1,552 matches
-
reuși să se liniștească ca și cum nimic nu s-ar fi schimbat. De voie, de nevoie ne-am hotărît pînă la urmă, nu puteam nici să rămînem aici cu mîinile în sîn ca niște fete mari, aveam întîlnirea fixată, reia Gulie, scîrțîiam din toate încheieturile, dar înaintam împreună cu ceilalți, noi mai în urmă ce e drept, cu excepția lui Tîrnăcop, care o luase la picior în primele rînduri alături de hoarda de țigani. Înainte să se dea startul întrecerii, nimic neobișnuit, aceeași atmosferă anostă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
viața de la un capăt la altul nu-i decît o iluzie. Să știi că toate destinele oamenilor seamănă între ele de parcă ar fi trase la indigo, i-a spus chiar în clipa în care orchestra simfonică din Constanța începea să scîrțîie din arcușuri primele note ale Militarei, adagio, allegro con spirito. Din punctul ăsta de vedere nu vei avea nimic de pierdut, să știi. Dacă nu ar fi avut parte de o moarte ușoară, probabil că și-ar fi făcut singur
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
scări, așa că cel mai cuminte era să mă trezesc cu noaptea-n cap și s-o iau încet la picior. Se ridică atent încercînd să nu facă nici un zgomot, dar în zadar, genunchii îi pocnesc ca unui bătrîn, arcurile saltelei scîrțîie și doamna Mina, care doarme iepurește, deschide ochii. E deja dimineață? întreabă, dar el nu-i răspunde preocupat să-și aducă cordonul halatului de casă în jurul taliei subțiri, te ții încă bine, își spune, și după ce face cîțiva pași mărunți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
începe să-și amintească domnul Președinte, au fost cîteva rateuri pînă am reușit s-o pornesc. — Așa deci, zice Sena căzînd pe gînduri, dînd ocol caroseriei, oprindu-se în dreptul portbagajului pe care îl deschide cu podul palmei făcînd să-i scîrțîie balamalele. Ce mai vechitură, se gîndește, descoperind lada de scule pitită sub un preș mizerabil. O apucă de mîner scoțînd-o la iveală, o zdrăngăne lovindu și-o de coapsă, balansîndu-se incomodat, pășind greu, în timp ce domnul Președinte îl urmărește în oglinda
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
că bați apa-n piuă, că de fapt nu prea știi ce vrei, că semeni mai degrabă cu un aventurier decît cu un conducător? — Văd că iar o luăm de la capăt, își dă seama Regizorașul, undeva nu ne înțelegem, ceva scîrțîie, îi spune. — M-ai cam obosit, spune încet Comandantul, începînd să numere chiștoacele strivite din scrumieră, fără să mai pun că azi am fumat deja cît pentu o săptămînă. Deci ne-am înțeles, spune Regizorașul, privind la stema Republicii Socialiste
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
incitat la răzmeriță la radio, la televizor, prin tot felul de manifeste și proclamații n-a avut nici o legătură cu realitatea. — Așa este, recunoaște Roja, dar tocmai asta-i cea mai clară dovadă că planul lor are și scăpări, că scîrțîie în mai multe locuri, mai are careva dintre voi vreo copie a proclamației Frontului Democrat de la Timișoara? — O aveam eu pe undeva, spune Gulie începînd să-și scotocească prin buzunare. — Mare tupeu a avut nenorocitul ăla, își amintește intrigat Dendé
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mîncătorule de rahat. — Roja a făcut pe șeful, Curistule, așa cum face el întotdeauna, zice Gulie, cel mai tare a simțit-o pe pielea lui Tîrnăcop, nu-i așa Dendé? Corvoadă în toată regula, unelte vechi și uzate, o betonieră care scîrțîia din toate încheieturile, antichitate, piesă de muzeu. Am schimbat cinci curele pînă am terminat toată șandramaua. — Mare ștengar Roja ăsta, zice admirativ Curistul, privind în aceeași direcție, abia acum înțeleg cît de tare a dus dorul vechii Barăci, n-a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și dorința stârnită - mijlocul ars șalele dislocate de neastâmpărul care țopăie sapă o groapă între picioarele acestui bărbat și pula în vagă erecție o va străpunge pe mama - acum își răsuflă vigoarea și o împrăștie [...]. clipoceli și strănuturi; cuvinte mototolite scârțâie - grohăind râgâind încurcându-se se descâlcesc individualizându-se organe interne încăpute în cavitățile strâmte ale mamei și în ale omului nostru - tatăl să fie: poate.“ În plus, este neinspirată ideea de a scrie astfel - licențios-sclifosit - mai mult de o sută
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
