303 matches
-
uitate de Dumnezeu, evadate În aceeași după-amiază din ospiciul unui ordin religios, Își dăduseră pantalonii jos În frenezia spectacolului și dănțuiau fără nici o jenă, bătînd din palme, cu catargul ridicat și cu boturile salivînde. Merceditas se cruci, surprinsă de turnura scabroasă pe care o căpătau faptele. — Mamele cîtorva dintre acei sărmani nevinovați, informate de această hoțomănie, au făcut reclamație pentru scandal public și atentat la morala cea mai elementară. Presa, pasăre de pradă care prosperă În nenorocire și În oprobriu, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
un pic, câinele dormea deja de un minut. Când se treziră și se Întoarseră acasă, moartea se duse cu ei. În timp ce câinele alerga spre curte ca să-și descarce mațul, violoncelistul puse suita de bach pe pupitru, o deschise la pagina scabroasă, un pianissimo absolut diabolic, și ezitarea implacabilă se repetă. Morții i-a fost milă de el, Săracul, cel mai rău e că nu va avea timp să reușească, de altfel, niciodată nu au, chiar și cei care au ajuns aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
scumpă și mai intimă nădejde vitală, de ce oare n-am face totul o apă și-un pământ ca să omorâm timpul și eternitatea și ca să ne răzbunăm? Se prea poate și ca vreunul să spună că-n cartea asta sunt pasaje scabroase sau chiar pornografice; don Miguel a avut însă marea prevedere de a mă pune chiar pe mine să spun câte ceva în privința asta în cursul rimanului de față. Și e gata să protesteze împotriva acestei acuzații și să susțină că duritățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
iubește cu adevărat și pe care-o iubești cu ade vărat. Nimic altceva nu contează. Odată, pe vremea liceului, umblam pe bulevard cu un prieten, doi puști zăluzi și frustrați care dădeau note „gagi cilor“ și vorbeau cu atât mai scabros cu cât erau, de fapt, mai inocenți erotic. Ce fund are una, ce balcoane are alta... Femeile nu erau nimic altceva pentru noi decât niște obiecte de lux, ca automobilele lus truite din vitrinele magazinelor „Volvo“ sau „Maserati“: nu ne
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
biografie spre operă, autorul insistă asupra „umorului negru” urmuzian, plasîndu-l astfel pe Urmuz în proximitatea suprarealismului: „În totul, persoana lui însemna reîntruparea acelui duh greu de definit, deosebit atît de ironia romantică (adevăratul „reziduu al sublimului”), cîi și de monstruosul, scabrosul ori oribilul aceleiași direcții artistice. Anume umorul negru. În orice caz, valorile suprafirești ale creației lui Urmuz prin această filieră credem că trebuie descifrate. (...) Manifestare etern umană (...) umorul negru nu este trist, nici tragic, ci excesiv și flegmatic, iar prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dincolo, unul că-i deșteaptă, altul că-i proastă, că are părul prea creț, că nu are ținută sau că vorbește pe nas și, încetul cu încetul lumea îi distruge orice lumină. Odată, Iancu, specializat, cum știți, în chestiuni destul de scabroase, ca să mă „salveze“ de o doamnă căsătorită, fără de care mi se părea că viața n-are parfum, mi-a descris-o așa, între două pahare și între doi... porci ca noi, bucățică cu bucățică: că buzele sunt ca de știucă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
să vă spun, dar ca mamă poate că mă Înțelegeți. Dacă Nicușor ar fi erou de roman aș fi de partea lui, așa, fiindu-mi fiu, Îl dezaprob.“ Ce labile sînt criteriile noastre morale. Azi noapte am avut un vis scabros. Mă aflam În amfiteatrul Odobescu Înțesat de studenți. Eram Întinsă pe o masă ginecologică În poziția aceea oribilă și un bărbat - știam că e redactor la o editură, dar nu-l puteam identifica deoarece fața Îi era acoperită cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nu ți-a făcut?“, Întreabă O., un tip soios cu o privire libidinoasă de escroc, disprețuitoare inițial, apoi din ce În ce mai docilă. Dacă-l fixez În ochi, Își Înmoaie toată mândria Împăiată, se gudură, se preface, te-mbălează cu vorbe, te pupă scabros, vrea să ți se strecoare pe sub piele În orice chip. Îmi trezește o mare scârbă de câte ori Îl văd, dar nu știu de ce, tocmai prin contrast, Îl tot apăr de M., o altă lichea, amantul Fialkăi; e o formă de perversiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
