406 matches
-
de DAN-SILVIU BOERESCU - Iubim tocăniță?... Îl giugiulim pe stomac?... Le înfăptuim pe sarmale?... Pentru ca tot el, modificîndu-și huzurul și plutind acum într-o rână pe deasupra streașinilor, coșurilor de zidărie, uscătoriilor de blocuri, bălăriilor de antene, miorlăiturilor de mârtani, canioanelor bulevardelor, scânteierilor de trolee, miresmelor de salcâmi, uguitului de guguștiuci, hergheliilor de castani și havuzurilor enigmatice, să-și explice tărăgănat și isteț: - Iubim, că dacă nu iubim, nu o halim pe păpică!... Dacă nu giugiulim, moare mamița!... Și dacă nu avem nici un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în dragoste. Pentru a acoperi cu fast drama viețuirii, aruncă prin spirit un foc de artificii; întreține-l din zori în noapte; creează în preajma ta strălucirea efemeră și eternă a inteligenței înnebunite în propriul ei joc; fă din viață o scânteiere pe un cimitir. Căci nu-i sufletul omului un mormânt în flăcări? Dă un curs genial senzațiilor; impune trupului vecinătatea aștrilor; carnea, ridic-o prin grație sau crimă până la cer; - simbolul tău să fie: un trandafir pe-o bardă. Învață
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
atinge o astfel de senzație. A simți în toată ființa ta o ardere intensă și o căldură totală, a simți cum cresc flăcările în tine și te cuprind ca într-un infern, a fi tu însuți un fulger și o scânteiere, iată ceea ce înseamnă o baie de foc. Ca în orice baie se realizează o purificare, o curățire de elemente care pot anula până și existența. Valurile de căldură și flăcările care se ridică nu ard ele sâmburele existenței, nu consumă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
rușine antropologică să-ți pui capul sub timp. Ne-a condus vremea o mie de ani. Aceasta nu spune puțin. Fatalismul neamului nostru este un blestem pe care va trebui să-l lichidăm în fulgere. Până în sâmbure să ne lovească scânteierile lui. Plaga seculară a României a fost scepticismul. Este într-adevăr surprinzător cum la un popor întîrziat a putut să apară un fenomen caracteristic declinurilor, saturației sau oboselii culturilor. Când energia productivă a unei culturi se epuizează, neavând ce mai
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și practicat de el. Cum am putut constata, pe schema ideatică oferită de Pierre Reverdy, avangardistul român propune o definiție a imaginii suficient de laxă pentru a fi umplută, În momente diferite, cu conținuturi variind Între „plăsmuirea abstractă” constructivistă și „scînteierea În argint a neprevăzutului”, de ecou suprarealist. E loc aici și pentru ceva din hazardul dadaist și pentru libertatea cuvintelor din futurism. Și ni se pare că În multe pagini ale lui Voronca, luxuriant acoperite de „ecuatoriala floră” a imaginilor
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
acea erupție imagistică ce transpune o nesiguranță funciară, o gamă frenetică a echivalențelor, precum o ciornă Încărcată de monstruoase corecturi”, - și că: „Aproximarea este genul psihologic al unei atari creații care nu se decide, jubilant nesatisfăcută de sine, Înșelată de scînteierea fiecărui contact insolit, pe fundalul unei ancestrale anxietăți”. Opera poetică a lui Ilarie Voronca și cîștigă, și pierde, cum am văzut, de pe urma acestei indecizii. În ambele situații, ea rămîne Însă expresivă ca document al unei epoci dintre cele mai deschise
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Am călcat muntele și în perioada desprimăvărării. Mai întâi se topește zăpada de pe fruntea meridională. Acolo sus, îndată ce Soarele trece de-o șchioapă deasupra orizontului, mantia imaculată a zăpezii din poieni, doar cu unele dâre de copite micuțe, trece la scânteierea de diamante a unor fulgi de mai proeminenți. Atunci auzi o șoaptă minusculă. Stai și asculți, nebănuind de unde vine! Sub revărsarea razelor de Soare, picăturile topite deasupra se strecoară ușurel prin zăpada pufoasă, apoi, se scurg în mici șuvoaie pe
Mentoratul în geografie: Ghid metodologic pentru practică pedagogică - studenţi, absolvenţi şi profesori-mentori by Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/1702_a_3117]
-
sau străvezii și am silit să intre în lumina lor eterogenul, ca într-o vitrină de optician ambulant. Mai pe scurt, m-a posedat intenția de a împrumuta vorbelor însușiri materiale, așa încât unele să miroase, unele să supere pupila prin scânteiere, altele să fie pipăibile, dure sau musculate și cu păr de animal..." Dar nu cerea Victor Hugo punerea cuvintelor de rând pe același plan cu cele "patriciene"? Nu invocase Rabelais "cuvinte băloase, cuvinte coclite, cuvinte de azur, cuvinte de nisip
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
