648 matches
-
opritorul răutății viclene; Bucură-te, potolirea și umplerea duhurilor; Bucură-te, liman de scăpare; Bucură-te, degrabă împăcare a celor învrăjbiți; Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Noule Antonie! Condacul al 12-lea Îți mulțumim, Sfinte Părinte, că nu te-ai scârbit de neputințele și păcătoșenia noastră. Te rugăm, nu ne lepăda dintre fiii tăi duhovnicești, că și noi cântăm: Aliluia! Icosul al 12-lea Te rugăm, Sfinte Cuvioase Părinte Antonie, cel care știi ispitele vieții pământești, ajută-ne în tot ceasul
VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, MINUNILE, SFÂRŞITUL PĂMÂNTESC ŞI ACATISTUL SF. CUV. ANTONIE DE LA IEZERUL VÂLCII – 23 NOIEMBRIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379239_a_380568]
-
de cuget, mai fățarnic și mai pervers pe toată coaja pământului. Aci și numai aci, din timp în timp, la venirile patrioților la putere, prințul va putea studia patologia socială, înmulțirea, prin anume sistem, a bacteriilor în corpul unei națiuni. Scârbit de o asemenea priveliște, un om c-o inimă și o inteligență superioară sau ar avea milă de un popor cu atâta neomenie esploatat de-o mână de parveniți fără conștiință de datorie și iubire de oameni, sau ar lua
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
reușisem să-i produc silă, altcineva punctase, la un moment dat, că și în politică e la fel, o democrație nouă are și ea modelul ei, nu se naște așa, peste noapte, din spuma mării, asta, cu spuma mării, îl scîrbise de-a dreptul, ce model de democrație aveți în vedere? sări convivul cu lentile, încercînd să zîmbească, semn că formulase o întrebare, bineînțeles retorică, și tot așa mai departe, mai vorbeam, mai pipam, sadismul, care, treptat, mă învăluise cu dezmierdări
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o sticlă în cap, cauzându-i decesul, se șoptea că ar fi atât de periculos încât nimeni, dar absolut nimeni, n-a avut curajul să-l denunțe. Deci, povestea cu emigratul peste ocean, s-o lăsăm! 7 Se vorbește că, scârbit de anturajul părintesc, și-ar fi luat lumea în cap și că ar lucra undeva în Africa la o mină de diamante. Unii chiar pretind că ar fi trimis acasă două pietre scumpe și că ar fi participat la un
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
puternic resimțite de România. Lipsa de caracter nu poate fi suplinită cu nimic, iar libertatea fără răspundere a accentuat-o. De altfel, caracterele sunt înfrânte, "modelate", așa cum spuneam, încă din tinerețe. Ciocoismul este un mod de a fi care îl scârbește până și pe ciocoi. Pentru că el nu se vede niciodată în oglindă. Ciocoiul se privește în oglindă degeaba. Posesor de garsonieră și BMW X5, el este preocupat doar de fudulia sa. Pe de altă parte, întrebat dacă este bine în
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
Nu, Doamne. [DRAGUL] Nu? Nimic Așa, o întrebare ca orișicare alta. DRAGUL Vezi tu acel părete pe care-ai scris o cruce? Precum nu este ușă acolo, tot asemenea Nu este nici o ușă la inima mea... Dragoș Vederea-ți mă scârbește. BOGDAN (îngenunche) Părinte, ce-am făcut? DRAGUL Ei, vina cea mai mare din lume-i că trăiești. Mulți sânt ce astă vină în veci n-or să ți-o ierte... Căci tu le stai în cale... De-ar fi să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
gură. De umpleți ulciorul vostru dintr-un val spumând de mare Sau din apa care curge limpezită din izvoare Totuși nici o picătură nu încape-n el mai mult. Și acum când adevărul cu răceală îl ascult, Văd cumcă deosebirea ce scârbește pe sărmani Nu-i mulțimea de plăcere ce se capătă pe bani, Ci-i mărimea abnegării. Cunoștința dobândită Nici cu prețul libertății nu-i destul de scump plătită. PSAMIS Pentru că deosebirea te-a mișcat așa puțin O să ai la mine numai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
unde știți. Îmi trecu un junghi prin inimă și-mi zisei încet: "Bietul băiat, bietul băiat. Acuma el a căpătat-o". Două-trei zile n-am mai văzut pe N. Apoi, într-o marți seară, intră clătinîndu-se la mine și căzu scârbit pe un scaun. Era palid, slab, o ruină. Își deschise ochii săi stinși și zise: - Ah! Mark, versurile astea fără de inimă m-au prăpădit; au apăsat ca un munte pe mine, zi și noapte, ceas cu ceas, pîn-în momentul de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și se răni atât [de] rău încît a trebuit mai mult timp până să se vindece, în care vreme evenimentele se desfășurau dincolo de hotar fără ca el să poată avea vrun amestec la ele. Între acestea marea majoritate a poporului româno-bulgar, scârbită cu drept cuvânt de regimul arbitrar și apăsător de pîn-acuma și de lipsa de bună-credință a perechii domnitoare, care ajunsese până la uciderea lui Sfentislav, întorsese spatele domnitorului său și ținu parte lui Lachanas, a cărui putere ajunsese prin aceasta la