balcanice se scurg printre știrbiturile gurii, fonfăind În rafală toată gama muzicilor neauzite. Un cuvânt anume m-a persecutat ca o dulce chemare, dincolo de revărsarea peste toate muchiile boțite de triviul neîntrebuințării, dincolo de acidul excrementelor În fermentație aruncate În aerul scabros, clătite printre gingiile fetide ale prăpastiei din gura aceea deschisă precum gura iadului. Cuvântul acela m-a oprit din râs, m-a Înfricoșat, m-a Întors către gravitate, spre acea zonă de suav eter În care ființa ei, cândva ușoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ocupat boxa, ceea ce mă face să mă Întreb ce anume faci În momentul ăsta. Sper că ești În al nouălea cer. Poate ți-ai luat un amant. Te aștept În seara asta la șase punct, ca să ne oferi toate detaliile scabroase. Pregătește-te să ne Însoțești la cină la Elaine după.“ Clic.) —Scumpo, dar firește că sunt! În sfârșit, ai plecat de la banca aia Îngrozitoare. Ești o ființă absolut cuceritoare, atât de fascinantă, atât de extraordinară și cred că slujba aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
dar că vreau s-o invit la nunta mea. —Mișto idee, am spus. —Mersi, așa am crezut și eu. Oricum, au verificat registrele și mi-au spus că n-aveau pe nimeni cu numele ăla. O să te scutesc de detaliile scabroase, dar practic după câteva minute de cercetări a rezultat că deși draga de Abby s-a Înscris În același timp cu noi, n-a reușit să absolve cu anul nostru - și, de fapt, niciodată. —Doamne, Îmi dau seama unde o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
toate bine ascunse îndărătul măștilor. La rândul său, deputatul, deși știe prea bine cu cine are a face, dă impresia că nu poate pătrunde dincolo de anonimatul lor. Jocul poate așadar să înceapă. Paul de Cassagnac și doamnele mascate schimbă replici scabroase și aluzii fără perdea. Mergând și mai departe cu îndrăzneala, tânărul propune un bizar concurs de frumusețe. Ca toți "bon-viveurii din la Belle Époque, așezată sub semnul veșmintelor foșnitoare și al ciorapilor negri, jubilează când vede piciorul unei doamne, își
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
drumul crucii al educației sexuale Romancierul William Styron, la care face referire Bab în jurnalul ei, denunță cu și mai multă virulență încă această cruzime a americancelor care flirtează. În Alegerea Sofiei, scriitorul nu se mărginește să arate prin intermediul visului scabros pe care îl are Sofia în lagărul de concentrare fața ascunsă, violentă a multor flirturi adulte și așa-zis nevinovate. El împinge la extrem în egală măsură ideea de perversitate a flirtului adolescentin. Subliniază toate contradicțiile acestuia, derivele sale moderne
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Nu e departe aici de critica intelectualului recent făcută de Patapievici, numai că limbajul houellebecqian are alt rang și altă țintă. Altminteri, e interesant cum cei doi se revendică de la extremități opuse ale eșichierului gîndirii politice. Depozitară a celor mai scabroase imagini, mintea (dar am spune mai degrabă sufletul) protagonistului, apoi trupul său (În)dopat și psihicul său amorțit de somnifere trăiesc viața ca pe o stare iremisibilă de apatie: viața ca o comă. Capitolul 13. Cinism, vulgaritate, machism, toate premediate
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ca Dan Brown sau Paulo Coelho. Houellebecq nu apare ca vraci venit să vindece bolile cititorului, sau ca arheolog descoperitor al unor adevăruri istorice ținute departe de ochii lumii. Aidoma protagonistului din Posibilitatea unei insule, el este mizerabilul, cinicul, perversul, scabrosul, trivialul comic pentru care nu mai există nimic sfînt, a cărui inteligență lucrează doar În propriul beneficiu și În disprețul omenirii pe care nu dă doi bani (acesta este punctul de contact cu discursul lui Beigbeder, intrat pentru totdeauna În
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cererea mea, nu-l costa nimic să o facă din nou, așa că am apelat la argumentul forte: l-am ținut în birou până la ora închiderii și l-am sedus; știam ce fantezii are, am ales-o pe cea mai puțin scabroasă și mai departe a fost floare la ureche; mai greu a fost să-l stârnesc (la 70 și ceva de ani ai lui doar imaginația îi mai funcționa la capacitate maximă), dar până la urmă ne-am descurcat... M-a angajat
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
cangrena grețoasă a minciunii, termitiera celor lași și slugarnici”, să scrie „ca și cum te-ai întoarce printre vii”. Îi rămâne numai „transfuzia cu ploi și ninsori”, „sarcasmul ca un limb lunar”, curajul de a desfide pendularea între „tirade eroice și tumbe scabroase”, condiția de „luptător în genunchi” și „demnitatea de a-ți lăsa creierul sfărâmat bucată cu bucată de ferocii canini ai slăviților regi”. Consecința „automistificării după legile ieftine ale artei” e, în realitate, „hemoragia continuă a poetului captiv ca un bufon
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]
-
