558 matches
-
privi în scoarța terestră,În umbra gândului-întuneric,căci apa, va inunda trupurile noastre,lumina ca lumânarea lăsând umbre,va plânge în adâncul durerii.Doar înmănuncheri de spic galben,ne vom naște din lumină,cu alți ochi în mintea trupului,cu scâncet de copil auriu.Așa, în fiecare anotimpvom împărții bucate,din pâinea ce ne naște,și vin din trupul nostru,... IX. CRUCEA VIEȚII, de Nicolae Nistor , publicat în Ediția nr. 1946 din 29 aprilie 2016. Prea multe lacrimi vai, vor curge
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
așa din orice. Somnul ei era vegheat de mine. Eu adormeam,parfumat, după ce mâncam căpșuni furate. Aceiași respirație,aceiași dorință, aceleași vise stelare,aceiași umoare, când teama doare. Verde crud,așternut pe pleoapa lumii, eu,coborând pe pământ, ca un scâncet de viață,ca un înger gol, fără să știu, ce tare este aerul vieții, cum viața, ne-a separat mamă! Nesiguri, ochii mei te caută și acum, când matur fiind,am nevoie de tine, asemeni aerului primar, atunci când eram numai
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
așa din orice.Somnul ei era vegheat de mine.Eu adormeam,parfumat,după ce mâncam căpșuni furate.Aceiași respirație,aceiași dorință,aceleași vise stelare,aceiași umoare,când teama doare.Verde crud,așternut pe pleoapa lumii,eu,coborând pe pământ,ca un scâncet de viață,ca un înger gol,fără să știu, ce tare este aerul vieții,cum viața, ne-a separat mamă! Nesiguri, ochii mei te caută și acum,când matur fiind,am nevoie de tine,asemeni aerului primar,atunci când eram numai
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
uscate. Deseori rugile întemnițaților creștini erau înăbușite de zăngănitul ateu al cătușelor reci. Iertarea pentru călăi se ridica tămâie de pe trupurile frânte ale celor mereu torturați. Lacrimi de foc umezeau duios și deseori obrazii aprinși ai Moșului. Fierbințeala emoției ardea scâncetul înfășat în lumină al Pruncului. Mâinile Maicii Domnului se frământau neputincioase sub șuvoiul podidirile arzânde. Suspinurile Sfinților se posterneau în licăririle de jar ale rugilor. Cerurile însă, pregăteau în taină tămăduirea pământului... „Tot mai arde cerul sus-/ ziurel de ziuă-
DACII STAU CU PRUNCUL INVITAT LA CINĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379264_a_380593]
-
rătăciri fecunde a tinereții învoială n-o voi păta mustrându-ți îndrăzneala ci doar mă-ntreb: cu străluciri-secunde de poți înlocui iubirea-mi și îndrăgosteala... Cu fata morgana ce-ți apare-n suflet... Apoi cu frumusețea-mi-soare strivi-vei efemeru’-i scâncet Sonnet 41 William Shakespeare Those pretty wrongs that liberty commits When I am sometime absent from thy heart, Thy beauty and thy years full well befits, For still temptation follows where thou art. Gentle thou art, and therefore to be
SONET 41 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381393_a_382722]
-
rătăciri fecunde a tinereții învoială n-o voi păta mustrându-ți îndrăzneala ci doar mă-ntreb: cu străluciri-secunde de poți înlocui iubirea-mi și îndrăgosteala... Cu fata morgana ce-ți apare-n suflet... Apoi cu frumusețea-mi-soare strivi-vei efemeru’-i scâncet Sonnet 41 William Shakespeare Those pretty wrongs that liberty ... Citește mai mult William Shakespeare(trad. adapt. Mihaela Tălpău)În cilibii trădări pline de farmec te-ascunzi adescând eu în luna zilei mă transform în al tău cordtentații fără zâmbet accepți
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
