1,075 matches
-
Acasă > Poeme > Emoție > SE STINGE Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 1975 din 28 mai 2016 Toate Articolele Autorului Se stinge scânteia Din ochii măicuței , I-s anii, povară , Si pasi-s greoi . Cu palmele-i sfinte Aprinde-o candela , Si-o-aseaza cu grijă L-al sau căpătai . Își pleacă genunchii , Pioasa se-nchina , Și celui preasfânt Îi dă mulțumiri . E seară și
SE STINGE de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369080_a_370409]
-
-o candela , Si-o-aseaza cu grijă L-al sau căpătai . Își pleacă genunchii , Pioasa se-nchina , Și celui preasfânt Îi dă mulțumiri . E seară și-n tihna Vrea să adoarmă , Dar n-a uitat De Isus și de Cer . Se stinge scânteia Din ochii măicuței , Aș vrea să mai stea Aicea , nițel , Să-i pot săruta Obrazul și palmă , Un sfat , să-mi mai dea , Și-un îndemn către Cer . Referință Bibliografica: Se stinge / Florina Emilia Pincotan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
SE STINGE de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369080_a_370409]
-
2109 din 09 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Geamăt de frunze, lacrimi pe parbriz, Toamna plânge iarăși peste ochii limpezi, Cerul ni se urca în cosciugul galben, Noi zburăm în toamnă, rupți de oameni. Firele luminilor, ce- au reunit plecarea, Scânteiază și - s mai adânci că marea, Toamna ne petrece cu alai de miere, Frunzele- mpietrite macină tăcerea. Stai aici în mine, frunză, ca de piatră, Inima prin toamnă la tine să străbată, Pasămite, noi cu toamnele vorbim, Cănd flatați de
IUBIM CA PIETRELE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369106_a_370435]
-
nr. 1990 din 12 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Ce mai privesc la chipul tău frumos Și încerc misterul să-i descos, Candid mister cu fața cea mai albă, Pe care un zâmbet blând se scaldă. Înger frumos cu ochii scânteind, Reflexe de-nțelesuri multe aducând, Vestiri oculte în grai necunoscut, Ce parcă-i doar de inițiați știut... Bălaie șuvițele chipu-ți luminează, Arcuindu-se ușor năsucul ți-nobilează, Drept între frumoșii pomeți catifelați, Numai în file de poveste poți să-i
FERMECAT! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370813_a_372142]
-
fost o mișcare destul de mare, cunoscută sub numele de hașidism, o mișcare mistică foarte intensă, care a schimbat peisajul intelectual evreiesc al zonei geografice amintite. Le vorbea oamenilor despre sfințenia pădurilor, a câmpiilor, a pietrelor, a ierbii, toate conținând o scânteie din Sufletul viu; fiecare act al vieții, respirația, mâncatul, mersul, trebuie îndeplinit cu bucurie, extaz, căci fiecare dintre ele vorbește despre Dumnezeu. Le spunea că dorința inimii de a adora este mai prețioasă decât forma sau locul adorării. În jurul său
„DACĂ VREI SĂ REUŞEŞTI ÎN VIAŢĂ FĂ-ŢI CEL PUŢIN UN PRIETEN EVREU!” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370915_a_372244]
-
ca pe un biscuite dulce. Tresărea la fiecare atingere și se cambra de plăcere. Nu mai da atenție tăriei terenului de desfășurare a „ostilităților”, era parcă cel mai comod loc folosit vreodata într-o partidă de amor sublim. Ochii îi scânteiau de poftă, buzele ei umede mușcau uneori cu tărie, dar eu nu simțeam durerea... Cu mâna fremătând de nerăbdare i-am scos petecuțul de material, care stătea în calea dorințelor vizibil manifestate de amândoi, slipul meu având acelaș destin. Perișoarele
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
nu ți-aș cele nimic, Dal nici nu m-aș supăla, Dacă tot mi-ai da ceva.” Și văzând că Moșul scoate, Dintr-un sac ce-l ține-n spate, Dulciuri, jucării, ghetuțe... Piciu-l sărută pe barba ‘n care-i scânteie steluțe. - Bravo, bravo, să trăiești! Dar nu-mi spui și al cui ești? Și... gândind i-a zis așa: - Cled că mă cunoști mata, Că altfel nu nimeleai Ce-am în brațe să îmi dai. Moșul a roșit la față
