7,856 matches
-
exuberanța se asociază cu înțelepciunea, fără ca prima să fie temperată de cea de-a doua. Se întâmplă, dimpotrivă, ca atunci când se aruncă apă peste foc și când focul, în loc să se stingă, cum ne-am aștepta, izbucnește într-o jerbă de scântei. Mulți pretinși scriitori trăiesc de o viață întreagă din scris fără să aibă talentul literar al lui Johnny Răducanu. El este un scriitor-filosof-prestidigitator, ca Petre Țuțea. Dacă te uiți la el dintr-o parte, ți se înfățișează ca un măscărici
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]
-
Evoluția la care mă refer s-a manifestat în toate cele trei direcții posibile: creșterea numerică, profesionalismul, dar și, nota bene, eficiența activității. Să le luăm pe rînd. 1. Înainte de decembrie 1989, în România apăreau trei ziare naționale (România Liberă, Scînteia, Scînteia Tineretului) - astăzi sînt 26. Exista, de asemenea, cîte un cotidian județean - azi, puține sînt capitalele de județ care nu au măcar două-trei ziare concurente. Apăreau, în același timp, cîteva zeci de reviste (majoritatea de cultură sau tip magazin) - în
A fi ziarist în România by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15689_a_17014]
-
la care mă refer s-a manifestat în toate cele trei direcții posibile: creșterea numerică, profesionalismul, dar și, nota bene, eficiența activității. Să le luăm pe rînd. 1. Înainte de decembrie 1989, în România apăreau trei ziare naționale (România Liberă, Scînteia, Scînteia Tineretului) - astăzi sînt 26. Exista, de asemenea, cîte un cotidian județean - azi, puține sînt capitalele de județ care nu au măcar două-trei ziare concurente. Apăreau, în același timp, cîteva zeci de reviste (majoritatea de cultură sau tip magazin) - în 2001
A fi ziarist în România by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15689_a_17014]
-
În timp, s-au întîmplat însă cîteva lucruri remarcabile. În primul rînd, o bună parte dintre acești ziariști fără pregătire teoretică (mă refer la toți, căci, să ne înțelegem, cu rare excepții, nici foștii semnatari ai reportajelor de șantier din Scînteia nu aveau tangențe cu ceea ce este azi presa românească, cu atît mai puțin cu ceea ce este ziaristica occidentală) au învățat din mers, au mai citit o lucrare de specialitate, au mai tras cu ochiul prin publicațiile străine și au devenit
A fi ziarist în România by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15689_a_17014]
-
al filmului (deci și al spectatorului). Evident, un asemenea film și un asemenea personaj nu pot fi degustate de cei al cărui gust cinematografic se reduce la filmul hollywoodian - "Ceea ce ne interesează este modul în care realul hrănește și este scânteia ce declanșează ficțiunea și cum ficțiunea devine o privire asupra realului" - afirmă frații Dardenne. Aceeași intenție au avut-o și realizatorii unei alte pelicule ce a șocat anumite obișnuințe: Condiția câinilor (State of Dogs, 1998), un film de debut datorat
Made in Europa by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16149_a_17474]
-
produs final și stabil, un reziduu ce supraviețuiește dezintegrării și, ca un precipitat, cade la fund, acesta e plumbul"... Prin urmare, "partitura" bacoviană, una a zgomotelor (e și remarca lui Alexandru George), se desparte de melosul simbolist. Încă o dată, autorul Scînteilor galbene se îndepărtează de "poza" simbolistă în care a fost încercuit. "Bacovia, afirmă Daniel Dimitriu, nu are forță, abilitate, capacitate de invenție. Tot timpul pare a reproduce ceea ce scriau simboliștii, a fotografia decorul tîrgului, al mahalalei în care a trăit
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
uman în mineral". Daniel Dimitriu precizează: Distrugerea vieții înseamnă reificare, dar și lichefiere, pulverizare a acesteia în vid. Acel proces al mineralizării s-a declanșat chiar de la început. Bineînțeles, el se accentuează pe parcurs, devenind o realitate mascată, subînțeleasă. În Scîntei galbene, de pildă, "Verdele crud", mugurul "alb, și roz, și pur" sînt ca niște oase în deșert, într-un spațiu sufocat de artefacte, de construcții, de asfaltul din tîrg, spațiu în care forfotește o lume, o gloată agonică. Avem aici
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