care joacă ruleta cu aripile unei păsări din lemn de asta cred că focul de tabără al fiecărui individ reușește să nască scântei bancul lui Dumnezeu împinge scânteile spre cer râde secunda și trupul timpului freamătă încercări femeia aude atunci scâncetul nenăscutului din metafora timpului ei în care devine sau redevine mamă a bucuriilor propriei sale vieți Anne Marie Bejliu, 3 aprilie 2017 Referință Bibliografică: în urma cernerii verbelor / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2286, Anul VII, 04
ÎN URMA CERNERII VERBELOR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374522_a_375851]
-
ce știe s-ascundă tristețea din nouri, mâinile care-ai vrea să-ți alinte iertări, tot ar fi prea târziu ar fi zboruri! Cum să acopăr nesfârșitele dureri cu toate netrăitele mele patimi? sângeriul apus înjunghiat de florile unei primăveri, scâncetul copilului înmuiat într-o răscruce cu lacrimi, tot ar fi prea târziu ar fi ieri! Referință Bibliografică: TOT AR FI PREA TÂRZIU! / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1882, Anul VI, 25 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
TOT AR FI PREA TÂRZIU! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373356_a_374685]
-
Ediția nr. 1604 din 23 mai 2015. Uneori viață este un murmur- Abia palpita, abia o percepi, abia o trăiești. Alteori e ca o muzică- O asculți uimit, o pătrunzi, o fredonezi cu interes. De cele mai multe ori e ca un scâncet, ca o strigare, ca un țipat înăbușit, ca o durere- Și suspini. Vine și timpul, mai rar, când viața e feerie, e spectacol, e lumină, e bucurie- Atunci vrei să o împărtășești cu toți. Apoi sosește momentul când viața se
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
am cunoscut, Ne îndreptăm negreșit. Citește mai mult Uneori viață este un murmur-Abia palpita, abia o percepi, abia o traiesti.Alteori e ca o muzica-O asculți uimit, o pătrunzi, o fredonezi cu interes.De cele mai multe ori e ca un scâncet, ca o strigare, ca un țipat înăbușit, ca o durere-Si suspini.Vine și timpul, mai rar, când viața e feerie, e spectacol, e lumină, e bucurie-Atunci vrei să o împărtășești cu toti.Apoi sosește momentul când viața se stinge
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
noastre, de când măririle micimilor ciocoiești s-au proțăpit în poftele lor cele mari de putere și înavuțire nedreaptă, de setea celor mai sordide tranzacții, de rămânere permanentă la cârma politică, conform înțelegerilor oculte. Realitatea demo(no)cratică a stăvilit peste scâncetele stropite de sânge ale Revoluției, ispite de parvenire greu de învins, ca niște buldozere îndârjite în furia satanică de dărâmare a lăcașurilor sfinte. Alexandra-Svetlana, însă, nu se înspăimântă, nu se înconvoaie, nu cade, se cutremură înalțându-și glasul din mugetul apelor
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
Pe unele dintre ele le așteptăm cu speranță, le primim cu mirare, le conducem până la zarea gândului. De cum vine, viitorul trece și devine trecut iar de aceea, dacă ar fi ființă și ar conștientiza că se sinucide i-am auzi scâncetele. Trăim clipa în timp ce viitorul moare mereu, mereu, rostogolindu-se spre propriu-i sfârșit către lume și viață! Nu ține de arta conversației ca omul să spună adio unei clipe și să ureze bun venit alteia, ține de bunăstarea lui spirituală
PAUL SURUGIU. MELODII CA STELELE...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371601_a_372930]
-
cuvintelor, o înălțare nemiaîntâlnită, “lovindu-se, amestecându-se”... Despre cireși numai de bine! Fundamental în zborul liric este întoarcerea la vatra de acasă și amprentarea lutului natal cu sigiliu divin. Pe auritul drum, din leagăn și până la înviere, de la primul scâncet din brațele mamei la îmbrățișarea Tatălui, e suișul diamantin, drumul pe care ne sculptăm cu migală urcușul și cercăm să facem să-nflorească lutul. Condeierul pleacă pe o cale miraculoasă, de la zbor de fluture, de la înnobilata stare, pe verticala cea
