34,178 matches
-
fabulă. Griet se simte stimulată mental, și reacționează cu tact și inteligență, dar nu încearcă să depășească limitele condiției ei. Meritul efectiv pe care i-l acordă filmul se limitează la ajutorul dat la pregătirea culorilor și la dispariția unui scaun din decor și, în consecință, din tabloul lui Vermeer. Nu e o muză constantă care să nască obsesii în mintea pictorului, el fiind apoi incapabil să se rupă de ea; dimpotrivă, când soția lui o alungă din casă pe nedrept
Vermeerul de pe micile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12166_a_13491]
-
unui acoperiș de casă improvizat; iată și niște polițiști care se lansează într-un incredibil număr de "slapstick"; iată-ne, în sfârșit, și la primărie, unde urmează să se celebreze nunta lui Odin cu Holstebro. Ne așezăm în cerc pe scaunele consilierilor municipali, în timp ce primarul îl așteaptă pe Eugenio Barba care, ca un veritabil tată, o conduce pe Iben Nagel Rasmunssen, îmbrăcată în rochie albă de mireasă și cu ochii ascunși sub vechea mască a primului Arlecchino. În care alt oraș
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
șederii sale la Roma (între 1898 și 1904) unde fratele său fusese numit secretar de Legație la Reprezentanța diplomatică a României, viitorul Monsenior găsește în arhivele Vaticanului o serie de documente diplomatice care relevă surprinzătoare legături confidențiale existente între Sfîntul Scaun Apostolic și Domnitori ai țărilor Române, "în vremuri îndepărtate, pe cînd viața bisericilor pămîntene era încă dominată de slavizare și, ulterior, de grecizare culturală". Cîțiva ani mai tîrziu, între 1904 și 1906 tînărul Vladimir Ghika se află la Salonic unde
Deliciile conservatorismului cultural by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12204_a_13529]
-
a ritualului, strălucirea icoanelor cu ferecături aurite, luciul veșminelor preoțești, sunetul grav al cîntărilor, mătăniile, închinatul, mirosul pătrunzător de tămîie. Îi obliga pe fiii lui să participe alături de el la principalele slujbe de peste zi. Cum în bisericile ortodoxe nu erau scaune, copiii stăteau în picioare ceasuri întregi, uluiți de desfășurarea solemnă a ceremoniei. Dar în curînd, lui Pavel Egorovici i s-a părut că osteneala aceasta nu era de ajuns. Înzestrat cu o voce frumoasă și cu ureche muzicală, și-a
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
maniacală a tatălui meu. Am tăiat sfoara cu cuțitul și pânza a căzut la pământ. Înfiptă în ramă e o mică agățătoare de metal, exact ce trebuie ca s-o prind în cuiul meu. Kusok a venit. I-am arătat scaunul, tabloul, peretele. A dat din cap cu un mic mârâit. Picioarele lui sunt de o agilitate surprinzătoare. Și eu înainte, mă cățăram în echilibru pe un scaun, pe schele, pe grinzi. Oriunde trebuia dat cu pensula. Stăteam pe ultima treaptă
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
ca s-o prind în cuiul meu. Kusok a venit. I-am arătat scaunul, tabloul, peretele. A dat din cap cu un mic mârâit. Picioarele lui sunt de o agilitate surprinzătoare. Și eu înainte, mă cățăram în echilibru pe un scaun, pe schele, pe grinzi. Oriunde trebuia dat cu pensula. Stăteam pe ultima treaptă a scării cu ruloul într-o mână și cu găleata de vopsea în cealaltă. Acum numai cât arunc un ochi pe fereastră și mă ia amețeala. Totul
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
a repetat textul pentru subtitrarea în portugheză, a urmat chiar o repetiție generală în dimineața primei zile de spectacol. Sala de la Rivoli Teatro s-a încălzit brusc odată instalate scena circulară din bușteni solizi, grădina cu iriși mov, măsuța și scaunele, fântâna arteziană, cortina cu căsuțele din Oblomovka, cu fumul ieșind prin coșuri... Și a urmat prima seară. Spectacolele au fost programate târziu la Porto: ele încep la 21.30 și se termină mult după miezul nopții. Sala nu a fost
Oblomov pe malurile Dourului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/12217_a_13542]
-
întorc în Germania, trebuie să fie corbi la München, mesteceni. Măcar vântul din munți în zilele cu ploaie. Trebuie să fie viață înainte de moarte. Călugări budiști pe aeroport așteaptă să fie transportați pe acoperișul lumii. Mă așez mai bine pe scaun. în fața porții zborului meu, las să coboare somnul peste mine, încetișor. Scriitorul Dinu Flămând continuă să-mi vorbească nu aici la București, tot mai lent, mai difuz. O fi fiind viață înainte de moarte? Nu-mi mai simt picioarele, brațele. Nu
Va fi viață înainte de moarte? by Ion Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/12223_a_13548]
-
să văd astă-primăvară și debutul acestui proiect. O lectură, de fapt, care m-a tulburat teribil și pe care n-am să o uit. În sala goală de la Act, a intrat banal, neutru Rodica Negrea. S-a așezat pe un scaun, la o masă pe care avea textul lui Martin Sherman, despre care auzisem. A început să-l citească. Simplu. Aproape alb, simulînd detașarea personajului, zborul lui Roșe pe deasupra unei vieți dramatice, fără răgaz pentru respiro, pentru trăire. Un singur popas
