1,144 matches
-
cu altceva dar umblă prea mult la simboluri la metafizică e nevoie de o lovitură după ceafă de o realitate violentă o fotografie care să te pălmuiască să muște o fotografie agresivă asta le ofer eu pe oameni dacă Îi scarpini Îi adormi ce tot face cu batista aia galbenă uite c-o duce la gură doar nu s-o apuca să borască În ea nu se șterge la frunte eu n-am nici pe dracu parcă săraca maică-mea m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
înțepa, și pe spate, de unde nu ajungeam să-l mai scot. Puteai să-i vezi pe toți cum ies din cort - în grupuri mici, fiindcă nu prea voiau să plece -, toți cu rumeguș în păr și întinzându-se să se scarpine pe spate. Fetele mai mari ieșeau încercând să-l scoată cu degetele din părul lor lung și îndreptându-și rochiile șifonate. Erau împinse până acasă de băieții mai mari, de obicei câte o fată între doi băieți. Țipau și râdeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
a dat drumul. Am îndepărtat niște scame de lână care mi se lipiseră de rujul de pe buze. —Bună și ție, brută, am spus pe un ton voios. îl iubesc enorm pe Tom. —Care-i treaba? Din reflex, Tom și-a scărpinat gânditor ouăle. A, mai nimic de raportat. Paul și Claire s-au ciondănit toată ziua. Nici nu mi-aș fi dat seama, dar fac atâta zgomot... —Și de data asta cui acorda el prea multă atenție? Nu eram așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
impozant al resturilor unei civilizații dispărute, Dhaulagiri, cel înalt, și abia la urmă platoul Baghelkhand. Iar după el, explicând toată această desfășurare de forțe pietroasă, Golful Bengal. Lumea era cumplit de frumoasă, toți știau asta, iar norii cei războinici se scărpinau în continuare în creștet cu brațele lor pufoase, întrebându-se unde să atace mai întâi. Acolo, sus, chiar deasupra apelor dulci ale Lacului Universal, răzbătând pe cele mai de jos creste ale Muntelui Zăpezii și navigând curajos, fără permisiunea cuiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
care n-a apucat să le spună. Dar cu cât privește mai mult tabla de șah, cu atât mai încordată i se face privirea, iar atenția îi cuprinde chipul precum apa sugativa. Cu ochii fixați pe tablă, jucătorul se încruntă, scărpinându-se la ceafa, își prinde nasul cu mâna sau își ridică sprâncenele întrebător, țuguindu-și sau mușcându-și buzele. Apoi chipul i se schimbă complet, furat de gânduri și liniștit. În sfârșit, pune punct efortului și se luminează de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
era o ladă ci un scoc din lemn întors cu fundul în sus. Era construit rudimentar din dulapi negeluiți putreziți pe alocuri, cu stinghii din loc în loc ca să-l întărească și leațuri subțiri bătute la distanțe egale pe fund. Se scărpină după ceafă privind în jur. Mai la deal, se afla o moviliță nu prea înaltă pe care crescuse o iarbă pipernicită. Se apropie de aceasta și scormoni cu piciorul. Sub stratul subțire de vegetație era numai pietriș mărunt și nisip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sub tavan, era o gaură strâmtă, aproape circulară, ce părea să ducă spre inima muntelui. Crișan plimbă repede lumina lanternei de o parte și de alta pe pereți și tavanul galeriei. Nici o urmă de filon nu se vedea acolo. Se scărpină în cap dezamăgit, nu se așteptase la una ca asta. Dacă lucrurile stăteau așa, de unde proveneau bucățile de minereu pe care le descoperise până atunci? Ridică ochii spre tavan și privi cu atenție la golul strâmt de deasupra. Pe margini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Toma. Cred că altfel se petrecură lucrurile! Viteza cu care mergea era mică, de asta nu-i derapă peridocul. Cu asta sunt de acord, dar tot nu am aflat nimic în plus. Agentul își dădu cascheta pe ceafă și se scărpină în cap. Eu mă duc să aduc aparatul de fotografiat, spuse el, cred că trebuie să fotografiem urmele astea. Asta ar fi trebuit să faci de la început. Du-te și adu trusa criminalistică! Să încercăm să izolăm puțin zona și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sigur îl reprezenta drumul. Nu uitați de sălbăticiuni! L-o fi speriat ceva. Ce? Sunt animale sălbatice pe aici? Sunt! Nu mai spune! Nu știam. Aveți lupi, urși? Nu. Din ăștia nu avem. Ori, poate, n-am auzit eu? se scărpină olteanul în creștet. Ei, lasă! izbucni în râs Cristi. Și atunci ce l-a speriat? Un bursuc ori poate o veveriță? 7 Cămașa i se lipise de spinare imediat ce ieșise din sediul secției de poliție. După răcoarea din pădurile prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
