733 matches
-
cuier cu coarne de țap? Știu cum e groapa, dar am să scap, ia o gamelă, neamule, ia, cântă o gamă în nota fa, țap cenușiu ai visat, ai noroc, creierul ține-l mereu în breloc, am o frânghie, am scăunel, vine diavolul de Marmontel. BMM Referință Bibliografică: Puterea dragostei / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2342, Anul VII, 30 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Boris Mehr : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
PUTEREA DRAGOSTEI de BORIS MEHR în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379982_a_381311]
-
îndepărtat sau apropiat al unui unic armăsar. Hmm... Ea va ști sigur cum și ce să facă. Mintea-i întruparea haosului, nu ea, inima. (Stop năzdrăvanei ce sunt, că iar vorbesc golului din mine.) În ochii mei, iubirea este un scăunel din lemn de tei, rotund, cu trei picioare. Unul este credința cu tot ceea ce cuprinde în ea: iubire, adevăr, prietenie. Al doilea este acțiunea - susținerea celui iubit în credințele și sfintele lui dorințe de împlinire sufletească și spirituală. Al treilea
FRAGMENT DIN ”CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE JOCURI NEJUCATE” de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381951_a_383280]
-
plângi! spuse râzând Fernando, băiatul brunet cu frizura modernă. Fără să vrei! • Ceilalți treceți în jurul ligheanelor, la cartofi și morcovi! exclamă o adolescentă înaltă și brunetă, autoritară, Adina. Să terminăm repede! Copiii se aranjară repede în jurul sacilor cu cartofi, pe scăunele de lemn. Și începură să îi curețe încet, rând pe rând. • Și acum, să nu ne plictisim, fiecare să-și spună povestea! Cine începe primul? întrebă Fernando. • Tu! Chiar tu, că ai fost cu ideea! spuse tare o adolescentă blondă
“DESTINE INTERSECTATE“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380193_a_381522]
-
în sufletul acestui... om simplu! Dintr-un colț, nu prea departe de intrare, se auzea zgomotul unei mașini de șlefuit. Curiozitatea m-a împins spre acel colț și mare mi-a fost mirarea... Un bătrânel firav care stătea pe un scăunel plin de praful anilor trecuți, șlefuia cu atenție, bucată cu bucată, câte o tăbliță dintr-un maldăr care se afla la picioarele sale. M-am apropiat, cu sfială și emoție, de acest bătrănel; în acel moment am simțit parcă, popasul
UN OM SIMPLU... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1318 din 10 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371297_a_372626]
-
cănile de lut? Eu cealaltă: Apa de la acest izvor numai din cană de lut se bea, draga mea, sper că nu ai uitat. Eu: Nu, am verificat și eu, te-ai supărat? Eu cealaltă: Pe tine, nu. Să luăm și scăunelele cu trei picioare, căci la izvor vom sta mai mult. În fața noastră ne va arăta lanul cu maci albi, ce înseamnă puritatea și eleganța unei flori. Vom avea spectacol ca pe vremuri. Eu: Oare? Ca pe vremuri? Eu cealaltă: Dacă
INTERVIUL DIN MIERCUREA MARE de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374971_a_376300]
-
prima vedere. Abia când a apărut Porcul în pragul ușii, râgâind și ștergându-și mâinile într-o batistă, cu chipiul dat pe ceafă, am intuit iminența pericolului. M-a apucat un tremur atât de cumplit, când m-au târât spre scăunel, că unul din paznici m-a și încurajat, spunându-mi: Hai, mă piftie, că nu durează mult, ’te dracului! Dar am început să mă zbat și l-am mușcat de mână, încât mi-a dat drumul și s-a pus
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]
-
cu mic, cu mare, Îi primesc cu bucurie. Și a fost o nuntă, frate, Cum nu s-a văzut vreodată, Și ce vin, dar ce bucate, Muzica, vai, minunată! Și sub soare, și sub stele, Cu alămuri lucitoare, Așezați pe scăunele, Au cântat vreo trei fanfare. Nunta a ținut trei zile Și-au jucat pe săturate Moși cu babe, și copile Cu feciorii lați în spate. Și copiii, o grămadă, Cu opinci noi în picioare, Au jucat sârba-n ogradă, Pe
FLĂCĂUL CEL VITEAZ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371981_a_373310]
-
celebre. Acolo am auzit eu pentru prima dată de Eschil, Sofocle și Euripide...de Shakespeare și de Molliere. Se făcea că nu ne observă, iar la final, când noi aplaudam cu toată puterea, ne invitau în curte. Ne așezau pe scăunele colorate, făcute de el, pentru noi. Mereu avea nenea Tibi ciocolată din Germania, de la rude. Uneori, ne punea în câte un șervețel 2-4 lingurițe de “cafea bună”, pentru părinții noștri...”să mai lase nechezolul...c-o să-i auziți nechezând de-
CÂND ALEGEM... de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 19 din 19 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344960_a_346289]
-
