526 matches
-
carte i-a apărut în 1924, așadar după opt ani de ședere neîntreruptă în Occident. în România va reveni prima oară în toamna 1925, pentru scurt timp însă, a fost o călătorie cu bucluc și s-a întors grăbit și scîrbit la Paris. Și totuși, în literatura lui nu există nimic, dar nimic!, din experiența lui occidentală. Se poate presupune că prin literatură Istrati evadează din prezentul francez al anilor 1920, unde și cînd își scrie opera, în trecutul otoman al
"Otomanul" Istrati by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9035_a_10360]
-
le-a răspuns Cercelaru. Întors în primărie, el și-a reluat funcția. A oftat mai întâi, ușurat. A gândit apoi ca importanță lui pentru sat crescuse. În sine, se bucură de încrederea pe care i-o acordaseră mai marii lui. Scârbit totuși de el însuși, a ordonat milițienilor somn cu veghe câteva zile. Prima care a văzut când plecase mașină cu tovărășii fusese femeia lui Ion al lui Fleașca. S-a uitat lung până s-a convins că dusă este, apoi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
Emil Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, După ce, la cinci dimineața, m-am dus la subsol să fac o "pernă de aer" hidroforului, chestia mi s-a părut atît de stupidă, încît nici n-o s-o mai explic. Scîrbit deci de toate, n-am mai cumpărat nici iaurt, nici lapte, am venit sus, mi-am ascuțit creioanele și mi-am pus în față foaia mea obligatorie, fie ce-o fi! Uneori mă apucă o poftă nebună de lectură. Aș
Turgheniev iubea-n secret mamela! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14056_a_15381]
-
sau măcar mi-ar fi mai puțin rău. Pe de altă parte, povestea asta a mea nu e deloc în alb și negru, așa că nu e chiar deplasat să fie scrisă în roșu-aprins. Mă rog așadar dumneavoastră să nu vă scârbiți: sângele, în comparație cu orice altceva mai iese din mine zilele astea, muci și puroi și spârcâială, sângele meu e cu adevărat destul de pur și de frumos, și îmi aduce aminte că mereu rămâne ceva pur și frumos, atâta doar că trebuie
RICHARD FLANAGAN - Cartea cu pești a lui Gould () [Corola-journal/Journalistic/5659_a_6984]
-
declarație de principiu, tăietorul scoase o sticlă și gustă. - Așa, acuma ne-apucăm, anunță el răspândind duhoare de spirt. Aplecându-se să tragă o scândură care sprijinea stiva, lemnele porniră la vale. Înjurând, tăietorul ridică, însângerate, două degete. Le privi scârbit, apoi rupse din scurteică o bucată de căptușeală și se obloji. Mai adăogând un gât de spirt, păru, într-adevăr, hotărât să se apuce de treabă. Când își aduse aminte cum a dormit îmbrăcat alaltăieri, nașul avea sub capră o
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
era gata să se ducă chiar el după Marina asta... Nici măcar nu și-o mai amintea. Dar i se părea că s-a culcat și el cu ea, că i-a fost amantă ani în șir, că a părăsit-o scârbit, lăsând-o într-o baltă de lacrimi, îngenuncheată, și că de atunci îl sună zilnic să se împace. Dădu pe gât ce mai rămăsese pe fundul halbei și râgâi zgomotos și plin de sine. Trebuie că trecuseră ceva ore, își
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
la GDS (unde m-am dus cu veche, deși adeseori contrariată, admirație pentru inteligența-i tăioasă și energia debordantă), mi-am imaginat brusc, o dată mai mult, la troisième voie, altfel spus: însumarea împieptoșată a zecilor de procente din electoratul debusolat, scârbit și abulic, înrobit din născare bunului-simț și bunei-credințe. Nu un partid se vizează, ci o coaliție pentru promovarea principiilor bunei guvernări, urmărind cazuri de corupție, dar și depistarea de noi valori umane, morale și politice, pentru parlament și administrație. Din
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
monumentală în gând." (Fuge ireparabil știmpulț) "îmi târăsc după mine sictirul, ca pe-o fiară în lesă/ Aparent îmblânzită./ Cu gheare de câine, el rupe din mine bucăți./ Le mozolește, le-adulmecă îndelung/ Și le-aruncă apoi, c-o grimasă scârbită." (Stare de șîmprumutț) etc. Bucuria de a trăi răzbate cu greu prin straturile de proză a vieții. Dar... răzbate. Iat-o pe Simona Tache sau, mai exact formulat, iat-o pe femeia-fetiță din poezia sa prăjind chiftele și încercând să
Descentralizarea vieții literare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17069_a_18394]
-
