641 matches
-
7tc "7" Pentateuhul samariteantc "Pentateuhul samaritean" Pentateuhul samaritean este cartea canonică a comunității samaritene, care trăiește în prezent în două locuri: vechiul lor oraș Sichem (cunoscut sub numele de Nablus începând cu epoca romană) și Holon, în suburbia Tel-Avivului1. Pentateuhul samaritean conține textul Torei, scris într-o versiune specială a scrierii ebraice primare, așa cum a fost ea păstrată de către comunitatea samariteană de-a lungul secolelor. Textul se prezintă sub formă consonantică, tradiția citirii acestui text rămânând numai la stadiul oral. Cu
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
textul Torei, scris într-o versiune specială a scrierii ebraice primare, așa cum a fost ea păstrată de către comunitatea samariteană de-a lungul secolelor. Textul se prezintă sub formă consonantică, tradiția citirii acestui text rămânând numai la stadiul oral. Cu timpul, samaritenii au dezvoltat și semne vocalice, însă arareori - și destul de inconsistent - acestea au fost introduse în manuscrisele mai târzii. Abia aproape de zilele noastre samaritenii au scris câteva manuscrise vocalizate în întregime, spre a fi folosite în afara comunității. Tradiția citirii acestor manuscrise
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Textul se prezintă sub formă consonantică, tradiția citirii acestui text rămânând numai la stadiul oral. Cu timpul, samaritenii au dezvoltat și semne vocalice, însă arareori - și destul de inconsistent - acestea au fost introduse în manuscrisele mai târzii. Abia aproape de zilele noastre samaritenii au scris câteva manuscrise vocalizate în întregime, spre a fi folosite în afara comunității. Tradiția citirii acestor manuscrise se reflectă și în traducerile Pentateuhului samaritean în aramaică și arabă 2. Tradiția scribală a Pentateuhului samaritean reflectă câteva trăsături asemănătoare multor manuscrise
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
arareori - și destul de inconsistent - acestea au fost introduse în manuscrisele mai târzii. Abia aproape de zilele noastre samaritenii au scris câteva manuscrise vocalizate în întregime, spre a fi folosite în afara comunității. Tradiția citirii acestor manuscrise se reflectă și în traducerile Pentateuhului samaritean în aramaică și arabă 2. Tradiția scribală a Pentateuhului samaritean reflectă câteva trăsături asemănătoare multor manuscrise de la Qumran și, într-o oarecare măsură, chiar textului masoretic al Bibliei ebraice. Întrucât Pentateuhul samaritean este foarte ancorat în tradiția textuală larg răspândită
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
mai târzii. Abia aproape de zilele noastre samaritenii au scris câteva manuscrise vocalizate în întregime, spre a fi folosite în afara comunității. Tradiția citirii acestor manuscrise se reflectă și în traducerile Pentateuhului samaritean în aramaică și arabă 2. Tradiția scribală a Pentateuhului samaritean reflectă câteva trăsături asemănătoare multor manuscrise de la Qumran și, într-o oarecare măsură, chiar textului masoretic al Bibliei ebraice. Întrucât Pentateuhul samaritean este foarte ancorat în tradiția textuală larg răspândită în vechiul Israel, Emanuel Tov socotește că numele descriptiv „samaritean
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
acestor manuscrise se reflectă și în traducerile Pentateuhului samaritean în aramaică și arabă 2. Tradiția scribală a Pentateuhului samaritean reflectă câteva trăsături asemănătoare multor manuscrise de la Qumran și, într-o oarecare măsură, chiar textului masoretic al Bibliei ebraice. Întrucât Pentateuhul samaritean este foarte ancorat în tradiția textuală larg răspândită în vechiul Israel, Emanuel Tov socotește că numele descriptiv „samaritean” este aproape impropriu 1. Conținutul și caracteristicile tipologice ale acestui text se descoperă pentru prima dată în textele presamaritene de la Qumran 2
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
samaritean reflectă câteva trăsături asemănătoare multor manuscrise de la Qumran și, într-o oarecare măsură, chiar textului masoretic al Bibliei ebraice. Întrucât Pentateuhul samaritean este foarte ancorat în tradiția textuală larg răspândită în vechiul Israel, Emanuel Tov socotește că numele descriptiv „samaritean” este aproape impropriu 1. Conținutul și caracteristicile tipologice ale acestui text se descoperă pentru prima dată în textele presamaritene de la Qumran 2. Dintre principiile religioase ale samaritenilor, Pentateuhul samaritean le reflectă în principal pe cele care se referă la statutul
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
tradiția textuală larg răspândită în vechiul Israel, Emanuel Tov socotește că numele descriptiv „samaritean” este aproape impropriu 1. Conținutul și caracteristicile tipologice ale acestui text se descoperă pentru prima dată în textele presamaritene de la Qumran 2. Dintre principiile religioase ale samaritenilor, Pentateuhul samaritean le reflectă în principal pe cele care se referă la statutul central al Sichemului și al Muntelui Garizim în cult. În momentul redescoperirii textelor Pentateuhului samaritean în secolul al XVII-lea, faptul că erau scrise în scrierea ebraică
