2,879 matches
-
Un început remarcabil. Vocea rotundă, cu timbru prețios, s-a mlădiat bine condusă pe o frazare nobilă cu respect pentru stil (atenție doar la stabilitatea intonației). Înfățișare statuară, potrivită rolului (Rosina acestei perioade nu sprințara copilă din "Bărbierul") o prezență scenică sensibilă - iată o Contesă mozartiană credibilă; doar o oarecare rigiditate în jocul de scenă, explicabilă, se va atenua probabil cu timpul. Suzana Mihaelei Stanciu lansează cu ușurință vocalize, volute aeriene, doar gravele sunt aruncate cam neglijent, întinând finețea dantelată a
Un sfârșit și un început by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16847_a_18172]
-
eleganța liniei, îl desemnează ca o piesă importantă pe tabla de șah a distribuțiilor viitoare ale Operei bucureștene, cu condiția să-și respecte natura vocii și să nu plece spre alte zări. În rolul lui Figaro, Sever Barnea, cu dezinvoltura scenică ce-i este proprie a întruchipat personajul cu brio. Dar cântul îngrijit, muzicalitatea nu îl susțin îndeajuns pentru a convinge că țesătura de bas îi convine: asta se aude în culoarea vocii și în lipsa gravelor. Mihaela Agachi, ca întotdeauna, în
Un sfârșit și un început by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16847_a_18172]
-
Adrian Maniu, Ion Vinea, Ilarie Voronca, B. Fundoianu, Mihail Cosma, Dan Faur - adăugînd acestora propria lor contribuție. Rezultă un "colaj" de "momente" exploatate scenic cu multă poezie și opulență comică. Trebuie totuși reținut că lectura "scenariului" e irelevantă în lipsa "desenului" scenic. Regia și scenografia îi aparțin Monei Chirilă, iar interpreții sunt Miriam Cuibus și Dragoș Pop. Două personaje pe "urmele Memoriei", reconstituită din frînturi de viață-vis, formate din scenete cu tematică diversă: drumul, ambarcațiunea, luneta, pîlnia și Stamate, cîmpul de bătălie
Din eprubeta memoriei by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/16864_a_18189]
-
cu rafinament. Ceea ce permite păstrarea nealterată a interesului spectatorilor. La acestea contribuie esențial muzica și eclerajul, desigur, ingeniozitatea scenografiei cu toate accesoriile ei. Spațiul se dezvăluie în clar-obscur cu focalizări de "lumină caldă", asupra chipului personajelor. Nuanța dominantă a imaginii scenice e sepia - culoarea vechilor fotografii și ale demodatelor cărți poștale. Culoarea Nostalgiei... (De aceea este și foarte greu să se obțină bune fotografii ale spectacolului.) Din nou, ca și în alte împrejurări artistice oferite de Mona Chirilă, centrul de forță
Din eprubeta memoriei by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/16864_a_18189]
-
comediei "în trei acte și șase tablouri" Norocul, prea lungă pentru cât de previzibil îi e finalul, moralizatoare până la plictiseală și cu personaje-marionete fără consistență, celelalte piese, cu precădere cele într-un act, au calități certe, în primul rând coerență scenică și o construcție bine articulată, la care se adaugă unele, să le spunem, "întorsături de condei" în alegerea subiectului: în Ce știa satul, soțul își face soția să-și mărturisească singură adulterul mințind-o în legătură cu transcrierea divorțului, în Nodul gordian
Comediile lui I. Valjan by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16874_a_18199]
-
natală. Cu voce amplă, densă, omogenă, ea frazează cu o uimitoare naturalețe urmărind înainte de orice expresivitatea, chiar cu riscul renunțării pe alocuri la frumusețea în sine a sunetului pentru a obține elocvența patetică, culoarea dorită. Căci la Baltsa toate mijloacele scenice, de la gestul cel mai mic la acuta strălucitoare, slujesc adevărului ei, atât de personal. Mult mai palid mi s-a părut "Pagliacci" din a cărui distribuție s-a reliefat baritonul Leo Nucci într-un Prolog splendid arcuit și o compoziție
"Soirées de Vienne" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16899_a_18224]
-
