469 matches
-
se Îngrămădiră În jurul lui, cu biserica modestă din strada Hart În fundal. Părintele Stylianopoulos se așeză la locul lui, la căpătâiul sicriului. Sicriul Însuși a fost deschis pentru ultima oară, ca să se vadă poza lui Jimmy Zizmo odihnindu-se pe satinul plisat. Deasupra coșciugului se ținură steagurile, cel grecesc de o parte și cel american de cealaltă parte. Nimeni nu zâmbi la lumina blițului. După aceea procesiunea funerară continuă către cimitirul Forest Lawn de pe Van Dyke, unde sicriul a fost pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mami. Nu ești pe moarte. ― Nu-l vreau pe ăla Imperial. Georgie spune că Imperialul e cel mai cel. Dar pentru yia yia ajunge și Prezidențialul. ― Când o veni vremea, poți să-l iei pe care vrei. Dar... ― Și Înăuntru satin. Te rog. Și o perniță. Ca aici. Pagina opt. Numărul cinci. Să fii atent! Și spune-i lui Georgie să-mi lase ochelarii. Pentru Desdemona moartea era doar un alt soi de emigrare. În loc să navigheze din Turcia până În America, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
scape de Înghesuială. Olga avea să fie ultima ei colegă de apartament. Avea să-și văruiască apartamentul, să nu mai doarmă pe canapeaua din camera de zi, ci În patul din dormitor, avea să-și cumpere niște cearșafuri frumoase de satin, să Înfrumusețeze tot ce putea cu puținii ei bani, să-și ia telefon mobil, să se Înconjoare de oameni, să se bucure de viață, să Înceapă și ea să trăiască, Într-un fel sau altul; nu trebuia să-și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cu oiștea de rubin și roțile de smarald. Echipajul era tras de patru câini negri, mari cât pumnul, cu urechi până la pământ. Patru cărăbuși, călărind ca jocheii, conduceau cu ușurință acești cai drăgălași. În fundul caleștii, tolănită alene pe pernele de satin albastru, era o tânără becață, purtând pe cap o pălăriuță roz și îmbrăcată într-o rochie de tafta așa de largă, încât se revărsa peste cele două roți. Într-o gheară cucoana ținea un evantai, în cealaltă o sticluță și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
pe undeva prin România. Mă plimbam agale pe lângă un parc, când, prin fața mea au început să traverseze liniștiți strada, în amurg, bărbați îmbrăcați în frac sau în costume negre, cu papion, și femei în rochii de seară elegante, din mătase, satin sau mai știu eu ce. După ce traversau, intrau într-una din clădirile imense de vizavi, care avea pus deasupra porții un banner cu Crucea Malteză. Am ridicat capul și la etajul întâi al clădirii am văzut prin ferestrele deschise alte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
albăstrie. Lungă, subțire și lunatică, se mișca printre mobilele așezate în holul scării, dând indicații hamalilor care își târau de colo-colo chingile de cânepă. Nu am văzut-o niciodată decât în purpuriu. Chiar și în casă purta un halat de satin roșu. Avea părul foarte negru și fața mi s-a părut întotdeauna bântuită de-o umbră albăstrie cu urme subțiri de sidef trandafiriu. Puștiul stătea apatic într-un fotoliu vechi, care, prin mărimea sa înflorată, îl făcea să pară și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
îmi strângeam cataramele de la sandale, în hol, căci mama lui mă rugase să mă descalț când am intrat, i-am mai privit o dată, mamă și fiu, în cadrul ușii, el ținînd-o tandru după mijloc, iar ea imensă, cețoasă, în capotul de satin roșu, apăsîndu-i o mână pe umăr. Zâmbeau amândoi cu același zâmbet, care putea să însemne atâtea lucruri, de la viclenie la ironie sau, pur și simplu, blândețe. Amândoi aveau pleoapele complet lipite de gene și tivite delicat cu negru. Am plecat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
zâmbet ciudat, inexplicabil. Tot corpul său îngust, cu mușchii abia reliefați de câte o linie galbenă, cu coastele fine, ușor vizibile, cu picioarele subțiri și ferme, părea o schiță delicată și tulburătoare. Mai scundă, cu cozile prinse în fundele de satin alb, cu vițele bretonului răsucindu-i-se pe frunte, zâmbind cumva încurcată, cum am văzut mai târziu zâmbind toate femeile rămase goale , Iolanda îl privea în ochi. Corpul ei îl văd aievea în fața ochilor și acum, când scriu. Era fin
