6,494 matches
-
fini, îndeosebi cei de stînga din țările mai avansate ale Europei, au un fel de boală pe americani. Despre care vorbesc acuzîndu-i că ar fi niște materialiști și niște aroganți, și multe altele. Cînd vine vorba de știință și de savanți, în general, este criticată sever specializarea lor care i-ar împiedica să vadă întregul vreunui sistem cercetat. De exemplu, avusesem mult de furcă cu un franțuz care susținea că, în istorie, unii din istoricii americani se specializează pe cîte o
Un parti de 80 de dolari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17271_a_18596]
-
acesta, veghind, bineînțeles, la păstrarea, în bune condițiuni, a valorilor regale, inclusiv a demnității acestora, ferite de eventualele batjocoriri ale inamicului. Degeaba a fost totul. N. Iorga nu putea ierta astfel de dezertări și trădări (o știu și din comportamentul savantului față de Const. Stere) și a deschis un adevărat război împotriva lui Tzigara-Samurcaș, cerînd licențierea lui din toate slujbele oficiale, inclusiv din învățămînt. A făcut-o, tot atît de vehement, și rectorul universității, profesorul Athanasiu. Abia și-a putut menține catedra
Mărturisirile lui Tzigara-Samurcaș by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17373_a_18698]
-
sedus de depărtările miticului, spune Vernant, părea să existe, cu probabil cam mai bine de jumătate de secol în urmă, o netă separație. Cartea lui Olender, pasionanta după părerea mea, se străduiește să atingă două scopuri: unul "eretic", ar spune savanții de demult de la "Journal de psychologie", adică de a sonda chestiunea originii limbajului, dar și acela de a analiza tocmai cum de a ajuns primul obiectiv să pară simplă aiureala. Cîndva trebuie să fi existat o vreme cînd cele două
Ce limbă vorbeau Adam si Eva? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17993_a_19318]
-
impune, aceste noi limbi își caută un strămoș ilustru, un "idiom ancestral" care să le fi conținut în germene, laolaltă cu toate celelalte limbi europene. Celălalt fenomen care ar putea fi semnificativ, cred eu, e legat de eforturile intense ale savanților din acea vreme de a inventa (nu de a descoperi, diferența e importantă) o limbă universală, o limbă a științei. Cele mai multe dintre proiectele acestea ale unei limbi universale apelează la sisteme formalizate, mai ales la matematică, dar există totuși cîteva
Ce limbă vorbeau Adam si Eva? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17993_a_19318]
-
legătura dintre limba și religie, dintre civilizație și profilul lingvistic al unui neam, teorii relativ generale și cumva chiar favorabile semiților, pe care însă ulterior le interpretează în favoarea arienilor. Convolutele gîndirii lui Renan, așa cum s-a desfășurat ea pe parcursul carierei savantului, sînt prea delicate ca să le rezum fără a alunecă în simplificări periculoase. Ce mi se pare semnificativ însă este ca întreg tabloul teoriilor renaniene, așa cum îl prezintă Olender, pare animat de acest cuplu dramatic: semitul și arianul. Pentru Renan-rebelul anticatolic
Ce limbă vorbeau Adam si Eva? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17993_a_19318]
-
antisemitism din această cronică îmi apatin mai mult mie. Dar mi se par efectiv evidente. Vorbele cu care Vernant își încheie prefață spun, după părerea mea totul: "În cele două oglinzi-miraje (arianul și semitul, n.m. ), îngemănate și asimetrice, în care savanții europeni din secolul al XIX lea încearcă, proiectîndu-se, să deslușească trăsăturile propriului lor chip, cum am putea noi, astăzi, să nu vedem, ca pe fundalul întunecat al unui tablou, profilîndu-se umbră lagărelor și înăltîndu-se fumul cuptoarelor?" Maurice Olender, Limbile Paradisului
