1,716 matches
-
se legăna sacul cu fragmentele mecanismului. Calul se smucea nervos Într-o parte atunci când Încărcătura gemea cu glasul ei metalic, ca și când ar fi fost conștient că transporta frânturi din infern. - Deschideți poarta pentru autoritatea Florenței, strigă cu ultimele puteri către santinela din turn, care Încerca să se uite În jos Întinzând torța printr-un gol al crenelurilor. În lumina crepusculară, șirul de cai și de oameni istoviți era o masă confuză de forme Întunecate. - Și nu mai trageți de timp! Executați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de pământ bătătorit, rezemat de vechile ziduri romane, pe drumul spre Santa Maria Novella. Inițial trebuie să fi fost unul din turnurile exterioare de pază, al cărui vârf se prăbușise de demult. Acum răsărea dintre rămășițele zidurilor ca o ultimă santinelă a unei armate dispărute, Înecată de clădirile mai recente care Îl depășiseră spre zona rurală. În jurul structurii circulare, la nivelul solului, fusese construită o sală Încăpătoare, cu grinzi solide din lemn, unde se afla bucătăria și unde erau găzduiți drumeții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Întemnițate Îndărătul acelor uși umile, naufragiați agățându-se de fărâmele unei epave plutitoare. În cele din urmă, ajunse la destinație. În depărtare se zărea deja umbra Întunecată a centurii de ziduri, Împodobită În Înălțime, ca de o constelație, de torțele santinelelor din gardă. La mică distanță de stradă se ridica un șir de coloane din marmură, Înalte de cel puțin cinci coți, unele Încă având deasupra lor capiteluri. În față, rămășițele sfărâmate ale unei scări care, după numai două trepte, dispărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mi-a răspuns înainte să apuc să rostesc cuvântul. Mi-am dres glasul și am spus: — Nu ați găsit nimic? A privit încet lucrurile din jur dulapul, scaunul, comoda, măsuța de toaletă, buchetele de flori împrăștiate peste tot, ca niște santinele parfumate, noaptea grea și fierbinte forțând ferestrele, perdeaua, patul, la căpătâiul căruia un ceasornic micuț își mișca limbile pentru a face timpul să treacă, apoi s-a uitat din nou în ochii mei. — N-am găsit nimic, a spus buimăcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
capetele unui șir de coloane ionice se găsea câte o lojă cu două etaje și o arcadă care ducea spre curtea din spate. O perdea de copaci îngreuna vederea asupra a ceea ce se afla dincolo și numai prezența a două santinele îți indica faptul că acolo se afla o clădire oficială. Am intrat cu mașina pe poartă, pe lângă o peluză îngrijită, de mărimea unui teren de tenis, mărginită de gard viu, și ne-am oprit în fața unei clădiri frumoase cu trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
blândele-ți trăiri, Că-n albul ei sfios venit din stele ea poartă fir de lotus și de stea. Iubito, te așează printre ele, în toamna ta, în iarna mea. Leonid IACOB Poezia face parte din volumul în lucru: „Ultima santinelă Referință Bibliografică: iubirea iernii / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 284, Anul I, 11 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
IUBIREA IERNII de LEONID IACOB în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364503_a_365832]
-
mă strigă.../ În rărunchi, în plămâni, cătușa mi-o-nfigeți,/ până și-n inimă am o verigă... („Lanțuri”, p. 27); Crucile, strâmbe și șchioape,/ vrură să fugă, să scape,/ dar numai o clipă rebele -/ parc-ar fi fost somate de santinele:/ au stat pe loc. S-au supus./ Au ridicat mâinile-n sus.// Uite, gardienii le-au pus în fiare/ pentru încercare de evadare... („Cimitir de deținuți”, p. 28); În celula de-alături a murit alaltăieri unul./ L-au luat și
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
reușește nu pentru că n-ar încerca, ci pentru că e surmenată, depășită numeric, depășită ca armament și prost plătită. Când lucrurile o iau razna, știm toți că o iau razna foarte rapid.” Ca să-i poată urmări pe traficanți, Rob a postat santinele pe coline și în munți. “Nu e paradoxal că a fost nevoie de un val de criminalitate pentru a reconcilia localnicii și străinii?”, întreabă MacIntyre. Paterson susține că secretul a fost încurajarea vârstnicilor să se încadreze în acest detașament al
CÂND TURIŞTII TRĂIESC ÎNTR-O LUME PARALELĂ: CAPE TOWN ŞI CRIMINALITATEA TRANSFRONTALIERĂ de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368466_a_369795]
-
grădinarul și administratorul elvețian de origine evreiască Carol Gutman, arhitecții italieni Augustino și Amerigo. Lucrările au fost executate de firmele italiene: Fabro Agostino (antreprenor de lucrări publice) și Giovanni Tomasini (lucrări în mozaic, ciment, asfalt). La intrare se află „Ghereta santinelei”, o minicăsuță suspendată deasupra porții, construită după modelul caselor din zonă, din piatră, ieșită în afară, cu geamuri prevăzute cu gratii de lemn forjat. Pe partea exterioară are două sfere de scoici marine. În timpul reginei deasupra porții se afla un
