1,391 matches
-
sfârșite ambele printr-o moarte violentă - manipulată ca să devină spectacol mediatic profitabil politic (Stigmatul Casandrei); alternanța anchetelor politice și ideologice duse la bun sfârșit, într-un perfect paralelism, de fabuloșii detectivi creați într-o concurență debordantă, cu umorul negru și sarcasmul răvășitor (Morții incomozi). Autorii lor se aseamănă ca prezență activă în schimbările contemporane. Cinghiz Aitmatov este binecunoscut cititorului român prin două romane zguduitoare, apărute până în 1989, și reeditate ulterior: O zi mai lungă decât veacul (traducere Ion Covaci și Denisa
Răul și Răii lumii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7486_a_8811]
-
pe chip și pe scriitură, Ion Beldeanu e un poet care și-a inventat o postură, un spațiu, un stil. Jocul Ťde-a fericireať pe care îl exersează în textele sale mizează pe simulare și disimulare, pe ironie și uneori pe sarcasm." Nu că redactorul-șef al revistei "Familia" ar fi un nepriceput în materie de poezie, dar cu siguranță textul său este unul mai vechi, fără nicio legătură cu substanța volumului pe care îl recomandă. Ion Beldeanu din Chiar dacă? este un
Melancolii și dileme by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7498_a_8823]
-
la baza unor texte precum "Compoziție în opt", "Celor care ne așteaptă" sau "Trei priviri", texte a căror miză pare a fi exclusiv frumosul. Cartea poate fi citită și ca un bildungsroman, având în vedere progresia evidentă de la inocență la sarcasm. Dincolo de simplificarea viziunii asupra lumii, dincolo de capetele de pod montate în sumar, privirea buimacă a copilului este sistematic tăiată de "golănismele lui Babi" (p. 108), insul blazat, copilul ajuns la maturitatea care presupune vaccinare cu sarcasm. Poate piesa care dă
Invitație la inocență () [Corola-journal/Journalistic/7245_a_8570]
-
evidentă de la inocență la sarcasm. Dincolo de simplificarea viziunii asupra lumii, dincolo de capetele de pod montate în sumar, privirea buimacă a copilului este sistematic tăiată de "golănismele lui Babi" (p. 108), insul blazat, copilul ajuns la maturitatea care presupune vaccinare cu sarcasm. Poate piesa care dă firul atitudinii întregii cărți este "Vedere din Nekermann", inclusă în primul capitol al cărții. Este momentul în care se despart apele comparației: povestitorul pune față în față civilizația capitalistă la care tot românul încearcă să se
Invitație la inocență () [Corola-journal/Journalistic/7245_a_8570]
-
de-naltă poezie, De cîntec și de șoapte. O! cer, natură, O! Dumnezeu, mister albastru, M-ai ridicat peste dezastru, peste blestem și ură". (Excelsior) Accentele oratorice, satira politică, autobiografia trucată rămîn prezente, dar tot ceea ce a fost violență și sarcasm se spiritualizează. Pendularea între două universuri, între tematica tradițională și mijloacele tehnice din ce în ce mai evoluate, se concentrează în cîteva poeme scrise, toate, în jurul anului decisiv 1890. Ospățul lui Pentaur, de exemplu, amplu poem exotic, evocator al unui Egipt antic de fantezie
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
