705 matches
-
ca azi. Ai dreptate, omule, e un animal deosebit. Te pricepi la cai. De unde vii? Nu ești de prin partea locului, nu-i așa? — Vin de la Konstanz. Mâna lui se plimba agale pe trupul asudat al anima lu lui, care scâncea ca un copil speriat și nu Îndrăznea să se ridice. Îl mângâie cu blândețe pe coamă, apoi Îi cercetă ure chea ciulită. Când se Întoarse către călărețul blond, În mâna lui fumega mocnit o bucățică de iască. — Iată pricina sperieturii
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
scuture, ne-a chemat numaidecât la coasă. El își lua două ajutoare (bărbați tineri) și mama mergea cu 4-5 femei, pentru legat snopii și adunat în clăi. Cât m-am rugat să mă ia și pe mine la grâu! Am scâncit chiar, dar degeaba. Când se pregătea căruța și mama punea de-ale mâncării în coș, eu m-am furișat și m-am vârât în palcul cu fân, al cailor, de sub jiț. Căruțașul, Silvestru Clemenciuc a înhămat caii, s-au urcat
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
i-a rămas mandantului său de a-și repara onoarea decât satisfacția unei sentințe drepte dar aspre! dată de Justiția suverană? O sentință care să-l arate pentru vecie pe (falsul) marchiz Rabindranath d'An drept un calomniator josnic, a scâncit avocatul Dr. Pupi Schnietzel. Însă indiferent de aceste aspecte atât de clare, (falsul) viconte Jean-Paul Melec de Melec știa că are oricum un proces câștigat, deoarece a reușit, prin intermediul bunului său cumnat și prieten, cuceritorul (fals) conte Jean-Pierre Stroganoff 16
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
nivel vor fi atinse numai de copii. Supermagazinele au fost primele care au exploatat slăbiciunea copiilor de a dori obiectele pe care le pot atinge. Avem nenumărate momente imortalizate pe casete cu copii în magazine care cerșesc, încearcă să convingă, scâncesc, îi imploră pe mama și pe tata să le cumpere un anumit lucru (și când nu reușesc, pur și simplu iau obiectul respectiv și-l aruncă în cărucior). Dacă ajung la un produs, pun mâna pe el și atunci este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
pot ascunde cu grație de faptul că lipsa unei așezări consistente a nediscriminării pe agenda publică li se datorează în bună parte. Politicienii sunt reactivi. „Copilul care nu plânge, moare flămând.” Mass-media nu prea plâng pe această temă sau doar scâncesc timid. Atât de timid, încât politicienii aproape nici nu aud. Text publicat în Dilema veche, 18-24 martie 2005 Lumea făgăduinței Nu am să scriu cu pretenții de obiectivitate despre ceea ce noi numim „America” fiindcă, asemenea multor români, America este și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
N-ar trebui să mă-ncurc cu tine din mai multe motive, zise ea, ridicându-se în capul oaselor. Însă eu nu mi-am schimbat poziția. Continua să ofteze. Uite, întâi de toate, ești căsătorit... - De numai trei luni! am scâncit eu. - Bret... M-am lipit din nou de ea, îngropându-mi fața în gâtul ei. - Bărbații căsătoriți trăiesc mai mult. - Nu există nici un studiu care să susțină superioritatea căsătoriei. M-am lăsat în genunchi până am ajuns să mă uit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
făcut doi pași pe coridorul cu lumini pâlpâitoare. Un sunet ca un „fâlfâit“ undeva mai departe. În acest moment Robby și-a dat seama că ceva urca pe scări. „Respira greu“ și, conform spuselor lui Robby, și în același timp „scâncea“ - un cuvânt pe care nu l-am folosit înainte. (Definiția dicționarului: „a plânge; asemeni unui sugaci, copil mic“.) „Chestia“ a simțit prezența lui Robby și din cauza asta s-a oprit brusc să mai urce pe trepte. Robby s-a întors
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
s-ar fi comunicat că celularul fusese dezactivat.) Victor zăcea în poziție fetală, scuturat de friguri, pe pardoseala de marmură din hol. Câinele zâmbitor care alergase atât de bucuros spre mine doar cu câteva minute mai devreme, nu mai exista. Scâncea. Când m-a auzit apropiindu-mă și-a ridicat ochii triști, sticloși, continuând să tremure. - Victor? am șoptit. Câinele îmi linse mâna când m-am aplecat să-l mângâi. Sunetul limbii lui lingând pielea uscată a mâinii mele a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
