3,759 matches
-
printre elevi și studenți, moravuri care, iată, au contaminat până și pe un profesor universitar! E mai mult decât pudic: e pudibond. "Extraordinar!" - exclamă el cu stupefacție și înverșunare, având în față un elev scandalos de dubios, fără putință de scăpare prin vreo circumstanță atenuantă. "Asta poartă un profesor universitar în geantă? Mi-ar fi rușine!" Mărturisesc că și mie îmi era rușine. M-a muștruluit groaznic, m-a certat, a chemat pe cineva de la masa vecină să-i arate infractorul
Topârceanu pornograf? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8841_a_10166]
-
la o mare concentrare și se rezolvă printr-o rar întâlnită agresivitate. Agresivitate gestuală și imagistică, depășind cu mult parada juvenilă și propunându-ni-se ca o formulă constitutivă. Poemele produc stări tensionate, liminale, explozive, "unde nici vad și nici scăpare nu-i", în care "tabloul vomită peisajul", în care "ora se surpă" și timpul "se crapă". Duminica e "spartă", soarta însăși e "spartă", poezia se sparge și ea. Sângele e o prezență obsesivă în toată poezia dinesciană. Gesturile invocate sunt
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
său, este la televizor. Nu mai vorbesc de reaua-credință absolută a acestui personaj și de alunecările sale în minciună și calomnie. În acest context, mă întreb, cine mai are grijă de scriitorul român? De bine, de rău, cu cedările și scăpările lor - inclusiv contribuția nefastă a tinerei generații la "stricarea limbii" -, principala lor menire nu e "să amuze", ci să ducă mai departe torța vie a limbii. Iar mulți dintre ei o fac cu strălucire, chiar și în aceste vremuri de
Eminescu, șef de sindicat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8881_a_10206]
-
am să râd în hohote, rostind sardonic: " Aici am ajuns?!" Se poate discuta dacă Alexandrul Arșinel e sau nu actor (aflu de pe internet că a jucat în unsprezece filme - din care n-am văzut nici unul, dar e, cu siguranță, o scăpare a mea.) Aș spune mai degrabă că e un personaj de tranziție, dinspre grupul celor care știu să spună bancuri, spre categoria așa-numiților "stand-up comedians". Scriu aceste rânduri fără nici o urmă de ironie. Problema nu e a lui Arșinel
Frumusețea inteligenței by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8904_a_10229]
-
drept,/ Cornul stîng...// Iarna coarnele se frîng./ Melc nătîng,/ Melc nătîng!" O simplă dojană, care poartă, de fapt, toată povara ireversibilului. Gravitatea lucrurilor mărunte, consecințele faptelor mici sînt teme ale iernii. Nu bilanțurile ei scot la iveală, în spatele marilor pierderi, scăpări de duzină? Nu pornește avalanșa dintr-un bulgăr de zăpadă? Pe deasupra lor, a acestor mecanisme în care, neexistînd seriozitate - totul nu-i decît o glumă - nu există nici iertare, e-un luciu de vată de zahăr. Bucuria sărbătorească de care
După iarnă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8922_a_10247]
-
de găsit în paginile ei, adică nici urmă de așa ceva, iar punctul culminant al cărții e chiar faptul că rivalele se enervează reciproc pe măsură ce-și deapănă amintirile. Deznodămîntul cărții, venit ca o eliberare pentru cititor și ca o scăpare pentru autor, este unul pe măsura frivolității epice: împăcarea tuturor pe toate planurile, cu puțin timp înainte ca Hannah și Martin să plece dintre cei vii. Și astfel se pune capăt unei cărți al cărei conținut ilustrează foarte bine ce
Telenovelă cu Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9880_a_11205]
-
spirituală", "inteligentă", "plastică", "admirabilă". Inteligentă, da, spirituală, da, însă plastică și admirabilă, nu prea... Ceee ce îi lipsește în mod vădit autorului este capacitatea de a da concretețe și chiar volum imaginilor proiectate. Scenetele lui lirice par bidimensionale, prinse fără scăpare în planul paginii, de care Robert Șerban se desprinde exclusiv metatextual. Altfel spus, nu rezoluția înaltă a imaginației și senzorialitatea versului, ci tot artificiul literar reprezintă soluția, ca în această suită de trei poezii, de o aceeași mediocritate: "ea îi
Un schimb de priviri by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9941_a_11266]
-
urmează însă o logică a înghețului. Totul se degradează în societatea românească, iar lumea literară este sufocată de lozincile goale ale oficialității. Ultima conferință a Uniunii Scriitorilor, cea din 1981, e simptomatică. Nu întâmplător, când poetul găsește o portiță de scăpare din infern, împreună cu ai săi, retează imediat legăturile cu regimul. Fără să se poată desprinde de el. Macularea lui Ion Caraion este în primul rând opera organelor (câteva nume, pe lângă cel al lui Eugen Barbu: cpt. Chirilă Scarlat, col. Gheorghe
Ion cel Negru by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9964_a_11289]
-
atmosfera unui timp de așezare, cînd era ușor să judeci și greu s-o faci bine, cartea lui Simion Stolnicu, amintiri despre alții și, mai pe urmă, jurnal despre el, ne dă puțin înapoi. O restituire nestatornică, îndreptîndu-și din mers scăpările pătimașe, la fel de rapide și necontrolate, în fond, ca și duelurile de la "Sburătorul". Din care, cel puțin pe moment, scapă cine poate...