și nu facem nimic, trebuie să trecem în planul practic, în planul acțiunii. De aceea cred că a sosit momentul să depășim starea de letargie. Cum spunea doamna Rotaru, ne-am ridicat noi și ne-am așezat poate pe un scăunel, dar va trebui să ne ridicăm până în poziția de drepți, să avem această verticalitate în toate abordările. Eu am spus-o și în cadrul celor două grupuri parlamentare reunite ale PNL-ului că voi susține o nouă constituție care să consacre
VICTOR CIORBEA. LA INTERSECŢII A ALES DEMNITATEA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347465_a_348794]
-
un lat de palmă și acoperite. Acolo, peste saci de plastic, cartoane sau prelate sunt întinse legumele și fructele. Unii, în special cei care vând pește,își improvizează mese din scânduri sau cutii de lemn. În spatele produselor, țăranii stau pe scăunele improvizate din cutii sau pur și simplu pe jos. Fiecare are câte un cântar suspendat, format din două talere mari, și toate îmi dau impresia că sunt confecționate înainte cu două secole. O mulțime de greutăți de la câteva grame până la
LACRIMA DIN OCEAN ( JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 4 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 760 din 29 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348894_a_350223]
-
fac ăștia de la buleftrică! Mai toată ziua o sting. Pe timpul comuniștilor ne spuneau că o sting să aibă corent cei de la București, în fabrici.Dar acum!?“ După un timp văzând că becul nu se mai aprinde s-a sculat de pe scăunelul cu trei picioare și pe pipăite a ajuns la cutia de chibrituri pusă pe marginea plitei. A scăpărat un băț și a luat lumânarea ce o ținea pe bufet.” Am cumpărat câteva de la magazinul lui Mecherel, să le aprindă vecinii
CAVOUL DE SUB ZĂPADĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346827_a_348156]
-
a învelit cu atenție, și iar și-a trecut țigara printre buzele-i umflate și, tușind înfundat datorită nădufului care-i oprea respirația, s-a aplecat să ia un tăciune ca să și-o aprindă, apoi s-a așezat pe un scăunel sub corlata coșului. Primele fumuri pe care le-a tras în piept, au avut darul să-i oprească tusea. Și-a îndreptat privirea în direcția rotocoalelor de fum cenușiu care urcau destul de repede pe gaura coșului, prin care cobora un
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
abia a reușit să deschidă gura ca să-i spună preotului, cu ultimile pâlpâiri ale sufletului, care ieșeau din trupul ce arsese de viu în vatra unde tăciunii răgăliilor de salcâm nu se stinseseră de tot, când el se așezase pe scăunel să-și dezmorțească mâinile înghețate. - Eu l-am o-mo...rât... pe... Co....., și a rămas cu ochii deschiși ca o bufniță prevestitoare de nenorociri. - Să-l ierte Dumnezeu!... a mai îngânat preotul. Dinule, să te-ngrijești tu de toate cele
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
fac ăștia de la buleftrică! Mai toată ziua o sting. Pe timpul comuniștilor ne spuneau că o sting să aibă corent cei de la București, în fabrici. Dar acum!?“ După un timp văzând că becul nu se mai aprinde s-a sculat de pe scăunelul cu trei picioare și pe pipăite a ajuns la cutia de chibrituri pusă pe marginea plitei. A scăpărat un băț și a luat lumânarea ce o ținea pe bufet. „Am cumpărat câteva de la magazinul lui Mecherel, să le aprindă vecinii
CAVOUL DE SUB ZĂPADĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345164_a_346493]
-
în geam și mă chema la săniuș. Cum nu puteam să uit vorbele pe care le auzisem în noaptea aceea, după ce mama și bunica au plecat să aducă un car de lemne de la Vâlceaua Badii, m-am urcat pe un scăunel și am deschis dulăpiorul unde erau o mulțime de scrisori, un caiet, câteva creioane chimice și o cărticică „Gruia lui Novac Șoimanul" din care-mi citeau uneori... - Doamne, câte scrisori! Când le-o fi scris? Am deschis un plic și
TAINA SCRISULUI (45) – SCRISOAREA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 819 din 29 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345473_a_346802]
-
Lascu,mâncători de rahat, ca să nu spun altfel, Doaaamne, iartă-mă!... Păi, vezi, că nu s-a dus din sătulie ?... Niki era mulțumit că uitaseră toți de el, și că se discuta despre ceva ce nu-l privea...stătea pe scăunelul mic și privea fix înspre cuptor , nu-i plăcea bostanul copt chiar deloc, însă se gândea la borcanul plin cu untură de porc, și rupse o bucată de pâine neagră de Măcin, și se îndreptă spre magazia de alimente... îi
O TOAMNĂ CA ATÂTEA ALTELE..., AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376779_a_378108]
-