Într-o mansardă din Varșovia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12243_a_13568]
-
bărbatul fără păr pe piept, era soția care nu-și iubește soțul, era iarăși tînără și iarăși bătrînă, și iar pe vapor, și iar în tren, și iar stînd shiva. Făcea toate astea foarte simplu. Foarte simplu. Citînd, pe un scaun, la o masă pe care avea textul. Am văzut în acea zi de primăvară, într-o liniște absolută, în matele unui București aiuritor o mare actriță, cu un potențial uriaș, cu o minuție și cu o precizie în interpretare care
Într-o mansardă din Varșovia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12243_a_13568]
-
revoluției științifice etc. devine o problemă. MN: O criză a conștiinței europene? VZ: Da, un fel de criză, un punct de hazard. "Miza" e și motivul pentru care autorii s-au ales cu niste proteste zdravene venite tocmai de la Sfanțul Scaun. Ce-ar fi fost dacă, de exemplu, în 1683, Jan Sobieski (vedeta, la noi, în rândul tinerilor trecuți prin povestea din manualele școlare, Sobieski și românii) nu i-ar fi respins pe turcii care asediau Viena, iar creștinismul ar fi
Un român care a facut vâlvă by Michaela Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/12268_a_13593]
-
dădea energic din mîini, descriindu-ne periferia Parisului, ultimele zile ale lui Nicolas de Staël. Prin fumegarea albăstruie, prin fum și prin cearta vocilor vanitoase, nu puteam să nu apreciez nesecata lui forță vorbăreață. Dar și ceilalți vorbeau. Ședeau pe scaune. Pe taburete. Pe dușumea. Parisul... Expozițiile americane... Buldozeriștii... Șelkov... Șemiakin... O sută de mii... Două sute de mii... (Noi, la timpul nostru, puneam jaloane, crestături în diamant: "Novîi mir"... Editare în Franța... Gallimard... Ardis... zăpadă de pe culmile uitate.) "E scriitor bun
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
luminos, al proslăvirii Atotputernicului. Se pot identifica aici și semnele unor argumente cosmologice care indică prezența factorului divin în univers, ca și cele ale teologiei naturiste preromantice și romantice, între care cea a lui Bernardin de Saint-Pierre: "Stau pe un scaun de-un deget, la o masă de o palmă, închis în mine, fără să mișc buzele, nebun în luna a noua de Ierusalim. Căci mi-am înhămat limba la gînduri, iar acum pămîntul e viu împrejurul nostru. Citind neîncetat Evanghelia
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
adânc", pe care le utiliza cu delicii, degajînd un aer tiranic: "n-am curaj nici să respir în prezența lui, darmite/ să-l fac atent că-mi displace la el ceva. îndur stând/ locului, cu grijă să nu-mi scârțâie scaunul,/ să nu mi se facă sete, să nu mă doară burta,/ să nu tușesc, să nu casc gura./ Și tocmai în aceste momente de teroare,/ când nu se aude nici musca, începe să-mi curgă nasul/ și mă îneacă o
Sub zodia "netrăirilor" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12643_a_13968]
-
concretă, aptă a materializa experiența psihică. Scena nu declară ci devine teritoriu fizic apt a incarna puterea devastatoare a unei pasiuni într-o lume dominată de incontrolabile forțe centrifuge. Dezastrul nu e evocat, ci analizat scenic. Și astfel spectatorul, din scaunul său, participă la naufragiul ce anunță al II-lea război mondial. Woyzzeck, în curtea celebră a Palatului Papilor e decepționat prin monumentalism și modernism placat. Nu deranjează faptul de a plasa acțiunea într-o mahala de oraș modern, lîngă o
Un Avignon renăscut by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12649_a_13974]
-
când intră în carne/ se lovește de un alt glonte, mai vechi,/ așteptând acolo/ de la începuturile lumii"(Un glonte mai vechi), "Fără sunet aerul s-a lovit de întuneric/ acoperișurile s-au golit de tot/ zidurile s-au prăbușit peste scaune și peste mese" (De ce tocmai noi). Boala e contagioasă: în timp ce obiectele prind viață, corpul se reifică, iar limita dintre ființa umană și obiecte se pierde: "oase albe, seifuri intacte, pahare de cristal" (Ceva dur și metalic) sau "între timp mă
Economie de cuvinte by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12696_a_14021]
-
magazin ori în gară (dar de unde vin, cum arată casa lor dincolo de propriile relatări?), copiii care dorm pe trotuar (dar cum sînt părinții lor, la care se-ntorc cînd dă frigul?), vrăjitorii cu anunțuri la ziar (văzuți însă doar de pe scaunul de client). Deja însă, ele scot din cenușiul peisajului cotidian aceste figuri ale marginii Marelui Oraș care se hrănește cu ființe vii, un univers dacă nu, încă, o Curte a Miracolelor al fiecărui trecător privindu-se într-o mare oglindă
Universul invizibil de alături by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12695_a_14020]