Marea lume mică by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9977_a_11302]
-
de consum. De ce? Pentru că, în măsura în care termenul de "totalitarism" desemnează un regim ale cărui norme sînt impuse tuturor împotriva voinței lor, atunci societatea de consum reprezintă totalitarismul perfect, și asta pentru că nimeni nu se mai poate sustrage tiraniei sale. Nu există scăpare din fața hedonismului, cum nu există soluție în fața noilor zei al căror cult îl întreținem fiecare din noi zi de zi: zeul "marfă", zeul consumului și zeul cîștigului. Empireul acestor zei se sprijină pe un nor psihologic a cărui principală sursă
Sinceritatea lui Pasolini by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9996_a_11321]
-
și Gigi Becali: Ce a făcut Ganea aseară este inadmisibil. Ganea a făcut o jertfă pentru fotbalul românesc". E bine că în fotbal toată lumea vorbește aceeași limbă, chiar dacă ea nu este exact limba română. Iată o dovadă în plus că scăparea paronimelor de sub control naște monștri. Ea vine de la un comentator cu pretenții, Emil Grădinescu: Tore Andre Flo e un fotbalist longeviv, de un metru nouăzeci și patru". Un splendid anacolut produce un alt comentator sportiv, Șerban Ionescu: "La reluare s-
Tortionari limbii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8937_a_10262]
-
cel puțin pentru un stoic. Pentru un asemenea chietist destoinic, speranța trebuie să moară prima. De aceea, condiția fericirii este să nu mai speri. Cît timp speri, atîta timp vei suferi. Pentru un om în a cărui minte portița de scăpare deschisă de speranță nu mai există, sinuciderea devine o reacție nobilă în situații-limită. Boala incurabilă, moartea de mînă străină sau umilința descalificantă sunt situații în care Seneca recomandă soluția suicidului. De altminteri, fidel convingerii că gîndurile trebuie să-și găsească
Un chietist destoinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9114_a_10439]
-
produce și efecte nedorite. Cele mai multe țin de fapt de dezechilibrele ei: - Reducerea numărului de bacterii benefice produce deficite vitaminice, tulburări digestive; - Proliferarea excesivă a unor germeni care în mod normal sunt prezenți în număr mic (Candida, Clostridium difficile), provoacă boli; - „Scăparea” de sub control a unor germeni condiționat patogeni, care ajung să determine îmbolnăviri local sau la distanță. Principalele mecanisme ale efectelor nedorite Există 5 mecanisme principale (dar primele trei sunt de importanță minoră): - Sinergismul bacterian dintre un component al florei și
Revista Spitalului Elias by TUDOR NICOLAIE, LIANA TAUBERG, LAURA ION () [Corola-journal/Journalistic/92042_a_92537]
-
s-ar fi ținut pumnii să nu mai greșească. Ușurința cu care el atingea uluitorul făcea ca orice greșeală venită din partea sa să fie considerată echivalentul unei catastrofe. Ceea ce, într-un fel, e de înțeles: cui trece dincolo de perfecțiune, orice scăpare i se reproșează ca un eșec. Un bilet la Pavarotti însemna să plătești pentru a deveni și tu martorul unui miracol, încît dacă miracolul nu era cel așteptat sau nu se producea, tenorul era taxat de mediocritatea infamă, dornică să
Miracolul Pavarotti by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9282_a_10607]
-
un studiu de caz, menit să focalizeze considerații de ordin mai general. Inserarea unor fragmente documentare sau cu caracter documentar nu deturnează atenția de la firul "epic", ci conferă verosimilitate poveștii. Cele două planuri se susțin reciproc, dar există și mici scăpări, redundanțe dificil de controlat, mai ales că regizorul a intenționat să acopere o perioadă lungă de timp, ilustrînd o devenire. Regizorul reușește deplin în fragmentele despre copilărie, apropiindu-se de valoarea unor regizori precum Majid Majdi sau Bahman Ghobadi, care
Trăiește și dă mai departe! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9365_a_10690]
-
voie să alerge mai devreme de a pronunța cele patru cuvinte. Jucătorii trebuie să alerge până la linie și să se întoarcă înapoi la loc. În timpul alergării jucătorii nu trebuie să se îmbrâncească sau să-și pună piedici. 19.Portița de scăpare Jucătorii stau în cerc cu picioarele depărtate. Doi din ei sunt în afara cercului. La un moment dat, unul trebuie să prindă pe celălalt. Cel urmărit își găsește scăparea intrând printre picioarele unui jucător din cerc și se așază în fața lui
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
trebuie să se îmbrâncească sau să-și pună piedici. 19.Portița de scăpare Jucătorii stau în cerc cu picioarele depărtate. Doi din ei sunt în afara cercului. La un moment dat, unul trebuie să prindă pe celălalt. Cel urmărit își găsește scăparea intrând printre picioarele unui jucător din cerc și se așază în fața lui. Jucătorul printre picioarele căruia a trecut urmăritul trebuie să fugă pentru a nu fi prins de urmăritor. Dacă se întâmplă ca cel urmărit să fie prins, se inversează
