395 matches
-
că nu ești bun de nimic, deși într-un cimitir sunt mai numeroși oameni decât pe stradă. Cu morții nu riști niciodată nimic. Ei sunt foarte politicoși și discreți; singurul pericol e să te plictisești de atâta discreție. Cutreierând printre scaieți, uitându-mă la stâncile care străluceau în lumină, eram hotărât să-mi dau toată silința la cimitirul cel nou, să acopăr prin râvnă lipsa mea de talent. Mă obișnuisem și cu ideea că profesia de cioplitor de cruci nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de cruci nu era atât de jenantă cum mi se păruse altădată; la urma urmei, totul se termină sub o piatră funerară, mi-am zis. Când m-am întors, l-am descoperit în același loc. Se juca rupând flori de scaieți și țipa din pricina ghimpilor care-i intrau în degete. De câteva ori m-a urmat și în cătun. Din casa Martei, l-am zărit plimbându-se pe uliță. Ceva mai târziu, la mlaștină, s-a așezat în fața pescarilor, și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
afla nimeni pe țărm. Era, de fapt, un pui, nu depășea probabil câteva luni, dar avea statura unui câine matur; era dintr-o rasă care dă câini furioși și puternici. M-a mirosit și s-a tăvălit în iarba dintre scaieți, scâncind ca un copil. Nu știa să se joace, dar era prietenos. Numai când mârâia își arăta colții și își trăda rasa. L-am botezat Alfa și câteva zile i-am adus de mâncare. Când se sătura să se joace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nevrând, îi împărtășește destinul. Când m-am întors spre mare, care scânteia până la orizont, mi s-a părut într-adevăr că nu poate exista ceva mai dumnezeiesc decât acel țărm cu stânci de marmură răsărind albe dintre florile violete ale scaieților. A trecut atunci pe acolo Vecu, despre care se zicea că în tinerețe fusese poet. Era un bătrân foarte taciturn, uscat la trup, deșirat, adus din spate, cu o claie de păr blond spălăcit în care nu se cunoșteau decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de ritual. Apăream pe peluză când doream eu. Atunci portarul își părăsea în grabă ghereta, venind să tragă și el cu urechea, și până la masa de prânz îmi luam rația zilnică de glorie. Întins la soare, singur între stânci și scaieți, și cu zgomotul mării în urechi, nu mai aveam obișnuita teamă respectuoasă pe care o simțeam noaptea și mă gândeam cu înțelegere la motivele care-l putuseră împinge pe Bătrânul să se izoleze în sala cu oglinzi. Câte nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
colț al camerei. Probabil, în acest caz va sucomba. Dar, vai, te-ai înșelat. Musca zboară și supliciul se reia. Atunci, exasperat, cu nervii decimați, abandonezi tu câmpul de luptă. Ieși să te plimbi pe țărm, unde soarele arde nisipul, scaieții și stâncile. Nu-ți mai faci siesta, dar cel puțin ai scăpat de muscă. Pe drum te întâlnești cu doctorul Dinu și, deodată, îți trece prin minte un gând crud: să răzbuni specia din care faci parte împotriva tuturor neajunsurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
au acoperit cerul. S-a întunecat, iar în timpul cât a stăruit întunericul nu știu ce am făcut. Când lumina s-a revărsat din nou, am înțeles că se petrecuse ceva. M-am uitat în jur. Pescărușii erau, toți, culcați pe nisip, printre scaieți și pe stânci. Dormeau sau erau morți. Dar nu, nu era asta. Am continuat să caut cu privirea și am descoperit că smochinul se găsea ceva mai departe, după o stâncă. Probabil, îl tăiase cineva. Când m-am uitat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Și la lanurile de grâu unde, cândva, mă trânteam la umbra câte unui măceș, năpădit de mirosurile de spic copt și de iarbă dospită. O clipă, am simțit o dorință nebună să mă tăvălesc la soare pe un răzor cu scaieți înfloriți, ca odinioară... Înțelegi? Toate amintirile mele erau atunci de partea Inchiziției. Ele mă îndemnau să abjur. Poți pricepe că tot trecutul meu mă împingea să fac asta? Fiindcă tot ce-mi aduceam aminte era plin de soare. ― Spaima morții
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
cincizeci și opt, dacă acu’ merg pe șaizeci. O privi și el amuzat. - Cine-ar crede. Ciudat e că nu simt nici eu, deloc, anii ăștia. - Ce să simți, râse ea. Au trecut. N-au lăsat decât...Ce să lase? Scaieți, ciulini. Ghimpi peste tot. Nici măcar cenușă, cum am văzut odată ca se spunea într-un film. Ridică din umeri. Nici nu-i păsa de ce lăsaseră anii în urmă. Poate nici n-o interesa. - Se-adunase tot sălașul. Tata îi amenințase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
