311 matches
-
după comori Nu ea te face fericit,... Căci tu cu toat-acestea mori Și lași tot ce-ai agonisit... Cand plina-i viața de plăceri Pe care numai tu le sorbi Tu uiți ca-n lume sunt dureri, Că sunt sârmani, schilozi și orbi... Cu banii tăi tu cucerești Femei ce-ți vin în patul tău Și astfel viața ți-o trăiești Mereu în lux și în desfrâu... În timpu-acesta toți cei mulți Își duc povară lor de ani Dar în durerea
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Octavian Loghin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93303]
-
s-o vadă tot timpul. În fața motoretei era un camion imens, care staționa și el. Cum de ai reușit? îl întreabă admirativ amicul. Raul, fratele meu, m-a făcut om. Dar ce, fără motoretă nu erai om? Ba da, dar schilod. Camionul pornește motorul. O fumăraie groasă acoperă motoreta. Apoi pornește... înapoi. Carlos a paralizat. Camionul izbește motoreta, apoi accelerează și se urcă pe ea și o face tablă laminată. Carlos pune mîna la inimă și se lasă moale, întinzîndu-se pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Americi o atribuie ecoului în miturile lor. Acesta apare sub forma unui duh rău ce-i scoate din sărite pe cei care îi pun întrebări, repetîndu-le cu obstinație. Cînd interlocutorul se supără, Ecoul îl snopește în bătaie și-l lasă schilod ori îl leagă fedeleș cu mațe de om, din care are coșuri pline. Alte tradiții îi atribuie bătrînei pe nume Ecou puterea de a pricinui crampe, ceea ce este de asemenea o modalitate de a-și paraliza victimele. Este adevărat că
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
lui „Mutulică“, rezemându-mă de piatra cu imaginea unei „ancore încâlcite“. De acolo puteam vedea, peste creștetele copacilor, acoperișurile bungalovurilor, printre care se găsea și ultimul, reședința domnului și doamnei Fitch. Un reprezentant comercial infirm. Ce-o fi având? Un schilod? Știam că va trebui foarte curând să mă duc să văd cum arată domnul Fitch. De ce oare fusese Hartley atât de reținută, de ce nu-mi spusese: „Da, vino să ne vizitezi“ sau „Ne-ar face plăcere să venim să-ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
lui Feltin Sasu. Am văzut-o la Mânăstirea Neamțului, iubite domnule de Marenne. - Nu cumva iubita domniei tale e călugăriță? Atunci ai dușman pe însuși Dumnezeu. - Nu, e fecioară de domn și-i logodită fără voia ei, c-un om schilod pe care nu l poate suferi. E vorba de Ștef an, feciorul lui Radu-Vodă - pe care aș dori să-l știu mort ori nebun cu desăvârșire. Am văzut-o, prin urmare, la Mânăstirea Neamțul. Acolo se dusese cu maică sa
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
lorette era să găsească un om bogat și să părăsească locurile de pierzanie în care își câștigau, umilite, existența. În vecinătatea lor și în brațele lor, Henri găsește alinare și înțelegere, se răzbună pe soarta-i nedreaptă de a fi schilod și urât. Le este recunoscător că l-au învățat alfabetul senzualității, că l-au făcut să descopere ascunzișurile voluptății. Este confidentul lor, le cunoaște dramele, le compătimește pentru că ele nu iubiseră nici din calcul, nici din pasiune, ci doar în
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
ei, o salvează de arest și o aduce acasă. Tânăra de optsprezece-nouăsprezece ani, blondă, cu ochi căprui, slabă, rujată strident, dar nespus de ispititoare, îi promite că va fi drăguță cu el, îl asigură că nu o deranjează că este schilod iar dimineață va pleca. Nu a plecat definitiv, dimineața pleca și noaptea se întorcea, bucurându-se de găzduirea contelui și de confortul locuinței lui. Generos, artistul i-a dat o sută de franci, numai că ea nu a vrut să
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
au creat sentimente de afecțiune, el a ajuns chiar să se îndrăgostească de ea. Culant, Henri i-a cumpărat haine elegante, bijuterii, a invitat-o să meargă la Versailles, la teatru a refuzat pe motiv că nu merge cu un schilod. El i-a propus să-i pozeze, ea a cerut bani. Pentru orice făcea, avea tarif, îi cerea tot mai des și mai mulți bani, ceea ce-i displăcea artistului, dar nu avea de ales. Devine tot mai iritat de vulgaritatea
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