gândite acasă și construite împreună cu elevii în clasă, îi oferă educatorului prilejul de a citi în ochii și pe chipurile acestora dacă înaintările în hățișurile cunoașterii urmează o cale comună pentru profesor și elevi, dacă aceste înaintări se realizează sincronizat. Scânteierile din ochi și luminile de pe fețele îmbujorate ale copiilor sunt semne că învățarea este însoțită de înțelegere și de bucuria cunoașterii, că efortul intelectual este acompaniat de suportul motivantafectiv, că în acest incandescent proces de redescoperire a cunoștințelor se asigură
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
meros) materiei (hyle), exilîndu-l astfel În partea opusă patriei hipercosmice, de unde spiritul său Își trage originea. Din milă pentru Spiritul lui Adam, Tatăl nenăscut trimite În ajutor (boethos) propriul său Suflet, Inteligența (epinoia)-Lumină numită Zoe-Viața72. Zărind Însă În Adam scînteierea Luminii, Arhonții Își dau pe deplin seama de superioritatea lui și hotărăsc să-l facă prizonierul definitiv al materiei, construindu-i acum un trup fizic alcătuit din cele patru elemente materiale (pămînt, apă, foc și vînt) amestecate cu Întunericul și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
lucruri adevărate. Tu ce zici, Sganarel? E cu putință ceva mai încântător? Ia întoarce-te nițel, fetițo. Ah, ce mijlocel bine prins. Te rog, ridică acum nițel capul. Ah, ce obrăjori minunați!... Deschide ochii cască-i bine așa!... Ah, ce scânteieri orbitoare! Și acuma, ia să vedem dințișorii. Mărgăritare, nu altceva, și buzele îți vine să le strivești cu sărutări. În ce mă privește, sunt mulțumit și-n viața mea n-am văzut o fetișcană mai fermecătoare. CHARLOTTE: Zici dumneata așa
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
suntem. Istoria, se știe, este zona cea mai erudită, cea mai în cunoștință de cauză, cea mai trează, cea mai încărcată, poate, a memoriei noastre; dar ea este, totodată, și fondul din care toate ființele vin spre existență și spre scânteierea lor de o clipă. Mod de a fi ce ne este dat prin experiență, istoria a devenit, astfel, inevitabilul gândirii noastre: ceea ce nu o face să difere prea mult de ordinea clasică. Și aceasta putea fi fixată într-o sumă
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
al animalului, păstrat, potențat de muțenia sa. Ce știm noi despre ce are animalul în cap, cine poate spune ce fel de gânduri i se învârt în spatele privirii? Imagini, mai degrabă decât gânduri. Imagini somptuoase, imprevizibile, care poartă în sine scânteieri, amintiri sau presimțiri de o clipă. Heidegger susține că animalele nu ne văd cu adevărat. Dar ce știe el, la urma urmelor? Culcat într-un colț al camerei, ultimul meu câine asemeni tuturor celorlalți pe care i-am avut nu
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
voi ceea ce dominați? Când veți abate edificiul și pe mine odată cu el? Haos, știi oare ce faci când înaintezi cu uraganele tale în viscolul astrelor, stingând cu răsuflarea-ți un soare după altul, când roua luminoasă a constelațiilor își stinge scânteierile la trecerea ta? cât de singuri suntem cu toții în imensul mormânt al universului! Doar eu îmi stau alături Oh, tată! Oh, tată! Unde este sânul tău infinit ca să mă pot odihni pe el?30. În Nimic ajunge să se cufunde
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
metropole”, subliniind că „genele Londrei sunt perceptibile ca acelea ale longevivilor, puternice, rezistente, lung îndurătoare”, poetul Gheorghe Vidican se lasă dominat de „ochii” sau „genunchii” Tamisei, „albie” regală, pe unda căreia „se leagănă universul”, „milenii de oglindiri și curgeri...”, „sclipitoare scânteiere a trecutului...” Prin extrapolare, am putea vedea în ochii rozetelor din Parcul St. James, care punctează in aeternum pașii delicați ai Dianei, Lady Dy, „oftatul îngerilor”, liniștea pulsației cotidiene, „zborul îngerilor spre copilărie”, amintind de propria-i copilărie, posibil. Amintiri
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
poate spune? - ,,Granița sau limita.” ,, Dincolo de piatră, puteam să văd oameni în forma lor era exact ca cea de pe pământ și am mai putut vedea ce am putea numi clădiri. Totul era pătruns de cea mai minunată lum ină - o scânteiere vie, galben aurie, o culoare deschisă, și nu precum culoarea aurie pe care o știam de pe pământ. Apropiindu-mă, m-am simțit că treceam prin acea pâclă. Era un sentiment atât de îmbucurător și de minunat, pa rcă pur și
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
fizicii contemporane cu aplicații practice importante: fisiunea nucleară. Desigur realizările lui Otto Hahn nu pot fi comparate cu cele ale lui Albert Einstein. Einstein reprezintă teoreticianul de adâncă subtilitate, iar Hahn este cercetătorul de laborator înzestrat cu deosebită perseverență și scânteieri mărețe. Totuși descoperirile acestor doi oameni, născuți în același an, aveau să interfereze pe anumite linii așa cum se va vedea mai târziu. Încă de tineri Otto Hahn și Albert Einstein au fost atrași de cercetarea științifică. Dar în primii ani
