309 matches
-
brotacul - vremea-n schimbare Frunze uscate - peste noapte pașii toamnei pe iarbă Crizanteme albe - sub ploaia frunzelor privirea-ncețoșată Se lasă ceața - doar turla bisericii găsește cerul Fluviul cenușiu sub fuioare de ceață - cerul nicăieri Licăr pe un ram străfulgerând ceața scatiu auriu În plasa ceții zumzetul orașului - deasupra corbii Copacii-n vântul rece exersând zborul - cad mii de frunze Frunze-n cădere - în golul ramurilor imensitatea Casa cât hribul sub povara frunzelor - piticii nicăieri Se balansează frunza veștedă pe ram - motanul
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
saunei doar mirosul de brad Ninge și plouă - prin cenușiul zorilor cântec de cocoș Valuri clipocind - cum duce apa-n vale tot cerul senin Și în vitrine culoarea noroiului - model de sezon Cerul mohorât - prin frunzișul rărit cânt vesel de scatii Bat clopotele - zbor de porumbei și ciori peste cupole Albul peste alb - din zăpada mieilor răsar ghiocei Tresar apele - mâțișorii salciei plesnesc pe ramuri Vârtejuri de vânt ridicând nisipul spre cer - sosesc graurii Dimineață de martie fără soare - doar triluri
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
doar pe sine, zise Toamna. Într-o zi, pe când omul rău stătea treaz în pat, auzi o muzică încântătoare. Atât de dulce îi răsuna în urechi, încât gândi că trebuie să fie niște muzicanții. De fapt, nu era decât un scatiu care cânta la fereastră, dar cum de atâta amar de vreme nu mai auzise nici un tril în grădina lui, i se păru că aude cea mai armonioasă muzică din lume. - Cred că, în sfârșit, a venit Primăvara! Spuse omul; și
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
compari destinul mamelor - Mara, Vitoria Lipan, Fefeleaga, chiar și Chirița - sau, în special, figurile purității și (dăruirii) feciorelnice mai mult sau mai puțin senzuale (Adela, Olguța, Monica, Sașa Comăneșteanu, Lina, Ana lui Manole, Otilia, Maitreyi, Ana lui Ianke, Tincuța lui Scatiu, Gena din Titanic Vals, Haia Sanis, Carmen din Ciuta, Tofana din Patima roșie, Corina din Jocul de-a vacanța, Borivoje din De la noi la Cladova ș.a.) cu câteva (e drept, teribile) Nona, Daria, Ivanca, Rusoaica? Sigur, la soții, sau amante
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
atât rămâne convins de dreptatea cauzei lui. Un trecut rușinos, brăzdat de crime se preschimbă în unul de mari realizări, de grandioase victorii. Parvenitul social din literatura noastră clasică își pierde locul în favoarea parvenitului politic, în comparație cu care păcatele lui Tănase Scatiu apar ca venale. Morga îl caracterizează pe acest nou parvenit, trăindu-și amurgul de-a lungul nesfârșitei tranziții, în încercări grotești de a-și menține forma, dar măcinat de un rău lăuntric. Văduv, el trăiește în amintirea chinuitoare a frumoasei
Portret de tânăr la bătrânețe by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7786_a_9111]
-
Juridic al MAE, ca secretar de redacție al publicației ' Revue roumaine des sciences sociales, serie de sciences juridiques' etc." (ce o însemna oare acest etc?). În urma acestei intervenții, putem trage câteva concluzii: A. În acele vremuri, "visul" lui A. Nastase - Scatiu' nu era un Mercedes, BMW sau Rolls, echipate cu girofar, nici măcar o Dacie, ci un amărât de Trabant; C. Cererea demontează una din marile minciuni ale lui Adrian Nastase care, atunci când și-a prezentat guvernul în fața parlamentului, a debitat-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