o enigmă, ci și destinul însuși. Dinadins, într-o duminică, o luă pe strada Antim. Prefacerile nu schimbaseră cu totul caracterul străzii. Casa lui moș Costache era leproasă, înnegrită. Poarta era ținută cu un lanț, și curtea toată năpădită de scaieți. Nu mai părea să fie locuită. Cele patru ferestre din față, de o înălțime absurdă, înălțau rozetele lor gotice prăfuite, iar marea ușă gotică avea geamurile plesnite. Felix își aduse aminte de seara când venise cu valiza în mână și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
iau și eu pe la o ciohordoaică de-a mea... Care se cam ține de farmece... (Respirară adânc și icniră). Iar pe noi, cei în toată firea (din delicatețe evită să pronunțe "bețivanii cartierului") ne trimite, dimineața, să-i culegem verzitură, scaiete și pipirig dintre dărâmături... Iar după-masa ne pune să scărpinăm lespezile și să ridicăm pietroaiele... ca să-i găsim gândăcei... Cei doi răpănoși se opriră pe o plesnitură de zid și bășiră. Lui Chiose i se năzări atunci că vede deasupra
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
încălzea. Rămânea mai mult o lumină gălbuie. Cădeau brumele. Ploile conteneau. Buruianul se înnegrea. Apoi nopțile se limpezeau. Cerul avea o șiră verde de stele. Dinspre răsărit, peste malul stingher se pornea un crivăț furiș, scormonind tulpinile mătrăgunei. Vuitul culca scaieții, urca râpile tunse și 10 mătura praful cărămiziu al maidanului. Salcâmii uscați răsunau. Gerul apăsa. Aglaia aprindea focul într-o sobă de tuci, înnegrită de funingine, și bordeiul lor se încălzea. Atunci îi plăcea bărbatului să-și aprindă o lulea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pălite, uitați între răsaduri, și verze vinete, cu foile scorțoase. Peste maidan, tinichelele ruginite luceau domolit în soarele de octombrie. Pe jos licăreau sticlele colorate, albastre și albe ale sifoanelor fărîrm'tate. Pe urmă, începeau buruienile, o adunătură întinsă de scaieți scuturați, crescuți în pământul sterp. Coborâră. De sus, abia se zărea fundul gropii, în care sclipea balta, înconjurată de trestii. Mergeau pe poteci știute numai de ea, printre mărăcini și ghimpi. Alături, se surpau gunoaiele într-o mișcare liniștită. Rar
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
iscat un vânt. Gutuile galbene se scuturau în grădini. Muierile alergau prin curți după rufe. Le luase vijelia cu prăjini cu tot. Alergau și ocărau. Marița se păruise cu o vecină, că li se încurcaseră trențele. Maidanul fusese cosit de scaieți. Pământul aspru și tare gemea sub biciul vântului. Peste malurile galbene fulgerele brăzdau cerul. Vântul se ogoise de la o vreme. Se făcuse liniște. Încremenise și firul ierbii. Cerul întunecat căzuse jos. De departe se auzeau bubuiturile surde ale furtunii. Femeile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să-i bage în seamă. În spate, huruiala devenise asurzitoare, muntele se nărui, pântecul i se făcu țăndări și măruntaiele se risipiră. Nu trebuiră să dibuiască drumul, căci prin mărăcinișuri nu exista niciun drum. Chisăliță se opri să-și smulgă scaieții agățați de pulpanele prea largi și alergă după ceilalți. — O să se facă la loc, gâfâi. Grămada asta de gunoi... câtă vreme există orașul. Sau te pomenești că mută și orașul din loc... Privi înapoi, împiedicându-se : Era frumos, cu macaraua
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
medita mai mult, pretindea el. Și intră într-un șuvoi de explicații, cu mult prea abundente. Casa lui Manigomian nu-i plăcea, excesul de iarbă din curte îi deștepta imaginea cimitirului, individul avea prea mare respect de vegetal și lăsa scaietele să crească în crăpături de trotuar. Totdeauna spusese că arhitectura trebuie să se purifice de orice natură vie. Intrarea cu coloane de tencuială îi făcea rău. - Sinistru! - Domnule Ioanide, observă persuasiv Gaittany, însă dumneata ai spus despre casă că e
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
medita mai mult, pretindea el. Și intră într-un șuvoi de explicații, cu mult prea abundente. Casa lui Manigomian nu-i plăcea, prea multa iarbă din curte îi deștepta imaginea cimitirului, individul avea prea mare respect de vegetal și lăsa scaietele să crească în crăpături de trotuar. Totdeauna spusese că arhitectura trebuie să se purifice de orice natură vie. Intrarea cu coloane de tencuială îi făcea rău. - Sinistru!" Etc., etc. Prin numeroasele personaje aduse în scenă, prin multitudinea problemelor puse, prin