Ce limbă vorbeau Adam si Eva? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17993_a_19318]
-
la care, mărturisim, în redacția noastră se recurge foarte des. De aceea așteptăm cu nerăbdare următoarele volume). Pentru oamenii de litere, numele lui N.I. Herescu e asociat traducerilor și exegezelor din clasicii antici (Eschil, Catul, Horațiu, Plaut, Virgiliu, Ovidiu): un savant specializat în limbi moarte și ale cărui opere stau pe un raft mai prăfuit, necercetat prea des, al istoriei noastre literare. Căci domeniul nu mai e azi atractiv decît pentru un numar restrîns de studioși, considerați cam excentrici. Gustul pentru
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17958_a_19283]
-
ne-o aduce acest număr al Jurnalului literar este că eruditul clasicist născut în 1906, la Turnu Severin, exilat imediat după război și stins din viață la Zürich în 1961, n-a fost, așa cum din ignoranță ne-am închipui, un savant sever absorbit exclusiv de domeniul său, ci un om cu o arie vastă de preocupări și un caracter nobil, dar care știa să prețuiască și plăcerile senzuale ale vieții, vorbele de duh, prietenia, umorul. Revelațiile pe care ni le aduc
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17958_a_19283]
-
moravuriă, ăfiziologiiă ș.a.m.d., care sunt tot atâtea genuri ale discursului stiintifico-filosofic din epoca. Naratorul lor - asupra căruia nu planează vreo îndoială privind identitatea să cu autorul - păstrează față de lumea înfățișata și de faptele relatate aceeași distanță că și savantul față de un obiect de studiu, iar semnalul acestei distanțe e tonul narativ de o omniscienta neimplicare. În fine, eroul românesc - mai puțin un individ cât un ătipă - este ținut să asculte de un determinism strict, pe care Hippolyte Taine îl
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
unui cuib de cuci. Scenariul acestui Joe "Black" e admirabil prin eficientă cu care își duce la bun sfîrșit misiunea de a propune o poveste la care să se poată uită, fără să se plictisească, si un copil și un savant. Un scenariu care și-a asumat cu ingeniozitate și inteligența propria condiție: aceea de bun de larg consum. Că un obiect decorativ decent, plasat într-o zonă din pragul artei, si care are o anumită funcționalitate; un obiect cvasi-utilitar. Care
Moartea în vacantă by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18106_a_19431]
-
a mai căzut câte-o sofa.../ ...De ce se clatină iatacul/ și cad ghiulele pe balcon?/ Opriți,/ opriți,/ opriți atacul/ La baioneta, la Bayonne!" (Balada baionetei din Bayonne, din vol. Simpleroze) Șerban Foartă nu este primul, la noi, care se joacă savant cu cuvintele. Au mai făcut-o numeroși poeți, de la G. Topârceanu la Gh. Tomozei. Însă el a dus jocul până la ultimele consecințe. Identitate POETUL trăiește discret la Timișoara, evitând să se situeze în prim-planul vieții publice. S-a născut
I.L. Caragiale si Serban Foartă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18114_a_19439]
-