calități pentru a căror adulmecare e nevoie de altă înzestrare decît cea cerută de comediile bufe. Dacă viața e o greșeală, adică o glumă proastă a destinului obscur, atunci în fața ei singura reacție firească e cea de repudiere în numele unui sarcasm superior. Teologia albinoșilor este o astfel de repudiere făcută de la înălțimea unui talent indubitabil. Vituperarea e împinsă aici pînă la ultima consecință, de aceea cititorul resimte lectura ca pe o trezire prin oripilare. Și la atîta trezire, atîta plăcere livrescă
Turnul nebunilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5943_a_7268]
-
Parronchi sau Luzi, interferează cu neorealismul unui Pasolini sau cu neoavangarda generației botezate i nuovissimi (Giuliani, Pagliarini, Sanguineti etc.). Cel din urmă avatar al scriiturii sale este dicțiunea profetică, epigraful și aforismul în chip de jurnal, marcate de biografism și sarcasm, comportamente tipice pentru cultura postmodernă. Montale slujește poezia veacului său vreme de 65 de ani ca martor, actor și senzor al unei crize istorice și existențiale (războaie, dictaturi, coșmarul atomic) care a marcat ireversibil Ocidentul. Confruntându-se în primul rând
Eugenio Montale () [Corola-journal/Journalistic/5733_a_7058]
-
portrete și scene vii, cu nenumăratele reflecții incitante despre scris și citit, despre arta romanului, despre muzică și pictură, cu atâtea inechivoce referiri la sine și la contemporani, la persoane iubite sau antipatizate, văzute cu simpatie sau cu răutate și sarcasm, un mare spectacol de trăiri intense și de idei. Dar să mă întorc la ce începusem să spun despre relația dintre critici și scriitori, de prea puține ori idilică, pentru că intervin mereu neînțelegeri între părți, mai totdeauna așteptând altceva una
Scriitori și critici by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5903_a_7228]
-
000 de cuvinte (de aceea nici nu a fost citită integral în ședința publică; se găsește însă pe site-ul cdep.ro), amestecă permanent registrele stilistice, face referiri punctuale la persoane și este dominată de o emoționalitate polemică, manifestată în sarcasm și invectivă. Tonul polemic se folosește, mai întâi, de clișeele unui limbaj politic „pașoptist", reluat în jurul lui 1950, cu note popular-arhaice în actul de înfierare a dușmanului: jaf, bir, argat, moșie, iobagi, slugă, ispravă, a huzuri etc. Tonul solemn și
Prăduire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6246_a_7571]
-
carență de amănunt insolit. În fine, sînt de acord cu Gelu Negrea că adevăratul aforism e cel căruia nu i se mai știe paternitatea: „Cînd un aforism îi supraviețuiește autorului său, veritabilul învingător este autorul." (p. 5), subliniind iarăși că sarcasmul și malițiozitatea sînt germenii neapărați ai aforismului. Cine e pătruns de umoarea melancolică a apusurilor de soare sau dimpotrivă de exasperarea iscată de absurditatea vieții, acela nu scrie aforisme, ci pasteluri, imprecații sau eseuri speculative, maniera laconică cerînd, drept condiție
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
lor spre ținte diferite, Tornatore închide cercul, istoria Siciliei presupune o eternă reîntoarcere; preț de o clipă viața se visează și se reia dintr-un alt punct. Privirea lui Tornatore inocentează, și chiar dacă plină de ironie, ironia nu devine niciodată sarcasm, sustrage unui rigorism eticist, ideologiei, politicii, conflictelor intestine, pentru că istoria Siciliei, a Baariei, așa cum ne-o înfățișează regizorul, este înainte de toate o istorie de familie, o familie pe care filmul o îmbrățișează cu toată dragostea.