alții se băteau pentru glorie sau pradă, el își apăra familia și cetatea. Dar Hector e nume de om", obiectă locotenentul. Fetița se uită surprinsă la el: și de dacă? Părea că nici nu-și pusese problema asta. Hector, care scâncea trecând de la unul la altul, curios să știe ce se spunea de rău pe seama lui, veni să se așeze în fața fetiței și scheună în semn de somație. Nel își trecu brațul în jurul gâtului lui să-l liniștească. "S-a recunoscut
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
uitîndu-ne unul la altul, roșii și ciufuliți. Pe urmé Nadejda Petrovna ne mai trégea o daté tare de pér, de la perciuni, de lîngé ureche și Începeau sé ne curgé lacrimi, si féceam: ai! ai!, si stéteam cu capetele plecate, si scînceam. Dar de ce ne-o fi chemat la careu? Ce-o fi la careu?, céci nici Nadejda Petrovna nu știe, spune: acuș o sé vedem, acuș o sé vedem. Pe scéri au apérut directoarea și pioniervojata’ cu sort alb și cravaté
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
nu atât cât să-l impresioneze. Capul părea făcut din ață răsucită, ori mai bine, din răchită, și era negru ca mâlul. Ochii rotunzi și mari ca două globuri de smoală se mișcau în toate părțile. Și cum continua să scâncească, Zogru căpătase convingerea că orice ar fi este un copil, așa că-l întrebase prietenos: - Ce e băiete, ce ți s-a-ntâmplat? Scâncetele încetaseră, apoi Omul Negru întrebase la rându-i, fără să-și miște gura pecetluită ca a broaștelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
un colț. N-ai înțeles nimic din ce-am vorbit, așa-i? Ea se fâstâci. Lasă-mă în pace! Stai așa, nu pleca, insistă băiatul. Tu știi ce se întâmplă între un băiat și o fată? Dă-mi pace! Luana scâncea rușinată, în timp ce Marian o strângea cu putere de mână. Te-a sărutat vreodată un băiat? Du-te naibii! Dă-mi drumul! Zile în șir Marian o hărțui și râse de ea, amărându-i sufletul. Exasperată, fata ceru ajutorul Marei. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
una ca asta? M-ai pus să jur în fața lui Dumnezeu, femeie! Îi dezveli trupul gol, amețitor. O privi în ochi pierdut. Când te-am luat de nevastă am știut ce fac, Luana. Tu ai știut? Se lipi de ea, scâncind: Tu ai știut, Luana? Nu putea spune de ce se măritase cu el. Îl iubea, el o dorise. Orice fată visează la rochia de mireasă. Ștefan se pierdu în brațele ei și Luana arătă, prin fapte, ceea ce nu știa să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fără nici o logică. Vorbea aiurea și vinovat iar bărbatul se repezi orb de furie și-o lovi cu dosul palmei. Căzu peste masă și totul se întunecă. Când își veni în simțiri era întuneric și se afla întinsă pe covor. Scânci după Radu dar el nu-i răspunse. În ziua următoare au fost nevoiți să onoreze invitația la familia Ionescu. Radu nu se sfii deloc să arate că el și nevasta lui nu erau altceva decât doi străini. O abandonă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se ridice de pe jos, își dădu seama că, pe lângă că-și lovise încheietura, își mai scrântise și glezna, pentru că de îndată ce își sprijini greutatea în ea, se prăbuși din nou pe dușumea. Nu se poate să mi se întâmple mie așa ceva, scânci ea respirând adânc. O să fie bine îndată. Trebuie doar s-o iau mai ușor. Stătea ghemuită la capătul scărilor, cu halatul bine strâns, și încerca să nu plângă. Nu mai știa dacă îi venea să plângă din cauza durerii din încheietură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
propriile ei puteri se ține încă de tot ce-i vine în cale, fotoliu, măsuță, genunchii noștri așezați în semicerc pe canapeaua în formă de L din cameră, ajunge la Theo, acesta îi prinde mânuțele mici în palmele sale, fetița scâncește s-o lase, zmucindu-se cade cu fundulețul bombat de scutece pe covor, plânge fără lacrimi, pe măsuța joasă acoperită de un macrameu complicat Aida așază tava cu paharele înalte pline cu un lichid gros galben, E de portocale! Acum l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
până mă vor găsi“, m-am Încurajat În gând. — Aici n-o să dea nici naiba de tine, spuse ivan parcă auzindu-mi gândul. Chiar dacă ar ști unde ești, tot n-ar putea nimeni să ajungă până aici. Unde suntem ? am scâncit eu. lacrimi reci mi se scurgeau pe obraz și Înghețau instantaneu. Suntem chiar la intrarea În centrul pământului. Aceasta este intrarea secretă pe care o căutam de atâta vreme ! Prin suferință Îl vei cunoaște În sfârșit pe Dumnezeu ! iar eu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
