Guvernului Japoniei un turneu în țara noastră, oferind două reprezentații cu Ghidul războiului în sala Atelier a Teatrului Național din București, în zilele de 27 și 28 aprilie 2002. În prezența ambasadorului Japoniei la București, Excelența Sa domnul Hidekata Mitsuhashi, care a salutat prezența trupei japoneze în țara noastră la începutul reprezentației din 27 aprilie, publicul
Un japonez la București by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15251_a_16576]
-
În ultimii cinci ani, tot în aceste zile are loc la Madrid un alt eveniment cultural de amplă rezonanță, dedicat lui Cervantes și Zilei Cărții: lectura publică a romanului Don Quijote de la Mancha, capodoperă a literelor spaniole și universale, în impunătoarea Sală a Coloanelor din cunoscutul lăcaș de cultură care este Cercul de Arte Frumoase, din centrul capitalei Spaniei. Lectura începe la miezul zilei de 22 aprilie și se derulează fără întreruperi 48 de ore. În fața unui auditoriu entuziast, provenind din toate
Madrid - București: Zilele Cervantes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15254_a_16579]
-
asemenea profil - aceea de a cunoaște la fel de bine limba, cultura, viziunea și experiența de viață a două lumi: Spania și România. Zilele Cervantes la București au debutat sub semnul nobil al muzicii și poeziei, pe 20 aprilie avînd loc la Sala mică a Ateneului Român un concert de excepție susținut de formația din Valencia Capella de Ministrers, cu piese instrumentale și vocale din muzica barocă spaniolă, unele pe versuri de mari poeți contemporani cu Cervantes: Lope de Vega, Góngora, Calderón de la
Madrid - București: Zilele Cervantes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15254_a_16579]
-
VOX și un microrecital de muzică spaniolă, interpretat la chitară de foarte tînărul și talentatul Mircea Ștefan Gogoncea. Lectura publică din nemuritorul roman Don Quijote... care s-a desfășurat apoi în Salonul de festivități al Institutului Cervantes a fost dublată, în Sala de proiecții, de prezentarea fără întrerupere a filmelor "El Quijote" (regia Manuel Gutiérrez Aragón, 1998; "Don Quijote" (regia Cătălina Buzoianu, 1997) și "Shakespeare in love" (regia John Madden, 1998). În virtutea faptului că cel care poartă laurii actualei ediții a Premiului Cervantes
Madrid - București: Zilele Cervantes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15254_a_16579]
-
secret" - dar bariera este chiar mai de netrecut decât pe atunci, când o "aprobare specială" te făcea să atingi ópusul damnat. Nu: la această mare Bibliotecă din țară, care deține dreptul de "fond legal", nu se mai păstrează acolo, în sălile de lectură din localul antedeluvian din strada Doamnei, decât presa "din ultimii trei ani". Restul: imposibil de consultat (decât, o mică parte, într-un depozit mai organizat). Căci totul se află în magazii din diverse străzi, "în vracuri", imposibil - mi
Mor biblioteci by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/15260_a_16585]
-
românești (poate că erau, răzlețe, eșantioane pe la Securitate?). Nimeni nu va putea face studii de istorie - atâta cât aceasta reiese din "ziare" -, dar șí de literatură, arte plastice, spectacole și altele, din cronicile publicate în acestea. L-am văzut, în sala vetustă a BA, pe un foarte cunoscut ziarist, uitându-se prin colecțiile legate ale unor ziare: a dat șí dânsul (ori au dat alți ziariști) această alarmă - care se vrea, în textul de față, adresată mai ales scriitorilor? Veștile dramatice
Mor biblioteci by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/15260_a_16585]
-
alt mod, chiar BA. Ne-am bucurat să aflăm, că noul local al BA, a fost "inaugurat" (deci, credeam: a fost terminat). Au trecut anii postrevoluționari, de eforturi și speranțe: Ne mutăm, în doi ani" - repetau funcționarii, când le arătam sălile devenite insalubru de întunecate, culoarele igrasioase, fără lumină, bântuite - ziceau funcționarii - de șobolani (eternii "noștri" convivi), sau linoleumul rupt, în care se împiedicau visând la lecturile lor grăbiții studioși, bufnind uneori pe jos, sau latrinele - care pe vremea studenției mele
Mor biblioteci by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/15260_a_16585]
-
se împiedicau visând la lecturile lor grăbiții studioși, bufnind uneori pe jos, sau latrinele - care pe vremea studenției mele erau un ideal de "modernitate" -, acum fără, măcar, încuietori la uși... În anno Domini 2002, după festiva "inaugurare" (a clădirii noi), sala cea mare de lectură, și restul, arată nu la fel, ci - în virtutea dinamicii trecerii timpului post-revoluționar -, mai rău, culoarele au devenit - prin mutarea birourilor în noua construcție - bizare labirinte (încep să-mi devină, ca psiholog anti-behaviorist, o obsesie "șobolanii" din
Mor biblioteci by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/15260_a_16585]
-
însă semnificativ nu doar pentru un semiotician). De ce? Pentru că totul a rămas la fel, ca bibliotecă (dacă o "bibliotecă publică" înseamnă spațiu pentru publicații și pentru cititori): în clădirea nouă, "modernă", sunt numai birourile funcționarilor (și o parte din depozit). Sala de lectură? Va fi reamenajată - când vor fi "fonduri" - tot în clădirea veche (inaugurată cu fast de Carol al II-lea, dar bântuită apoi de spaimele unor bombardamente, cutremure și - în fine - de șobolanii obsesivi pentru funcționari - care s-au
Mor biblioteci by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/15260_a_16585]
-
la un moment dat, să comunice. Ele își sunt în mod reciproc necesare. Cortina se ridică, Ion Caramitru, cărunt, în costum din anii ’30, de nerecunoscut, intră pe scenă. Relația spectatorului ce sunt cu actorul de pe platou mă izolează de sală (aflu după aceea că Andrei, fiul său, era și el acolo. Nu eram, deci, singur.). Comunicare personalizată. Caramitru, distrat și lejer, fluieră din vîrful buzelor, încearcă pianul, se plimbă într-o cameră-muzeu. Un artist dezinvolt. După cîteva minute pătrunde în
O zi la Dublin by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13403_a_14728]
-
și notele își răspund, se întrepătrund, poate pentru a ne confrunta integral cu experiența estetică și a nu da dreptate niciunuia dintre interlocutori. Artistul și exegeta operei țin discursuri contradictorii, dar, Friel o sugerează, pozițiile lor sunt complementare. Ieșind din sală îmi spun că reducerea artei la biografic e o opțiune prozaică, dar, în schimb, exluderea biografiei implică reducerea artei la o simplă operație abstractă. Totul e o chestiune de echilibru. La librăria teatrului Ion Caramitru îmi oferă textul piesei pe
O zi la Dublin by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13403_a_14728]
-
cercetează în vederea elaborării unor lucrări științifice, biografii de scriitori disidenți, monografii tematice. R. Biblioteca este deschisă patru zile pe săptămână, de la ora 1 la ora 5, și oamenii vin să studieze, să facă copii după documente, să pregătească lucrări academice. Sala de lectură are 18 locuri. Î. Aseară, aici la Praga, la emisiunea „Vrei să fii milionar?”, un tînăr care știa multe a ezitat o vreme înainte de a spune de ce origine poate fi cuvîntul samizdat. Are vreun impact munca dvs. asupra
Cu Jiøi Gruntorád despre 10 000 de tipărituri clandestine by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13389_a_14714]