658 matches
-
picioarele. Câinele mă fixa. Mă plictisești gândea el. Haide, încearcă - dă-mi un motiv să-mi înfig colții gândea el în continuare. - De ce latră toată noaptea câinele ăsta bădăran? am întrebat, întorcându-i câinelui privirea răutăcioasă. - Poate pentru că a fost scârbit de priveliștea studenților tăi de nouăsprezece ani punându-și-o în garajul nostru, mi-a răspuns Jayne imediat, fără să se întoarcă. Sau poate pentru că Jay McInerney s-a aruncat gol pușcă în piscina noastră. - Nu prea seamănă cu... Jayster
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
a doua zi să se întâlnească cu Ionică. Seara au mers amândoi în restaurantul hotelului pentru cină. Costică știa că unchiului îi place țuica și a comandat cu mărinimeie ca să-i facă pe plac. După două țuici, Costică s-a scârbit de atâta băutură, dar tata lui a mai dorit țuică. A fost servit, au mâncat, au ascultat muzică și atunci când Costică nu mai putea suporta atmosfera din local, și dorea să meargă la culcare, l-a întrebat pe unchiul Anton
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
PSD. Ce a făcut cealaltă Românie, cea așa-zis informată, activă, urbană? Să fim sinceri, s-a limitat să se ducă la vot. Așa, în dorul lelii. Ca la plimbarea de duminică. Unii n au făcut nici măcar asta. Pentru că erau scârbiți. Nehotărâți. Aveau de ales între două rele și erau sătui de opțiunea pentru răul cel mai mic. Și, la urma urmei, cu unii sau alții, mai devreme sau mai târziu, tot în UE ajungem cu toții. Așa că au stat să chibițeze
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
răspundea până ce nu-mi prefăceam vocea în privighetoare, astfel încât, plângând dureros prin frunze, o vedeam cum vine în estaz și cu ochii umezi, până ce o prindeam în brațe și o mângâiam pe pieptul meu pe nebunateca copilă 169. Mai târziu, scârbit peste măsură de iubiri comune, înotânde în mocirla vieții obișnuite și desfășurate mai toate în umbra interesului, Eminescu va izbucni în interogații de un dispreț suveran: Ca toți să fiu? ca dânșii să fiu viclean fățarnic?/ Să cumpăr cu un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
jurnalistic a tras în urmă cu vreo două săptămâni Horia-Roman Patapievici în Evenimentul zilei (vezi articolul „Jurnaliști, opriți degradarea din mediul jurnalistic“). Excesele televiziunilor au fost corect sesizate și de colega mea, Anne Marie Blăjan, în textul Televiziunile de știri scârbesc tot mai mulți oameni. Derapajele jurnalistice semnalate mai sus țin de profesie și alterează încrederea în presă, pe termen lung. Dar derapajele de ordin profesional nu se explică doar prin goana după audiență. Mogulii TV au perfecționat veritabile mecanisme ale
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
este de asemenea recunoscător. Se înclină solemn, clipind, ca și cum astfel ar fi autorizat să-i răsplătească serviciile femeii. Capitolul șaptesprezece Evazivul Govorov Încă o misie dată dracului. Locotenentul Salitov coborî pentru a șaptea oară într-o tavernă și deja era scârbit de mirosul acestor localuri. Aerul, mustind cu miros de tărie, îi făcea ochii să plângă. Pe scări fu îmbrâncit de doi bețivi care părăseau bomba. Nu era nimic malițios în gestul lor, deși aceștia păreau a fi atrași de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
acestea o acopereau îl dezgustau mai mult decât o făcea absurditatea situației. Era așa de mânios încăt nu mai putea scoate o vorbă. ă Dobitocule. Ochii pierduți și rugători, precum și mișcările grotești de film mut ale unuia dintre ei îl scârbiră din cale afară și nu se putu abține să nu-l îmbrâncească pe sărmanul bețiv cu mâinile îmbrăcate în mănuși de piele. Voi... Gâtul lui Salitov se strânse în jurul cuvintelor pe care le-ar fi putut spune. Oameni! Asta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
stare să vadă cu adevărat cine sunteți? Iar, dacă ar anula nunta, nu-i așa, Osip Maximovici, că asta ar constitui o dezamăgire imensă pentru dumneavoastră? ă Despre ce vorbiți? Bineînțeles că aș fi dezamăgit. Dar de ce sunteți așa de scârbit? ă Fiindcă nu vă căsăstoriți cu Anna Alexandrovna pentru ea. O luați în căsătorie pentru fiica ei. De aceea a scris Goriancikov: Tatăl Credinței va fi distrugătorul Înțelepciunii. Credința se traduce prin Fides, pe care am identificat-o deja ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ochi - eram Încă interesant pentru ei, dar menit să fiu În curând Înlocuit de un alt model. Ravelstein m‑ar fi sfătuit să‑mi păstrez capul limpede. Mă simțeam aproape anihilat și totuși, oricât aș fi fost de surpat, de scârbit de toate, nu