MOȘ CRĂCIUN ȘI MOȘ GERILĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1820 din 25 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370374_a_371703]
-
Mai greu de îndurat decât prezența.” ( Absența) Spunea poetul Edgar Lee Masters din Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte: “Nu plânge, Maurice, eu nu sunt aici sub acest pin. Balsamul din aerul primăverii susură prin iarba dulce, Stelele scânteiază, privighetoarea cheamă, Doar tu jelești, în timp ce sufletul meu se bucură extatic În Nirvana binecuvântată a luminii eterne!” Ca „răspuns lângă răspuns”, cartea dedicată distinsei soții a profesorului Eugen Dorcescu, Olimpia Berca, Nirvana, aduce năzuința perenității, năzuința trecerii în dimensiuni propice
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
s-a așternut o eșarfă de doliu, Văd numai Luna ce ține-ntr-un corn Puzderia de stele de sub albastrul lințoliu, Care, la mii de ani lumină, îmbrățișate dorm. M-așteaptă iubita sub iederă-n iatac Cu-argintul din Lună scânteind între sâni, Pe care îi mângâi, îi strâng comoară sub frac În nopți de-a rândul de câteva luni. Străbat cu teamă o cale puțin cunoscută, Când cade din înaltul cumpenei noaptea, În gură simt gustul verde-amărui de cucută, Iar
ÎN ZORI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369402_a_370731]
-
Acasa > Poezie > Credinta > AJUN Autor: Pușa Lia Popan Publicat în: Ediția nr. 1819 din 24 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Mii de luminițe scânteie rebele, Miroase-a scorțișoară cozonacii calzi, Se-ncinge luna cu zurgălăi din stele, Fulgii plutesc, tot câte doi, ca-n ritm de vals. Copii se alintă sub brazi de poveste Cu rod de beteală și globuri de sticlă Așteaptă pe
AJUN de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369635_a_370964]
-
mele sfinte. Am văzut un vechi descânt, cum la-nceput s-a-nfiorat în sine și-a pus surâsuri-muguri de creație în barba Moșului din Vetrele serafice ale Carpaților. Am găsit bătrânii stropi de soare prinși în zâmbetele străbune de sânge, ce scânteiază-n urmele pașilor lui Iisus Hristos. Am îngenunchiat pe țărâna caldă, ca o plămadă de cer în care s-au cuibărit sceptruri și coroane voievodale, atârnate doar de poala veșniciei Celui Preaînalt. Am simțit cum crește-n trupul meu licăr
VOCAŢIA SCRISULUI – POEMUL LIMBII ROMÂNE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370274_a_371603]
-
sud Ducând pe aripi umbre de schimbare Prin cețuri albe. Parcă te aud Venind pe țărmul dinspre rătăcire Cu pași mărunți, trudiți și apăsați. Scutur de ploaie norii din privire Și-alerg pe valuri. Ochi încercănați De insomnii cu zâmbet scânteiază Și-aprind chemări iar brațe se deschid Înspre povestea noastră și se-așază Pe umeri de tandrețe. Niciun zid Nu va mai sta-ntre noi, nicio tăcere! Atâtea sunt de spus și de trăit Că n-avem timp să prindem
SCHIMBARE DE ANOTIMP de AURA POPA în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353273_a_354602]
-
amintiri ce pâlpâie... Pe drumul cu fir de nisip 'mi curg lacrimi din ochii ce tip... Și strigă Sahara din mine, Cu focul plăpând ce mă ține : Unde ești tu steua-mi din cer Spre care-mi duc pasul grăbit, efemer ? Scânteie-mi din veci ! Trimite-mi lumina ! Te caut...te caut... Se trage cortina ... 8 iunie 2015 Mara Emerraldi Referință Bibliografică: GÂNDURI ... SPRE STEA / Mara Emerraldi : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1620, Anul V, 08 iunie 2015. Drepturi de Autor
GÂNDURI ... SPRE STEA de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352787_a_354116]
