641 matches
-
numai rezultatul final al unui lung proces prin care foarte multe texte aflate în circulație au devenit unitare prin eforturile copiștilor iudei, samariteni și creștini, până au devenit textele oficiale ale acestor trei comunități religioase: textul protomasoretic pentru evrei, Pentateuhul samaritean pentru samariteni și textul grecesc al Septuagintei pentru creștini; mai mult, fiecare tradiție oficială a păstrat urmele vechilor texte aflate în circulație 3. Deși teoria lui Kahle are mult mai multe în comun cu teoria lui Rosenmüller decât teoria lui
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
final al unui lung proces prin care foarte multe texte aflate în circulație au devenit unitare prin eforturile copiștilor iudei, samariteni și creștini, până au devenit textele oficiale ale acestor trei comunități religioase: textul protomasoretic pentru evrei, Pentateuhul samaritean pentru samariteni și textul grecesc al Septuagintei pentru creștini; mai mult, fiecare tradiție oficială a păstrat urmele vechilor texte aflate în circulație 3. Deși teoria lui Kahle are mult mai multe în comun cu teoria lui Rosenmüller decât teoria lui Lagarde, cea
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
dominat totuși înțelegerea textului Vechiului Testament până la descoperirea manuscriselor de la Qumran, în 19474. IV. Teoria textelor locale. Înainte de descoperirea manuscriselor de la Marea Moartă, singurele surse importante care prezentau variante consonantice anterioare fazei de unificare a textului erau Septuaginta și Pentateuhul samaritean. Materialul hexaplar, Vulgata, Peșita, diversele targumuri, lucrările rabinice, versiunea arabă a lui Saadia, variantele manuscriselor biblice medievale nu ofereau decât eventuale variante consonantice care supraviețuiseră fazei de unificare a textului. În 1955, William Foxwell Albright 1 a propus o nouă
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
a patra, ne aflăm în fața unei mulțimi de texte foarte variate, privind toate cărțile canonului ebraic (mai puțin cartea Esterei); și mai mult, anumite manuscrise ale unor cărți biblice păreau să se înscrie printre variantele caracteristice familiei textuale a textului samaritean. Elementul frapant al acestor descoperiri l-a constituit profunzimea variantelor ebraice care se opuneau dintr-o dată monolitismului aparent al textului masoretic. Lumea biblică era pusă în fața unei situații textuale variate și dinamice, care s-a manifestat puțin înaintea anului 68
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
își inventeze propriile tradiții de pronunțare, fapt ce îngreunează depistarea pronunțării exacte din acea vreme 3. O altă concluzie importantă, stabilită în urma examinării vocalizării palestiniene, se referă la originea ei comună cu vocalizarea folosită în versiunea samariteană a Pentateuhului. Sistemul samaritean de vocalizare se bazează pe cinci semne supralineare, iar cel palestinian pe opt semne, dintre care două ar fi variante ale aceluiași semn4. Pe lângă aceste vocale, sistemul palestinian, esențial fonetic, prezenta semne diacritice, constând în special dintr-un punct, menite
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
de Prato (1516-1517) și Iacob ben Chayyim (1524-1525)1. 6.1.4. Biblia poliglotă de la Paristc "6.1.4. Biblia poliglotă de la Paris" Având 9 volume, reproduce integral textul Vechiului Testament din Biblia de la Anvers, la care se adaugă Pentateuhul samaritean și targumul său, textul siriac și o versiune arabă a Vechiului Testament. Pentateuhul samaritean, publicat pentru prima dată, se baza în principal pe manuscrisul ebraic 2 datat în secolul al XIV-lea, care se găsește la Biblioteca Națională din Paris
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
de la Paristc "6.1.4. Biblia poliglotă de la Paris" Având 9 volume, reproduce integral textul Vechiului Testament din Biblia de la Anvers, la care se adaugă Pentateuhul samaritean și targumul său, textul siriac și o versiune arabă a Vechiului Testament. Pentateuhul samaritean, publicat pentru prima dată, se baza în principal pe manuscrisul ebraic 2 datat în secolul al XIV-lea, care se găsește la Biblioteca Națională din Paris. Targumul Pentateuhului samaritean se baza pe un manuscris de la Vatican, datând din secolul al
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
său, textul siriac și o versiune arabă a Vechiului Testament. Pentateuhul samaritean, publicat pentru prima dată, se baza în principal pe manuscrisul ebraic 2 datat în secolul al XIV-lea, care se găsește la Biblioteca Națională din Paris. Targumul Pentateuhului samaritean se baza pe un manuscris de la Vatican, datând din secolul al XVI-lea. Peșitta se baza pe un manuscris din secolul al XVII-lea, aflat în prezent la Biblioteca Națională din Paris, iar textul arab se baza pe un manuscris
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
aceleiași biblioteci din Paris 2. 6.1.5. Biblia poliglotă de la Londratc "6.1.5. Biblia poliglotă de la Londra" În șase volume, opera lui Brian Walton și Edmund Castell depășește edițiile anterioare în ceea ce privește îngrijirea textului. Pe lângă textul ebraic al Pentateuhului samaritean și Targumul samaritean, această ediție a Bibliei cuprinde și textul grecesc al Septuagintei 1, fragmente din Vetus Latina, targumuri și părți din versiunile etiopiene și persane. Această ediție a Bibliei este înzestrată cu un apparatus criticus textual și cu un