rezolvare, nu mai era în stare să vadă o alta, chiar mai simplă. Deși nu primea nota maximă, era totuși răsplătit cu o notă bună, deoarece rezolvase problema dar profesorul nu era mulțumit deloc. Îi reproșa tot timpul că se scarpină cu piciorul la ureche, însă Cristi ridica inocent din umeri: "Și ce-i cu asta? Important este că am reușit să mă scarpin. În definitiv, nu asta am dorit?" Mai târziu, în cariera sa de polițist, acest nărav, ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
notă bună, deoarece rezolvase problema dar profesorul nu era mulțumit deloc. Îi reproșa tot timpul că se scarpină cu piciorul la ureche, însă Cristi ridica inocent din umeri: "Și ce-i cu asta? Important este că am reușit să mă scarpin. În definitiv, nu asta am dorit?" Mai târziu, în cariera sa de polițist, acest nărav, ca să-i spu nem așa, l-a ajutat de multe ori. Tenacitatea cu care urmărea o ipoteză, în ciuda unor piste false care îl ghidau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aplic și mi-a ieșit de fiecare dată. Nu mai spune! Și mă rog, unde ai aplicat-o tu, dacă nu ți-e cu supărare? La ce cazuri? Sunt curios să aflu. Vasilică își scoase chipiul și începu să se scarpine după ceafă. Oftă și spuse privind încurcat în pământ: Am avut două cazuri de furt. Zi mai departe! îl îndemnă Cristi văzând că acesta se oprise. Era vorba de o bicicletă. Dispăruse din curtea casei, unde o lăsase copilul iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lăsă arma jos. - Auzisem zgomote. Așadar te-ai Întors, nu-i așa? Voiam să... - De ce m-ai mințit? Îl Întrerupse poetul În timp ce Își termina treaba. Pe chipul omului se Întipări o caraghioasă expresie Îndurerată. - Ce vrei să spui? bâigui el, scărpinându-și burta proeminentă. - Cripta e plină de arme. Ce vreți să faceți cu ele, dacă scopul vostru e doar să stoarceți câțiva bănuți de la nătărăi? - Am aflat și eu de armele acelea. Dar nu știu pentru ce sunt ascunse aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
orele. Toți cei prezenți erau așezați ca niște figurine de plumb pe o scenă în miniatură. Berfuche avea nasul roșu și ochii înlăcrimați. Grosspeil pălea, luând culoarea apei. Ciupitu stătea cu carnețelul în mână, își luase notițe, și își mai scărpina uneori obrazul bolnav pe care frigul îl umpluse de semne albe. Jandarmul cu ouăle părea de ceară. Primarul se întorsese la primărie, tare mulțumit că va sta la cald. Își îndeplinise sarcina, restul nu-l mai interesa. Judecătorul înghițea aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
la actriță... Loredana nu-i răspunde, e neliniștită de altele, nu știu ce am, dar ceva se întâmplă cu mine, transpirase și pielea pe gât i se înroșise, formase niște rotocoale curioase, aveau forme aproape geometrice, niște cercuri pe care femeia le scărpina apăsat, privirea grădinăresei o deranja, poveștile astea mă obosesc. Dar o să mă simt eu și mai bine, își promite actrița, ți-am promis că-ți povestesc și-o să-ți povestesc, doamna Neli. Ziceai de Vichi, mare lucru, tâmpita aia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
am să-ți povestesc tabloul ăla. Sunt amândoi goi, bineînțeles, sub pomul cunoașterii, o lumină difuză cade pe ei, de parcă merele roșii din coroana rotundă ar lumina straniu, Adam are o față de tâmpit frumos, subțire, înalt, cu părul ondulat, se scarpină cu mâna stângă în cap, nu știu, nu înțeleg, parcă ar zice bărbatul, cu mâna dreaptă ia de la Eva un măr roșu. Ea - frumoasă, capul expresiv are o frunte înaltă, părul lung e dat spre spate, corp alb, împlinit, femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
rog, este foarte josnic. Și-a făcut nevoile în parc, în văzul lumii, în fața mea și a unei mame! Are o geantă oribilă, pătată de ciment, și Dumnezeu mai știe ce. Iar în tramvai s-a descălțat și s-a scărpinat între degetele de la picior. Nu mai pot! Nu mai pot, nu mai vreau, nu mai pot! În astfel de situații - deși niciodată lucrurile nu fuseseră atât de grave - Contesa îl lăsa pe Horațiu să se uite la desene animate. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