ESEU DE LORINCZI FRANCISC-MIHAI de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371603_a_372932]
-
a suferinței eterne. Tenta sublimă a imaginarului este amplificată de imaginea alăptării ca simbol al fertilității, al reîntregirii ființei: M-a sărutat pe obraji a întins un cearșaf / A înșirat pe el pruncii uciși de Irod / Cu sânge, scutece și scâncete cu tot / În timp ce mă privea, Dumnezeule, îl alăpta! Universul transcendent este din nou pus în relație cu cel mundan în ultimele versuri ale poeziei, o transcendență în care timpul este ales de către sfinți, iar dincolo, pe pământ, omul i se
“ÎMPĂRATUL DE CEARĂ”, CRONICA PREZENTATĂ LA COLOCVIUL MASTERATELOR DE LITERATURĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374922_a_376251]
-
Iarna pe culme își face cărare Gătită-n dantelă de fulgi argintii. Când cerul își culcă nori peste zare Și picuri de ploaie dansează zglobii, Toamna așterne prin crânguri covoare, Iar vântul doinește ușor printre vii. Tropot se-aude și scâncet de care Ce vin către case cu umbre târzii; Undeva se aprind rugi în altare... Când noaptea dansează sub stele făclii, Toamna așterne prin crânguri covoare... Referință Bibliografică: Rondel de toamnă / Costică Nechita : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2139
RONDEL DE TOAMNĂ de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374144_a_375473]
-
secundă cât o eternitate în care ești dumnezeul știutelor și neștiutelor singur stăpân peste toate fricile lumii rege al junglei în care te complaci să respiri să ucizi pentru a supraviețui să calci în picioare un vis abia născut odată cu scâncetul primei frunze fără viață pe aleea unui tic-tac aproape de infarct diminețile de august prevestesc pustiul din mine eu-veșnică toamnă născută din implozia unei lacrimi în ea însăși să n-o vezi nici tu nici marea în fața căreia îngenuchez și o
DIMINEŢI DE AUGUST FĂRĂ TINE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1683 din 10 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372382_a_373711]
-
un nemernic idiot care și acum în mijlocul unui dramatic brainstorming halea alunele de protocol și își trăgea mucii, total indiferent la suferințele enunțate de șef. După corecția suportată, bătrânul consilier se replie în carapacea sa și nu mai scoase nici un scâncet. Vicleanul Costel Gellfish, un cumătru, mai țăran el, dar foarte alunecos și toxic, prinse din zbor mișcarea și, cum voia să promoveze, se prefăcu foarte afectat: - Dar, spune-ne, prea iubitule Suprem ce te frământă, că iată, noi nu avem
RĂCIREA GLOBALĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372330_a_373659]
-
a abdomenului și i se înmuiau genunchi. Toate simțurile îi erau treze, și neliniștea de dinaintea furtunii începea să o cuprindă. Limba lui activă, dar nu amenințătoare, penetră încet și delicios cavitatea gurii sale, mângâind-o cu tandrețe. Ea scoase un scâncet care însemna plăcere, în timp ce Mircea începu să exploreze noi zone, la încheietura dintre cele două superbe picioare, zvelte ca de căprioară. Stăteau înlănțuiți în mijlocul camerei, sub lumina difuză a veiozei aprinsă în locul luminii puternice degajată de lustra cu trei brațe
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371009_a_372338]
-
făcându-l să se întărească. Ea gemea de plăcere și își cabra trupul divin, când limba lui începu să-i deseneze cerc după cerc în jurul mamelonului întărit și excitat, crescând intensitatea furnicăturilor transmise, ce-i zguduiau întregul corp. Săndica scotea scâncete de dorință - excitarea era peste puterile sale de acceptare. Dorea împlinirea actului cât mai grabnic. Dorea cu toată ființa să-l simtă adânc pătruns în trupul său dornic de un asemenea oaspete drag și atât de mult timp așteptat. Era