început o dată cu aterizarea păsărilor flamengo pe malurile Bahluiului, eveniment ce s-a dovedit neinspirat, momentul coincizînd cu o nouă majorare a prețurilor la carne". Urmărea?! "Ce proteină exotică și-o fi găsit sălașul în carnea păsărilor alea cu profiluri de savant, nu se știe. Căci, după un impetuos șir de digestii, minunea retrezirii la viață a Iașului s-a întîmplat. Nici nu se trăsese bine apă în WC-uri că, în locul unei piftii umane trăsnind defensiv a usturoi, se găsea acum
Un complex din copilărie by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/18136_a_19461]
-
literatura": "Am cunoscut odinioară un lucrător de ăsudură, cum se cheamă lipitura fierului cu flacără de oxigen; un mic patron al unui atelier, pierdut în mahalalele mărunte ale periferiei. Crăpase în gospodărie un cazan, cîrpit de mai multe ori de savanții reputați ai meseriei și mă apropiam de iarnă cu mașina de apă caldă hodorogita. În sudura e ca și în literatură. Mării cîrpaci cu firma, de cum le dai o treabă pe mîna o strică". Mai mult, autorul Florilor de mucigai
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
și Livius Ciocârlie la Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu și Mihai Șora, de la Virgil Nemoianu și Vladimir Tismăneanu la Dorin Tudoran și Matei Călinescu, și câți alții...), colegii lui Ion Gheorghe Maurer și ai împușcatei îl scot de la naftalină pe ditamai savantul de la Patriarhie! Cea mai faimoasă lucrare științifică a acestuia, Telegrama din 21 decembrie 1989 către Ceaușescu, prin care îi cerea Anticristului să scape țara de "huliganii" de la Timișoara, merita cu asupra de măsură un fotoliu de academician! Poate chiar cel
Mântuirea prin academicieni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17404_a_18729]
-
pe scurt, morală lucrării lui Gheorghe Stratan, Galileu! O, Galileu!, apărute la Editură Logos. Ea conține câteva studii care se concentrează asupra biografiei și activității lui Galileo Galilei, dar și asupra reconsiderării - accentuat critice - a literaturii monografice românești consacrate personalității savantului italian. an ceea ce privește studiile monografice an sine, cred că părerea cititorului mai puțin avizat, ale cărui preocupări nu șanț riguros științifice, concorda cu aceea a specialistului: gustul lui Gheorghe Stratan pentru corectitudinea informațiilor și pentru exactitatea detaliilor, dublate de
Galileu, vai, Galileu! by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17483_a_18808]
-
de H.R.Patapievici an postfața, este cel din capitolul "Divagații literar-artistice", ăn care autorul reproșează lui O. Paler, autorul unei Apărări a lui Galilei moralismul, dar și faptul că ași construiește arbitrar textele care au la bază informații reale despre savant. Pentru a demonstra falsitatea poziției "inchizitoriale" a interlocutorului lui Galilei din dialogul lui O. Paler, Gh. Stratan recurge la demontarea artificiilor retorice specifice textului acestuia, dar și la amănunte referitoare la istoria artei. Rezultatul e o lungă buclă ce frizează
Galileu, vai, Galileu! by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17483_a_18808]
-
care se reflectă atât an modul de abordare a informației istorice și științifice, cât și an criticile pertinente formulate la adresa monografilor români anteriori, e unul de bun-simț: actul științific, ca și actul literar prin care te raportezi la munca unui savant presupune onestitatea celui care al realizează. Dincoace de retorica omagiala sau de respingerile formulate an numele unor principii morale, se află drumul nestânjenit al unei informări corecte. Gheorghe Stratan - Galileu! O, Galileu!, Ed. Logos, 1997, 200 pag.