cultură ca și cum s-ar situa într-o imensă cutie de rezonanță. Rezon. E drept că rețeta n-a inventat-o la noi Horia Gârbea, ci Paul Georgescu în romanul Solstițiu tulburat, în care populează același spațiu Otilia lui Călinescu, Tănase Scatiul... Dar se poate ca el s-o consacre. Dincolo de ironia și comicul pieselor lui Gârbea (cele mai multe sînt comedii) și de aspectul lor manifest autoreferențial (finalurile asigură de fiecare dată faptul că personajele au conștiința că se află pe o scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
sine stătătoare din romane, ca o consecință a sărăciei epicului. Anton Holban mărturisește că preferă nuvelele dintr-un viciu temperamental și consideră că tot ce a scris mai valoros e reprezentat de nuvelele Icoane la mormântul Irinei, Halucinații, Preludiu sentimental, Scatiul și stăpânul său și, mai ales, Conversații cu o moartă. Autorul recunoaște că romanele sunt o acumulare de momente independente și că firul epic este vag, consecință a ororii pe care o are pentru adjectivul inutil. Scriitorul crede că o
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
nu dorește să se căsătorească.” Mariajul pare să-i fie străin lui Sandu. Acesta preferă băile de senzualitate ale unor relații de scurtă durată, înconjurându-se cu obiecte personale, de plăci de patefon sau de o pisică sau de un scatiu în Scatiul și stăpânul său. Patefonul acompaniază trilurile micii păsări de companie iar aceasta are chiar preferințe muzicale: nu se poate descurca „în vacarmul lui Wagner”, preferă bucățile miniaturale, iar Stravinski i se pare un pic prea elaborat, dar vibrează
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
să se căsătorească.” Mariajul pare să-i fie străin lui Sandu. Acesta preferă băile de senzualitate ale unor relații de scurtă durată, înconjurându-se cu obiecte personale, de plăci de patefon sau de o pisică sau de un scatiu în Scatiul și stăpânul său. Patefonul acompaniază trilurile micii păsări de companie iar aceasta are chiar preferințe muzicale: nu se poate descurca „în vacarmul lui Wagner”, preferă bucățile miniaturale, iar Stravinski i se pare un pic prea elaborat, dar vibrează la interpretarea
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
pentru nuvele, autoficțiunea din proză, și terminând cu stilul scriiturii. Anton Holban mărturisește că preferă nuvelele dintr-un viciu temperamental și consideră că tot ce a scris mai valoros e reprezentat de nuvelele Icoane la mormântul Irinei, Halucinații, Preludiu sentimental, Scatiul și stăpânul său și, mai ales, Conversații cu o moartă. Autorul recunoaște că romanele sunt o acumulare de momente independente și că firul epic este vag, consecință a ororii pe care o are pentru adjectivul inutil. Scriitorul crede că o
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
nu poate înțelege și pe cealaltă" și "o astfel de obstinație îmbunătățește ființa etică, însă o sărăcește de experiențe morale, pentru ca tot lui Maiorescu să-i fie retrasă excelența ființei etice liniare, în favoarea meandrelor labile ale "experiențelor morale": "Un Tănase Scatiu superior, subtil, ușor melancolic, energic cu delicatețe este Titu Maiorescu". I. NEGOIȚESCU, Istoria literaturii române, vol. 1, Editura Minerva, București, 1991 (indicat pe foaia de titlu corect: 1992), p. 184-185. De la romanul liric, Călinescu a trecut la romanul obiectiv, de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
precum Cijîk-pijîk, gde tî bîl? Na fantane vodku pil... Și basarabencele ceva mai în vârstă chiar își imaginau piața publică din centrul orășelului patriarhal, pe vremea când Țarul încă nu fusese izgonit, unde bețivul tradițional se lua la întrecere cu scatiul într-ale băutului, amator și el de vodcă, și lumea ieșită în stradă o ținea într-un cântat și o veselie, cu pupături fierbinți și îmbrățișări amicale. 1 Doamna Cherteșan Tudosia se referise într-o lecție la cuvântul créée și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