Marina Constantinescu Zi si noapte simt contorsiunile vremurilor mele. Simt energia cum îsi schimbă semnul. Si eu nu pot să fac nimic. Neliniștea interioară sporeste, ca si numărul întrebărilor fără răspuns. Lumea din apropierea mea se bagă, scîrbită, în carapace. Disprețul atinge cote de calamitate. Nu mai contează decît vorba-n vînt. Și legea junglei. Și eu nu pot să fac nimic. Sistem nu avem, școală, educație, sănătate și cultură, zero absolut. Se bate monedă pe criză, criza
Maestrul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6067_a_7392]
-
le-a avut cu Adrian Cristea, scrie showbiz.ro. Femeia și-a început viața sexuală la o vârstă decentă, chiar în ziua în care a împlinit 18 ani, iubitul ei fiind nevoit să aștepte doi ani momentul. "Mă simțeam oarecum scârbită, rușinată. A fost o experiență urâtă, dar cu timpul am început să învăț anumite lucruri și am început să mă simt bine", a spus Mariana. În prezent, femeia a căpătat suficientă experiență încât să dea pe spate orice mascul care
Când și-a pierdut Mariana Roşca virginitatea: M-am simțit scârbită by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/71382_a_72707]
-
la mine) "Un moment istoric!" am zis eu profund emoționat.¤ (Tot dialogul provocat de Gavrilcea cu privire la esența istoriei i se păru lui Ioanide de G. Călinescu un cretinism total, efect nedigerat al lecturilor de jurnale cu pretenții doctrinare. Întoarse paginile scîrbit.) Măcar în acea zi ora lui Gavrilcea a făcut mare impresie asupra tuturor, chiar și asupra celor mai indiferenți, care au gustat mult acest soi de lecție fără examinări. Pe urmă impresia s-a șters (la ceilalți, nu și la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
arhitect, cum îți scoate vorba?Mie unul nu-mi vine să cred. Băiatul ăsta e milos ca o femeie. Mi-aduc aminte că a pus taică-său să taie niște pui de găină și s-a dat la o parte scârbit când a văzut că se scutură păsările. Nu era bătăuș, nu chinuia animalele. Mai încoace, a venit la o nuntă la țară, unde, cum știți, e obiceiul de a se trage cu puștile. A tresărit, uite-așa, când a auzit
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Cu timpul o să înveți să ne cunoști. Noi oamenii facem și lucruri necugetate. - Zuul crede oameni nu importanți. Mâine oameni face alți oameni. Dar oraș multe edificii, multă muncă, multă inteligență. - Etete, unde stătea marele admirator al arhitecturii clonelor, pufni scârbit Bella. Știi ceva, pe planeta asta sunt două orașe. A, și mai nou un ditamai deșertul radioactiv. Dar în rest puteți alege orice loc doriți. Făceți-o însă mai repede. Oamenii vor să vadă cum o să trăim împreună. Locuitorii Tengysului
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
de luptători imperiali se materializă Oksana, care ținea în mână două pumnale pe care se mai putea încă vedea sângele luptei crâncene care se dăduse în psiac. - Să nu faceți vreo prostie! mârâi femeia. - Să revenim, spuse calm Xtyn, aruncând scârbit cadavrul lui Bella. - De ce l-ai omorît? întrebă calm extraterestrul. - Zuul, Zuul, atâția ani petrecuți printre oameni și încă nu ai învățat cine suntem cu adevărat. Noi facem doar arareori de două ori aceleași greșeli. Pe împărat l-a ajuns
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Noi de ce nu am vorbi “măcar” despre lucrurile care ne supără! Nu se va putea trece peste o problemă atâta timp cât nu se va conștientiza miezul acesteia. Multe femei se duc la slujba pe care “circumstanțele” au ales-o. Mai mult scârbite decât entuziasmate de condițiile locului de muncă, și de lista numeroasă și plină de “fabule” a patronului. Dar spre surprinderea lui, ele reușesc să-și facă norma! Cum văd domeniul privat d.p.d.v. al unui angajat, căruia nu-i este plătită
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
Hai, domne, pare amuzat păgubașul, uite, îți dau 30.000 că ai avut grijă de schiul meu! Ceee, îți dau io 50.000 și mi-l dai și p-ălălalt! Finalul, după alte negocieri, e că proprietarul de drept renunță scârbit și la schiul desperecheat, na și spală-te pe cap cu el! Iar Jean devine fericitul posesor al unor schiuri nemaipomenite. Pe care probabil le va vinde altui bucureștean arogant care poate fi prostit fără mare bătaie de cap. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Cum de Îmi dăduseră totuși simpaticii mei urmăritori pașaportul? Ori compartimentul turistic nu știa de invitația de la Berlin și conta pe „rămânerea definitivă” În Occident a iritantului cuplu, ori existase comunicare Între compartimentele Securității, dar, conștienți că Tovarășa va tresări, scârbită, fie și doar la auzul ciudatului meu nume, polițiștii deciseseră o subtilă manevră de evitare a canalului „cultural”, aprobând, pur și simplu, pașaportul turistic, cu speranța că voi Înțelege, În sfârșit, semnificația gestului și nu voi mai cuteza să revin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
