3,889 matches
-
și scăldătoarea s-a transformat într-o groapă adâncă în care se lăfăiau mormane urât mirositoare de gunoaie. Ne jucam afară, de jur-împrejur, sau în hangarul morii, unde se găsea roata mare cu diametrul de opt metri, având paletele din scânduri groase din lemn, pe care ne urcam și prin greutatea noastră o puneam în mișcare. Inventaserăm un joc foarte periculos, ca o spirală a morții, cu toată atenția noastră încordată la maximum și, din fericire, nu s-au întâmplat accidente
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
în urma unei concluzii trase împreună cu Lala, referitoare la necesitatea unei bărci pentru pescuit, să stăm mai comozi și mai protejați de valuri, decât în camera de cauciuc de la roata unui tractor, dăruită de generosul Buciu. Socotind noi că 20 de scânduri de patru metri ar fi suficiente, ne mai trebuia sursa, care, din pură întâmplare, se afla în stiva din grădina mătușii Valeria, unde vărul Rică o ridicase. Am acționat ca-n filme, într-o noapte fără lună, când Rică lucra
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
din grădina mătușii Valeria, unde vărul Rică o ridicase. Am acționat ca-n filme, într-o noapte fără lună, când Rică lucra în schimbul trei. Împreună cu Lala și cu cei trei frați Cimpoieșu am spart stiva și am cărat 20 de scânduri acasă în fundul grădinii, într-un zmeuriș. A doua zi însă la prima oră, era vară și noi eram în vacanță, tanti Valeria intră la bunica, disperată că a fost călcată noaptea de hoți, care i-au furat scânduri din stiva
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
20 de scânduri acasă în fundul grădinii, într-un zmeuriș. A doua zi însă la prima oră, era vară și noi eram în vacanță, tanti Valeria intră la bunica, disperată că a fost călcată noaptea de hoți, care i-au furat scânduri din stiva cumpărată pentru casa începută la Câmpulung și urma să se ducă la Miliție. Mintea mea de 12-13 ani a judecat atunci rapid și rațional, mărturisindu-i totul mătușii Jeni, care a inventat o poveste, cum că alții au
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
la Câmpulung și urma să se ducă la Miliție. Mintea mea de 12-13 ani a judecat atunci rapid și rațional, mărturisindu-i totul mătușii Jeni, care a inventat o poveste, cum că alții au fost la furat și au dus scândurile în grădină la noi, astfel că un timp nu s-au știut adevărații făptași și, oricum, nu mai avea importanță, căci prejudiciul fusese recuperat. Cu puțină sinceritate și diplomație, poți ieși din încurcături, adesea cu „hapy end”. La căsoaie venea
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
la o descongestionare rapidă. Cea mai grea problemă de rezolvat era ecuația de predare a prăzii, neapărat de un necunoscut, căci primitorul era însuși unchiul, iar eu nu mă arătam, să nu mă dau de gol, având antecedente din furtul scândurilor mătușii Valeria. Totul se executa cu discreție, fiind bani buni la mijloc. Partea acceptabilă, ziceam noi, era că nu luam de la străini sau sărăntoci, preluând o atitudine haiducească, bazată de cele mai multe ori pe apoftegma: „dușmanul dușmanului meu e prietenul meu
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
În caz că...). Realizez că aici am nevoie de artileria grea. Îndepărtez ușor, cu mare grijă pledurile și Înlătur salteaua groasă, din care Încep să curgă tot felul de ațișoare. Rămâne scheletul de lemn, vulnerabil În toată goliciunea lui, cu rândurile de scânduri albe, ca niște coaste uriașe. Mă-ncearcă un fel de compasiune, dar apoi mi se face rușine si Înghit În sec, scârbit de clipa mea de slăbiciune. Scot un urlet Înfiorător și mă arunc În luptă, zburlind liniștea ce mă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
tare. - Interesant! - Nu-i așa că este interesant!? Dar al tău cum arată? - Al meu tu, e scund. Chiar grăsuț, dar cu un regim alimentar, după o dietă pe care am vrut să o aplic pe pielea mea dar am ezitat, scândură îl fac. E și puțin lăudăros, dar boala asta trece... Îmi povestește de unele aventuri, de fetele lui de la serviciu, vrea neapărat să crească în ochii mei, dar eu îi cern toate vorbele și de cele pe care le cred
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
că totul este pregătit pentru turnarea betonului. Maistrul Lica dădea ultimele îndrumări lucrătorilor săi și, când îl văzu pe inginer că înaintează spre balconul încă neconsolidat, strigă cât îl ținu gura: - Nuuuuuuuu! Dar era prea târziu. Inginerul călcase pe o scândură abia pusă și care nu fusese încă prinsă în cuie și scoabe și, chiar dacă ar fi fost, se vedea cât de colo că n-ar fi putut fi în stare să țină cele 90 de kilograme ale acestuia. Încă de la