care fac parte din bisericuțe și că Uniunea, care prin cîțiva dintre membrii ei a însemnat rezistența prin cultură din România totalitară, nu e decît o caricatură. Această Uniune care pe vremea lui Ceaușescu era atacată, în reprezentanții ei, de Scînteia sau de Săptămîna, foaia neoficială a Securității, a devenit, după '89, ținta celui mai nemilos tir al presei. Un fel de răzbunare a ziariștilor care au scris toate porcăriile la comandă, împotriva acelor puțini scriitori grație cărora Uniunea Scriitorilor a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16199_a_17524]
-
Momentul" era cum nu se poate mai inadecvat. Cortina de fier cădea cu un zgomot asurzitor nu numai pe plan politic, ci și în cultură. Semnalul l-au dat articolele lui Sorin Toma împotriva lui Arghezi. Atacul următor, tot din Scânteia, a avut o țintă mult mai neînsemnată: eu și volumul meu de debut. Anii dintre 1948 și 1956-57 se vor dovedi crânceni nu numai pentru poezie, ci pentru toate activitățile artistice și culturale. Torturile morale care se exercitau asupra noastră
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
cu mici excepții - au sprijinit regimul comunist? Să fi fost vorba de oportunism? Să se fi înșelat în privința regimului? Acum aproape 20 de ani, am răspuns pe larg unei întrebări similare puse de Ion Cristoiu, în cadrul unui interviu publicat în Scânteia tineretului. Da, unii s-au pretat la noile condiții a) de frică; b) din oportunism; c) din dorința de a rămâne în actualitate și de a-și vedea numele tipărit; d) din naivitate și confuzie (dar dacă începea cu adevărat
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
munca ingrată de editorialist, dar pentru a nu i se reproșa că tot amenință cu întoarcerea în bibliotecă, fără a produce și dovezi ale acestei întoarceri, Cristoiu își ia rubrică în ziarul condus de fostul său coleg de redacție la Scînteia Tineretului, Horia Alexandrescu, o rubrică pe teme literare. Dar se va mulțumi Ion Cristoiu cu acest rol de editorialist sau el are în continuare motive să spere că se va alege cu o funcție executivă la un post de televiziune
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16288_a_17613]
-
distinsă în care fusese invitat și mai cu seamă de simpatia pe care i-o arătase amfitrioana, Vera (Praxiteea), nu mai contenea cu formulele de despărțire: - Mă simt onorat, făcea, adresîndu-se gazdei, pupîndu-i chiar mîna întinsă aristocratic pe care arunca scîntei un diamant veritabil, cine știe cum scăpat în sărăcia în care se trăia, - a fost o zi foarte plăcută și instructivă, (de unde și pînă unde?... Axente deprinsese la iuțeală limbajul convențional, atît de străin lumii lui) și iarăși, gata să iasă: mă
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
de titluri cu o expoziție de schițe și fotografii de platou. Invitație dublată și de îndemnul de a vizita și Biblioteca Arhivei Naționale de Filme, unde se pot consulta cărți de referință cu prețioase date despre viața și opera maestrului. Scînteia interesului va fi cu siguranță mai greu de aprins în mintea acelor cinefili care nu l-au văzut niciodată pe Jean Georgescu străbătînd Calea Victoriei: elegant și condescendent, conservînd prin propria-i ființă spiritul unor vremi iremediabil apuse. Efectul proustian al
Centenar Jean Georgescu by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16378_a_17703]
-
cu sprîncene rebele, ca ale profesorului Dan Setlacec, cu ochi rotunzi, proeminenți și foarte vii, era unul și același cu faimosul gazetar și, în anii războiului, șef al cenzurii antonesciene. Mircea Grigorescu era o legendă printre tipografii bătrîni de la Casa Scînteii, ca și printre puținii redactori antebelici care supraviețuiseră deceniului și jumătate de comunism. Am lucrat eu însumi cu el, între 1971 și 1974, cît am fost redactor șef adjunct al României literare. De nu greșesc, G. Ivașcu ne-a adus
Mircea Grigorescu (1908-1976) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16402_a_17727]
-
fie. Ziaristica tembela. Exemple de stil neghiob în presă, ocolirea faptului nud, real, totul stropit cu un fel de sos ironic. Semi-doctia... Ironizarea accidentelor... gen "așa că i-a pierit pofta să mai depășească, - veșnică pomenire!" Bran, 13 Oct. 1975, din Scînteia, Faptul divers, deși se scrie și azi cu același sadism inept: Gîștele din Frumusita. "Dacă odinioară gîștele au salvat Capitoliul,"... așa și pe dincolo, ca să se afle cum a murit stăpîna lor, Tudorița Bigu.