Galileu, vai, Galileu! by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17483_a_18808]
-
scenica. Foarte bine aleasă este și Clară Vodă an Honey, de o inocentă infantilă, adorabila an câteva momente cheie. Din păcate, cel de-al patrulea, Bogdan Vodă an Nick pare un intrus pe scena prin jocul sau. Nu este nici "savantul", nici pretinsul "macho", dar este realmente lipsit de orice nuanță an interpretare, ăngrosat mult prea tare că apariție și prin costumul violent și de un ăndoielnic gust pe care-l poartă, nerezolvând personajul. Cui i-e frică de Virginia Woolf
Invitatie la dansul mortii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17487_a_18812]
-
am programat, la Editură Minerva, apariția tuturor istoriilor literaturii românești ale lui Nicolae Iorga. Mai înainte, în 1968, Editura Univers reeditase Istoria literaturilor romanice. A fost un îndrăzneț act de restituire integrală a operei de istorie al literaturii a marelui savant, răpus în preajma celor 70 de ani ai săi, de un comando legionar. Și, totuși, rămăsese ceva lăsat la o parte în acest vast șantier de restituire. Este introducerea sintetică a literaturii române publicată în 1929, după stenograma. Pe acesta, însoțit
N. Iorga- istoric literar by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17518_a_18843]
-
ludic (alegere mărturisita din titlu) reprezintă unul dintre argumente. Provocând cuvintele cu aerul că ele se lasă provocate, autorul desfășoară în fața cititorului un soi de spectacol (cu un aer demonstrativ deghizat). Par a fi trucuri vechi, - de când... literatura. Dar "dacă savantul este înghițit de monstrul pe care caută să-l explice, de ce, mai bine, nu ar explica el starea și faptul că este înghițit și mai cu seamă de ce nu ar încerca el să taie pîntecul monstrului?" Cele "două caiete în
Autoportret de filozof by Valentina Dima () [Corola-journal/Journalistic/17552_a_18877]
-
p. LIX-CII). Acesta este precedat de o prefață - Întâia apariție a textului original al celor mai celebre cărți scrise de un român (p. VII-XI; versiunea engleză, p. XII-XVI), semnată de Dan Zamfirescu, directorul editurii, care, evocând profilul complex al scriitorului, savantului și omului politic Dimitrie Cantemir, relevă, între altele: "Opera lui de turcolog, cel dintâi turcolog de talie și influența europeană, capătă astfel o semnificație nouă în perspectiva secolului și mileniului ce ne așteaptă. Cunoașterea și prețuirea ei la adevărata valoare
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
ale lui Cantemir și Tindal" (p. XLIV). Alături de opiniile acestora, Paul Cernovodeanu selectează într-un capitol aparte din ediția citată aprecieri elogioase datorate lui Voltaire, abatelui Ottavio Guasco, cel care a continuat traducerea italiană a lui Antioh Cantemir, și altor savanți ai epocii (XVIIIth Century Echoes, p. 319-329). În acest fel, până în ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea și chiar la începutul celui de-al XIX-lea, cănd mai apăreau încă versiuni prescurtate ale Istoriei Imperiului Otoman, "imaginea pe care
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
nu justifică nici pe departe critică pătimașa, la distanță de un secol, întreprinsă de Joseph von Hammer-Purgstall, într-o amplă "recenzie" (1824), doar pentru că el însuși pregătea o amplă Geschichte des Osmanischen Reiches, în zece volume (1827-1835), pe care același savant turc Halil Inalcik o caracterizează: "în cea mai mare parte o compilație a cronicilor otomane". Și, dacă în deceniile din urmă, P.P. Panaitescu rămăsese impresionat de critică istoricului austriac 9, cercetătorii ulteriori - Aurel Decei, Mihai Berza, Gh.I.Constantin, Maria M.
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
nr. 3, p. 14), cuprinde în același timp detaliul că același conte cumpărase și manuscrisul original al Descrierii Moldovei, ale cărui urme editorul de astăzi speră, ca și noi toți, să le descopere cândva, căci, la trei ani după moartea savantului posesor, cele două manuscrise au fost vândute de soție prin licitație publică, la Leiden, începând din 13 octombrie 1749. În catalogul Bibliotheca Exquisitissima Thomasiana, publicat în același an, figurează la nr. 513 opera lui Dimitrie Cantemir, Incrementa..., iar la nr.
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
reale valori narative și artistice. Emoția este cu atât mai mare, cu cat ea revine acasă, în forma ei originală, tocmai de dincolo de Ocean, unde cel mai puțin se așteptau exegeții s-o găsească. Nu putem decât să felicitam pe savantul istoric ce a descoperit-o și a întreprins, cu ajutorul Editurii "Roza Vanturilor" și al sprijinitorilor materiali, reproducerea ei, însoțită de amplul studiu privind difuzarea în timp și spațiu, precum și periplul de-a dreptul fantastic al manuscrisului original, studiu oferit și
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]