-
adunați în fața casei parohiei în care locuia pastorul, în spontaneitatea creată îi cereau să iasă la fereastră și să vorbească, și de fiecare dată când a ieșit la fereastră spunea: mergeți acasă, totul e în regulă. Nimic altceva, deci pastorul scânteie era de fapt o anti-scânteie revoluționară. Când mulțimea înflăcărată, insistentă i-a cerut „Veniți cu noi!”, Laszlo Tokes s-a ascuns după perdele și nu a mai ieșit deloc la fereastră. Lumea l-a lăsat, în plata Securității și a
ECHINOX CU FANTOME IREDENTISTE de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353601_a_354930]
-
aprins în mine-i dulcele fior... Dulce de făptura-ți ce fioru-mi poartă Jăruindu-mi focul purului păcat, Încrezător în noi, încrezător în soartă: Juvenile clipe care au plecat... Ca un fum albastru-n facla argintie, Se strecură tainic stele scânteind, Povesti de iubire, scrise pe hârtie Ninsă ca în iarna unui tandru gând; Clipele din ierni demult înghețate, Nea de vechi regrete topite-n sărut Ca buzele de fragă, dulci și minunate, Ce-au topit iubirea, ori mi s-a
IARNA UNUI GÂND de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353915_a_355244]
-
ridicul. Absența lui este mortală. Mitocanul e inepuizabil. Dacă nu te răzbește în lupta dreaptă, îți dă la gioale. Conflictul dintre oamenii civilizați și mitocani se sfârșește de obicei cu victoria celor din urmă. În luptele dintre ei, jocul insultelor scînteiază savant printre zarzavaturi. Spunem că mitocanul n-are gust. Dar se bucură de libertate ca un copil care calcă în bălți. Canonul devine oprimant și inoperant. E scandalos, nu? Cum nu știu dacă există o genă a mitocăniei? Aștept comentariile
VĂ IMPLOR,TĂCEŢI MAI TARE! de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353114_a_354443]
-
nu edifica înfricoșarea de moarte, deși o știa, o aștepta...! Scena a pierdut un colosal actor de comedie care de azi va rămâne monumentalizat în spiritualitatea Teatrului, clădit într-una dintre coloanele ce-i susțin bolta aurorală sub care au scânteiat și vor scânteia oglinzile umane ale jertfei Thaliei. Nu se înșelase Nae Lăzărescu în deslușirea destinului său. Și-a înțeles profetic viața, și-a urmat posibila cale, până în ultima clipă. Deși pășise pe drumul științelor economice, din studenție a jucat
NAE LĂZĂRESCU. MARII ACTORI RĂMÂN ŞI DUPĂ PLECARE...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353166_a_354495]
-
de moarte, deși o știa, o aștepta...! Scena a pierdut un colosal actor de comedie care de azi va rămâne monumentalizat în spiritualitatea Teatrului, clădit într-una dintre coloanele ce-i susțin bolta aurorală sub care au scânteiat și vor scânteia oglinzile umane ale jertfei Thaliei. Nu se înșelase Nae Lăzărescu în deslușirea destinului său. Și-a înțeles profetic viața, și-a urmat posibila cale, până în ultima clipă. Deși pășise pe drumul științelor economice, din studenție a jucat teatru de comedie
NAE LĂZĂRESCU. MARII ACTORI RĂMÂN ŞI DUPĂ PLECARE...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353166_a_354495]
-
poporului, A. Toma a replicat scurt: „Tavarășe, eu nu eram sinucigaș. Le țineam ascunse în sticluțe de Urodonal”[10]. La o săptămână după dispariția lui Iosif Vissarionovici Stalin, în pagina a doua a ediției din 13 martie 1953 a ziarului Scânteia, Alexandru Toma (devenit celebru cu versurile “imperialist american/căde-ți-ar bomba-n ocean!”) a publicat o altă “capodoperă” literară: Viața dați stalinistului gând![11] care se încheia cu versurile: Fii ai muncii, noi azi, sub cernitul drapel Al partidului nostru, — înălțam
A.TOMA- SAU CUM A PĂTRUNS PROLETCULTISMUL ÎN LITERATURA ROMÂNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353674_a_355003]
