523 matches
-
-s eu, habar n-am de nimic. Nu se lipește de mine nimic, asta e. Ăsta-i secretul, Bazil, sunt nesimțit. Ne-sim-țit! Sunt nesimțit, s-o știi. Nesimțit și flușturatic, ăsta-i secretul, s-o știi. Și dom’ Tolea părea scârbit de ce spune, asta însemna că e treaz. Avea așa, un sictir, când vorbea. Scuipa cuvintele, niște resturi, parcă, care nici nu se comparau cu ce rămăsese ascuns înăuntru. — Baftă, așa să-mi zici. Băftosul, poți să mă alinți așa, Vasile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lucru, apoi filozofa despre mediocritate, frustrare, fanatism și, hodoronc tronc, ajungea iarăși și iarăși la... Argentina. Horoscopul familiei, bineînțeles... Despre fratele fugit la Buenos Aires, îmbogățit și senilizat, dar și despre similarități politice cu țara de departe relata imprudentul. Moaca mereu scârbită, scuipând cuvintele de undeva, de sus de tot, unde bieții muritori n-au acces. Mult după campionatul mondial de fotbal din Argentina, nea Gică se agățase de-a binelea de momeală. „Zici că ăștia sunt făcuți din bărbați spanioli și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
liliacul înflorit și privighetorile Edenului în care mișunau santinele și țiuiau antenele iscoadelor și se lățea, victorioasă, puterea subteranei. Privea fermecat plicul lucios, scrisoarea. Trase plicul, trase spre sine, de la capătul băncii, plicul și scrisoarea trecutului. Le privi, o clipă, scârbit, apoi le strânsemototol, în pumn. Alergă spre movilița de nisip, se lăsă pe vine, căzu, se ridică, se așeză, gospodărește, în nisip. Începu să rupă plicul și scrisoarea bucăți bucățele, tot mai mici, micuțe, minime, pulbere, pulbere. Adună totul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sub clar de lună? Ca să fiu perfect cinstit, nici mie nu mi-ar fi displăcut o porție. — Bună, Edith, i-am spus când a răspuns la telefon. Sunt spiritul Crăciunului trecut. — Nathan? Părea mirată să mă audă... dar și puțin scârbită. — Scuză-mă că te deranjez, dar am nevoie de informații și tu ești singura persoană care mi le poate da. — Nu e unul din bancurile tale tâmpite, nu-i așa? Aș vrea eu. A oftat tare în receptor. — Acum sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
un animal pe masa abatorului. Expresia lui îi amintește de un țap după ce a rumegat copios iarbă. Maxilarul lui se mișcă dintr-o parte în alta. Dintre picioarele ei se prelinge o dâră de sânge. E plină de ranchiună și scârbită. Visasem să mă îndrăgostesc ca în opere. Mă așteptam ca soțul meu să fie inteligent și ocrotitor. Mă așteptam să ne curtăm precum fluturii primăvara. Mă așteptam să țin la el. Dar șansele îmi sunt luate fără a fi întrebată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
la semnarea tratatului, însă nimeni nu îi simți lipsa. Pentru toată lumea era clar că el nu dorea să asiste la ieșirea triumfală a generalului Kutuzov de pe scena românească a războiului ruso-turc. Amiralul, însă, nu era deloc răcit, ci cu totul scârbit. În drumul lui spre București întâlnise dovezi clare ale abuzurilor armatei ruse asupra populației. Sate întregi părăsite, păduri arse, băjenari flămânzi și înfrigurați, orășele și târguri terorizate, jecmănite, fete, neveste luate cu de-a sila, umilite, violate, ucise... Soldații rechiziționau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
-l pe Rațiu, numai ăsta ar putea să ne salveze... Să le salveze, aha, se uitau la el cu gurile întredeschise, nouă perechi de buze încremenite pentru o clipă și privirile mirate-edificate-neîncrezătoare-sfidătoare, și Rafael deja îndoindu-se, întors pe dos, scârbit, asta e, n-ar fi trebuit să le dea nas, să le bage-n seamă mai mult decât merită, uite-le cât de obraznice și cum își bat joc, cum îl socotesc demn de milă și dispreț, păi, de la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
freacă menta pe aici. Așa că Geta... Se întrerupse, amintindu-și că-i trecuse câte ceva pe la urechi despre Geta, cum o ajutase cu copilul să-l dea, pentru ca mai apoi s-o arate și ea cu degetul, ca celelalte, uimită și scârbită, ca și cum n-ar fi avut habar. I-ar fi spus și asta, deh, să aibă grijă cu cine se amestecă, să ia aminte la tot felul de ispite care o încolțesc, dar poate că nu i-ar fi picat deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