străbătea toate fibrele acelei nenorociri, toți mușchii acelor obraji pe care saliva curgea printre perii murdari ai bărbii". Alt somn, al unui gropar beat: "Dormea sprijinit de o cruce și somnul lui duhnea a vin. Degeaba încercară să-l trezească. Scâncea, fericit și amorțit, și se rostogolea între două morminte pe care le mângâia pe rând drăgăstos". Ileana îi spune lui Stan: "Te iubesc, iar dacă satul acesta nu-ți place, ei bine, atunci o să plecăm împreună... împreună, legați ca spicele
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
am pe cineva la Bălăceanca, numa' vezi să nu-ți revii între timp... De fapt, e doar un puseu de tip freudian după ce austriacul s-a încontrat Jung... Coryntina își scuipă în sân, Jerome și Schwartzeneger - fiii noștri - încep să scâncească, soacra lui Haralampy comunică în continuare cu Dumnezeu prin scorojeala sufrageriei, iar eu mă luminez că va avea loc o nouă revoluție în comunicații, așa că o "să auzim de bine" prin scorojeala sufrageriei și nu datorită reclamei tv a Romtelecom
Din apocaliptica soacrei lui Haralampy... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10692_a_12017]
-
și noi... Și era multă tristețe în glasul său. - Și dacă dincolo de sită nu e dom' președinte? întreba seară de seară nevastă-mea, Coryntina, cutremurându-se la apariția cercului roșu. - Ferească-ne Dumnezeu!, exclama imediat soacra lui Haralampy. - Tati, mami, scânceau într-un glas fiii noștri Jerome și Schwartzeneger, dacă are cerc roșu, noi avem voie să ne uităm la televizor ? - Dragii lu' buni!, exclama imediat respectiva soacră. Vedeți ce cuminței sunt ? Da, așa e: amândoi sunt niște juniori exemplari, care
Trăind în cercul nostru... strâmt by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10609_a_11934]
-
îl lasă pe Spook să dea o tură. Așa că când bătrânul ei s-a mai trezit un pic îi spune (când ea a venit acasă cu copilu de la spital și a zis, uite-l pe bunicu, și bătrânul începe să scâncească iar) că el o să-i facă o petrecere ca lumea și se duce să se vadă cu Murphy la bar și îi spune că vrea să închirieze sus pentru o petrecere de nuntă. Și când Murphy îl întreabă când el
Hubert Selby Jr. - Ultima ieșire spre Brooklyn by Adrian Buz () [Corola-journal/Journalistic/6114_a_7439]
-
făcu pe voie. În vârful picioarelor, cu inima bătând, se apropie de ușa misterioasă. Se frânse de șale și privi pe gaura cheii cu o satisfacție diabolică. - Imediat însă urlă ca scoasă din minți și se refugie în garsoniera ei scâncind și blestemând. Broasca o mușcase de ochi”2. Dincolo de caracterul inedit al acestui text și de amănuntul surprinzător că amprenta stilistică a lui Florin Iaru e de pe-acum sesizabilă 3, istoria acestei apariții conține un amănunt foarte curios. Referindu
Florin Iaru și nenumăratele sale unelte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3322_a_4647]
-
dintre eu și lume, care definesc solitudinea. Din izvorul idealului ultragiat se scurg purulentele concretului bolnav, putrefact: "Cu botul pe labe și an genunchi,/ cu pucioasa curgăndu-ti prin vene,/ distrugi și te autodistrugi/ crezând că e doar scriitura/ ceea ce anca scâncește an corpul tău/ rămas imobil,/ aproape de capătul drumului" (Capătul). Pocitaniilor li se acordă cadrul cuvenit, radicalizat, infernal: "E greu să fii copilul pocit al lui Darwin!/ E greu să vezi/ cum se zgâiește prostimea la tine/ când ănfuleci pitici an
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
din reportaje că nu trebuie să mai mire pe nimeni că o viperă se îndrăgostește de-un șobolan și se dedau la un concubinaj compromițător pentru ambele specii; o pisică se linge afectuos pe bot cu un terier; o leoaică scâncește de plăcere la atingerea delicată a unui pui de antilopă, iar lupul, după ce a alungat toți ciobăneștii germani și vreo duzină de javre carpatin-maidaneze dimprejurul stânii, a devenit cel mai vajnic și respectat apărător al turmei de oi; deja este
Bocncănitul de toamnă - enigmistică electorală by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12503_a_13828]
-
viziunii celui deprins a vorbi "în criptograme" lirice e accepția sa nescriptică, de pură interioritate: "Acesta e poemul dar mi-e teamă să-l scriu, / Căci dacă este cu adevărat în viață / Și prunc al meu și va începe să scîncească / În mîinile astea, va purta, ah, ce mască / Al cărui aer, al cărui subpămînt? / Acesta e poemul și mă doare / Mîna peste el trecută nemișcare" ( Acesta e poemul dar mi-e teamă să-l scriu...). Prin urmare o jertfă cumplită
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]