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în sine harul. El cerea de la Dumnezeu puterea de a nu mai repeta păcatul, de este cu putință, niciodată. „Îndepărtarea dragostei lui Dumnezeu și a păcii lui Hristos de la suflet erau pentru el mai cumplite decât orice. Conștiința că Îl scârbește pe Dumnezeu, pe un asemenea Dumnezeu blând și smerit, îi era de nesuportat. Trecea prin cele mai adânci suferințe ale conștiinței care greșește împotriva sfintei dragoste a lui Hristos“<footnote Arhim. Sofronie, Din învățăturile Sfântului Siluan, în „Epifania“, nr. 1
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
de jalnici patrioți l-au petrecut până la marginea târgului, unde, luîndu-și toiagul în mână și scuturând de pe încălțăminte praful unei patrii ingrate, au plecat spre depărtatele deșerturi ale Galiei, unde cu post și în pustnicie să-și petreacă rămășița zilelor, scârbită de răutatea oamenilor. Ci 'nainte de-a pleca a spus de ce. Majoritatea n-a voit să-i primească reformele. Aceste sunt: decentralizarea, reforma legii electorale, electivitatea magistraturii, libertatea învățămîntului cu dezgroparea răposatei Eforii și - - ca ton fundamental al muzicei - scăparea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ar fi aflat ceva cu adevărat periculos, nu l-ar fi trădat niciodată. Încercă să-și golească mintea de orice gând, umplînd-o cu amintirile vii ale celor mai sângeroase lupte pe care le purtase. Știa că Alaana era îngrozită și scârbită de violență și nu se va grăbi să-i spioneze gândurile. Chiar înainte ca senzația vagă de vertij care însoțea toate comunicările cu Kyrall să se instaleze, Rim se întrebă ce avea de fapt de ascuns. ― Ești acolo? ― Da, Înălțimea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
fără precedent societățile de gîndire, strămoși ai partidelor noastre (care au murit nu demult). Ce este societatea de idei? "Este un organ de opinie redus la funcția sa de organ, constituit și pus la păstrare ca atare."38 Ceea ce îl scîrbește pe Cochin în societatea de idei este opoziția acesteia față de o comunitate naturală, ereditară, tradițională, este faptul că o idee e suficientă pentru a socializa indivizii într-un raport de egalitate cu ideile care scurtcircuitează ierarhiile istorice caracteristice celor din
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
în sine harul. El cerea de la Dumnezeu puterea de a nu mai repeta păcatul, de este cu putință, niciodată. „Îndepărtarea dragostei lui Dumnezeu și a păcii lui Hristos de la suflet erau pentru el mai cumplite decât orice. Conștiința că Îl scârbește pe Dumnezeu, pe un asemenea Dumnezeu blând și smerit, îi era de nesuportat. Trecea prin cele mai adânci suferințe ale conștiinței care greșește împotriva sfintei dragoste a lui Hristos“<footnote Arhim. Sofronie, Din învățăturile Sfântului Siluan, în „Epifania“, nr. 1
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
pur teoretic, ideea supremă și centrul unei alte lumi, cea "inteligibilă". Raționalitatea cea mai înaltă este o stare sufletească clară și rece, departe de a oferi sentimentul fericirii pe care-l produce beția (Nietzsche). Toate naturile profunde ale Antichității erau scârbite de filosofii virtuții (exemplu Epicur); Platon a desprins instinctele de polis, de întreceri, de îndemânarea oșteanului, de artă și frumusețe, de credința în tradiții și strămoși, ademenit de plebeul Socrate (Nietzsche). Nietzsche considera că adevărații filosofi ai grecilor au fost
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
în sine harul. El cerea de la Dumnezeu puterea de a nu mai repeta păcatul, de este cu putință, niciodată. „Îndepărtarea dragostei lui Dumnezeu și a păcii lui Hristos de la suflet erau pentru el mai cumplite decât orice. Conștiința că Îl scârbește pe Dumnezeu, pe un asemenea Dumnezeu blând și smerit, îi era de nesuportat. Trecea prin cele mai adânci suferințe ale conștiinței care greșește împotriva sfintei dragoste a lui Hristos“<footnote Arhim. Sofronie, Din învățăturile Sfântului Siluan, în „Epifania“, nr. 1
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