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Paris 2. 6.1.5. Biblia poliglotă de la Londratc "6.1.5. Biblia poliglotă de la Londra" În șase volume, opera lui Brian Walton și Edmund Castell depășește edițiile anterioare în ceea ce privește îngrijirea textului. Pe lângă textul ebraic al Pentateuhului samaritean și Targumul samaritean, această ediție a Bibliei cuprinde și textul grecesc al Septuagintei 1, fragmente din Vetus Latina, targumuri și părți din versiunile etiopiene și persane. Această ediție a Bibliei este înzestrată cu un apparatus criticus textual și cu un lexicon 2 în
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
ediția anterioară, apărută sub îngrijirea lui Kennicott, el dispunea de 1200 de mărturii textuale în plus, pe care urma să le analizeze cu minuțiozitate în vederea clarificării sensului unor cuvinte; în același prospect precizează că va consulta toate manuscrisele iudaice, textul samaritean al Pentateuhului și toate celelalte versiuni mai vechi. După toate aceste strădanii de a compila manuscrise, în secolul al XIX-lea apar primele încercări de a stabili un text care să prezinte garanții sigure în privința autenticității; pentru aceasta, era nevoie
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
aplecându-se în mod special asupra masorei magna și masorei parva, care sunt traduse și comentate ori de câte ori există riscul unei neclarități. Aparatul critic, cu totul nou, spre deosebire de cel al HUB, are un caracter selectiv 4. 7tc "7" Pentateuhul samariteantc "Pentateuhul samaritean" Pentateuhul samaritean este cartea canonică a comunității samaritene, care trăiește în prezent în două locuri: vechiul lor oraș Sichem (cunoscut sub numele de Nablus începând cu epoca romană) și Holon, în suburbia Tel-Avivului1. Pentateuhul samaritean conține textul Torei, scris într-
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
în mod special asupra masorei magna și masorei parva, care sunt traduse și comentate ori de câte ori există riscul unei neclarități. Aparatul critic, cu totul nou, spre deosebire de cel al HUB, are un caracter selectiv 4. 7tc "7" Pentateuhul samariteantc "Pentateuhul samaritean" Pentateuhul samaritean este cartea canonică a comunității samaritene, care trăiește în prezent în două locuri: vechiul lor oraș Sichem (cunoscut sub numele de Nablus începând cu epoca romană) și Holon, în suburbia Tel-Avivului1. Pentateuhul samaritean conține textul Torei, scris într-o versiune
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
7tc "7" Pentateuhul samariteantc "Pentateuhul samaritean" Pentateuhul samaritean este cartea canonică a comunității samaritene, care trăiește în prezent în două locuri: vechiul lor oraș Sichem (cunoscut sub numele de Nablus începând cu epoca romană) și Holon, în suburbia Tel-Avivului1. Pentateuhul samaritean conține textul Torei, scris într-o versiune specială a scrierii ebraice primare, așa cum a fost ea păstrată de către comunitatea samariteană de-a lungul secolelor. Textul se prezintă sub formă consonantică, tradiția citirii acestui text rămânând numai la stadiul oral. Cu
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
textul Torei, scris într-o versiune specială a scrierii ebraice primare, așa cum a fost ea păstrată de către comunitatea samariteană de-a lungul secolelor. Textul se prezintă sub formă consonantică, tradiția citirii acestui text rămânând numai la stadiul oral. Cu timpul, samaritenii au dezvoltat și semne vocalice, însă arareori - și destul de inconsistent - acestea au fost introduse în manuscrisele mai târzii. Abia aproape de zilele noastre samaritenii au scris câteva manuscrise vocalizate în întregime, spre a fi folosite în afara comunității. Tradiția citirii acestor manuscrise
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Textul se prezintă sub formă consonantică, tradiția citirii acestui text rămânând numai la stadiul oral. Cu timpul, samaritenii au dezvoltat și semne vocalice, însă arareori - și destul de inconsistent - acestea au fost introduse în manuscrisele mai târzii. Abia aproape de zilele noastre samaritenii au scris câteva manuscrise vocalizate în întregime, spre a fi folosite în afara comunității. Tradiția citirii acestor manuscrise se reflectă și în traducerile Pentateuhului samaritean în aramaică și arabă 2. Tradiția scribală a Pentateuhului samaritean reflectă câteva trăsături asemănătoare multor manuscrise
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
arareori - și destul de inconsistent - acestea au fost introduse în manuscrisele mai târzii. Abia aproape de zilele noastre samaritenii au scris câteva manuscrise vocalizate în întregime, spre a fi folosite în afara comunității. Tradiția citirii acestor manuscrise se reflectă și în traducerile Pentateuhului samaritean în aramaică și arabă 2. Tradiția scribală a Pentateuhului samaritean reflectă câteva trăsături asemănătoare multor manuscrise de la Qumran și, într-o oarecare măsură, chiar textului masoretic al Bibliei ebraice. Întrucât Pentateuhul samaritean este foarte ancorat în tradiția textuală larg răspândită