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
din câmp, unde condițiile sunt ceva mai bune, ghirlandele de flori se mențin mult timp, uneori toată vara. Dintre speciile ruderale ce supraviețuiesc pe marginea drumurilor și pe locuri virane, amintim: holera (Xanthium spinosum) folosită ca medicament în bolile prostatei, scaietele (Cirsium lanceolatum), scaiul vânăt (Eryngium planum), brusturele (Arctium lappa), potbalul (Tussilago farfara), scaiul galben (Centaurea solitialis), laurul sau ciumăfaia (Datura stramonium) una dintre cele mai otrăvitoare plante, măselarița (Hyascyamus niger) la fel de otrăvitoare, pelinul (Artemisa obsinthium), cântat în cântecele
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
brad, de frunze și flori de barba ursului, din vârfuri (muguri) de brad, pin sau molid, de iarbă mare, lumânărică, lumânarea Domnului, de măceșe, muguri de mesteacăn, de plămânărică, de peliniță, mătase de porumb, mătase și spice de porumb, de scaieții pământului, din flori de soc, de troscot, țușnică, vâsc de pădure (Îndeosebi de stejar), de vâsc Împușcat, din ovăz, din flori de salcâm, din ocheșele (vâzdoage), ciuboțica cucului, limba vacii, din rădăcini de nalbă, arpacaș, smochine și curmale, de boabe
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
de 3-5 ori pe zi. Se poate face și gargară cu asemenea elixir, amestecat cu o ceașcă de apă minerală. Ceai de mușețel, 2 lingurițe la cană. Dacă În infuzie se adaugă o linguriță de unt sau de ulei de SCAIETE, mucoasele se vindecă mai repede. Din asemenea lichid se poate face și gargară, din oră În oră, până ce inflamația gâtului și faringelui dispare. Ceai de usturoi și suc de lămâie: se amestecă 2-3 căței de usturoi, cu zeama de la o
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
roșu, cu talpa ursului sau umbra iepurelui. Spălători cu fiertură de urechea iepurelui fiartă cu lapte dulce, din care se și bea. Se spală zona afectată (mâini, față, piept și picoare (mai ales) cu apă adunată dimineața din foile de scaieți ori se ung cu laptele câinelui. În Moldova, cele mai folosite leacuri constau În ceaiuri de săpunariță, coada șoricelului, rostopască, ochiul boului, buruiană de cui, buruieni albe. Se beau 3 ceșcuțe pe zi, pe stomacul gol, Înainte de mesele principale cu
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
dovleac (bostan). Eficiente sunt și spălările cu fierturi de jalbă albă sau cu suc de rostopască. Alifie cu unt sau untdelemn, cu var nestins sau cu cărbune de ciocălăi de porumb, făcuți cenușă. Se mai aplică pe bube pulbere de scaieți arși (pisați) sau aluat fierbinte din făină de porumb. BUBE OARBE (bube chioare, bube mocnite, cârtițe, udme, otme, umflături, broaște, uime, tătărci, scurte, adenite) Termen generic pentru diferite bube mari, fără cap, care se fac sub piele, la Încheieturi, pe
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
jumătatea dealului, un stâlp de beton, nu mai gros decât mâna unui om voinic, susținea o placardă ce părea că fusese inițial de culoare galbenă, pe care fuseseră cândva așternute litere negre, drepte, acum stătea aplecat spre pământul plin de scaieți ca și cum i-ar fi arătat ca o imputare numele fostului sat ce fusese ras de pe suprafața sa de alunecarea de teren. Încercă să descifreze scrisul, dar cele câteva litere ce refuzau să se constituie într-un întreg, rămăseseră doar ca
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
și sanțuri. Și astăzi se văd în mai multe locuri urme de turnuri, se recunosc și cele două porți, de est și de vest. Cercetătorul C. Moisil observa aspectul pitoresc al ruinelor cetății pe care „au crescut un fel de scaieți cu flori albastre, așa încât interiorul cetății pare acoperit cu un frumos covor albastru”. Locuitorii din împrejurimi numeau acele ruine „Cetatea”. Ei știau că prin anii 1892 - 1893 se făceau acolo câteva săpături care au dat la iveală o piatră mare
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
cu bivolii. Aș mai vrea să fac un film despre un fost coleg de liceu. Mi-l amintesc cum el, băiat de țăran din împrejurimile Turdei, a venit desculț la admiterea în clasa a VIII-a, având cămașa plină de scaieți. Când l-am întrebat de ce nu are pantofi, mi-a spus că are, dar tatăl lui i-a ascuns, ca să nu meargă la examen. De multe ori a venit tatăl lui la școală, beat, cu biciul, să-l ducă înapoi
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]