înger căzut" (și am citat chiar cuvintele lui Wagner) trebuie exprimate numai prin puterea cântului, într-o totală imobilitate. Interpretul Olandezului trebuie să aibă o harismă care să-l impună ca prezență dominatoare din prima clipă, fără ajutorul vreunui artificiu scenic. Or, nu mi s-a părut că James Morris ar fi trecut în acea seară dincolo de ceea ce îi dă calitatea vocală și stăpânirea meseriei; i-a lipsit ceva din misterul personajului acesta oprit între două lumi. În alt strat stilistic
"Soirées de Vienne" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16899_a_18224]
-
a caracterului universal al misticii creștine. Clară, în același sens, este și iradierea simbolurilor credinței exprimate de Bach în operele sacre unde conceptul muzical este strâns legat de cuvânt. După cum se știe, limbajul lor este de o preciziune meticuloasă. Montarea scenică a oratoriului "Matthäus Passion" este o probă temerară, arareori desăvârșită. Spectacolul chiar iscusit imaginat ("ochiul care vede" - "urechea care aude"), pe care am avut norocul să-l întâlnesc în drumul meu la Berlin, mi-a amintit de pomenita mai veche
BACH - 2000 by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/16954_a_18279]
-
aceasta este prima - cu adevărat spectaculoasă. La Deutsche Oper Berlin mandatul de General intendent este încă al lui Götz Friedrich, unul dintre regizorii care au dat teatrului muzical multe din cele mai bune imagini actuale. A semnat acum și montarea scenică a Oratoriului, alături de Günther Uecker, autorul decorului chibzuit cu mult bun gust - modelare inteligentă a simbolurilor convertite în materie vizibilă - și Dietlinde Calsow. Reluare a partiturii redactate de Mendelssohn-Bartholdy (o analiză punctuală a acestei versiuni este prezentată spectatorului într-un
BACH - 2000 by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/16954_a_18279]
-
intră astfel în lumea celorlalți, în vîltoarea crimelor necesare, a nesfîrșitelor nepotriviri dintre cauze și efecte. Din regizor, Hamlet se transformă în actor. Reflexivitatea devine acțiune: mișcările și vorbele, intențiile exprimate și minciunile implicite rezonează în arcurile întinse ale prezenței scenice a lui Hamlet. Momentul forte al montării, "Cursa de șoareci", spectacolul din spectacol, menit în intenția lui Hamlet ca prin jocul iscusit al dramei să-i facă pe păcătoși să-și strige păcatul este expresia recunoașterii neputinței: păcătosul este tulburat
Forma și limitele vremii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16932_a_18257]
-
înțelegerea dată de trăire. Relația cu Hamlet este relevantă pentru Polonius (Ion Pavlescu) și cuplul format din Rosenkrantz (Răzvan Vasilescu) și Guildenstern (Cornel Scripcaru). Ei joacă în același timp ceea ce sînt și ceea ce vede tristul prinț în ei: prezența lor scenică îl justifică dar îl și modifică pe Hamlet. Adriana Titieni este o Ofelie foarte pămînteană, mai mult fiică a lui Polonius, decît iubită a prințului. Ceea ce se înscrie în logica montării și în ceea ce am putea bănui c-ar fi
Forma și limitele vremii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16932_a_18257]
-
ex aequo), Roberto Zucco, piesa lui Bernard-Marie Koltès, a devenit o operă rock și nu doar datorită prestației live a formației Destine, ci și prin aportul trupei evoluînd într-o exemplară unitare plastică, generînd o întreagă pădure de semne - imagini scenice de mare efect și densă semnificație: eliberarea de orice constrîngeri poate duce la o riscantă defulare fără limite! Pe o temă înrudită - violența aparent gratuită, Fun de James Bosley, regizat de Vlad Massaci la Theater der Jungen Welt, Leipzig, este
Descoperind AMERICI cu Andrei Șerban by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16988_a_18313]
-