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
autor propune, completînd cărțile lui Bernard Stiegler 6, o viziune critică a producției culturale și a dereglării morale și reprezentaționale a societăților liberale. Liberalismul ar favoriza o "anomie distructivă", prin emergența unei forme de narcisism fetișizant, determinînd satisfacția pulsională prin scînteierea obiectelor de consum și a imaginilor publicitare sofisticate și primare care îl lasă pe cetățean deposedat de el însuși și golit de capacitatea sa cognitivă de a face proiecte consistente și, prin urmare (menționez consecințele pentru teoria pe care o
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
a văzut că biruitor nu iese un astfel de om liber, mândru și așteptat; ci bruta lașă, care, eliberată de orice morală, se selecționează rapid și se unește cu alte brute împotriva oricăror veleități de libertate și mândrie omorând orice scânteiere a spiritului și aruncând omul în perversiunea delațiunii, a corupției și fanatismului. Spinoza, în singurătatea sa unde șlefuia lentile ca să-și câștige existența, a fost mult mai liniștit decât Nietzsche și mai profund, fiindcă a fost mai adânc lovit: renunțând
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
în picioare, privindu-l mereu cu mirare. ― Ți se pare așa de ciudat că vine să te vază prietenul tău din copilărie și de mai tîrziu? întrebă Pălăgieșu cu o clipire șireată, care lui Apostol îi scăpără în suflet o scânteiere de ură. Ehei, strașnic te-ai schimbat, frate... De acum trei ani te-ai schimbat de nici nu te mai recunosc! Siguranța notarului transformă mirarea lui Apostol într-o nerăbdare ascuțită ca briciul. ― Ce vrei, Alexandre? Spune, aide, ce vrei
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și iar rămâne țintuit pe loc, încercînd să-și mulcomească inima și înfricoșat să n-o sperie... "De ce nu închide ușa?" își zice apucat de o nouă disperare. Dar chiar atunci aude zăvorul și sufletul i se aprinde într-o scânteiere de bucurie. Ilona încremeni două minute lângă ușă... În tindă se auziră alți pași, grei, târâți... Bologa și Ilona se cutremurară, ca și când, fiecare în parte ar fi așteptat ivirea unui vrăjmaș pedepsitor... În curând zgomotul din tindă se potoli... "A
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
exmatriculat din Rai. Iubirile mari fac depărtările să cânte. Cel mai divin instrument muzical rămâne tot trupul femeii îndrăgostite. Dragostea - alt cui în coasta perisabilității. O femeie îndrăgostită vede și în Quasimodo un Făt Frumos. Marile iubiri sunt pigmentate cu scânteieri de coridă. Unii nu rămân din dragoste decât cu transpirația. Iubirea poate transforma o noapte de catran într-o constelație de luceferi. Sunt bărbați care își scutură femeia ca pe un pom fructifer. Iubirea rămâne principala materie primă a sublimului
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
regretelor. Cearta frăgezește iubirea. Iubirea romantică era fără capăt. Cea de azi e mai mult din capete. La bătrânețe, iubirea capătă un caracter memorialistic. Dispariția misterului împinge dragostea spre banalitate. Și totuși, quo vadis, iubire? Marile iubiri sunt pigmentate cu scânteieri de coridă. Primele lacrimi generate de iubire cad ca o rană incandescentă. Iubirea - acest buchet de gheizere. Iubirea poate să deschidă, ori să amelioreze abisuri. Când iubești cu adevărat, simți în preajmă respirația infinitului. Vulcanul iubirii nu erupe mistuitor decât
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Debutanții de marcă au aerul serafic al Natașei Rostova la primul ei bal. Lectura autentică înseamnă creație. Și ei au fost în Arcadia lecturii. La literatură nu vom renunța, chiar dacă va fi nevoie să scriem pe apă. Marea creație are scânteieri de revelație metafizică. Pe debutantul în artă, strapontina îl ambiționează, nu fotoliul. Arta pune în evidență strălucirea din om. Atât cât mai e. Principalul consumator de artă rămâne singurătatea. Artistul - această adolescență incurabilă. Fiecare mare artist, cu Atlantida lui. Arta
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
expresii, aceleași înțelesuri, aceleași istorii vizionate în templul de cleștar al stăpânului lumii. Trupuri arse în fosfor alb bântuiesc mirosul liliacului din cimitirele efemere și ardoarea căderilor neliniștite transformate în nehotărâri se refugiază în viitoruri incerte. Străbat distanța fulgerat de scânteierile rubinii ale anghilelor rătăcite în cenușa lacustrelor oxigenate forțat. Nisipul așteaptă nemișcat în clepsidre uriașe trecerea timpului mentolat care s-a încăpățânat să treacă peste noi, protejați de vârfurile unor teluri și adăpostiți în necropole din câteva situri străvechi. Sunt
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]