fusesem Încă eliberat din slujbă. Rosamund hotărâse că trebuie să trăiesc. Ea a fost cea care m‑a salvat, - care m‑a transportat pe sus, În ultimul moment, din Caraibe, care m‑a cantonat la terapia intensivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ori filmele de îndoctrinare în care jucaseră cu pasiune și elan muncitoresc. Se declarau revoluționari convinși și cu acte în regulă. Nu te mai întreba nimeni cum te cheamă. Pe toți îi interesa ce-ai făcut în ultimii cinci ani. Scârbită de mizeria morală, de realitățile crunte ce ieșeau la suprafață privind închisorile și prigoana comunistă, Luana încercă să-și vadă de ale ei. Furat, ca atâția alții, de deschiderile înșelătoare ale momentului, Ștefan se lăsă de serviciu și încercă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
verde, o să stai pe scaune capitonate. În scurt timp o să cunoști unul, așa că n-o să te mai plictisim cu trăncăneala noastră. L-am asigurat că bucatele oferite făceau suportabil oricare alt disconfort. La drept vorbind, mințeam în mare parte; eram scârbit de mirosul de garum, sos de pește marinat, pus în crăticioare de argint pe lângă orice fel de mâncare. Am lăsat vinul de Alep să se decanteze; mie îmi plăcea să-l beau curat, întocmai ca un barbar, căci nu reușeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
circulând astfel de zvonuri, n-ai putut să mă Întrebi? Nu mă interesează scuzele lașe. — Dar ca șeful unui mare clan să acționeze pe baza zvonurilor fără a le cerceta... E inutil să mai spunem că toate aceste smiorcăieli Îl scârbeau pe Koroku. Ridică pușca și o rezemă de Îndoitura cotului. — Lepădătură ce ești! Ești exact ținta vie de care am nevoie ca să Încerc această armă nouă pe care tocmai mi-a făcut-o Kuniyoshi. Voi doi, duceți-l la gard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
lase pe loc o forță militară considerabilă pentru a profita de o situație care ar exista dacă noi ne-am părăsi propriile noastre fortificații. Și ar fi ridicol ca o armată slabă ca a noastră să iasă acum la atac. Scârbit de toată zăpăceala, Honda Heihachiro se ridică, indignat, În picioare: — Asta-i o discuție sau ce e? Oameni cărora le plac discuțiile nu-s decât niște flecari. Eu, personal, nu pot sta aici cu mâinile-n sân. Iertați-mă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
lână seină, De păr de cămilă 457, își caută feciorul - cei interogați sunt aceiași ca mai sus, dar lucrurile au un efect contrar (grăbind și sfârșitul „vindecătoarei” lipsite de șansă): Dar nu-l vindeca, Ci îl omora; Și ea se scârbea, Lângă el murea! Ciobanul din Miorița își protejează mama. Moartea ca nuntă (o „hipergamie” tragică, petrecută într-un tărâm paradisiac), comunicată celei care îl căuta necontenit: Iar dacă-i zări, Dacă-i întâlni Măicuță bătrână, Cu brâul de lână, Din
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
nuntă; oameni; oameni apropiați; ochiul; OK; om; omenire; optimism; ostenit; palpitații; pază rea; părinții; păzi; picior; a plînge; prieten; prieteni; de prieteni; prietenul; privirea; promovare; radia; rar; realizare; referat; relativ; relaxa; repede; rîsete; roși; sat; savura; sărbătoare; sărbători; sări; sărut; scîrbește; senzație; sesiune; sex; simțea; sincer; singur; de soartă; striga; a suferi; sufletul; a supăra; supărare; supărat; supără; surpriză; talent; tata; ton; trai; a trăi; tremurici; uneori; ură; vacanță; văr; vesela; veselă; o viață; vitalitate; zări; ziua mea; zîmbea (1); 791
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
pur teoretic, ideea supremă și centrul unei alte lumi, cea "inteligibilă". Raționalitatea cea mai înaltă este o stare sufletească clară și rece, departe de a oferi sentimentul fericirii pe care-l produce beția (Nietzsche). Toate naturile profunde ale Antichității erau scârbite de filosofii virtuții (exemplu Epicur); Platon a desprins instinctele de polis, de întreceri, de îndemânarea oșteanului, de artă și frumusețe, de credința în tradiții și strămoși, ademenit de plebeul Socrate (Nietzsche). Nietzsche considera că adevărații filosofi ai grecilor au fost
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
tot ce putem pretinde în materie de limpezime: ambiguitatea cea mai deplină. Puține reprezentări de acest fel mi s-au părut mai revelatoare despre un anumit conținut mistic decît o scurtă povestire a Selmei Lagerlöf. Un pustnic este atît de scîrbit de răutatea lumii încît îl roagă pe Dumnezeu s-o nimicească. Și ca să-l convingă, își desface larg brațele, cu palmele în sus, într-o poziție de implorare pe cît de expresivă, pe atît de tăcută. Dumnezeu n-are, s-