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371009_a_372338]
-
ei, o copilă se pregătea să rătăcească prin viață. Își făcea bagajul spre nicăieri, însoțită de razele unui asfințit timpuriu și dureros. O mamă își desfăcea brațele din care mogâldeața de om își va lua rămas-bun și va lăsa un scâncet tulburător. Apoi un torent necruțător acoperea orice urmă... Asistau, cu toții, cum rugul sufletului ardea pe templul realității. Următoarele clipe au fost mormântale. - Acum ai înțeles, mamă, nu-i așa? zise Maria. Emilia dădu din cap, afirmativ. Imediat însă, mamă și
PROMISIUNEA DE JOI (VIII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 829 din 08 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345745_a_347074]
-
că ea va veni să vadă fetița. Agitația creată de Daniela, bucuria, neobosit, manifestată de când și-a văzut nănuța, l-au făcut pe colegul ei de “apartament”, să se trezească “roșu de furie și gelozie” și să izbucnească într-un scâncet de jale și de șantaj sentimental, de-ți rupea sufletul. Emanuela nu rezistă și simțindu-se vinovată, cedă și îndreptându-se către flăcăul furios, cu Daniela în brațe, îi oferi acestuia suzeta care-i stătea lângă umăr, doar-doar s-o
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XI) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348739_a_350068]
-
cu mine. Pe Sonia o purtam cu mine de când avea patru luni, și am începusem repetițiile cu maestrul Liviu Ciulei - o lăsam înfășată în cabină, îi aprindeam luminile și-apoi intram în scenă. La un moment dat, se auzea un scâncet ce creștea și creștea în tonalitate, e lesne de înțeles cât, dacă îl rugam pe regizor să mă ierte și să-mi acorde cinci minute pauză. Alergam la copil, îi dădeam să mănânce și mă întorceam. Dar nimeni nu s-
ANCA SIGARTĂU. UN NOU ÎNCEPUT PENTRU TEATRUL DIN BACĂU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348763_a_350092]
-
cu care îmi împodobea gâtul picurând asupra mea norocul cules de la rădăcina mea. Locurile natale vor purta amprenta degetelor Divinătății, din momentul în care eu am deschis prima oară ochii spre lume și-am făcut să tresară tot Universul la scâncetul meu de nou născut. Prima fașă legată de trupul firav pe care am destrămat-o când am pătruns în vâltoarea vieții, când pântecele meu și-a început creația. Satul natal păstrează același farmec irezistibil în fața timpului, este una din certitudinile
MOVILA MIRESII, SATUL MEU, RĂDĂCINA MEA... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346742_a_348071]
-
507 din 21 mai 2012 Toate Articolele Autorului Un amalgam de vise, pe punți de întuneric Se scaldă fără vlagă, mugind adânc în valuri Se scutură dorința, se-amestecă feeric Atâta nebunie adulmecând spre maluri. Nimic nu mai contează, doar scâncete se-aud; E tot albastrul-verde misterios, demonic Ascuns tot mai adânc sub nebunescul nud Al cântecului morții, cu zâmbetu-i sardonic. Secundele se-adună într-un mănunchi de doi Nu-i cale de întoarceri și-i pauză de stele, Au mai
FURTUNA de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346973_a_348302]
-
de idei, imagini aiurea... mă retrag în cușca de fier, cu gratii și-o simplă fereastră. la braț, port o carte. fila încinsă... numele meu... deget pe geam, căpăstru de fiară. sufletul...greu... piatră de moară și osul de sită. scâncet și seu. Referință Bibliografică: păstrez secunda / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 442, Anul II, 17 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
PĂSTREZ SECUNDA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348355_a_349684]