569 matches
-
conflict, folosindu-se de toate mijloacele pentru a-și realiza propriile ambiții personale. În continuare, foaia afirma că Ieyasu se ridicase la luptă cu dreaptă justificare și conducea armata din datorie morală. O expresie de mânie turbată - rară pentru el - schimonosi chipul lui Hideyoshi. — Care dintre inamici a scris pamfletul ăsta? întrebă. — Ishikawa Kazumasa, răspunse un vasal. — Secretar! răcni Hideyoshi, privind peste umăr. Pune să se înalțe peste tot pancarte cu următorul mesaj: „Omul care ia capul lui Ishikawa Kazumasa va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mai mărească familiile. E rușinos, a spumegat ea. De ce să fie cheltuiți banii contribuabililor ca să li se dea lor prezervative gratuite? N-ar trebui să aibă nevoie de nimic. Știți care e cea mai bună metodă contraceptivă? Barry s-a schimonosit de tot încercând să găsească răspunsul. —Fața ta? Chaquie l-a ignorat. —Cuvântul „Nu“! E foarte simplu. Sunt doar două litere: n și u. Dacă ar fi niște femei morale, atunci n-ar avea nevoie... —OF, MAI TACI DIN GURĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
știe Stalin. —Richard Nixon e încă președinte? m-a întrebat Chris. —Richard Nixon e președinte? s-a minunat Mike. Adolescentul ăla rebel? Când am ajuns eu aici era doar senator. —Despre ce tot vorbiți acolo? a întrebat Chaquie cu fața schimonosită de dezgust. Tipul ăla, Nixon, nu mai e demult. Sunt ani de când... în punctul ăla, Chaquie s-a oprit. Barry-copilul o semnaliza de zor. —E o glumă, i-a explicat el. Știi ce-i aia o glumă? Ha. Ha. Caută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
s-ar fi cerut să ghicești ce spusese Dawn, judecând după reacția facială a lui Vivian, ai fi presupus că îi aruncase în față o insultă gravă. Vivian nu i-a răspuns nimic lui Dawn, însă fața i s-a schimonosit de parc-ar fi miros niște carne putrezită. Tăcerea tensionată domnea în continuare. Dawn se uita numai la carnețelul din fața ei. — Așa după cum probabil c-ați auzit, a spus, în sfârșit, Vivian, rumegând fiecare cuvânt, încet și cu atenție, înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
invizibilă. — E așa de plăcut, Claire, să întâlnesc o tânără care să aibă părerea asta. Mai ales una de care fiul meu pare vrăjit. Poate că n-ar trebui să-ți spun asta, dar ultima lui prietenă, Coral - s-a schimonosit ca să înțeleg exact care era poziția ei față de Coral - era atât de focalizată pe carieră. De fapt, ea numai despre asta putea să vorbească. Nu c-ar fi ceva rău ca o femeie să-și dorească o carieră, numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
celorlalte familii. — Jemima, asta e din Nașul, spune Lissy. — A. Pare ușor bulversată. Mi se părea mie că parc-aș ști-o de undeva. O taie de pe listă. Uite, alta. Are un frate autist... — Rain Man. — O. Ce porcărie. Se schimonosește și se uită din nou pe listă. Bine, asta poate că nu... și nici asta... Începe să șteargă, rând cu rând, tot ce a scris. OK. Dar mai am Încă una. Ridică capul. Are o relație cu altă femeie. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cu toți partenerii tăi de afaceri. Cu toți tipii ăia îngrozitori cu care trebuie să te întâlnești, să fii mereu în legătură, să stați mereu lipiți unii de alții, ca... siamezii! — N‑o să fim în legătură tot timpul, zice Luke schimonosind un zâmbet. Becky... Dă să mă prindă de mână, dar eu mă trag repede. — Sinceră să fiu, chiar nu văd ce rost are să vin și eu, dacă e vorba doar de afaceri, zic supărată. Mai bine stau acasă. De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de halatul ăla. Și de faza aia pe care am avut‑o la un moment dat, când mâncam sushi de la M&S în fiecare zi. Suze rămâne cu privirea pironită asupra mea preț de câteva clipe, și chipul i se schimonosește de îngrijorare. — Bex... crezi că și celelalte facturi sunt la fel de mari ca asta? Fără să zic nimic, iau plicul de la Selfridges și îl și pe care. Aproape simultan, îmi amintesc de storcătorul ăla cromat, cel pe care oare să‑l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
maimuțele se traseră mai aproape, întinzând palmele murdare și zbârcite, și înghiontindu-l pe Sampath, la început delicat, ca să vadă cum reacționa, apoi împingându-l brutal, o dată ce ajunseră la concluzia că nu reprezenta o amenințare. Și cum putea să-și schimonosească fața! O privire impresionată se întipări pe chipurile maimuțelor. Fură și mai impresionate după ce petrecură destul timp în livadă ca să-l poată identifica pe Sampath ca fiind nucleul acestei frumoase comunități peste care dăduseră. Într-un mod destul de comic, toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
anecdote răsuflate despre ziua când el și Luca adormiseră în tren și se treziseră, din greșeală, tocmai în Cornwall. Însă nimeni nu-l mai asculta. Alison vedea cum o femeie cu părul șaten înainta nederanjată în încăpere. Fața femeii era schimonosită din cauza furiei. Pe măsură ce aceasta se apropia, iar trăsăturile îi deveneau mai limpezi, Alison a simțit cum un fior de gheață începe să-i urce prin antebrațe. Nu era sigură, fiindcă nu văzuse decât o singură fotografie, dar... —Luca? a încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