Mistică și muzică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16854_a_18179]
-
un tată aspru, bețiv, care își bătea cu sălbăticie soția, aproape nevorbindu-i. Nechifor a plecat în țară leșeasca la carte. În vacanțele petrecute acasă atmosferă era aceeași. Ba chiar într-o vacanță s-a trezit cu o mamă nouă. Scîrbit peste măsură a părăsit totul, cufundîndu-se în pustnicie. Ascultîndu-l, Pafnutie îl sfătuiește pe ucenic să se reîntoarcă acasă, să-și salveze părinții fiind util oamenilor și țării. Ucenicul asculta sfatul. Se întoarce acasă. Tatăl său era istovit de boală și
Literatură si morală by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17814_a_19139]
-
lovit În lemnul surd, și poarta nu se cască. Dar ce să-ncapă-n schit atâta turmă Cu-atâți ascultători, câini și măgari! Plâng, fulgerate, oile din urmă Și prinse-n drum de secetele mari. Baciul Isus și-apostolii ciobani, Scârbiți de slava ce-o dau vieții vecii, Au pogorât, ca-ntr-alte mii de ani, Să pască oile, măgarii și berbecii. Poemul a fost publicat întâia dată în ,Revista Fundațiilor Regale", nr. 6 din iunie 1946, p. 264. Am mers la sursă
Corecturi în reeditarea poeziei argheziene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11209_a_12534]
-
putut trăi într-un regim ca al lui Ceaușescu, fără să contracteze o oarecare tulburare mentală. E o chestie de bun simț"), care numai benefice nu-i sînt la scris, dar "nu vreau să las impresia că-s permanent abătut, scîrbit de viață, melancolic. Dimpotrivă. Acum tocmai am venit de la un parastas"... Răzvan Petrescu e un caz fericit de scriitor recunoscut încă de la debut. Este această recunoaștere cel mai bun lucru care i se poate întîmpla scriitorului? � vrea să știe partenera
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12711_a_14036]
-
serviabilitate, promițător. Îndrăgește o cântăreață. Apoi, după spectacol, cunoștința sa repede improvizată îl invită la festinul pe care prințul-consul îl dă în onoarea trupei de actori într-un cabaret mai ales și, apoi, la prinț acasă. Se ostoise dar era scîrbit de atîta mîncare, băutură și zaiafet, continuînd, totuși, s-o ducă tot așa patru zile, pînă la plecarea trupei din oraș. Un tinichigiu, firește evreu originar din România, îi face rost de un atelier în care omul nostru devine pictor
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
Dar uitase și memoria nu îl mai ajuta. Începe să întrebe peste tot pentru a afla răspunsul salvator. Dar nimeni nu știe. Nici chiar farmacistul orașului, un ofițer și nici mica sa bibliotecă pe care o consultă în zadar. Se scîrbește de atîta ignoranță, e mereu arțăgos, iar meșteșugul e în delăsare. Îl cuprinde dorul de ducă. Înainte de a pleca are norocul să găsească un concetățean, scamator ce-și spunea "Moldova Verde" care - mirare! - îi dă răspunsul pe care îl tot
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
Munte, unde dă peste un călugăr care - uimire! - rostea în extaz versuri păgîne. Era un român ajuns monah la Athos. Se apropie de starețul unei mici mănăstiri, dar are nefericirea să descopere că e homosexual și că îl dorește. Se scîrbește și de acest loc și, pe dată, luă vaporul spre Constantinopole, de unde un vas românesc îl aduce la Constanța. În sinea lui cugeta mult întristat: "De ce dracu mă întorceam eu în România? Cînd voi mai avea privilegiul să evadez spre
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
vreunei edituri care ardea de nerăbdare să-i publice pe Agârbiceanu, Delavrancea, Ion Ghica, Sadoveanu, Arghezi, Coșbuc, Maniu, Pillat, Cotruș, Lovinescu, Alecsandri, Vianu, Călinescu și toți ceilalți altfel decât în ediții ieftine, mizerabile, care, în plus, au darul să-i scârbească pe elevi de însăși ideea de carte? Sper să nu fie prea târziu ca oameni responsabili să repare acest nou act de samavolnicie și iresponsabilitate. Seduși de diverse elucubrații politicianiste, am ajuns să dăm pielea de pe noi fără să ne-
România: un ecorșeu (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17084_a_18409]
-
omul ăsta, ca și camarila care-l susține, nu e capabil decât de așa ceva! La fel cum Iliescu și Năstase știu să facă doar un set limitat de lucruri, la federația de fotbal există oamenii perfecți pentru mediul fotbalistic românesc. Scârbit de tenta naționalistă imprimată de agenții de serviciu ai xenofobiei, n-am prea urmărit despicările în patru ale momentelor fierbinți ale meciului. Dar, după știința mea, Iencsi n-a jurat cu mâna pe inimă că nu l-a atins pe
„Nașu’ + Corleone = Urs Meier” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13502_a_14827]