Krecinski, cu detalii de decor și de costum care se mulează perfect pe gîndul regizorului. Și în acest spectacol Felix Alexa a lucrat cu actori mari, cu actori care au în spate zeci de ani de experiență și de disciplină scenică și care nu au uitat că această meserie se face și cu generozitate, dincolo de umilință și pasiune: Carmen Stănescu (Anna Antonovna Atueva) în plină formă și plină de energie în susținerea căsătoriei nepoatei sale cu Krecinski, Matei Alexandru un adorabil
Krecinski se însoară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17006_a_18331]
-
învîrtește doar o cutie cu bomboane în mîini, zîmbindu-i candid Lidocikăi. Absolut remarcabilă apariția lui Valentin Uritescu în Raspliuev. De mult nu l-am văzut construind un personaj dificil cu atîta complexitate și rigoare, cu atîta măsură în cîntărirea evoluției scenice, cu atîta forță, cu atîta tumult. El este motorul spectacolului, sursa de energie care vibrează în ton, în felul în care-și strigă disperarea existenței unui biet cartofor, un fel de "Hopa-Mitică" al lumii în care se dă peste cap
Krecinski se însoară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17006_a_18331]
-
situațiilor, exploatînd cu enormă fantezie momentele dintre scene, unele sugerate de text, altele special create. Mă gîndesc la "duetul" Agafia Tihonovna (M. Kantor Melinda) și Kocikariov (extraordinar Kardos M. Robert) din prima parte, la comicul de situație subliniat de jocul scenic al celor trei pețitori: Toiasov (Dimeny Aron), Anucikin (Szabo Jeno) și Jevakin (admirabil Bacs Miklos), deși bufoneria lor e pe alocuri exacerbată; mă refer apoi la disputa în jurul miresei, ori "banchetul" încropit la masa înecată în fumul poftelor imediate. Memorabilă
Aventura conjugală by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/17058_a_18383]
-
pe alocuri exacerbată; mă refer apoi la disputa în jurul miresei, ori "banchetul" încropit la masa înecată în fumul poftelor imediate. Memorabilă e, de asemeni, imaginea jocului dintre Fiokla Ivanovna (Panek Kati) - mireasa jinduită pentru dotă și Jevakin (Bacs Miklos). Mișcarea scenică ingenioasă, uneori puțin prea șarjată are un suport stimulator în scenografia creată de T.Th. Ciupe, vechi colaborator al Teatrului Maghiar de Stat și al regizorului Tompa Gabor. În spectacolul Căsătoria T.Th. Ciupe este un partener artistic cît se poate de
Aventura conjugală by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/17058_a_18383]
-
și toate elementele irealității se combină pentru a comenta o realitate inevitabilă. Anna Frank se trezește din coșmar și descoperă că nu a visat. Pentru această coproducție, planificată pentru un lung turneu european, au fost recrutați nouă interpreți fără experiență scenică, dar "dotați și inteligenți", cum îi recomanda unul dintre realizatorii spectacolului. Ei fac dovada acestor calități: după săptămîni de muncă, și-au însușit ideile și sentimentele unui scenariu simplu ca epică, dar complicat în adevărurile lui. Ei cîntă și se
Fidelitate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17094_a_18419]
-
Spectatorul vede și aude totul: hainele ude și respirația gîfîită, transpirația, frica și speranța, disperarea și credința. La o asemenea distanță e greu de mințit, dar este ușor de exagerat. Dacă acțiunile devin un simplu exercițiu de virtuozitate, de jogging scenic, mimarea suferinței se transformă în contrariul ei. Dacă suferința este percepută ca o realitate a timpului real, ca o extenuare a interpretului, compasiunea se îndreaptă spre cei din distribuție și supratema spectacolului este ratată. Comunicarea se realizează tocmai prin abilitatea
Fidelitate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17094_a_18419]
-
pe parcursul spectacolului, că există undeva o fractură între ideea regizorului și modul în care a fost ea asumată și concretizată de trupă. Și nu orice trupă. Un anume scurt-circuit s-a strecurat pe drumul actorilor de la gînd, la materializarea lui scenică. Și numai creatorii pot ști exact la ce nivel anume comunicarea n-a funcționat și de la ce punct încolo calea regizorului s-a bifurcat de cea a actorilor. Atmosfera unei lumi șubrede, a unui sat irlandez, izolat, închis, bîntuit de