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
și care nu fusese încă prinsă în cuie și scoabe și, chiar dacă ar fi fost, se vedea cât de colo că n-ar fi putut fi în stare să țină cele 90 de kilograme ale acestuia. Încă de la primul pas, scândura cedă și Alex căzu în gol până în balconul de la etajul al doilea. A fost suficientă doar o clipă de neatenție. Când făcuse primul pas pe scândura cu pricina, gândurile sale călătoreau probabil în alte sfere. Toți cei aflați în preajmă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
în stare să țină cele 90 de kilograme ale acestuia. Încă de la primul pas, scândura cedă și Alex căzu în gol până în balconul de la etajul al doilea. A fost suficientă doar o clipă de neatenție. Când făcuse primul pas pe scândura cu pricina, gândurile sale călătoreau probabil în alte sfere. Toți cei aflați în preajmă lăsară lucrul și săriră să-l salveze pe accidentat. Îl scoaseră cu greu dintre scânduri și fiare, dar observară, din durerea pe care o reclama, că
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
suficientă doar o clipă de neatenție. Când făcuse primul pas pe scândura cu pricina, gândurile sale călătoreau probabil în alte sfere. Toți cei aflați în preajmă lăsară lucrul și săriră să-l salveze pe accidentat. Îl scoaseră cu greu dintre scânduri și fiare, dar observară, din durerea pe care o reclama, că ceva era în neregulă. - Maistre, mă doare îngrozitor, spuse Alex și puse grijuliu o mână pe piciorul drept care nu voia să-i mai dea ascultare. S-ar putea să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ochii cu atîta zgomot, Încît te obligau să rămîi dator Instituției, practicînd teme nele bizantine. Altă schimbare de forțe observată de cercetători: În clipa În care În loja teatrului, se afla un greu al interdicțiilor, adevărata scenă devenea loja, nu scîndura pe care evoluau histrionii (cît de bulgakovian Îmi sună asta, acum)! Urmează dosarele de spectacol : Mormîntul călărețului... (Brașov & Bulandra), Tulburarea apelor (Cluj), Conu’ Leonida...(Piatra Neamț), Dimineață pierdută (tot Bulandra), O scrisoare pierdută ( Craiova), Mizantropul (Bulandra). Am văzut o parte din
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ferestre înalte și largi, greu de încălzit iarna și răcoroase vara, parchetate și lustruite la patru ace, puteau fi încă de la început, de când fusese casă naționalizată, foarte simplu fragmentate prin paravane frumos concepute din placaj în cel mai rău caz, scândura fiind atunci prea scumpă și placajul la modă, în mai multe încăperi. Acest lucru se întâmplase totuși, în adevăr, după câțiva ani petrecuți de ei așa, fără bucătărie, fără baie și fără cămară, într o zi când, într-un moment
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
la ușa ce dădea în tunel, îi veni în minte că Valy îi arătase o firidă în zid, umplută numai pe jumătate cu cărămizi umede, suprapuse una peste alta, nezidite și cealaltă jumătate mascată la repezeală cu un panou de scânduri putrede. Fără să-l întrebe, Valy îi mărturisise că, deschizând cu greu ușapanou, într-o zi pătrunsese acolo în tunelul care, zice-se ar conduce spre cimitirul subteran și se izbise de o movilă de pământ, mai mult moloz decât
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
în timpul somnului, și care devenise de-a dreptul obsedantă. Încercând să deblocheze ușa cu pricina, pe care în sfârșit o depistase, vocea care cerea intermitent apă, devenea tot mai stinsă, parcă invers proporțională cu înaintarea lui spre acea pivniță. Rupând scândurile mâncate de carii, care formau de fapt, cel mult un simulacru de ușă, Gerard se lovi de un morman de pământ amestecat cu moloz greu mirositor. În beznă nu putea distinge nimica. Totuși, după ce se familiarizase cu întunericul, în direcția
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ea și sumară. Date și cifre multe ar fi puse să vorbească de la sine. în locul lor încerc să-l readuc în decorul meu, să-mi amintesc măștile pe care le-a schimbat de atâtea ori. înrobit patimei care acolo - pe scândurile scenei - transformau fiecare clipă în respirare a unei existențe imaginate. A avut norocul unor profesori de aur: Aurel și Victoria Costescu-Duca. A învățat meserie chiar și de la un idol între cântăreții generației antemergătoare: Dinu Bădescu. A avut șansa de a