Baaria, mon amour! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6296_a_7621]
-
de cât mai multe dintre postume, deși ajunsesem să știu că nu-mi vor oferi decât, în cel mai bun caz, firimituri din regalul suprasățios al capodoperei. Singurul volum în care regăsisem sensibilitatea insuportabilă, frenezia, tremurul, sfâșierile, salturile de umoare, sarcasmul, autoironia și bine controlata lipsă de măsură și de respect față de convenții, fusese colecția de scrisori pusă la punct tot de Margie. Intre ele - celebra scrisoare de 32 de pagini adresată lui Jonathan Cape, căruia îi explica de ce nu poate
Adresant: Confreria Lowry by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6297_a_7622]
-
cinica alcătuire a refuzului sistematic, a combinațiilor inavuabile la care se dedau, voios, comisii de mioapă decizie. Și nu era vorba nicicum despre experiențe îndoielnice, aparținînd unei etape de ucenicie, fiindcă în asemenea opere, ignobil respinse, cîteodată cu acompaniament de sarcasme, izbucnea copleșitor, fără putință de tăgadă, însăși aura geniului. * Nu m-am temut nici o clipă, în acei ani de stupidă contestare, de baraj îndărătnic, pe care le întreținea în jurul său complotul mediocrității agresive, nu m-am temut să cred în
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
pe celălalt la tăcere împrumută cuvintelor o elocvență grea, de trufie care vrea să aibă mereu ultima replică. E ca într-un turnir în care, în loc de cai și armuri, vezi cum probele chemate a sprijini o nuanță sunt încărcate cu sarcasme și aluzii malițioase. Iar cînd mărul discordiei stă în clasicul contencios dintre religie și știință, cearta intelectualilor e neașteptat de încordată, grație fermentului de controversă care la animă repulsiile. În fond, ca un intelectual să nu fie plicticos e îndeajuns
Gustul fideist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5283_a_6608]
-
sunt pomeniți ochii „mari verzi, verzi-tulburi, lături de pește cum le zice românul, genați și sprâncenați, cu privirea cam rătăcită”. În stilul caracteristic al lui Mateiu Caragiale, tonul solemn, livresc, de evocare misterioasă, se aliază indisociabil cu deprecierea și cu sarcasmul. Imaginea lăturilor de pește e ambivalentă: ar putea fi interpretată ca o simplă formulă de aproximare a culorii, strict descriptivă; termenul lături își actualizează totuși o puternică notă negativă, chiar dacă nu se referă neapărat la apa rămasă în urma spălării, ci
Zamă de pește by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5304_a_6629]
-
dozajul nu are cum să piardă. În felul acesta, fericirea seamănă cu o rețetă de mîncare în care ingredientele, dacă sînt combinate cu artă, vor culmina într-un gust bun. Russell e un stoic de limfă rațională, înzestrat cu un sarcasm blînd, de finețe corozivă, care, chiar și atunci cînd trîntește o maliție, o face suficient de mătăsos spre a stîrni zîmbetul. Ca orice natură logică, Russell are un morb pozitivist de evidentă aplecare empirică, matematicianul fiind convins că orice om
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5181_a_6506]
-
dozajul nu are cum să piardă. În felul acesta, fericirea seamănă cu o rețetă de mîncare în care ingredientele, dacă sînt combinate cu artă, vor culmina într-un gust bun. Russell e un stoic de limfă rațională, înzestrat cu un sarcasm blînd, de finețe corozivă, care, chiar și atunci cînd trîntește o maliție, o face suficient de mătăsos spre a stîrni zîmbetul. Ca orice natură logică, Russell are un morb pozitivist de evidentă aplecare empirică, matematicianul fiind convins că orice om
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5182_a_6507]
-
romanului său se nasc din frazele cu multiple înțelesuri, din asocierile neașteptate cu care se joacă, dintr-o amplă rețea intertextuală în care sunt prinse forme de artă și referințe culturale vaste. Numai într-un astfel de text, de un sarcasm intens și inteligent, pot sta laolaltă cât se poate de firesc civilizația sumeriană, convingerile zen, Rage Against the Machine, structurile kaghebiste sau țigările Parliament. Generation P este o carte-avertisment foarte bine scrisă, oglindă fidelă plasată în fața societății contemporane obsedate de
Generația Pepsi by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5340_a_6665]