zidirea de sine” de către oricine dorește, acesta fiind analog cu sufletul uman. Și totuși, Republica nu oferă răspunsuri, mai degrabă limite până unde se poate merge, dar mai ales, în acest caz, unde trebuie să ne oprim. Afirmația că Platon, scârbit de patologia dezordinii, a recurs la metafizici implauzibile și politici cu iz totalitar este deja un loc comun demult existent în anumite teorii și analize politice. Este cel puțin naiv să se afirme că la o comparație, oarecum de suprafață
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
să rămână cu actorul sau să urmeze sfatul înțelept și gospodăresc al părinților și să se mărite cu un mecanic auto, fără titluri academice, adevărat, dar cu bani buni, casă la curte. Alege mecanicul ( Romanță). Un altul (Vara, în amurg), scârbit de burlăcie, caută o Penelopă de mahala, pe nume Viorica, dar Penelopa se măritase între timp cu domn’ Marcel din Focșani. Lui Ulise nu-i rămâne decât să cugete cu tristețe: „trece vremea, frățioare, se duce”. Hector Săvescu, contabil vechi
ISPIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
nici urmașii urmașilor lor nu sunt nici securiști, nici comuniști, ci niște bieți comandanți de oști feudali care urmăreau, ca tot războinicul, să mai acapareze o moșie, un râu, un ram! Cât despre Eminescu, probabil că nimic nu l-ar scârbi mai mult decât să se vadă eroul unui cult deșănțat, irațional și dospind de motive ne-poetice! Avem o lege a dosarelor de securitate, avem și o echipă care se va ocupa de administrarea lor. Să vedem cum. Sper, spre
Pastorul Gauck: Unsprezece ipostaze by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17155_a_18480]
-
calea Lui cea adevărată; se descoperă ușor celor care‑l caută cu credință; se deschide îndată celor ce cu trupuri neîntinate și inimă pură vor să bată la ușă. Nu alungă pe nici unul dintre robii Săi; de nimenea nu se scârbește socotindu‑l nevrednic de tainele Sale dumnezeiești; pe bogat nu‑l prețuiește mai mult decât pe sărac; pe sărac nu‑l disprețuiește pentru sărăcia sa; pe barbar nu‑l rănește făcându‑l nepriceput; pe eunuc nu‑l dă deoparte, ca
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sărac; pe sărac nu‑l disprețuiește pentru sărăcia sa; pe barbar nu‑l rănește făcându‑l nepriceput; pe eunuc nu‑l dă deoparte, ca nefiind bărbat; femeii nu‑i poartă ranchiună pentru nesupunerea ei de la începuturi; de bărbat nu se scârbește fiindcă și‑a încălcat [legământul]; ci de toți se milostivește și pe toți vrea să‑i mântuiască. Pe toți vrea să‑i facă fiii lui Dumnezeu și pe toți sfinții îi cheamă să alcătuiască un singur om desăvârșit. Căci unul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
nenorocire „cum nu a mai fost de la începutul lumii și nici nu va mai fi” (Mt. 24,21), decât numai în acele zile. Atunci, cel nelegiuit, mărindu‑se, va strânge laolaltă demonii săi care vor lua înfățișare omenească, se va scârbi de cei care l‑au proclamat rege și va întina multe suflete. Va da oamenilor guvernatori aleși dintre demonii săi și își va uita cucernicia, făcându‑se pentru toți și în toată vremea, aspru, nemilos, iute cuprins de mânie, groaznic
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lână seină, De păr de cămilă 457, își caută feciorul - cei interogați sunt aceiași ca mai sus, dar lucrurile au un efect contrar (grăbind și sfârșitul „vindecătoarei” lipsite de șansă): Dar nu-l vindeca, Ci îl omora; Și ea se scârbea, Lângă el murea! Ciobanul din Miorița își protejează mama. Moartea ca nuntă (o „hipergamie” tragică, petrecută într-un tărâm paradisiac), comunicată celei care îl căuta necontenit: Iar dacă-i zări, Dacă-i întâlni Măicuță bătrână, Cu brâul de lână, Din
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
oracolul mitic se transformă în ecran, în simulacru, adevărul devine „afacere”. Pythia e o fată frumoasă drogată, iar Oedip, deținător absolut al informației vizuale, ajunge „omul cel mai puternic din cel mai puternic oraș de pe fața pământului”, un zeu absurd, scârbit de sine însuși. „Mi-e scârbă de tot pământul” e noul strigăt tragic, „greața” provenind din haosul informației vizuale, care copleșește individul, anulându-l, vidându-l. Prezentul abolește viitorul, căci este „o afacere mai sigură”. Oedip conduce din umbră cetatea
ZOGRAFI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290747_a_292076]
-
Și-mi place să mă joc și mie Suflându-i aripile-n vânt, Și milă trebuie să-ți fie Dar a căzut în țărnă frânt De spaima și de plânsul meu! Și-nțepenit pentru vecie!... De ce să vrei să mă omori? Scârbit de fapta ta cea rea Că am și eu părinți ca tine, Degeaba plângi, acum, copile, Și-ar plânge mama după mine Ci du-te-n casă-acum și zi-le Și-ar plânge bietele surori, Părinților isprava ta; Și-ar
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]