-
în care conversația este ceva firesc, plăcut, tonic. Este un loc în care bunele maniere sînt repuse în circulație. Pășind aici, ies din infern. Peste tot obiecte vechi, recondiționate sau nu, care respiră bun gust, cochetărie. Canapeluțe, fotolii mici, joase, scaune cu mătase, lăzi de zestre, candelabre. La belle epoque! De undeva vine și se strecoară o muzică divină, se amestecă cu mirosul lemnului din pardosele, cu mirosul fiecărui obiect în parte, cu istoria mirosurilor familiilor din care provine, cu mirosul
Maître phtotgraphe by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12723_a_14048]
-
de pauză În conversație, când nevasta lui Pino era Întoarsă către soțul ei, Cristina mi-a șoptit: „Și-a pus deoparte cutia ei de bomboane și a desfăcut-o pe-a mea.” Apoi mi-a făcut semn să privesc În spatele scaunului doamnei. Mi-am aruncat o privire Într-acolo. Într-o nișă din zid, sub poșeta doamnei, se zărea o cutie de bomboane Lindt. Dintr-o margine a sălii, un animator cu microfon, Încadrat de două femei tinere și drăguțe, ne-
Petrecere cu vin roșu și ciocolată Lindt. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_283]
-
civilizație; 3. să aibă suficient curaj pentru a începe curățenia în țară prin eliminarea miliardarilor de carton și a baronilor; 4. să posede capacitatea de a reforma serviciile de informații; 5. să nu cedeze șantajelor de partid și luptelor pentru scaun între membrii alianței; 6. să nu fie vulnerabil prin dosarul de securitate; 7. să aibă curajul de a-și da demisia la cel mai mic indiciu că forțele politice ale alianței dau semne de moleșeală ori încetinire a ritmului reformelor
Politicieni, feriți-vă de balcoane! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12748_a_14073]
-
a potolit. Dincoace de liziera de plopi, clădirea unei școli, astăzi Liceul "Nicolae Iorga", unde fiul meu a fost elev în clasele mici. Mi-am așezat masa de lucru cu fața către fereastră și văd, fără să mă ridic de pe scaun, acoperișul de tablă galvanizată al clădirii înghițită, în rest, de un brâu de brazi încărcați cu conuri în legănare și de rețelele de copaci cu picioarele-n ieburi și tufe nuanțând împreună și rulând, în funcție de anotimp, toate posibilitățile cromatice ale
Însemnări din balconul botanic by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12761_a_14086]
-
mereu, ca un comentariu în sine al singurătății care ne populează, uneori, existența. O singurătate devastată de semnele trecutului, format din obiecte, din muzici, din amintiri, din gesturi. Dincolo de aglomerația sufocantă de obiecte, de numărul lor, de repetarea lor " zece scaune, patru mese, nu știu cîte pachete cu cărți, două viori, scări, vase pentru apă, căluți din lemn " de repetarea gesturilor, drumurilor de pe scenă, ritualurilor, intrărilor, ieșirilor, multiplicarea la infinit a obiectelor și amintirilor, există o mare și enormă singurătate instalată
Orașul minunilor (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12762_a_14087]
-
a operelor în cauză. Se poate vorbi, în aceste cazuri, mai degrabă de recitire decît de revizuire. Cu totul altfel stau lucrurile în primul capitol al cărții unde aproape fiecare frază a autorului riscă să-l arunce pe cititor de pe scaun. Ion Simuț face o serie de afirmații șocante (aș spune chiar, riscante), cu liniștea unui om care aruncă în apă cu pietre. Este rostul nostru, al cititorilor și comentatorilor cărții să ne bulucim doză de sub privirile condescendente ale autorului. Dorind
Raport despre starea fictiunii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12789_a_14114]
-
roză apare pe un perete de la Monetăria Statului. Naratorul își imaginează fericirea de a "găsi pereții locuinței invadați de o recoltă bogată de urechi". Broasca de la ușă se transformă subit "într-o ureche omenească, în mărime naturală". Invazia neliniștitoare a scaunelor sau a altor obiecte din teatrul de mai târziu al lui Eugen Ionescu e de aceeași natură cu proliferarea urechilor în proza lui Grigore Cugler. Când intră în apartament, anonimul povestitor cuglerian este sunat la un telefon pe care, de
Al doilea Urmuz by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12778_a_14103]
-
Gotesburg, cu monoclul sau bine cunoscut, le deschise ușa, după ce se uită prin ochiul magic.Dintr-un antreu cu pereți vopsiți cu vopsea acrilica de dinainte de Război, intrară Într-o cameră În mijlocul căreea se află o masă lungă cu 12 scaune de jur Împrejur. La capul ei se află Maniu, iar la dreapta să Mihalache. În lungul peretelui din dreapta lui Iuliu erau așezați Ilie Lazăr, Emil Hațegan, ministru În Guvern și Emil Ghilezan. Lucra sub ordinele lui Romniceanu la, Finanțe. Leucuția
Păienjeniș. In: Editura Destine Literare by Eugen de Panciu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_305]