devenită ea însăși penitenciar, în care teama, malnutriția și nelegea funcționau aproape ca-n închisorile care-i consumaseră atât de dramatic tinerețea. Țara pe care o purta în suflet era acum moșia unui clan tiranic pe întinsul căreia păturicii și scatiii biciuiau și storceau nelegiuitor vlaga morală și fizică a satelor și orașelor. Procesul de pervertire a conștiințelor era urmărit din leagăn până la mormânt. Această noapte istorică, parțial prezentată de Savel, a operat adânc în modelul de a simți și gândi
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Da, dar acolo-i servicii le răspundea. / - Servici-neservici, se numește că ești adventist, parcă nu știm noi? 142 Dar Marin Pisică nu era adventist. Avea inima ca o fereastră deschisă. Vorbea singur, aduna flori și-ntre pereții odăii lui zburau scatii și brabeți bătrâni, care n-aveau unde să mai plece. Și domnul Isus îl ținea sub priviri. - Grăiește, Marine! ^ - Păi să fie așa o înfrățire, Doamne, să trăiască oameni și animale laolaltă, să nu mai curgă sânge. Că eu mă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lui, după câteva scurte urinări care aveau ca scop noua Împărțire a sferelor de putere În cartier. Ferestrele s-au deschis și În cadru au apărut posesorii de păsărele, care la rândul lor au deschis ușițele de sârmă, iar perușii, scatiii, sticleții și canarii au scăpărat prin aer, lăsându-și stăpânii singuri În propriile colivii. Doar pisicile n-au fost eliberate, ele fiind libere din născare, poposind numai pe lângă niște gazde vremelnice, posesoare ale unei singure vieți, În general extrem de plictisitoare
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
recepționării convoaielor cu provizii și muniție? În jur de cinci și patruzeci și trei, Leonard se afla se afla în vârful colinei. Securea, cu coada înfiptă-n pământ îi susținea basca - stindard asudat al victoriei. Dincolo de tranșeul oribil, mierlele și scatiii reveniseră la un tril mai firesc. Fiecare scaiete era îmbrobonat de rouă și fiecare spin. Nările îi erau invadate de mirosul reavăn al libertății. Deși beat de triumf, Leonard nu uita de beția de sânge. Strânse un pumn de țărână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
morfologie și sintaxă nu este împrumutat de la slavi. Iorga, în sinteza sa, alcătuiește o listă proprie de cuvinte slave aflate în limba română, pe care o reproducem. De exemplu: beznă, ceață, crivăț, moină, negură, pâclă; păsări: lebădă, liliac, coțofană, lișiță, scatiu, stigleț; pescuit: somn, morun, nisetru; pădure și pomi: crâng, huceag, jneapăn, mălin, molid; vegetale: știr, sfeclă, morcov, lubeniță, ciupercă, lobodă, țelină, hrean; flori: mac, odoleană, busuioc, măgheran; îmbrăcăminte: opincă, nojiță, cușmă, șubă, cojoc, țundră, suman. Caracterizări sufletești: iubire, dragoste, sfială
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
proza lui A. se încadrează unei tradiții, și se poate spune astfel că, de pildă, un Vasile Becherescu, podgorean violent, viclean și lacom (din Dealul viilor), se înseriază în galeria ariviștilor fără scrupule din plămada unor Dinu Păturică ori Tănase Scatiu. Uneori, într-adevăr, după cum remarca criticul Valeriu Cristea, se percepe „un abur subțire de idilism, pe care însă nu prozatorul îl suflă asupra narațiunii sale, ci se ridică din realitatea patriarhală”, observată și reconstituită literar. Se întâlnesc și note de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285368_a_286697]
-