se îndrepta spre Cuba cu un transport de tricouri chinezești, de pantofi și de chiclazuri. Numai că pe drum a fost surprinsă de o furtună iscată din senin, neanunțată de stațiile meteorologice, sau anunțată, dar ignorată. Nava, o epavă bulgărească, scîrțîia și se legăna ca naiba. Căpitanul, un libanez,întreba ce să facă și fiecare din cei 21 de lucrători la Turnul Babel își dădea cu părerea. Sașenka, un ucrainean cît un munte, dorea să rezolve acum problema cu Fănică Rîmbu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
suportînd cîte un pumn în cap de la fratele său mai mare. Fratele său era vădit înclinat spre "ciordeală" și, profitînd de un scripcar beat criță care dormea pe drum, l-a făcut pe puradel fericit. Singur, neajutat de nimeni, Norocel scîrțîia cît era ziua de lungă și urechile sale, puțin clăpăuge, îl ghidau exact în viitoarea sa meserie. La zece ani mînca vioara și lumea se minuna de talentul extraordinar al copilului. Am o petrecere, nu mi-l dați pe Norocel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
falnica lucrătură care să astîmpere setea trecătorilor. Era ora cinci dimineața cînd Chimir terminase de mutat totul la locul cuvenit. Era bucuros că scăpase de blestem, s-a urcat în căruță și a ieșit în șosea. Un camion nervos frînează, scîrțîie și tîrîș-grăpiș se urcă în căruță. În frîntura de secundă care îi rămăsese pînă la moarte, Ion a gîndit: Da, așa este cinstit, după blestem: durerea... pînă la sfîrșitul vieții... Blegul în călduri Blegul era un cîine alb, destul de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de lemn ale pivnițelor săpate În deal stătea deschisă și unde era rost de petrecere. Se strîngeau pesemne iute laolaltă și, neauziți, nesimțiți de nimeni, răsăreau În pragul cramei. — Cum, dracu’, făcea taică-meu, cum mama dracului...? N-am auzit scîrțîind o ceteră, n-am văzut umbră de om și ne-am trezit cu ei la ușă bătînd ceardaș! Pivnițele sînt cea mai de laudă ispravă din tot ce a crescut În timp sub peticul de cer al Răteștilor. CÎnd vii
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lîngă alt aparat de radio cu acumulator de către tatăl său, cel mai bătrîn om pe care l-am văzut la Rătești, În afara bătrînilor din familia noastră. Nu numai că era bătrîn, dar era și Înalt, și gras, făcînd podeaua să scîrțîie cînd mergea cu un picior de lemn și cu altul viu. Cred că mai mult de la piciorul de lemn decît de la cel viu scîrțîiau scîndurile și de la cioca zdravănă, bine lustruită, foarte curbată la vîrf, de care se ținea pășind
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
familia noastră. Nu numai că era bătrîn, dar era și Înalt, și gras, făcînd podeaua să scîrțîie cînd mergea cu un picior de lemn și cu altul viu. Cred că mai mult de la piciorul de lemn decît de la cel viu scîrțîiau scîndurile și de la cioca zdravănă, bine lustruită, foarte curbată la vîrf, de care se ținea pășind. Mă temeam de fiecare dată pentru el cînd cobora cu lemnul piciorului În beci. Scara scîrțîia mai pu ter nic, de fapt mai mult
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de la piciorul de lemn decît de la cel viu scîrțîiau scîndurile și de la cioca zdravănă, bine lustruită, foarte curbată la vîrf, de care se ținea pășind. Mă temeam de fiecare dată pentru el cînd cobora cu lemnul piciorului În beci. Scara scîrțîia mai pu ter nic, de fapt mai mult plîngea, și credeam că plînge Întunericul dinăuntru asupra lui. O dată mi-au scăpat și cîteva suspine. Acum Însă, ședea pe scaun și-l obligase pe Zoli să asculte același vuiet din cosmos
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
bătrâne au scorburi, au și plete lungi, din care pornește vântul de unul singur (doar vântul, așa ni se spusese, se odihnește în scorburi de copaci, iar când pleacă, primii care-l simt sunt copacii, de asta copacii gem și scârțâie în vânt)... dar astea erau sălcii tinere, cu ramuri aproape drepte, galben-aurii... câțiva muguri ici și colo... și cam atât. Ei, asta e! am ridicat din umeri. Măcar acuma știm că nu-i nimic de văzut aici. Dar dacă tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
o parte discuțiile și atenționările din momentul când ai venit În Iași. Îți mai amintești cred că atunci ai avut norocul să ai sprijinul mai multor șefi din jur. De această dată, Însă, te afli singur În fața mea... Dacă răspunsul scârțâie, te-ai lins pe bot!... Vă ascult... ― De vreo două săptămâni, În jurul tău se Învârte o șatră Întreagă. Mereu ai discuții cu una din țigănci. Ce puneți la cale. De fapt, ce ți-au dat de le acorzi atâta atenție