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
larg răspândită în vechiul Israel, Emanuel Tov socotește că numele descriptiv „samaritean” este aproape impropriu 1. Conținutul și caracteristicile tipologice ale acestui text se descoperă pentru prima dată în textele presamaritene de la Qumran 2. Dintre principiile religioase ale samaritenilor, Pentateuhul samaritean le reflectă în principal pe cele care se referă la statutul central al Sichemului și al Muntelui Garizim în cult. În momentul redescoperirii textelor Pentateuhului samaritean în secolul al XVII-lea, faptul că erau scrise în scrierea ebraică „primară” le-
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
prima dată în textele presamaritene de la Qumran 2. Dintre principiile religioase ale samaritenilor, Pentateuhul samaritean le reflectă în principal pe cele care se referă la statutul central al Sichemului și al Muntelui Garizim în cult. În momentul redescoperirii textelor Pentateuhului samaritean în secolul al XVII-lea, faptul că erau scrise în scrierea ebraică „primară” le-a dat o aparență de originalitate, întrucât toate manuscrisele textului masoretic cunoscute atunci prezentau scrierea asiriană târzie („pătrată”). Oricum, faptul că textele samaritene erau scrise cu
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
scrise în scrierea ebraică „primară” le-a dat o aparență de originalitate, întrucât toate manuscrisele textului masoretic cunoscute atunci prezentau scrierea asiriană târzie („pătrată”). Oricum, faptul că textele samaritene erau scrise cu scriere ebraică nu constituie o dovadă că Pentateuhul samaritean ar fi fost mai vechi decât echivalentul său „iudaic”3; o analiză paleografică a tipului de scriere ebraică folosită de către samariteni demonstrează clar că textele păstrate reflectă o formă de scriere ce datează din timpul hasmoneilor 4. Descoperirile arheologice recente
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
asiriană târzie („pătrată”). Oricum, faptul că textele samaritene erau scrise cu scriere ebraică nu constituie o dovadă că Pentateuhul samaritean ar fi fost mai vechi decât echivalentul său „iudaic”3; o analiză paleografică a tipului de scriere ebraică folosită de către samariteni demonstrează clar că textele păstrate reflectă o formă de scriere ce datează din timpul hasmoneilor 4. Descoperirile arheologice recente efectuate pe Muntele Garizim de către Itzhak Magen au adus la lumină sute de inscripții fragmentare datând din secolul al II-lea
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
arheologice recente efectuate pe Muntele Garizim de către Itzhak Magen au adus la lumină sute de inscripții fragmentare datând din secolul al II-lea î.Hr.5, a căror scriere este fie canaaneană, fie pătrată. Existența unei scrieri „iudaice” într-un loc samaritean a constituit o surpriză pentru toată lumea 1. Este de la sine înțeles că prezența unei asemenea scrieri, într-un asemenea loc, demonstrează că alfabetul pătrat nu era folosit numai de către evrei. Contrar evreilor, care au adoptat în cele din urmă alfabetul
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
constituit o surpriză pentru toată lumea 1. Este de la sine înțeles că prezența unei asemenea scrieri, într-un asemenea loc, demonstrează că alfabetul pătrat nu era folosit numai de către evrei. Contrar evreilor, care au adoptat în cele din urmă alfabetul pătrat, samaritenii au optat pentru ceea ce numesc în prezent „vechiul alfabet ebraic”, preferință care își află rădăcina în dorința samaritenilor de a se separa în mod cât mai vizibil de comunitatea iudaică. „Așadar, putem spune cu certitudine că folosirea alfabetului canaanean este
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
loc, demonstrează că alfabetul pătrat nu era folosit numai de către evrei. Contrar evreilor, care au adoptat în cele din urmă alfabetul pătrat, samaritenii au optat pentru ceea ce numesc în prezent „vechiul alfabet ebraic”, preferință care își află rădăcina în dorința samaritenilor de a se separa în mod cât mai vizibil de comunitatea iudaică. „Așadar, putem spune cu certitudine că folosirea alfabetului canaanean este mai curând o alegere ulterioară decât un semn al vechimii.”2 În plus, potrivit spuselor lui Tov, datele
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
că folosirea alfabetului canaanean este mai curând o alegere ulterioară decât un semn al vechimii.”2 În plus, potrivit spuselor lui Tov, datele istorice referitoare la originea comunității samaritene nu se referă la o perioadă foarte îndepărtată, nesusținând așadar pretenția samaritenilor legată de vechimea textelor lor. Colofonul manuscrisului Abișa al Pentateuhului samaritean atribuie scrierea acestui manuscris lui Abișa, fiul lui Fineas, preotul care a trăit în timpul lui Iosua, însă cercetătorii sunt de părere că acest manuscris a fost scris în secolele
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