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
9.Crabii și creveții Jucătorii sunt împărțiți în două echipe egale, față în față, la o distanță de 2-3 pași între echipe și mijlocul terenului. În spatele fiecărei echipe, la o distanță de 20-40 pași, se marchează câte o linie de scăpare. Conducătorul jocului stabilește de la început care este echipa crabilor și care a creveților. Când conducătorul strigă numele unei echipe, de exemplu „crabi”, aceștia fug pentru a prinde pe creveți care aleargă înapoi spre linia de scăpare din spatele lor. Dacă strigă
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
câte o linie de scăpare. Conducătorul jocului stabilește de la început care este echipa crabilor și care a creveților. Când conducătorul strigă numele unei echipe, de exemplu „crabi”, aceștia fug pentru a prinde pe creveți care aleargă înapoi spre linia de scăpare din spatele lor. Dacă strigă „creveți”, atunci aceștia aleargă să prindă crabii. Jucătorii care sunt prinși înainte de a ajunge la linia de scăpare sunt luați prizonieri de echipa care i-a prins. Jocul continuă, la comanda conducătorului care strigă o echipă
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
unei echipe, de exemplu „crabi”, aceștia fug pentru a prinde pe creveți care aleargă înapoi spre linia de scăpare din spatele lor. Dacă strigă „creveți”, atunci aceștia aleargă să prindă crabii. Jucătorii care sunt prinși înainte de a ajunge la linia de scăpare sunt luați prizonieri de echipa care i-a prins. Jocul continuă, la comanda conducătorului care strigă o echipă sau alta, până când toți jucătorii sunt luați prizonieri. Trebuie să se strige de un număr egal de ori echipele. Conducătorul poate pronunța
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
-și încheie mesajele cu respect și considerație, găsesc, în a-și scoate viețile la stradă, o plăcere fără rezerve. Sînt niște clovni, antrenați pentru mascaradă. Și noi, care știm, vorba lui Fowles, că entuziasmul lor disperat se va lovi, fără scăpare, de inima neîndurătoare a cetății, rîdem. Rîdem fiindcă știm ce-i așteaptă, fiindcă vedem mai bine decît ei ridicolul în care se pun. Cealaltă parte de volum, Ale vieții valuri, o rescrie, dintr-o perspectivă mai neutră, dar ceva mai
Poetic și prozaic by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9482_a_10807]
-
unui sistem cu adevărat democratic? Este colaborarea unui astfel de om mai vinovată decât "demagogia pestilențială a diverșilor tribuni protocroniști" din jurul revistei "Săptămâna". Se explică atitudinea radical anticomunistă a lui Sebastian de după căderea comunismului cu o fugă înainte, în ideea scăpării de propriul trecut care, totuși, l-a ajuns din urmă? Iată doar câteva întrebări care se nasc în urma acestui articol scris cu foarte multă inteligență, sensibilitate și chiar căldură umană. Pentru că, indiferent de concluziile la care s-ar putea ajunge
Avatarurile anticomunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9488_a_10813]
-
cathartic, cu beatitudinea mîntuitoare. Posibilul romantism inițial se înverșunează într-un anti-romantism ce nu-și admite, în furoarea sa, nici o limită. în ochiul său veninos, întreaga fenomenologie a lumii noastre se compromite, materiile se atrofiază, se dereglează, se descompun fără scăpare. Bineînțeles, bardul recurge la urletul groazei: "am urlat ca femeia fără limbă care voia să-l întrebe pe/ Dumnezeu ce gust au cuvintele/ și în cer ajungeau doar imnul și lauda" (Nici adevărurile nu ne fac mai liberi). Fraza se
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
-se cu o crescândă disperare. Accentul psihologic și cel moral devin predominante. Miza romanului nu mai este evenimențială. Nota de spectaculos a episoadelor de până acum se va șterge cu totul, înecată fiind într-o senzație de năclăire, înnămolire fără scăpare. Scenele se lungesc și "băltesc", iar personajele nu se mai încaieră. Sunt, toți, prea osteniți și dezabuzați pentru a mai arunca mănușa. Radu Aldulescu face dintr-un roman al energiilor individuale unul al colapsului social, tot mai vizibil cu fiecare
Viață de câine (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9518_a_10843]
-
l-a creat Anatoli Kotscherga, dar mai ales de interpretarea sopranei Evelyn Herlitius, pe care o știam din roluri wagneriene (Brunhilde și Kundry): un ambitus "vrăjitoresc", de la cele mai suave la cele mai "răzbunătoare" sonuri. Orchestra nu a avut nici o "scăpare", iar suflătorii (aplaudați, de altfel, la scenă deschisă) ar face cinste celor mai mari filarmonici din lume. Nu știu cum am putea face să o aducem pe Evelyn Herlitius în România: cred că, între starurile actuale ale partiturilor dificile, este una din
O seară la Scala din Milano by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9529_a_10854]