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dat peste un pachețel de ziar, a cărui moliciune mi-a atras atenția. L-am desfăcut și am găsit două codițe blonde de vreo cincisprezece centimetri lungime, legate cu elastic la capătul unde fuseseră retezate și cu panglică albastră de satin la celălalt, unde părul se subția. Alături se afla o poză cam îngălbenită, cu un colț îndoit, dar foarte clară, înfățișa, gol-goluț, în picioare, într-o grădină, un băiețel de vreo doi ani, până în trei, cu o buclă deasupra frunții
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
deplasată. Noroc că nu mai erau prea multe în odaia aceea, care începuse să pară și mai înaltă, cu candelabrul din plafon înălțîndu-și parcă tot mai sus țurțurii clinchetitori. După ce trase și împinse biblioteca, apucă fotoliul larg, minunat învelit în satin cu floricele verzi-pal pe fond roz-pal, îl întoarse cu picioarele-n sus și-l propti de sofa, sprijinindu-l cu capătul ușor strâmbat al covorului. Deschise apoi larg ușile secretaire-ului, cele pe care era pictată scena renascentistă deasupra căreia scria
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe lemn, cu litere de mână, caligrafiate frumos, sau cu cele mai variate caractere de tipar. Sobari, plăpumari, croitori, "Geamuri și oglinzi", ceasornicari, "Pompe funebre" (aici era mereu câte un coșciug proptit de ușă, căptușit pe dinăuntru cu valuri de satin), câte o cheie uriașă de lemn atârnată perpendicular pe perete, și pe care scria YALE, câte un ceas de sticlă, mare ca acelea din gară, dar cu limbile pictate și cu numele proprietarului scris pe el. Pe stânga era un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
am venit (avea grijă Marcelino să dea o raită prin curțile lor și să le spună), apăreau la poartă, câte două-trei, iar eu fugeam repede să le-o deschid, își aduceau și păpușile cu leagăne cu tot, cu plăpumioarele de satin, trusele medicale de jucărie, stetoscop și seringă de plastic, suzetele și zornăitoarele de bebeluși. Ne suiam în remorca mașinii și improvizam acolo o grădiniță. Dădăceam păpușile, le învățam să se poarte cuviincios, le dezbrăcăm și le îmbrăcam. Când ne plictiseam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
înspăimîntîndu-ne cu pielea ei parfumată, cu formele ei ca trase cu florarul) îi croise toată garderoba și-o înțolea și desțolea exact ca pe o păpușă, fantezist, cu pliscuri și volănașe, în rochițe de voal roz, de cașmiruri înflorate, de satin de plapumă cu ape albăstrui. Mânuțele ei neobișnuit de albe aveau unghiile făcute cu lac sângeriu, iar părul blond deschis era mereu împletit altfel, în codițe răsucite ca niște coarne de berbec peste urechi, în zeci de cozi ca ale
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
gușa umflată, cu coroana pe-o ureche, de mai mare mila. Părea o bucătăreasă travestită în regină. Ne-am împrăștiat până la urmă pe la casele noastre, după ce-am însemnat locul cu o cracă în care am agățat o fâșie de satin mov. Am intrat în curte și m-am așezat pe tronul gol; părăsit în mijlocul cercurilor colorate. Eram goală de orice gând. De fapt, aș fi preferat ca Ester să-mi spună măcar un cuvânt decât să găsim acolo cine știe ce piatră
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Chirpy chirpy cheep”, „Soley soley”, „Sacramento”. „MOODY BLUES”, 1964, Birmingham Anglia; membri: Ray Thomas, Michael Pinder, Justin Hayward, John Lodge; albume: „Days of future 157 passed”, „In search of the lost chord”, „A question of balance”; melodii: „Nights in white satin” 1977, „Melancholy man” 1970, „Tuesday afternon” 1977, „Talking out of turn” 1981. „MAHAVISHNU ORCHESTRA”, 1971, Anglia, lider : John Mc Lauglin. „NAZARETH”, 1968, Scoția. „OSMONDS”, 1960, SUA; membri: Alan, Jimi, Waine și Meril Osmond; hit: „Crasy horses”. „PLASTIC ONO BAND”, 1969
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
de table și-l pusese deoparte, le mestecă și le depuse în mijloc, în scopul de a fi tăiate. - Cine joacă? întrebă ea. Aurelia făcu un semn de participare cu capul. Aglae se făcu că scotocește într-o pungă de satin, că dibuie pe masă, și-n cele din urmă spuse speriată: - Comedie! dar nu mai am nici un ban. Costache, n-ai tu câțiva franci, să nu mai mă duc până acasă? Costache se arătă înspăimîntat și se apără bolborosind: - N-n-n-n-am
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Sohațchi aruncat în magazie și-l vopsise în alb. O masă de brad era acoperită cu o combinație de petice și broderie. Șifonierul fusese scos din odaia bătrânilor și avea oglinda spartă. Titi însuși înlocuise oglinda printr-o bucată de satin galben, prinsă cu pioneze. Într-un colț se vedea și o etajeră proastă, îmbrăcată în pluș, cu câte un bibelou improvizat: o sticlă goală de parfum, o ex-cutie de bomboane, o fotografie. Aglae, implacabilă, vru să vadă și bucătăria, care