un semn al vechimii.”2 În plus, potrivit spuselor lui Tov, datele istorice referitoare la originea comunității samaritene nu se referă la o perioadă foarte îndepărtată, nesusținând așadar pretenția samaritenilor legată de vechimea textelor lor. Colofonul manuscrisului Abișa al Pentateuhului samaritean atribuie scrierea acestui manuscris lui Abișa, fiul lui Fineas, preotul care a trăit în timpul lui Iosua, însă cercetătorii sunt de părere că acest manuscris a fost scris în secolele al XII-lea sau al XIII-lea. Potrivit tradiției samaritene, comunitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
acest manuscris a fost scris în secolele al XII-lea sau al XIII-lea. Potrivit tradiției samaritene, comunitatea lor își are originile la începutul poporului israelit, în concepția lor ei fiind păstrătorii adevăratei tradiții iudaice. 7.1. Samariteniitc "7.1. Samaritenii" Din cele mai vechi timpuri și până în zilele noastre, problema originii samaritenilor a fost tratată diferit de către ei înșiși, de către evrei (oponenții lor) și de către istoricul Flavius Iosephus. În general, ori de câte ori se vorbește despre samariteni se au în vedere două
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
XIII-lea. Potrivit tradiției samaritene, comunitatea lor își are originile la începutul poporului israelit, în concepția lor ei fiind păstrătorii adevăratei tradiții iudaice. 7.1. Samariteniitc "7.1. Samaritenii" Din cele mai vechi timpuri și până în zilele noastre, problema originii samaritenilor a fost tratată diferit de către ei înșiși, de către evrei (oponenții lor) și de către istoricul Flavius Iosephus. În general, ori de câte ori se vorbește despre samariteni se au în vedere două entități sociale: prima, și poate cea mai întâlnită în studiile biblice, alcătuită
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
7.1. Samariteniitc "7.1. Samaritenii" Din cele mai vechi timpuri și până în zilele noastre, problema originii samaritenilor a fost tratată diferit de către ei înșiși, de către evrei (oponenții lor) și de către istoricul Flavius Iosephus. În general, ori de câte ori se vorbește despre samariteni se au în vedere două entități sociale: prima, și poate cea mai întâlnită în studiile biblice, alcătuită din locuitorii vechiului oraș Samaria, întemeiat în secolul al IX-lea de către regele Omri al Israelului; a doua grupare este comunitatea religioasă cu
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
și poate cea mai întâlnită în studiile biblice, alcătuită din locuitorii vechiului oraș Samaria, întemeiat în secolul al IX-lea de către regele Omri al Israelului; a doua grupare este comunitatea religioasă cu centrul la Sichem, în partea nordică a Israelului. Samaritenii își datează originile în timpul triburilor lui Iosif, Efraim și Manase, considerându-se în același timp urmașii preoților leviți. Din momentul intrării israeliților în Canaan, această dinastie preoțească a trăit permanent în Sichem, capitala regatului Israel, situată la poalele muntelui Garizim
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Iosif, Efraim și Manase, considerându-se în același timp urmașii preoților leviți. Din momentul intrării israeliților în Canaan, această dinastie preoțească a trăit permanent în Sichem, capitala regatului Israel, situată la poalele muntelui Garizim, pe care a fost construit templul samaritenilor. Ei se considerau „adevăratul Israel”, singurii urmași ai poporului Israel care a păstrat cu credincioșie Tora lui Moise, adică legea stabilită de către Iosua la Sichem (Ios. 24). Samaritenii îi socoteau pe evrei eretici și schismatici. Datându-și singuri originile înainte de
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Israel, situată la poalele muntelui Garizim, pe care a fost construit templul samaritenilor. Ei se considerau „adevăratul Israel”, singurii urmași ai poporului Israel care a păstrat cu credincioșie Tora lui Moise, adică legea stabilită de către Iosua la Sichem (Ios. 24). Samaritenii îi socoteau pe evrei eretici și schismatici. Datându-și singuri originile înainte de perioada judecătorilor, samaritenii susțineau că schisma iudaică a avut loc înainte de secolul al XI-lea, când preotul Eli a ridicat templul din Șilo ce rivaliza cu templul din
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
considerau „adevăratul Israel”, singurii urmași ai poporului Israel care a păstrat cu credincioșie Tora lui Moise, adică legea stabilită de către Iosua la Sichem (Ios. 24). Samaritenii îi socoteau pe evrei eretici și schismatici. Datându-și singuri originile înainte de perioada judecătorilor, samaritenii susțineau că schisma iudaică a avut loc înainte de secolul al XI-lea, când preotul Eli a ridicat templul din Șilo ce rivaliza cu templul din Sichem; această lucrare schismatică a fost urmată de altele, nu mai puțin importante: ridicarea unui
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
ce rivaliza cu templul din Sichem; această lucrare schismatică a fost urmată de altele, nu mai puțin importante: ridicarea unui templu la Ierusalim și introducerea unei noi versiuni a Torei, care nu făcea nici o mențiune referitoare la Sichem și Garizim. Samaritenii cred că evreii s-au separat de trunchiul central al iudaismului pe vremea preotului Eli, în secolul al XI-lea î.Hr.1. Prin urmare, cele mai insultate persoane de către samariteni erau preotul Eli, inițiatorul schismei de la Șilo, regele Solomon care
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]