Fise de roman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16453_a_17778]
-
valoare de limbajul "specializat" al contextului (ce face din Bacovia un actant poetic și stăruie "asupra procesului de aglutinare/anihilare a elementelor realului ce conduce la invertirea semiozică(?) a acestuia"), Nora Iuga își povestește simplu apropierea în timp de autorul Scînteilor galbene, de la respingerea juvenila că "prea trist", la descoperirea modernității lui: "Tot ce ne contrariază și seduce azi la poezia sfârsitului de mileniu, postmodernismul românesc cu toata cohorta lui de epitete, a început cu Bacovia: Omul începuse să vorbească singur
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16458_a_17783]
-
Capitalei n-au timp să urmărească întîmplările din culisele vieții de partid pedeseriste, în țară lucrurile stau cu totul altfel. Așa cum pe vremea cînd țărăniștii se înfruntau, local, acesta era meciul politic despre care se discuta în capitalele de județ, scînteile care ies acum în partidul păstorit de Adrian Năstase sînt tot atîtea derby-uri politice în județe. Pentru a-și face culoar către funcția pe care o visează, candidații nu ezită să ofere presei locale amănunte compromițătoare unii despre ceilalți, iar
Maturitatea la partide by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16497_a_17822]
-
este un prilej (fie el disimulat) de comuniune, ci o experiență individuală (marcată ca atare): "Nori galbeni alergau foarte jos deasupra orașului, pocneau tablele pe acoperișuri și rupeau crăci, apoi se ridicau foarte sus și se prăbușeau mai departe dînd scîntei și tunete uriașe la care am auzit geamuri sărind în țăndări." Catalogul conține atmosfera extraordinară a unui grup de creație (Școala de la Tîrgoviște), atmosferă care explică apariția unor cărți memorabile precum Ingeniosul bine temperat sau Ucenic la clasici. Radu Petrescu
Mișcări zilnice și mișcări istorice by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16571_a_17896]
-
cu Ordinul Victoriei. L-ar fi putut refuza? Cu ce justificare? Ei, cum să refuze!? Aici vin iar cu o amintire. N-o pot data exact. Tot în drumul meu de la București spre Câmpulung am mai făcut o descoperire: ziarul Scânteia. Eu, care am mărturisit un fel de slăbiciune, nu pentru comunism, căci știam cine este Stalin, ci pentru marxism. Ca metodă. ...ca metodă, vorba Adei Marinescu, biata Ada Marinescu, atunci cînd am citit primul număr din Scînteia, am simțit că
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
o descoperire: ziarul Scânteia. Eu, care am mărturisit un fel de slăbiciune, nu pentru comunism, căci știam cine este Stalin, ci pentru marxism. Ca metodă. ...ca metodă, vorba Adei Marinescu, biata Ada Marinescu, atunci cînd am citit primul număr din Scînteia, am simțit că-mi crapă mintea, că-mi crapă res cogitans. Erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist, absolut demențial. Asta era Scînteia acelor ani. Pune toate astea la un loc, pentru că vorbim
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
biata Ada Marinescu, atunci cînd am citit primul număr din Scînteia, am simțit că-mi crapă mintea, că-mi crapă res cogitans. Erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist, absolut demențial. Asta era Scînteia acelor ani. Pune toate astea la un loc, pentru că vorbim despre fuga mea în străinătate, și vei înțelege că nu aveam de ales. Se adunaseră prea multe. Nimeni nu mai știe astăzi nimic, atotștiutorimea de astăzi nu știe nimic despre
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
ziarul era de partea PSD. Susținerea PSD a fost practicată de ziarul "Adevărul" în modul cel mai dizgrațios posibil: prin SIMULAREA obiectivității. Dacă România a pierdut cincisprezece ani din istoria sa este și din cauză că acest ziar, care avea înscris cuvântul "Scânteia" în filigran, a intoxicat subtil sute de mii de oameni cu pesedismul lui disimulat în imparțialitate, independență a opiniei etc. Intuițiile și presupunerile noastre primesc o nouă confirmare (dar și o completare) din partea revistei ACADEMIA CA}AVENCU, care în numărul
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11850_a_13175]
-
nechezol? l Din COTIDIANUL (25 martie) aflăm că Serge Moscovici, unul din marii specialiști în psihologie socială din Franța, și tată al raportorului pentru România al Parlamentului European, a emigrat în Occident din cauza unui articol al lui Silviu Brucan din Scînteia care-l îivinovățea de a fi editat după război o revistă culturală de avangardă. Fost membru PCR din ilegalitate, Serge Moscovici a preferat să plece în Franța în loc de a studia în URSS, după obiceiul vremii, apreciind corect, pe baza atacului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11874_a_13199]
-
zirarist comunist. Omul are o vîrstă care îl scutește de prea multa exactitate - 90 de ani. Totuși, cum se întîmplă că memorialistul are amintiri perfecte despre discuțiile sale cu Gheorghiu Dej sau despre împrejurările în care a scris articolul din Scînteia împotriva lui Tudor Arghezi și nu-și mai amintește întîmplări de familie, cum ar fi ascensiunea poetului A. Toma, tatăl său. Sau ce alte articole în care erau executați cu preaviz și alții au apărut în ziarul pe care îl
Scăpările de memorie cu antidoturi plicticoase by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12016_a_13341]
-
locului comun duce și la o suspendare a encomiului compact, a manierei uzual hagiografice cînd e vorba de un scriitor "mare". Constantin Călin are șira spinării dreaptă. Respingînd fățiș ori implicit stereotipiile, d-sa înțelege a-l aborda pe autorul Scînteilor galbene într-un mod degajat, cu o funcționalitate a contactului critic ce acordă admirației alibiul firescului. Astfel e comentată o presupusă deficiență de imaginație ce l-ar fi marcat pe poet: "Bacovia reprezintă cazul unui mare poet fără imaginație. în
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]