momentul”... Normalitatea, ca și mult promisa fericire abnormală și generală se translau, invariabil, Într-un viitor nedeterminat. Când situația politică internațională obligase la „reforme”, un efect moderator Începuse să se simtă și În România caragialesc-stalinistă, dar grotescul mascaradei nu diminuase. Scârbit de ceea ce vedea În jur, fostul militant nu vroia totuși să „scuipe În ciorba” din care mâncase!... Nici să renunțe la Idealul oricât de depărtat și oricât de manipulabil. Arthur Koestler - comunistul care a revelat printre primii ipocrizia și ororile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Cioran corupta mascaradă geopolitică a Balcanilor, fie ea democratică sau autocratică. Paul Georgescu trăise și el experiența tragicomediei românești despre care avea, probabil, cam aceeași opinie. Democrația occidentală Îi părea un joc infantil, găunos. Îi rezerva ironia, surâsul condescendent, critica scârbită. Nevoia de ardoare se poate converti nu doar În dialogul Între conu’ Leonida și consoartă; automistificarea nu scutește nici personaje de mare calibru intelectual, mai ales În gheara situațiilor extreme. Tensiunea socialistă Între idealul „conservat” și realitatea putridă Întreținea celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
imediat după 1989. Mi-l Închipuiam fericit că a crăpat tiranul, speriat de Întoarcerea mascaradei democrate și, cine știe, a „verzilor”. „Legionarii verzi, nu contemporanii protectori ai mediului... Ți-am spus, aici nu sunt decât două culori, verde și roșu”... Scârbit, din nou, de corupta democrație caragialescă? Aș fi vrut să-i aud causticele comentarii despre competiția capitalistă câștigată de foști securiști. * Aveam să-l revăd, totuși, și pe Paul, Într-o Împrejurare neobișnuită, În 1990, În Mexic, la „Conferința Libertății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
un animal pe masa abatorului. Expresia lui îi amintește de un țap după ce a rumegat copios iarbă. Maxilarul lui se mișcă dintr-o parte în alta. Dintre picioarele ei se prelinge o dâră de sânge. E plină de ranchiună și scârbită. Visasem să mă îndrăgostesc ca în opere. Mă așteptam ca soțul meu să fie inteligent și ocrotitor. Mă așteptam să ne curtăm precum fluturii primăvara. Mă așteptam să țin la el. Dar șansele îmi sunt luate fără a fi întrebată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
împrăștiate și le vârî în spatele barului lambrisat pe care Mark îl montase singur, fără prea mare succes. Un poster cu o fată în bikini negri de piele, tolănită pe capota unei mașini de colecție, atârna pe peretele dormitorului. Îl rupse, scârbită. De-abia când se uită la bucățile din mâinile ei înțelese ce făcuse. Găsi un ciocan în debara și încercă să fixeze posterul la loc, dar era prea rupt. Îl aruncă la coș, înjurându-se singură. Baia era ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o formulezi așa, mă obligi să mă gândesc doar la alea cu patru picioare. Weber îl puse pe Mark să aleagă toate cifrele de pe o foaie de hârtie plină de litere. Când Weber îi semnală că timpul expirase, Mark aruncă scârbit creionul în celălalt capăt al camerei, aproape lovind-o pe Karin, care se ghemui lângă perete. —Tu numești chestiile astea jocuri? Astea-s mai varză decât ce mă pun terapeuții să fac. Adică în ce fel? întrebă Weber. — Adică cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Iar s-a mișcat! Frate. Nu face mișto de mine, te rog. Aici e vorba despre viața mea. Îmi pare rău. Mi-aș dori să-ți pot răspunde. Dar nu știu nimic despre asta. Până și lui îi suna fals. Scârbit, Mark îi făcu semn să-și scoată senzorii de pe degete. Arătă spre pat. —Pune-o pe ea la aparat. Karin se ridicase în picioare, tăind aerul cu ambele mâini. —Mark, ți-am zis de o sută de ori tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nou prin lumea sfântului ecoterorism? — Lasă tonul ăsta superior, Bob-o. El zâmbi. —Ai dreptate. Oricum, el și cu mine suntem acum în aceeași branșă, practic. Construim un viitor mai bun. Fiecare după posibilități. Ea își ridică privirea spre el, scârbită, încântată. Cele patru cvartale centrale pe care le vedea păreau cumva reînsuflețite. Poate Kearney chiar se trezea la viață, revenind la perioada de glorie din urmă cu o sută de ani, când locuitorii optimiști din Epoca de Aur făcuseră chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]