ce te fascinează cu jocul de lumini. Sosit tocmai din „Țara Zăpezilor” „Moșul”, cu barba albă până la piept și costumul roșu, dar cu sacul plin pe care abia îl mai duce în spate sub povara anilor, se așează pe un scăunel ca să-și mai odihnească mădularele și ascultă poeziile și cântecele prichindeilor care sunt răsplătiți cu multe daruri. Din ajunul Crăciunului încep colindele pe întreg teritoriul României, de la sate la orașe, vestind Nașterea Mântuitorului. Ulițele cătunelor și străzile orașelor răsună de
AREALUL ROMÂNESC ÎN PRAG DE SĂRBĂTORI (LOTRENII) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377859_a_379188]
-
curte. La ușă se opri o clipă, ciocăni sacadat consemnul, apăsă pe mânerul de la clanță și deschise. Deodată un fior o cutremură din creștet până în vârful unghiilor de la picioare. În odaie, la o măsuță joasă și rotundă, țărănească, pe două scăunele, se aflau față în față baba și o hidoșenie pe care n-o mai văzuse niciodată. Arătarea rânjea cu chipu-i fioros, cu coarne, urechi lungi, corpul păros prelungit cu o coadă stufoasă, picioare terminate cu copite iar brațele cu
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
terminate cu copite iar brațele cu labe ca de urs. - Intră, surato, pițigăie baba. Nu te teme de viitorul tău colaborator! Marița rămase ca o stană de piatră pe care vâlvătăile din vatră aruncau lumini și umbre. - Ia loc pe scăunel lângă domnul dracul, ce rămăseși ca o mumie!? Mai mult de spaimă femeia se așeză încet nedezlipindu-și privirea de la necurat. - Ce te holbezi la el? Să nu te îndrăgostești, că încă nu ți-a venit sorocul! - chicoti vrăjitoarea triumfătoare. Diavolul
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
de mama focului. Buha își puse mâinile în șold ofensată: - Dobitocule, râzi ca un nesimțit cum mă pârjoleam de vie! - Mi-a plăcut spectacolul, replică dracul. Am să propun acest supliciu și în împărăția noastră. Ha, ha, ha! Enervată, împinse scăunelul cu piciorul și răsturnă diavolul. Împielițatul continuă să se amuze. - Afurisitul și-a bătut joc de mine! Era să mă omoare! - Și crezi că nu avem locuri de cazare în împărăția iadului!? Dar să nu-ți închipui că te vom
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
mi-l aranjați pe Pătru sau pe nevastă-sa! Vă poruncesc ca în fiecare noapte să-i bântuiți casa, să vă arătați pe întuneric la ferestre, să-i înspăimântați până înnebunesc. Pociți-i! Schilodiți-i! Diavolul se ridică alene de pe scăunel, lungindu-se până în tavan, apoi se răsuci ca un vârtej și dispăru prin acoperiș în timp ce scăunelul de lemn se aprinse din senin și flacăra inundă camera de lumină. - Ptiu, drace, că mare pagubă îmi făcuși! - exclamă înciudată baba. Prinse din
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
-i bântuiți casa, să vă arătați pe întuneric la ferestre, să-i înspăimântați până înnebunesc. Pociți-i! Schilodiți-i! Diavolul se ridică alene de pe scăunel, lungindu-se până în tavan, apoi se răsuci ca un vârtej și dispăru prin acoperiș în timp ce scăunelul de lemn se aprinse din senin și flacăra inundă camera de lumină. - Ptiu, drace, că mare pagubă îmi făcuși! - exclamă înciudată baba. Prinse din instinct căldarea ce o avea lângă vatră și aruncă apa peste vâlvătaie. Dar mare îi fu
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
întâmpinat de o noapte cu cer înstelat și lună plină, ce lumina cu raze de argint fereastra unde dormea un somn neliniștit frumoasa mea surioară care era o copilă. Părea că somnul îi era tulburat de un coșmar. Pe un scăunel alături de căpătâiul patului său se lăfăiesc o pereche de teneși cam soioși care, după mărime, mă cam îndoiesc că-i aparțin ei și mă mir cum de au ajuns acolo. O privesc neliniștită, cum se agită fără astâmpăr de pe o
INGRID (7)FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375821_a_377150]
-
-tu? Poate ai visat urât, că el dormea când tăbărâși pe el săracul! Nu-ți făcu nimic! Îi zise el cu glas blând. - Nimic? Așa credeți voi! Zise ea, în timp ce se zbătea să scape. - Mi-a pus lângă nas pe scăunel aseară, după ce am adormit, teneșii săi murdari și ciorapii atât de jegoși că stau drepți ca cizmele fără să se mototolească la căpătâiul patului, lângă nasul meu. Cu duhoarea aia la nas, am avut coșmaruri toată noaptea. Mă trezii puțin
INGRID (7)FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375821_a_377150]
-
nu mă joc, Cît vedeți că sunt de mic, Treaba vreau să fac un pic Din această scindurica Masă fac pentru pisică, Și-un dulap cu două uși, Pentru rochii de păpuși! Și mai fac după model, Cu spătar, un scăunel, Iar din margini mici de scinduri Am să fac un set de cuburi Fiindcă știu mai multe trucuri Să transform lemnul în lucruri ! Cioc-boc! Cioc-boc! Cu ciocanul nu mă joc, Treaba multă fac pe loc! Farmecul jocului S-a ‘ncins
POEZII DIN VOLUMUL ,, PRIETENII COPILARIEI (`1992) PARTEA A II A de TELA MOCANU în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375899_a_377228]