La despărțirea de un mare artist by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/9170_a_10495]
-
rece, mărturisește Santinelă, privindu-l în ochi pe Regizoraș, am alte preocupări. Cînd stai toată ziua în post, te uiți la almanahuri, reviste, citești cărți. Îți atîrni pușca în cui și te lași pe spate în scăunaș. Te rezemi de scîndurile alea dogite și-i dai bătaie. Flacăra, Scînteia, Sportul și unele străine dacă ești norocos. Literatură de orice gen, în afară de filozofie, pentru că nu e bună la nimic. Winnetou, Magicianul, Vraciul, Departe de lumea dezlănțuită și alte alea, ce-ți pică
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
am fi reacționat mai rapid. Unii s-au așezat în șir și au început să dea obiectele din mînă în mînă ca să meargă mai repede. Era ca la teatru cînd se schimbă decorurile la finalul actului. Mese, scaune, dulapuri, țoale, scînduri, chiar și copaci smulși cu totul din rădăcini au început să plutească prin aer pe deasupra noastră și să se adune grămadă în capătul bulevardului. Petrică în jerseul lui roșiatic nu-și mai vedea capul de treabă. Cu un ochi iscodea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
condiția de cloșard, așa că nu trăiesc decât În prezentul mizer, fără aspirații sau rezolvări mărețe. Optsprezece Astăzi este miercuri, 12 aprilie și Antoniu, care n-a mai ieșit din coșmelie de câteva zile și-a fabricat un ,,birou,, , dintr-o scândură așezată pe două navete de sticle, pe care le-a găsit aruncate În maldărele de gunoaie. Însfârșit, a hotărât că a venit timpul să reia ,,firul poveștii,, , exact de unde Îl Începuse acum, mai bine de douăzeci de ani. De atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pe care Antoniu le dictează macanic. După o lungă așteptare, dintr-un fel de ambulanță, coboară În fața magherniței, un medic legist Îmbrăcat Într-un halat murdar și ajutorul lui, un bărbat roșcovan, morocănos și monosilabic. Au adus cu ei o scândură groasă pe care ajutorul medicului o extrage din mașină, cu o singură mișcare. Medicul dă ordine precise, pe care ajutorul le execută, scoțând scurte onomatopei, intraductibile. Scândura este așezată Într-un final pe două cărămizi, În fața Încăperii și Antoniu pricepe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ajutorul lui, un bărbat roșcovan, morocănos și monosilabic. Au adus cu ei o scândură groasă pe care ajutorul medicului o extrage din mașină, cu o singură mișcare. Medicul dă ordine precise, pe care ajutorul le execută, scoțând scurte onomatopei, intraductibile. Scândura este așezată Într-un final pe două cărămizi, În fața Încăperii și Antoniu pricepe Însfârșit, că asta va fi masa de disecție pe care trupul bătrânului va fi Întins și scotocit. Europa n-are săli de disecție pentru toți vagabonzii. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Europa n-are săli de disecție pentru toți vagabonzii. Și În moarte există ierarhii, care sunt explicabile. Kawabata e scos din Încăpere de mâinile vânjoase ale roșcovanului și de cele lipsite de vlagă ale lui Antoniu. A fost așezat pe scândura groasă. Nu are viață, deși seamănă Încă izbitor cu ceea ce Înseamnă viață. Nu răspunde la nume, deși Încă Îl mai poartă. Dezvelit și dezbrăcat, pare mai degrabă o păpușă pe care o copilă se pregătește imitând gesturile materne, să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sete pe un morman de gunoaie. Mașina poliției Își face intrarea În ghetou, cu alarma pusă la maximum. Polițistul și medicul au un scurt schimb de cuvinte, după care alarma e pusă din nou În funcțiune și mașina pleacă.. Spălarea scândurii de amprentele morții, Îi revine lui Antoniu. O spală cu grijă, frecând-o cu un șomoiog de cârpă, de parcă s-ar teme că odată trezit din somnul de veci, Kawabata ar putea să-i reproșeze ceva. Locuitorii ghetoului au spart
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
putea să-i reproșeze ceva. Locuitorii ghetoului au spart rândurile, s-au Împrăștiat. Câțiva au aprins mucuri de lumânări și le-au Înfipt În pământ. Ca Încheiere, ca ultim gest al unei misiuni Încheiate, sărmanul Kawabata este așezat Înapoi pe scândură și Împins În burta mașinii. Câinele lui Ben are un moment de disperare În care se chinuie să urce și el În mașină, lângă cu mort. Este alungat de roșcovan cu o lovitură de picior. Ușile din spate ale dubei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]