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Înfundată... Rusul a căzut ca iarba sub ascuțișul coasei. În clipa următoare, ne-am ițit privirea În lungul platformei din fața magaziei, pentru a vedea dacă nu există vreo mișcare. Liniște ca la parastas. Pornim spre intrarea În magazie. Tocmai atunci, scârțâind, se deschidea o ușă!... Ne-am lipit de zid ca fulgul de zăpadă. Din interior ieșea un militar - după câte se vedea - gradat. L-am lăsat să facă câțiva pași, pentru a ne convinge că este singur... Nu avea Însoțitori
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nici o supărare... ― L-om ruga pe nenea Mitru să nu ne lase cu gura arsă de sete, iar scumpa mea soție va avea grijă să nu ziceți că ați nimerit ca țiganul vinerea la stână... Așa că, poarta hanului nostru va scârțâi mai veselă ca de obicei. După al doilea cântat al cocoșilor, Petrică și soția lui Își conduceau musafirii... Tata Toader l-a Îmbrățișat prelung pe Petrică, rostind apoi cuvinte de aducere aminte: ― Uite-te tu ce noapte! Tare seamănă cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cu o tohoarcă ciobănească pe deasupra cojoacelor... Zadarnice fuseseră rugămințile și amenințările. Din fânar nu se mai lăsase drăcuciul dat jos, rânduindu-și viața așa cum îl ducea pe el mintea... Se scula de cum se crăpa de ziuă și se apuca să scârțâie a jale cântece din găidulca aia prăpădită a lui, nu i-ar mai fi luat-o. Cânta cu ochii pe jumătate închiși, ca un apucat, plutind în lumea lui. Dar, după ce cânta așa o vreme, lăsa găidulca din mână și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
său răsună în tot antreul și din camera vecină se auziră niște zgomote. Îmi pare rău..., zise Stelian compătimitor. Dar poate că nu e ceva serios și o să-i dea drumul... În timp ce vorbea, ușa încăperii alăturate se deschise fără să scârțâie și din dosul ei apăru, în mod neașteptat, chipul binecunoscut al lui Mișu Leibovici. Era o surpriză, pentru că Stelian nu știa că ceasornicarul din Calea Văcărești se cunoștea cu fratele său vitreg. O-ho-ho..., domnul Teodorescu! Ia te uită ce mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nu lăsa să se ghicească prezența chiriașilor care locuiau acolo. Fănel Trifu o luă la dreapta și începu să urce niște scări de lemn, prevenindu-l și pe camaradul său să pășească cu mare grijă. Totuși treptele vechi de lemn scârțâiau destul de tare la orice mișcare și nu avură ce face. Sus, în capătul scărilor ardea un bec economic de 25 de wați și îi întâmpină un câine mic de rasă, care se porni să latre ascuțit. În clipa următoare o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mulțumi doamnei ceremonios și se grăbi s-o șteargă de acolo, de teamă ca nu cumva înșelătoria să-i fie deconspirată de cineva mai perspicace și să i se ceară socoteală. Chiar la biroul alăturat, în dreapta bătrânei și amabilei secretare, scârțâia de zor din peniță o secretară care le vorbea repezit studenților și care-și ridică de mai multe ori nasul dintre hârtii și-l măsură cu o figură acră, în timp ce stătea de vorbă cu colega ei mai în vârstă. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nu a contenit să distrugă. Acum, de când cu "revoluția portocalie", se spune că vor să recupereze ce se mai poate recupera ca să facă aici magazii pentru mărfuri. Dar chiar și pentru asta trebuie bani. Trec peste un podeț improvizat care scârțâie sub pași. Escaladează, ajutându-se una pe alta, mormane de moloz pentru a ajunge, în sfârșit, în încăperea largă care fusese desigur foarte luminoasă. Pe un perete se mai poate ghici urma unui fost tapet un buchet de flori de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nouă udătură, fără control și fără simțire, s-a îmbrăcat sumar și, tiptil, s-a furișat în tindă, de acolo și-a luat toporul și a ieșit în curte. Luna plină de pe cer disipa întunericul și potența asprimea gerului. Zăpada scârțâia la fiecare pas și reflecta steluțe albastre-argintii. În jur nici țipenie de om. Numai câinele Ursu a apărut parcă de nicăieri și a început să i se gudure pe la picioare și să-i sară până la umăr pentru a-l săruta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]