Coșbuc, Iarna pe uliță) (d) "După zilele acestea, lipsite de scânteiere, Soarele răsări într-o dimineață înfocat, vărsând parcă flăcări, încălzind totul în câteva clipe. Raza o fripse. În după-amiaza zilei acesteia, o păsărică cu pene verzi și galbene, un scatiu, veni, moleșit de căldură, de se furișă sub dânsa, la umbră, la adăpost. [...] Și în fiecare zi pasărea venea să se ascundă de căldura cotropitoare, în fiecare zi frunza o ferea și cântecul se împrăștia vesel." (Emil Gârleanu, Frunza) (e
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
din opera lui Liviu Rebreanu, București, 1995; Casa de odihnă, București, 1996; Tinca, București, 1996; Obsesia, București, 1997; Dicționarul personajelor din „Sfârșit de veac în București” de Ion Marin Sadoveanu, București, 1997; Dicționarul personajelor din „Viața la țară” și „Tănase Scatiu” de Duiliu Zamfirescu, București, 1998; Vecinele, București, 1999; Dicționarul personajelor din „Ciocoii vechi și noi” de Nicolae Filimon, București, 2000. Traduceri: Alexandre Dumas, 1001 de fantome. Testamentul domnului De Chauvelin, Cluj-Napoca, 1981; Quintus de Smirna, Războiul Troiei sau Sfârșitul Iliadei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289100_a_290429]
-
familia Hirundinidae), sfrânciocii (familia Laniidae), codobaturile (familia Motacillidae). Dintre Coraciiforme: Upupa epos (pupăza). În perioada de iarnă vin în interiorul pădurii o serie de specii din nordul Europei, precum: mătăsarii (Bombycilla garrulus), huhurezul nordic (Strix uralensis), șorecarul de iarnă (Buteo lagopus), scatii (Carduelis spinus). Conservarea ornitofaunei actuale se poate face fără eforturi mari, asigurându-le liniștea pentru a cuibări și pentru a căuta hrană. În acest sens, copacii scorburoși nu trebuie extrași din pădure prin acțiunea de igienizare, acțiune care nu are
Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi/Conservation of biodiversity in Iaşi county by Mircea Nicoară, Ezsaias Bomher () [Corola-publishinghouse/Science/738_a_1241]
-
să-l eviți, și a arăta omenirii buna cauză finală este a o determina spre bine în marginile științei. În Viața la țară ne este înfățișată clasa boierească prin câteva familii "care s-au strecurat prin negura fanariotă"; în Tănase Scatiu constatăm strecurarea în mijlocul ei a arendașului mojic, brutal, rău; în În război boierimea e slăbită din cauza împerecherii cu elemente impure, frivolă, dezaxată, deși încă în posesia virtuților strămoșești. Îndreptări e un roman finalist. Urmașul Comăneștenilor, al boierimii din țara liberă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
oricât de exterioară, obiectul scriitorului nefiind omul, ci o stare în sine, studiată monografic. Scriitorul surprinde indiferența conversației între îndrăgostiți, atmosfera de frivolitate distinsă și delicată, contradicțiile sufletești ale femeii, tristețile nemotivate, euforia premergătoare mărturisirilor. Se memorează mai bine Tănase Scatiu, deși, ca toate romanele lui Duiliu Zamfirescu, n-are volumul trebuitor. Scatiu e un Dinu Păturică, inferior sufletește, parvenit obscur ajuns moșier, deputat, în fine soțul unei fete de boier. Scatiu e caricat de autor, înnegrit cu ură, totuși nu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
studiată monografic. Scriitorul surprinde indiferența conversației între îndrăgostiți, atmosfera de frivolitate distinsă și delicată, contradicțiile sufletești ale femeii, tristețile nemotivate, euforia premergătoare mărturisirilor. Se memorează mai bine Tănase Scatiu, deși, ca toate romanele lui Duiliu Zamfirescu, n-are volumul trebuitor. Scatiu e un Dinu Păturică, inferior sufletește, parvenit obscur ajuns moșier, deputat, în fine soțul unei fete de boier. Scatiu e caricat de autor, înnegrit cu ură, totuși nu fără viață. E o imagine fugitivă și autentică, în baza căreia cititorul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]