-
a privit-o atent în ochi și i-a răspuns: - Da, voi coborî la prima stație. - Mulțumesc, răspunse Ilinca și se uită în ochii lui cu un ușor zâmbet pe buze, binevoitor. Privirile lor s-au întâlnit și parcă au scânteiat. Ilinca și-a retras imediat privirea dar bărbatul a început să o studieze insistent. Se uita cu coada ochiului și îl studia și ea, din când în când. Bărbatul arăta destul de bine, nu-i dădeai mai mult de 50 de
POVESTE DE ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ ( I ) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 441 din 16 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354608_a_355937]
-
efectiv, fug de ei”, își zise. Din când în când, acasă sau la birou, chipul bărbatului i se arăta în față la fel ca o fata morgană. Rămăsese cu acea imagine în care privirile lor s-au întâlnit și au scânteiat pentru o clipă. Nădăjduia că într-o zi, o să-i apară în față, la metrou. Acasă, de multe ori vorbea cu el în gând, îi pusese numele de „străinul” iar când avea unele probleme personale vorbea cu el, cerându-i
POVESTE DE ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ ( I ) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 441 din 16 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354608_a_355937]
-
cuvintele au început să se așeze altfel, după rosturi numai de ele știute. Codrii albeau în depărtare și spinii trandafirului se adânceau în carnea privighetorii, țintindu-i inima. Steaua numită cu numele lui, numele pe care i-l dăruise Sephora, scânteia mai tare, de parcă ar fi vrut să se arunce in mare. A plecat și el, invăluit în miresmele de tei și tămâie, lăsând în urmă codrii și lacul lor albastru, a plecat să-și piardă urma și umbra în marile
INTOTDEAUNA, POETUL SE NUMESTE EMINESCU de ANCA TĂNASE în ediţia nr. 398 din 02 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347083_a_348412]
-
și tresăriri emoționale, autoarea întinde culorile unui curcubeu ce leagă lumea reală, banală, de lumea intangibilă, spirituală. Volumul Vârfuri de cristal, este ca un munte uriaș de gheață, un arhipleag în derivă, călătorind prin oceanul banalităților umane. Soarele și stelele scânteiază în faliile singurătății sale colosale. Lecția despre vultur - /vreau să învăț a pluti./ Dați-mi aer”. Zborul lăuntric, ridicarea din lutul cărnii a sufletului, setea de lumină... iată, elementele primordiale, din care s-a întrupat visul omenirii! Toate cele văzute
CRONICĂ LA CARTEA VÂRFURI DE CRISTAL A CEZARINEI ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357027_a_358356]
-
din Coran, și erau atât de siguri că ei au dreptate, iar pe noi europenii ne priveau parcă că pe niște neștiutori în acest domeniu. Lumină focului le scotea și mai bine în relief trăsăturile pur africane, ochii parcă le scânteiau mai viu. Îi priveam și parcă vedeam scrisă pe fețele lor istoria Africii și impactul ei asupra lumii. Triburile acelea africane apoi înfiorătorul negoț cu sclavii. Erau luați și puși în acele infernale corăbii și duși în America de nord
JURNALUL UNUI CALATOR (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357127_a_358456]
-
niciun cuvânt. La rândul lui, bărbatul, văzând-o, s-a fâstâcit și s-a împiedicat de bagajele pe care le avea lângă el, s-a dezechilibrat si gata-gata, să-i cadă în brațe. Ochii lor s-au întalnit din nou, scânteind. -O, Doamne, te caut de-o viață! spuse el, luându-i mâinile și sărutându-i-le. Pe unde ai umblat frumoasa mea străină? O îmbrățișă și o sărută apoi pe obraji, frunte, buze, fără să țină seamă de recepționeră, de
POVESTE DE ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ ( II ) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357143_a_358472]