le-a aruncat tare după el, cred că așa a fost, că Mișu zice că halterele nu zboară. - Domnule Ovidiu, credeți că Mișu ar fi putut avea forța necesară pentru a arunca halterele până la Statuia Libertății? - Știu și eu? se scărpină nea Ovidiu în capul chel. Io știu numai că halterele nu zboară. - Vă mulțumim, domnule Ovidiu! - Și să-i spuneți lui domnu din America că io n-am furat nimic. - Mai târziu, zâmbi doamna cu un șirag de porțelan. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
care o făcuse pe nevastă-sa fericită. Care-l făcuse pe Mișu fericit. Care îl făcuse pe el fericit. Domnul Popa își mângâie ușor burta, pielea fină, poposi în gaura buricului, alunecă ușor în pădurea de păr creț unde se scărpină puțin și apucă mica excrescență călduță. Domnul Popa își trecu limba pe deasupra mustății de trei zile. Închise ochii. Se lăsă ușor pe marmura care-l îmbrățisă cu o răceală prietenoasă. Îl strigă în gând pe Mișu. Domnul Popa își imagină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
bogată care se chema America. Numai că zmeul cel rău a aruncat halterele peste nouă mări și nouă țări și a făcut praf împărăția cea minunată... FINAL PASAJ RETRAS Popa nu mai putu să scrie. Lăsă pixul jos și se scărpină între degetele de la picior. „Omagiu Contesei”, încercă el să scrie altceva, dar amintirile erau prea dureroase. Cel puțin murise fericită, bucurându-se de venirea tramvaiului. Nu, asta era cealaltă Contesă. Cel puțin murise fericită, în mijlocul unui orgasm multiplu. Mânia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
clipa în care eram în biroul lui Horea Popescu. Un birou mare, cu o lampă imensă cu abajur pe ea, Horea rotund de să crape, în pantalonii lui cu pachești, uitându-se la repartiție, la mine, iar la repartiție și, scărpinându-se în cap, a zis: ― Apoi, dragule, noi n-avem nevoie de urâți și de mititei, de comici, nouă ne trebă unul fain, june prim, că Persic s-o cam feștelit. Ce ne facem noi cu tine? Și n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
ca el să‑i acorde atenție și, dacă se poate, să i‑o și dovedească. Hans o bate cu palma ca pe un cal și întreabă dacă o mănâncă iar pe undeva. Dacă o mănâncă, n‑are decât să se scarpine, ha‑ha‑ha. Apoi scoate un nechezat puternic, se aruncă asupra Sophiei, o ia în brațe și se învârte cu ea de câteva ori în cerc. O aruncă în sus ca pe‑o minge și o prinde iar, îi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
două mii de oameni se așază pe vine În același timp pentru a-și face nevoile; Îmi Închipui că trebuie să fi fost un spectacol Îngrozitor, probabil că unii aveau diaree sau eliminau sânge odată cu fecalele, alții vomitau, sau alții Își scărpinau crustele sau furunculii. Pe scurt, toaletele alea de la Auschwitz erau pentru mine reprezentarea concretă a celei mai insuportabile terori, pe care numai un Château Latour 1976, cocaina columbiană, cu cristalele ei lucioase, de culoarea fildeșului, sau un traseu de golf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Câteva ore mai târziu eram înapoi la Zoo Bahnhof, unde Korsch deja distribuise fotografiile înfățișând cufărul întregului personal de la biroul de bagaje lăsate în păstrare. Ei s-au uitat ce s-au uitat, au scuturat din capete și și-au scărpinat bărbiile de grizzly, dar totuși nici unul dintre ei nu și-a putut aduce aminte de cineva care a lăsat cufărul din piele albastră. Cel mai înalt dintre ei, un bărbat purtând cel mai lung halat de lucru de culoare kaki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
au fost diferiți. E dificil de explicat ce vreau să zic, domnule, dar am avut impresia că se așteptau la asta. — După patru săptămâni? Ei, și tu, pur și simplu se resemnaseră. Asta-i tot. Becker se încruntă și își scărpină vârful capului zburlit: — Nu, zise el rar, a fost mai puternic de-atât, domnule. Ca și cum știau deja sigur. Îmi pare rău, domnule, nu explic foarte bine. Poate ar fi trebuit să nu menționez asta deloc. Poate că doar îmi imaginez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]