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
mai târzii. Abia aproape de zilele noastre samaritenii au scris câteva manuscrise vocalizate în întregime, spre a fi folosite în afara comunității. Tradiția citirii acestor manuscrise se reflectă și în traducerile Pentateuhului samaritean în aramaică și arabă 2. Tradiția scribală a Pentateuhului samaritean reflectă câteva trăsături asemănătoare multor manuscrise de la Qumran și, într-o oarecare măsură, chiar textului masoretic al Bibliei ebraice. Întrucât Pentateuhul samaritean este foarte ancorat în tradiția textuală larg răspândită în vechiul Israel, Emanuel Tov socotește că numele descriptiv „samaritean
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
acestor manuscrise se reflectă și în traducerile Pentateuhului samaritean în aramaică și arabă 2. Tradiția scribală a Pentateuhului samaritean reflectă câteva trăsături asemănătoare multor manuscrise de la Qumran și, într-o oarecare măsură, chiar textului masoretic al Bibliei ebraice. Întrucât Pentateuhul samaritean este foarte ancorat în tradiția textuală larg răspândită în vechiul Israel, Emanuel Tov socotește că numele descriptiv „samaritean” este aproape impropriu 1. Conținutul și caracteristicile tipologice ale acestui text se descoperă pentru prima dată în textele presamaritene de la Qumran 2
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
samaritean reflectă câteva trăsături asemănătoare multor manuscrise de la Qumran și, într-o oarecare măsură, chiar textului masoretic al Bibliei ebraice. Întrucât Pentateuhul samaritean este foarte ancorat în tradiția textuală larg răspândită în vechiul Israel, Emanuel Tov socotește că numele descriptiv „samaritean” este aproape impropriu 1. Conținutul și caracteristicile tipologice ale acestui text se descoperă pentru prima dată în textele presamaritene de la Qumran 2. Dintre principiile religioase ale samaritenilor, Pentateuhul samaritean le reflectă în principal pe cele care se referă la statutul
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
tradiția textuală larg răspândită în vechiul Israel, Emanuel Tov socotește că numele descriptiv „samaritean” este aproape impropriu 1. Conținutul și caracteristicile tipologice ale acestui text se descoperă pentru prima dată în textele presamaritene de la Qumran 2. Dintre principiile religioase ale samaritenilor, Pentateuhul samaritean le reflectă în principal pe cele care se referă la statutul central al Sichemului și al Muntelui Garizim în cult. În momentul redescoperirii textelor Pentateuhului samaritean în secolul al XVII-lea, faptul că erau scrise în scrierea ebraică
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
larg răspândită în vechiul Israel, Emanuel Tov socotește că numele descriptiv „samaritean” este aproape impropriu 1. Conținutul și caracteristicile tipologice ale acestui text se descoperă pentru prima dată în textele presamaritene de la Qumran 2. Dintre principiile religioase ale samaritenilor, Pentateuhul samaritean le reflectă în principal pe cele care se referă la statutul central al Sichemului și al Muntelui Garizim în cult. În momentul redescoperirii textelor Pentateuhului samaritean în secolul al XVII-lea, faptul că erau scrise în scrierea ebraică „primară” le-
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
prima dată în textele presamaritene de la Qumran 2. Dintre principiile religioase ale samaritenilor, Pentateuhul samaritean le reflectă în principal pe cele care se referă la statutul central al Sichemului și al Muntelui Garizim în cult. În momentul redescoperirii textelor Pentateuhului samaritean în secolul al XVII-lea, faptul că erau scrise în scrierea ebraică „primară” le-a dat o aparență de originalitate, întrucât toate manuscrisele textului masoretic cunoscute atunci prezentau scrierea asiriană târzie („pătrată”). Oricum, faptul că textele samaritene erau scrise cu
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
scrise în scrierea ebraică „primară” le-a dat o aparență de originalitate, întrucât toate manuscrisele textului masoretic cunoscute atunci prezentau scrierea asiriană târzie („pătrată”). Oricum, faptul că textele samaritene erau scrise cu scriere ebraică nu constituie o dovadă că Pentateuhul samaritean ar fi fost mai vechi decât echivalentul său „iudaic”3; o analiză paleografică a tipului de scriere ebraică folosită de către samariteni demonstrează clar că textele păstrate reflectă o formă de scriere ce datează din timpul hasmoneilor 4. Descoperirile arheologice recente
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
asiriană târzie („pătrată”). Oricum, faptul că textele samaritene erau scrise cu scriere ebraică nu constituie o dovadă că Pentateuhul samaritean ar fi fost mai vechi decât echivalentul său „iudaic”3; o analiză paleografică a tipului de scriere ebraică folosită de către samariteni demonstrează clar că textele păstrate reflectă o formă de scriere ce datează din timpul hasmoneilor 4. Descoperirile arheologice recente efectuate pe Muntele Garizim de către Itzhak Magen au adus la lumină sute de inscripții fragmentare datând din secolul al II-lea
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]