două surori ai căror părinți sunt mult prea ocupați ca să le pese de alimentația copiilor. Dacă el ar fi fost bine, m-ar fi certat imediat, cum puteți mânca porcăria aia, ar fi căutat ambalajul și mi-ar fi citit scârbit ce anume conținea, dar acum este cât se poate de indiferent la tot ceea ce facem, nu i-ar păsa nici dacă am înghiți otravă, doar hainele mele protestează, nimic nu mă mai încape, jeanșii nu mai pot fi încheiați, costumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
o noapte întreagă cu asemenea fete, dar nu puteam trage semnalul la miezul nopții, întrerupând aventura (ar fi fost imposibil și din punct de vedere fizic), așa că trebuia să rabd până dimineața și să mă întorc la cămin dezamăgit și scârbit. Soarele sclipea orbitor, aveam gura pungă și capul mi se părea că nu-mi aparține. După trei sau patru asemenea experiențe l-am întrebat pe Nagasawa: — Nu ți se pare lipsit de orice haz să te mai culci cu fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pentru că e o blondă superbă, care ar face gelos pe oricine. —Daisy nu e genul meu. —Hai, Finn, Daisy e pe gustul tuturor, îl corectează Davey. Și apoi ce urmează? Vă veți preface și la nuntă? Finn face o mutră scârbită. —O să vedem când o să ajungem la asta! Aveți de gând să vă sărutați? nu-l slăbesc eu, întrebându-mă de ce sunt totuși așa de afurisită. — Nu, vom sta îmbrățișați și ne vom privi în ochi, îmi explică Finn cu pragmatism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cum să le spună soțiilor „mulțumesc pentru masă”, paradisul unde toată familia face baie în același butoi, cu aceeași apă, iar nora vine cea din urmă la rând. La fel, țara în care scriitorii se sinucid pe la șaizeci de ani, scârbiți, probabil, de americanizarea isterică a arhipelagului. Intrăm în Balotești - am avut noroc. Îl văd pe blondul de la volan strecurându-i Sabinei cartea lui de vizită. Asta o să-l coste transportul nostru până aici. Omul, corect, ne duce chiar până în Berceni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
tăi troieni diavolești. Ești un hacker sufletesc, doctore, însă acum mi-am creat anticorpi pentru virușii tăi. Adio! Sincer, mi-e milă de tine, n-ai nicio șansă să ajungi în posesia Graalului! - Sabina, stai Sabina... Cosmin îi întoarse spatele scârbit: vede că duhnesc de la o poștă a tutun și el o ține langa cu Sabina. Idiot! C XLIV Ajuns în apartament, Cosmin adună în mijlocul camerei de lucru toate materialele pe care le îndosariase în ultimii ani. Le aruncă grămadă. Scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
tras? Îl halesc! Ăă...?!? Păi, de tras, a tras-o Croco, prin somnuleț, îl imită Avocatul, pe inchizitor. Verificați-l, na! S-a ofilit! Pute ca o rafflesia, Nesimțilă! Mai vine una, băi, fugiți! anunță ultimativ Buletin. Cu toții se retrag scârbiți, mai înspre ușă și înspre baba-mumie, care nu se clintise nici un centimetru, de pe locul ei. Apostatul face un pas greșit, se-mpiedică și-ncepe să-și masesze puternic un genunchi și aductorii, ca și cum s-ar fi căptușit prostește, cu o
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Asta vă mai lipsea, obrăznicia!... Aideți, am terminat cu voi! Să-mi curățați locul numaidecît! ― Apoi așa nu-i bine, cucoane! făcu Luca Talabă dârz. Nu-i bine deloc. Miron Iuga nu se clinti până ce se goli curtea. Apoi porunci scîrbit: ― Bumbule, închide porțile! 7 A doua zi, duminică, pe când ieșea lumea de la biserică, se răspândi vestea că adineaori ar fi trecut prin sat doi călăreți pe cai albi cu porunci de la vodă. În fața cârciumii pe bătătura unde se ținea hora
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cum să fie, zise Parker, dezorientat de acest ordin. Una din două... ori ne pregătim de descărcare, ori... Căuta un răspuns pe fața aproapelui. ― O să aflăm, nu riscă mai mult Brett. Îndreptându-se cu pași mari spre popotă, Parker privea scârbit pereții murdari ai coridorului C. ― Tare aș vrea să știu de ce ăilalți nu vin deloc pe-aici. Aici e de lucru. ― Tot de-aia câștigăm de două ori mai puțin. Timpul nostru e al lor. Așa văd ei treaba. ― Mda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
arătând cu mâna spre stânci. ― Dumneata ne ghidezi. Dallas trecu înapoi. Urmată de căpitan și Kane, făcu primii pași în furtună. Imediat după ce părăsiră imensa masă protectoare a lui Nostromo, vântul și praful îi atacară din toate părțile. Se opri, scârbită, și activă instrumentele scafandrului spațial. ― Acum, chiar că nu mai văd nimic! Vocea lui Ash răsună pe neașteptate în casca ei. ― Deschide "căutătorul". Este semnalul de naufragiu. Lasă-te ghidată de el, astfel nu riscați să vă rătăciți. Pe al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