el. Știe că banii îi dădea derbedeului de Bébert, că pe el îl iubea cu adevărat, că de el doar profita. Ea continuă să fie tot mai revendicativă, tot mai costisitoare, cu orice prilej îl jignea că este urât și schilod, și umbla noaptea prin Paris după clienți. După un timp, au început să se inversese rolurile. Henri încerca să se detașeze de relația cu ea, Marie a început să-l îmbie, să-l incomodeze cu "atențiile" ei, i-a promis
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
pe Zola de Balzac, căci naratorul nu caută să se ascundă în spatele poveștii. Astfel, în celebra descriere a pensiunii Vauquer: Ca să arăți cât este de vechi acest mobilier, cât este de hârbuit și putregăit, mâncat de vreme, olog, chior și schilod, clătinându-se la fiecare mișcare și gata să își dea duhul în orice clipă, ar trebui o descriere care ar lungi prea mult această povestire și pe care cititorii grăbiți nu ne-ar ierta-o. Dușumeaua roșie a fost de
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
și de administrația teatrului, pe de altă parte, „d-l Pascalli” făcând „pe directorul de scenă” În condiții foarte avantajoase pentru el, În schimb, „Îndoapă pe bietul public cu tot soiul de producții păcătoase, ieșite din fabricile melodramatice ale Parisului. Schilozii, bețivii, pungașii, desfrânații, spânzurații, nemernicii, prostitualele, tuberculoșii și toate spurcăciunile și lăturile pariziene, Înscenate de industria teatrală franceză, apoi traduse ori localizate În românește de oameni ce nu se pricep...” Nici jocul acestor producții nu este Însă „cumsecade”. „Un rege
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
prin ceamur. Același ceamur, mai ieftin și mai ocrotitor împotriva zădufurilor de vară și a gerurilor de peste iarnă, a înlocuit bârnele din pereții multor căsoaie, grajduri și cotețe. Coșarele - câte 2-3-4 de fiecare gospodărie - stau goale și în mare parte schiloade. Vacile de rasă elvețiană pe care în 1922 și 1923 le au adus cu ei din Bucovina, au degenerat complet și au fost înlocuite cu vaci de rasă locală, moldovenească, iar oile de rasă țurcană, aduse de la munte, au pierit
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
ieșit primele două părți, dar mai am de bătut la mașină "Tratatul de eretică" (o secțiune a cărții acum, și un text "Cîinele literaturii", care, însă, nu-mi iese cum vreau. Mi-a mîncat zilele cartea aceasta! Ce eram eu schilod, acum sînt sfrijit peste măsură! Luna aceasta am avut de vopsit (în crem) și tabla de pe casă, în fiecare seară mă duc patru kilometri pentru a privi meciurile de la C.M., așa că mă culc numai după 12,30, în zori urmînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
s-o facă să mărturisească, degeaba. Dacă nu știa!? Toți au crezut că omul a murit. Pruncul lui, tatăl meu, era Încă nevârstnic, de aceea l-au lăsat În pace. În scurtă vreme și-a Îngropat și mama, căci rămăsese schiloadă de pe urma caznelor... A crescut cum a putut și mai târziu s-a Însurat și m-am născut eu. Ce să vă mai spun? Încă de mic, am dorit să-mi pun viața În slujba Domnului. M-am dus la călugărie
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pe rochie și pestelcă, pe față... Câinele era la pământ, dar încă nu murise: gemea și sufla pe gură valuri de sânge spumos. Încă o lovitură. Încă una și încă una, până când în fața noastră nu se mai găsea decât trupul schilod, zdrobit și însângerat, al celui care fusese cândva superbul carpatin-mioritic. Dacă a avut mustrări de conștiință? Dacă a avut, așa, o tresărire cât de mică de regret pentru fapta înspăimântătoare pe care o comisese cu atâta sânge rece? Nu. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
urechile, nasul, după ce și-a clătit gura și s-a chinuit să se spele pe dinți, pentru că avea mai toate gingiile sparte, s-a așezat în cadă și a dat drumul la apă, lăsând-o să curgă pe trupul său schilod și chircit. A închis ochii și a ațipit cam o jumătate de oră, timp în care apa îl spăla de păcate, de probleme, de griji și mai ales de dureri. A fumat o țigară, privind tavanul în gol, fără să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