d-lui Caragiale 1885) pare indecisă și demonstrația nu este dusă pînă la capăt, căci concluzia rămîne neargumentată: "Comediile d-lui Caragiale, se zice, sunt triviale și imorale; tipurile sunt alese dintre oameni sau vițioși, sau proști; situațiile sunt adeseori scabroase..." însă "valoarea lor morală este afară din chestie". În schimb, același critic se pronunță hotărît în favoarea dramei Năpasta ("cea mai puternică concepțiune dramatică a autorului") însă ecourile în presă sunt extrem de contradictorii: "eroare literară, e originală dar respiră dostoievskism sau
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
vulgaritate și în lubricitatea-i primitivă. Monomania sa de a și-o face amantă pe prințesa Isolda Ghica e romanescă. Bine motivată psihologic, devine motorul unor peripeții tragicomice, însă predispoziția spre caricatură, spre comentariul direct și spre scenele nu o dată scabroase diminuează considerabil efectul. Între aceiași poli se mișcă și dramaturgia lui C. Singura piesă pusă în scenă, Canalia, amintind mult de producția unui H. Bataille, dezvoltă un episod din Fecior de slugă, în care „boierul” Mirel Azan îi propune soției
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
alții și prezintîndu-le drept ale sale, alergînd spre sfîrșit cu iuțeală inexplicabilă, aruncînd dispreț în deposedați, reproducînd texte cu înspăimîntătoare greșeli și lipsă de discernămînt, speculînd nimicurile, introducînd sensaționalul, alarmismul și abjectul în materie de istorie literară din anticamera romanelor scabroase sau a tratatelor de psihopatie, autorul a dovedit că nu stăpînește materialul nici în adîncime, nici în orizont, și că din cauza pripirii n-a fost în stare să și-l asimileze și prelucreze pentru vastitatea operei enunțate. Planul frumos, titlurile
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
derutate. Dacă Cioran nu respectă pactul autobiografic, Roussy își bate joc de pactul romanesc în spiritul căruia cititorul ar fi cufundat, de la primul rînd, într-o lume ficțională logică și predictibilă în interiorul unui cadru dat. Or, scriitura crudă și scenele scabroase, de o oroare gratuită, care abundă în cele două principale romane ale sale Du sang sur la chair d'une pomme (Un înger care plînge) și Mon père est un fantôme (Tatăl meu e o fantomă) țin mai mult de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
interesa puțin prin Asfințit de oameni, romanțare a cronicii civile botoșănene, D. V. Barnoschi a dat oarecare mișcare epică unui episod de carbonarism român, pentru ca apoi, sub pretext de purificare a moravurilor, să scrie o serie de romane pline de scabroase destăinuiri sexuale, urmat în privința aceasta de Sandu Teleajen. TEATRUL: V. I. POPA, MIRCEA DEM. RĂDULESCU, G. CIPRIAN, TUDOR MUȘATESCU În afară de dramaturgii consacrați, prea mulți furnizori n-a avut teatrul după 1918. Ion Peretz dădu piese multicolore cu mult zgomot de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
opera Sărmanului Klopștock, cu mai puțină pastă dar cu mai multă tehnică literară. În scopul de a ne oferi un mare tablou de umanitate, scriitorul ne înfățișează câteva nuclee adunate într-o curte și încadrate în mahala, insistând asupra aspectului scabros al existenței, pe dimensiuni nesfârșite, și dîndu-ne, sub înrîurirea lui Dostoievski, o mahala idealizată, prea cultivatoare în prostituție de idei morale. Scriitorul aplică o metodă poetică, intolerabilă în roman, analizând prin divagații metaforice. El numește asta "a muzicaliza". N. M.
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
fi statornic în linia opiniei publice culturale, ridicând-o [...] cu concursul ei tot mai sus”; „miruirea” nou-veniților e lăsată în seama altora, iar „poezia pe care n-o înțelege nici cine a scris-o” și „romanul cu cheie [...] culegând [...] lucrurile scabroase cu privire la oamenii zilei” sunt respinse net. În schimb - se spune mai departe - „trebuie să prezentăm [...] literatura sufletului național”, cea care „există”, dincolo de negările unora, ca și de „exagerările bufone” ale altora. Se îmbunătățește prezentarea grafică, precum și structura revistei, cresc ponderea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
-
reconstitui, cronologic, sindromul. Dadaiștii, suprematiștii, cu osebire suprarealiștii începutului de secol au excelat în înscenări care frizau grotescul. De Chirico își amintește, în Memorii, cum provocării sale șocante cu ocazia propriului vernisaj, ceilalți confrați suprarealiști i-au replicat printr-o scabroasă scenografie în chiar vitrina sălii de expunere. Stilul era generalizat. Și obligatoriu în perioadele ofensive ale modernismelor europene. Treptat însă, după război, se stinsese. Lumea se schimbase, dispăruseră clasele suprapuse, dar și emblematicul "mic burghez", țintă predilectă a nebuniilor avangardiste
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]