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
aleii principale, unde se spune că se află partea materială a vieții de la castel. Deși este greu să te orientezi în acest labirint, vom încerca totuși să urmărim un fir călăuzitor în prezentarea noastră. Așa că ne vom întoarce la Ghereta Santinelei și vom păși pe aleea principală, încercând să prezentăm câteva obiective care ne-au reținut atenția. Ne deplasăm pe aleea principală străjuită de arbori bătrâni. În partea stângă foarte aproape de intrare se află Fântâna de Argint, o fântână din piatră
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
armă este armă, oricât ar fi de diferită de cele cu care am crescut. Primul soare mă găsi în fața scaunului înalt al căpeteniei. Piața circulară din centrul așezării era goală. Dormeau cu toții un somn liniștit, sub paza atentă a câtorva santinele care își făceau rondul pe pasarela înaltă, ridicată până la nivelul coroanelor copacilor. Era un clan mare și se vedea clar că erau mai bogați decât fuseseră vreodată cei din clanul Kaar. Trebuia să câștig! Mă deranja doar că armele lor
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
un ou de pasăre răpitoare! Lumina aluneca încet spre seară, anunțând primul apus. Umbrele pădurii, se alungeau ciudate peste adăposturi, înșelătoare pentru ochii mei. Se auzi un zbârnâit curajos și săgeata cu coadă roșie mușcă direct din mijlocul țintei. O santinelă se deplasă, scoase săgeata, după care îngroșă rândul celor adunați pe pasarelă. Era rândul meu și trebuia să lovesc ținta. Am închis ochii, imaginându-mi cum săgeata devine extensia brațului meu. Deși nu știam cât de mult pot întinde coarda
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
zid voia să-mi arate că orice cuvânt îi va întări convingerea că te ascund în frunzișuri de ploi avea dreptate nu te-aș fi dat pe grămada aceea de spice din care tot ciupea vântul în urcare nici pe santinelele care adormeau instantaneu la marginea iazului la ore vitale Doamne niciodată n-am văzut atâtea viori mascate într-un singur stup treceam printre ele cu pumnii strânși de parcă o poteră s-ar fi luat după mine îmi erau îngăduite doar
PÂNĂ LA A NOUĂZECI ŞI NOUA VARĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349475_a_350804]
-
primăvara anului 1915 - decât 22 de cazaci călări, cari intrară, venind dinspre Hatna, în Gara Ițcani”. Patru cazaci au pătruns pe strada Burdujenilor până la bariera de la frontiera română și au încercat să încropească un dialog cu ostașul care stătea de santinelă dar acesta, îndreptând arma către ei, „i-a invitat să-și caute de treabă”. Cazacii s-au concentrat apoi la capătul podului spre Suceava și, peste puțin timp, urcau „pe drumușorul ce duce spre Șcheia, pe sub poalele dealului pe care
CAZACII, LA SUCEAVA de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 76 din 17 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349108_a_350437]
-
fuga primarului Fuchs, întovărășiți de preotul Sârbu, să meargă în dimineața următoare la cartierul general al cazacilor de la Șcheia, pentru a face o ultimă încercare de a obține mila rușilor. Stindardul alb De-a lungul drumului către Șcheia „erau înșiruite santinele de cazaci care salutau militărește” stindardul alb de mătase. Pe la casele din marginea satului „se zăreau cai căzăcești legați de garduri și cazaci care își terminau toaleta și așezau șeile...pe sub molizii crenguroși din întinsa grădină (a boierului Antonovici) erau
CAZACII, LA SUCEAVA de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 76 din 17 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349108_a_350437]
-
prelinse pe obraz, se risipeau încet pe negre șine. În dimineața asta trenul meu pornise fluierând cu toamna-n plete, lăsase-n urmă gările cochete și către zări se adâncea mereu. Leonid IACOB Poezia face parte din volumul meu „ Ultima santinelă ” Referință Bibliografică: în dimineața asta / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 309, Anul I, 05 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
ÎN DIMINEAŢA ASTA de LEONID IACOB în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348594_a_349923]
-
avea șansa să-i vadă și să-i cunoască în realitate. Nici nu își dădu seama când ajunse în dreptul cazărmii. Aici căută poarta de intrare pe care o descoperi cu ușurință, datorită căsuței din lemn amplasată aici ca adăpost pentru santinelă. Ajuns în dreptul ei, îi arată santinelei legitimația primită de la Comisariatul Militar. Spuse că vrea să meargă la popota ofițerilor pentru a servi micul dejun. Santinela luă receptorul telefonului de campanie, din căsuță și îl sună pe superiorul lui. După câteva