dădu nici un rezultat. Kane zăcea pe platformă. Pieptul se ridica și cobora în mod regulat. Părea să respire normal și fără efort în ciuda dispariției vietății. Fața-i era acoperită de puncte negre. ― Străinul a depus ceva pe el? zise Dallas scârbit. ― Nu. Ash înclina spre o ipoteză pozitivă, iar Dallas își dorea să-l creadă. Neapărat. Oricum, dosarul de bord al ofițerului științific zicea că ofițerul științific era cel mai chibzuit. ― Sunt amprente, nu bube. Cred că sunt amprentele ventuze, adăugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de această dată ofițerul nu putu sau nu vru să răspundă la provocare. ― Mda! Acum se plimbă prin navă! Dallas se apropie cu silă de corpul sfâșiat. Unul câte unul, ceilalți veniră lângă el. Această inspecție era necesară, oricât de scârbiți ar fi. Parker, Lambert și Ash schimbară grimase elocvente. Universul, vast și amenințător, învăluia pe Nostromo, în interiorul căruia se răspândea de la popotă până la coridoare, o miasmă glacială și insistentă, de moarte... Parker și Brett coborâră scara dinspre puntea superioară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Degetele-i accentuară involuntar apăsarea pe trăgaciul armei. Înaintă. Lumina lanternei traversă învelișul coconului. Un corp înăuntru... Dallas! Terorizată, Ripley îi văzu ochii deschizându-se și privind-o țintă. Buzele se dezlipiră, conturând cuvinte. Ea se apropie mai mult și scârbită și fascinată. ― Ucide-mă, se rugă vocea. ― Ce... ce ți-a făcut? Dallas încercă încă o dată să articuleze sunete, dar în van. Își întoarse atunci încet capul spre dreapta. Ripley orientă raza luminii în direcția aceea. Un al doilea cocon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
pentru a-și etala bunăstarea și actualul ei mod de viață sofisticat. Mama adoptivă își făcuse un titlu de glorie din a nu se arăta interesată de viața lui Pearl. În schimb își plângea tot timpul de milă. Pearl plecase scârbită și furioasă. Nefericitele amintiri răscolite și aduse la suprafață îi treziseră dorința de a pleca la Ennistone, unde nu avea nici un motiv special de a se găsi și unde se arăta extrem de rar, pentru a nu încălca regulile stabilite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
numesc admiratorii lui... Da, sunt ca o... reprezentare, simboluri... ca o repetiție a ceva cumplit ce va săvârși într-o zi și care, în sfârșit, o să-l satisfacă. Și pe urmă o să se astâmpere... va fi satisfăcut sau poate că scârbit, pentru că va distruge și ceva din el însuși, va fi epuizat, slab și sleit, ca un vierme într-un măr, și teribila lui necesitate se va mistui. Și în ce stadiu al acestui proces ne aflăm acum? Asta-i lucrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că „Da, credea că John Robert aranjase ca Tom să se însoare cu Hattie“. Atât i-a fost deajuns lui Gavin Oare. Speculațiile următoare au fost opera lui. (Mi s-a povestit că Mike Seanu a fost foarte deprimat și scârbit de articolul rezultat din investigațiile lui și chiar s-a gândit o clipă să-și prezinte demisia, dar pe urmă, ca un băiat deștept ce era, s-a răzgândit.) Aceasta a fost calea pe care zvonul cu consecințe atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ultimii ani. Ici și colo zăceau colaci ruginiți de sârmă ghimpată. Și casele din margine tot nu se iviseră. În schimb se auzea deslușit clopotul de la biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril. O mizerie, toată armata asta! trăgea concluzia Cipri, scârbit. Eu unul, dacă pic la admitere, fug de-acasă. Nu mă las încălțat. Fug în munți. Să vină după mine dacă le dă mâna. Dar era clar că fuga în munți nu era o soluție. Cu toții erau de acord că
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
la film? Ai atins-o măcar? Ești un tont, Dragoș. Tu ai să pleci la facultate, ea mai are de făcut un an de liceu și ce-o să se-aleagă de toată povestea asta? Ha? Praful și pulberea. Mâhnit și scârbit, băga mâna în buzunar și scotea, parcă în silă, un pliculeț alungit. Poftim, ia asta. Antonia m-a rugat să ți-l dau. Ea n-a îndrăznit. Ești un tont, Dragoș, ți-am mai spus. Fetele se simt atrase de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]