Năzdrăvănii și năzdrăvani by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15847_a_17172]
-
a părut a nu poseda nici una. În fine, premiile: III și II nu mi-au ridicat semne de întrebare. Basul Metodie Bujor (Rep. Moldova) este o personalitate formată cu o voce deosebit de frumos timbrată, o dicție clară, dinamism și prezență scenică; baritonul Marco Cristarella Orestano (Italia) are verva și tehnica perfect adecvate rolurilor bufe din repertoriul Rossini, Donizetti etc. Premiul II s-a împărțit între tenorii Francesco Meli (Italia) cu reale calități vocale, sensibilitate, putere de comunicare și Kyung-Hwan Min (Coreea de Sud
Darclée - un proiect vast by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15893_a_17218]
-
în rolurile mai mici cântate de obicei șters, obosit în prag de pensie. Primele două concerte au fost dirijate de Marco Balderi cu competență și nerv; "Traviata" a beneficiat de excelenta conducere muzicală a lui Vlad Conta în pofida unui amplasament scenic foarte incomod pentru dirijor. În toate aceste trei seri, Orchestra și Corul Filarmonicii "Moldova" din Iași și-au dat concursul, bine pregătite, prompte. O noutate a fost și simpozionul în care împreună cu publiciști apreciați, Ada Brumaru, Dumitru Avakian, Sorin Botez
Darclée - un proiect vast by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15893_a_17218]
-
Odeon s-a încercat un experiment în ceea ce ar privi împletirea dintre teatru și dans. Balerinul și coregraful Răzvan Mazilu a realizat Îngerul albastru, pe un scenariu propriu, cam riscant și poate mult prea vulgar, neargumentat în demersul regizoral și scenic. Teatrul Nottara, cu toate convulsiile prin care a trecut reușește un spectacol spumos, bine articulat, Oscar, în regia lui Alice Barb, cu o distribuție bine animată, strînsă în jurul lui George Ivașcu, actor invitat aici și adevăratul protagonist. Teatrul Radu Stanca
Un interval și mediocritatea lui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15924_a_17249]
-
căreia atinge uneori cote maxime, nu numai prin decantările conștiinței ce-l răsfrînge, ci și prin contextualizarea sa de ordin social, politic, moral. Și oare secolul XX, colector al unor orori fără seamăn, nu alcătuiește un fundal de mare efect scenic al Răului ascendent? Dan Damaschin se vrea martorul unui atare timp al Răului exaltat, paroxistic, pe care-l caligrafiază cu un tragic fior încercînd a-i capta esența din capul locului, chiar prin titlurile poemelor, granule ale sumbreții fără scăpare
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
Valeriu Preda, Claudiu Romilă, Daniel Popescu, Anca Bejenaru au dovedit că Oscar poate fi un alt început, de bun augur, pentru Teatrul Nottara. Fiecare personaj este prins, și prin joc, și prin costum, într-o cheie, își are o identitate scenică clară, percutantă, argumentată regizoral și susținută actoricește cu rigoare, dar și cu multă plăcere, fără prejudecăți și șabloane (programul de sală este și el o prelungire a acestei idei, o prelungire lăudabilă din toate punctele de vedere). Mi s-a
Garajul Domnului Barnier by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15970_a_17295]
-
simpatie din parte publicului berlinez. Tot aici, tot într-o montare adusă în actualitatea acestor ani, poate fi urmărit celebrul altist Jochen Kowalski în opera oratoriu "Saul" de Händel, iar regizorul Harry Kupfer creează pentru "Titus", de Mozart, un cadru scenic în care simplitatea soluțiilor tehnice împlinește grandoarea unui mare spectacol... În afara zonei teatrului liric... la Filarmonică, sobru, reținut, Kent Nagano a condus la început de mai, realizarea Simfoniei a VIII-a, în do minor, de Anton Bruckner, în compania ansamblului
Un stat în stat by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/16021_a_17346]