-
bogate în argumente. Într-un asemenea climat, un om care trece totul prin filtrul propriei gândiri nu poate fi decât incomod pentru actorii politici și pentru patronii de media. Toți salută cu entuziasm momentul în care dușmanul politic devine ținta sarcasmului jurnalistului, dar sunt îngroziți atunci când calcă ei înșiși pe bec și ajung, inevitabil, în cătarea puștii sale. De aceea, Cristian Tudor Popescu are reputația unui "nebun" extrem de simpatic în clipa în care tăișul ironiei sale este îndreptat spre adversarii politici
Secvențe din România de azi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6715_a_8040]
-
de așteptat ca Dan Stanca să nu se comporte doar ca un cronicar realist în veșmintele jurnalistului-comentator al unor idei-forță și evenimente-cheie care au bulversat România și Europa în special în ultimele trei decenii, nescutit fiind de felurite puseuri de sarcasm, eventual anticlerical sau misogin, ci și ca un artist al narațiunii: în ciuda unor barochisme manieriste, excelează în stilul poematic și sapiențial, ori de câte ori vine vorba de religie, ca să nu mai vorbim de informația sa atotcuprinzătoare în domeniu, dublată de puterea de
Ultimul Papă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6718_a_8043]
-
idealurile sinistre și sinucigașe ale bătrînei noastre omeniri, noi vom rămîne mereu tineri de frică și foame de adînc, de sublim, noi norocoșii unei nașteri ușoare și ai unei nemuriri binemeritate". Încifrării melancolic-ironice a lui Aurel Dumitrașcu îi dă replica sarcasmul nereținut, patetismul incontinent al lui Adrian Ălui Gheorghe. Frînturi vizionare se încastrează în textul d-sale. Materia egal de productivă a schimbului îndesat de mesaje e mai disciplinata, filtrată cerebral la cel dintîi, eruptiv-orgiastică la cel de-al doilea. Între
Scrisori, scrisori... by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6735_a_8060]
-
un fel, și a dezamăgirii că există o viață a cărților pe care scriitorul n-o mai controlează. Intrată pe mâna urmașilor, orice tragedie se metamorfozează, fără efort, în comedie și orice încercare de a conserva sublimul sfârșește în ironie, sarcasm și parodie. Dar poate că tocmai asta e lecția cărților mari ale omenirii: ele ne învață că nimic nu e veșnic și nimic nu e doar vremelnic.
Viața de apoi a cărților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6477_a_7802]
-
cu o răutăcioasă satiră politică la adresa guvernării laburiste a lui Anthony Blair. Toate planurile acestei cărți complexe, organizată sub forma unui colaj narativ postmodern, se combină și se întrețes firesc, grație măiestriei unui autor cu un stil inconfundabil și un sarcasm de cea mai pură sorginte britanică. Alasdair Gray (n.1934 la Glasgow) este un artist pe cît de complex, pe atît de prolific: poet, prozator, grafician, pictor, actor și dramaturg, este considerat cel mai mare scriitor scoțian de la Walter Scott
Alasdair Gray - Bătrîni îndrăgostiți by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6363_a_7688]
-
de întîlnirea cu cărțile. În plus, umorul lui - și Eco este un autor de un umor abundent, pestriț și incoercibil - pleacă din neputința de a se pasiona de oameni în aceeași măsură cu care s-a împătimit de cuvinte. E sarcasmul mizantropic al celui ce-și privește cu cinism congenerii, așa cum stă de altminteri bine oricărei inteligențe care a încetat să mai nutrească iluzii în privința speciei umane. De la arbore spre labirint este o antologie de studii inspirate de patima filologică a
Gorgona semiotică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6402_a_7727]
-
în trei (adică folosind și o tânără pescuită în stare de ebrietate dintr-un bar) practicată de dezasortatul cuplu. In comparație cu memorabilele scene erotice supraexplicite din romane precedente precum Complexul Portnoy, aceste zbateri prezentate fără distanțare, fără urmă de sarcasm sau de patos sau de orice altceva care le-ar conferi vreo noimă, aduc a film pornografic de joasă calitate. Dacă The Humbling ar fi ajuns la o editură americană fără semnătura lui Philip Roth, manuscrisul ar fi fost refuzat
Regres sau un alt fel de joc? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6428_a_7753]