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
econoamei. Prin sufletul lui Felix trecură vanități de bărbat cu amante frumoase și cu avere. I se spuse că domnișoara, auzind de el, trimisese vorbă că vine și ea, numaidecât. Ceea ce se și întîmplă. Georgeta intră într-o rochie de satin negru, inundând odaia de parfumuri, iar chelnerul ieși discret pe ușă. - Tu, dragule, zise ea, dar ce s-a întîmplat? Tu începi să te strici? Vai, ce de vinuri! Georgeta luă capul lui Felix între palme și-l privi serios
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și flori. Lisei i se strânse inima. Nu avusese niciodată o grădină și nici nu își dorea una. Îi plăceau florile ca oricărei femei, dar doar când veneau într-un buchet imens, acoperit de celofan, cu o fundă enormă din satin și o felicitare. Mai bine murea decât să se apuce de grădinărit, cu accesoriile alea hidoase - pantaloni elastici, pălării ridicole, coșuri stupide și mănuși tâmpite ca ale lui Michael Jackson. Nu era un look potrivit pentru ea. Și, deși spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
studentă. Să confunzi o animatoare experimentată cu o studentă, fie ea și În anul II, ce prostie! Nu Oscarul pentru cel mai bun film străin mă aștepta, ci premiul Nobel penteru ignoranță crasă! În mintea mea, prostituatele purtau corsete din satin roșu, neglijeuri transparente din voal, sutiene care se opreau la jumătatea sînilor, ciorapi negri de plasă, cu dungă - doar văzusem afișele filmelor cărora Centrala catolică le atribuia cota 5: “Vă rugăm să vă abțineți să vedeți acest film“. Cum aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pe balustradă. Simți că se pierde Într-o vedenie. Fata trebuie că avea doisprezece sau treisprezece ani și era escortată de o femeie În puterea vîrstei, scundă și trandafirie, ce avea toate trăsăturile unei dădace. Purta o rochie albastră de satin. Părul ei avea culoarea migdalei, iar pielea de pe umeri și de gîtul zvelt părea străvezie. Se opri la capătul scării și se Întoarse o clipă. Preț de o secundă, privirile lor se Întîlniră și ea Îi acordă un surîs abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
dar nu vrei să-mi dai timp să mă pregătesc dinainte. Pe neașteptate, își pierde răbdarea. Izbește cu pumnul în tăblia patului. — Am nevoie de fapte, de dovezi incriminatorii, nu de vorbe, Livia. Augusta își trece discret palmele asudate peste satinul stolei. Pierde din nou teren. Se decide să-și joace ultima carte. — Bănuiesc, rostește sec, că o să te amuzi în continuare când am să-ți spun că Trio Fulcinius a văzut în casa acestui individ o statuetă de lut ce
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Îi alunecă peste pijamaua de bumbac a Juliei, gîndul Îi zbură În altă parte - la o prostioară - Îi reveni În minte o pijama pe care a avut-o cîndva, În timpul războiului, și pe care o pierduse. Era o pijama din satin de culoarea perlei: cea mai frumoasă pijama, Îi părea acum, În timp ce stătea singură și intactă În Întuneric, lîngă Julia; cea mai frumoasă pijama pe care o văzuse vreodată. Duncan venise de la serviciu În seara aceea și Încălzise un ibric cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
trece pe la o coristă, În culise. Își puse cutia În poală - se opri o clipă să sporească efectul - apoi ridică Încet capacul. În interior erau straturi de hîrtie argintie. Le dădu la o parte și scoase la iveală pijamaua din satin, de culoarea perlei. — Uau! zise Mickey. — Uau și vau! spuse Kay. Ridică jacheta și o scutură. Era grea ca părul unei fete, și, deși era rece pentru că fusese dusă În cutie, ea Îi simțea căldura numai ținînd-o În mînă. Ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
a fost? Ce-ai făcut? — Mai nimic. M-am gîndit la tine. — Mereu spui asta, remarcă Helen zîmbind. — Așa fac tot timpul. Și acum chiar. — Zău? Și la ce te gîndești? — O, spuse Kay. Desigur, se gîndea la pijamaua din satin. Își imagina Închizînd nasturii bluzei peste pieptul gol al lui Helen. Se mai gîndea la cum arată fundul și coapsele lui Helen Îmbrăcate În mătasea de culoarea perlei. Își duse mîna la coapsa lui Helen și Începu s-o mîngăie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]