MOȘ MACHE..CONTINUARE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348572_a_349901]
-
să-i cunoască în realitate. Nici nu își dădu seama când ajunse în dreptul cazărmii. Aici căută poarta de intrare pe care o descoperi cu ușurință, datorită căsuței din lemn amplasată aici ca adăpost pentru santinelă. Ajuns în dreptul ei, îi arată santinelei legitimația primită de la Comisariatul Militar. Spuse că vrea să meargă la popota ofițerilor pentru a servi micul dejun. Santinela luă receptorul telefonului de campanie, din căsuță și îl sună pe superiorul lui. După câteva secunde, îi spuse lui Vasile: - Vă
MOȘ MACHE..CONTINUARE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348572_a_349901]
-
pe care o descoperi cu ușurință, datorită căsuței din lemn amplasată aici ca adăpost pentru santinelă. Ajuns în dreptul ei, îi arată santinelei legitimația primită de la Comisariatul Militar. Spuse că vrea să meargă la popota ofițerilor pentru a servi micul dejun. Santinela luă receptorul telefonului de campanie, din căsuță și îl sună pe superiorul lui. După câteva secunde, îi spuse lui Vasile: - Vă rog să așteptați câteva minute până vine ofițerul de serviciu, care vă va conduce la popotă. Într-adevăr, peste
MOȘ MACHE..CONTINUARE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348572_a_349901]
-
senin, a privit spre mine și m-a întrebat: - De ce cauți aiurea ce deja porți în sufletul tău? Atunci am înțeles că pot să-mi fiu magistru pentru lecția de supraviețuire. Leonid IACOB Poezie este cuprinsă în volumul meu: „Ultima Santinelă” Referință Bibliografică: lecție / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 370, Anul II, 05 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
LECŢIE de LEONID IACOB în ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361782_a_363111]
-
lăsat, fiindcă avea treburi prea importante. Acum joc alte jocuri cu stelele și cândva... baba-oarba: eu cu ochii închiși, dar închiși de tot, ele privind mirate... Așa mă voi declara câștigător. Leonid IACOB Poezia face parte din volumul meu „ Ultima santinelă” Dragii mei cititori, prieteni buni. Vă rog să citiți aceste texte postate ca pe niște poeme . Dragii mei, ele nu exprimă starea momentului când sunt postate ci doar o stare poetică anterioră. Scriu această precizare fiindcă din comentarii văd o
JOCURI de LEONID IACOB în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361860_a_363189]
-
ziua în care cosisem scoicile și le făcusem clăi. Azi am slobozit valurile din buzunarul de la piept și pe plaja dinspre apus am rămas să-mi servesc cina din doruri răscoapte. Leonid IACOB Poezia face parte din volumul meu „ Ultima santinelă ” Referință Bibliografică: liniște amorfă / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 374, Anul II, 09 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
LINIŞTE AMORFĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361884_a_363213]
-
în locul în care se afla stadionul de fotbal. La doar puțină vreme după meciul de fotbal, din care avuseseră parte doar de ecourile din tribune, printre fumurile de țigară își strecoară în șoaptă, de la unul la altul, o știre tulburătoare; santinela din postul de pază de la poarta unității s-a împușcat! Unii izbucnesc în plâns. Cei mai mulți își rețin lacrimile găsind sprijin în legăturile sufletești cu lumea din afară. O bună parte se simt rămași pe dinafară față de orice altă lume, pierduți
VI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365255_a_366584]
-
exercițiu. Bert găsise cu cale, și le împărtășise și celorlalți, că era mult mai simplu să escaladeze gardul decât să ocolească pe la vreuna din porți unde verficarea ordinului de serviciu ducea la pierderea unor minute prețioase. Până să se dezmeticească santinela să-i someze erau dincolo de gard nu înainte de a răcni a scuză „avem alarmă !... ” La prima întâlnire cu cel ce fusese de serviciu ca santinelă erau amenințați că data viitoare se va trage asupra lor. Ei promiteau că nu o
XVI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365362_a_366691]
-
unde verficarea ordinului de serviciu ducea la pierderea unor minute prețioase. Până să se dezmeticească santinela să-i someze erau dincolo de gard nu înainte de a răcni a scuză „avem alarmă !... ” La prima întâlnire cu cel ce fusese de serviciu ca santinelă erau amenințați că data viitoare se va trage asupra lor. Ei promiteau că nu o vor mai face având însă bună știință că nu se vor ține de cuvânt. Oricum, conform regulamentului, santinela trebuia ca mai întâi să-i someze
XVI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365362_a_366691]