o eventuală circumcizie să-i lumineze hotărîrea, în cazul creștinului însă, copilul fie că e băiat sau fată, circumcis sau necircumcis, va fi dus imediat la maici. Leviticul le interzice estropiaților și handicapaților să aducă sacrificii Templului; Isus invită femeile, schilozii și leproșii la masa lui. Dintr-un Dumnezeu-monadă, fără uși și fără ferestre, el face un Dumnezeu-lume, fără obstacole interpuse pentru a se ajunge la el. Facilitatea accesului la cercul celor aleși? Dacă se intră ușor în islam, încercarea de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de prăpăstii, de a calca pe zăpezi unde la fiecare pas te puteai cufunda, lucru ce multora s-a întâmplat. Astăzi Șvițera și-a pierdut farmecul ei; a ajuns, pot zice, banală sau, după vorba românului, de râs, așa că toți schilozii se pot sui dormind pe Rigi, pe Pilat și chiar pănă la un loc pe imaculata Iungfrau; mâne, poimâne se vor sui poate și pe Mont Blanc. Avea dreptate Tartarin să nu mai creadă în primejdiile urcărilor pe munții Șvițerei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cică, i-a atins o țâță întâmplător cu cotul, dar e băiat finuț. Respectiva mirosea cam nasol. Ar trebui să o trimită să se spele înainte să se bulească. De fapt, pe toate le-a ochit Marian, afară de una slabă, schiloadă, nu face acte umanitare cu aia. Altfel, n-are criterii. Tot ce mișcă. Râul, ramul, relație libidinală cu întregul univers. Mai ales cu doamna Aduța, căreia i-ar recomanda să-și ia niște chiloți cu pulă să stea mereu cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
printre tramvaie și camioane, dar dacă e același bețiv sau altul e greu de spus. „Uite pe cine-l apără Dumnezeu - exclamă cu ciudă o gospodină, care trage după ea un cărucior -, dar dacă eu mă bag printre mașini, ies schiloadă.“ Când s-a strâns oare atâta popor? Unii s-au bulucit în stradă și toată circulația e dată peste cap. Și e normal să fie așa, când până și polițistul din intersecție se uită ca boul, cu fluieru-n gură la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
le voi mai găsi. Apoi îl pierdeam și pe Atti și nici pe el nu reușeam să-l mai găsesc... Între timp, era slujbă de noapte la catedrală, deoarece era Paște... Afară însă era încă rece. La poarta bisericii - doi schilozi. Unul din ei îmi păru frumușel, părea un copil. M-am dus la el și l-am îmbrățișat. Deodată însă îmi dau seama că de fapt e hidos... și totuși nu am curajul să l resping așa, dintr-odată. Continui
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
bisericii Luca Arbore (în prezent se văd urmele mormintelor și crucea unui sublocotenent). Militarii, furioși pe cei ce-au tras în ei, sau răzbunat pe evreii din sat, cărora le-au devastat prăvăliile. A început războiul și în sat soseau schilozi și vești că unii au căzut pe front. Dar asta n-a fost destul. Oamenii au început să vestească nenorocirea cea mare: vin rușii! Și în primăvara lui 1944, ca o hoarda de lăcuste hămesite, soldații ruși s-a reavarsat
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93330]
-
dacă o să vrea achizitorul. Hai, să mergem! Și-a luat vițica slabă din curtea primăriei unde o lăsase. Am mers împreună la achizitorul care, atunci când a văzut că revine cu cineva de la primărie, i-a strigat: Hai, țață Maria, urcă schiloada aia de vită în mașină! După ce a scăpat de animal, tanti Maria a revenit la primărie. A intrat în birou și cu lacrimi în ochi m-a îmbrățișat, de parcă aș fi fost copilul ei, spunându-mi: Nici nu știi ce
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
trăia concomitent o eminesciană stare de „înger și demon” în care idealurile comuniste i se zdruncinau deși, cu o încăpățânare de idealist, el continua să scrie poeme proletare și chiar să ia poziția unui ideolog de acest tip. Întocmai câinelui schilod, burgul distrus de război începea să-și lingă rănile. Cu tot afluxul de talente, se resimțea încă adânc absența oamenilor importanți de odinioară. Departe de a eclipsa vechile personalități, nou apăruții se înregimentau într-o atmosferă anticulturală în care nu
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
ale unei clase scutite de problemele aspre ale existenței. Eroii sunt bogați. Încolo, lăsând la o parte buna poziție observatoare, literatura scriitoarei respiră adânc feminitatea. Se constată în ea întîi oroarea de promiscuu și degenerat, de unde o galerie întreagă de schilozi fizici și morali (paralitici, isterici, gemeni, hibrizi, copii nelegitimi). Caracterologia e înlocuită cu examenul sanitar. Eroii sunt bine născuți sau degenerați, sănătoși ori bolnavi. Boala îndeosebi e climatul în care trăiesc personagiile, și locul predilect de desfășurare - sanatoriul. Congestia cerebrală
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]