diamant, cum se numea în termeni medicali. Oricum, după părerea lui Alison, desuurile gândite ca să instige cuplurile la o partidă de sex torid erau rareori și practice. Spălându-se pe dinți, s-a aplecat înspre oglindă, după care s-a schimonosit nițel ca să-și inspecteze gingiile. Voia să vadă dacă exista vreun semn de degenerare. Totul era însă în regulă. De fapt, în ciuda câtorva cusururi, Alison trebuia să admită că arăta destul de bine pentru o femeie de treizeci și șase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pe el. Indiferent cât de dureros ar fi fost pentru ea. Când termenul a început să se apropie, femeia a apăsat puțin mai tare pe pedala de accelerație, deschizând discuții pe tema viitorului lor împreună. De fiecare dată, James se schimonosea la față și-o asigura pe Julia că ea era femeia pe care o voia, dar că pur și simplu nu era în stare s-o facă pe Deborah să sufere. Nu putem să lăsăm lucrurile așa cum sunt? a implorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
față. — Abia aștept. Milly știe ce s-a întâmplat? Nick a clătinat din cap. Nu, i-am spus că amândoi suntem plecați cu serviciul. — Probabil se întreabă de ce n-am sunat-o. La gândul ăsta, fața lui Susan s-a schimonosit puțin. Detest faptul c-ar putea să creadă c-am uitat de ea. Ei, dar de vreme ce vine-ncoace, o să putem să-i spunem adevărul, nu? Nick a dat din cap și-a început s-o mângâie pe păr. Susan s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
văzând viteza cu care viitorul ei soț se schimba chiar sub ochii ei. —Ei, cred c-ar trebui să încercăm să facem unul. —Pe bune? Cu capul amețit, Susan s-a chinuit să-și schimbe puțin poziția, dar s-a schimonosit la față descoperind c-o durea tot corpul. Stai puțin... eu visez acum? Sau celălalt Nick a fost răpit de extratereștri și înlocuit cu o versiune clonată, în spirit New Age? Bărbatul a schițat un zâmbet. —Știu, știu. Am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
așezat o cană cu ceai în fața băiatului. —Mulțumesc. Jake a luat o gură. —A trecut deja o săptămână. Când crezi c-o să se întoarcă? Nu știu. Și nici nu-mi pasă. Fiona s-a uitat la el și s-a schimonosit puțin. Bine, adevărul e că îmi pasă, dar trebuie să iau lucrurile așa cum sunt, nu? Dacă amândoi am face pe înbufnații, atunci ce s-ar întâmpla cu biata Jessica? Preț de câteva minute, nici unul n-a mai scos nici un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
În fond, noi mai purtaserăm discuția asta, sub diferite forme, și în alte dăți, atunci când eu încercasem să-l conving să-i țină piept Sofiei. Ceea ce el n-a făcut niciodată. Alison a oftat prelung, iar chipul i s-a schimonosit din cauza durerii. N-a făcut decât să ridice din umeri și mi-a spus că dacă asta e ceea ce simt, atunci el nu mă poate împiedica să-l părăsesc. Fiona a strâns-o în brațe. —Draga mea, îmi pare așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
frământându-și pumnii în buzunarele adânci. Ai zice că-i e frică, deh, lui Rafael parcă nu i-ar veni să creadă. De cine dracu’ să-i fie frică? Poate cel mult de animalul din el, care-i roade măruntaiele, schimonosindu-l și înveninându-l. — Nu înțeleg ce-ți trebuie, prietene. Unde vrei să merg cu tine? În loc de răspuns, tipul îl strigă pe nea Matei, poate pentru că acolo ar fi vrut să-l ducă pe Rafael, și uite pentru ce: — Scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
drumu’ la avorturi, de crește lumea câini în loc de copii. Câini din ăștia cât vițelu’, dom’le. Milică se întorsese cu oarecare întârziere. Tot cu ochii pe câine. Să nu-l scape din lanț, că-i nenorocire. Fața roșcovană, asudată și schimonosită de nervi, începu în sfârșit să se răsucească. Rafael dispăruse însă. Fugise printre oameni cât îl ținuseră picioarele și se ascunsese după o tarabă, să se pună la adăpost de câine și, totodată, să-l observe pe Milică fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Îi vorbea despre ziua În care avea să-i urmeze la tron. „Niciodată un sultan nu i-a lăsat moștenire fiului său un imperiu mai Întins!” Îi spunea el. În acea vreme, da, Terken era satisfăcută, nici o durere nu-i schimonosea surâsul. Apoi moștenitorul a murit. O febră subită, fulgerătoare, nemiloasă. Medicii s-au străduit În zadar să prescrie sângerări și cataplasme, după două nopți s-a stins. S-a spus că era vorba de deochi, poate chiar de cine știe ce otravă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cauciucuri sunt de ajuns pentru ca tații să se transforme în niște tați răi. Ferestrele erau înalte și late, iar înăuntru totul sclipea. Probabil că și ei întrebuințau șamponul Johnson. Am rezemat fruntea de sticla ferestrei și mi-am zărit fața schimonosită pe ușa unui dulap cu scule. Strâmbă, lățită, umflată. Am rânjit, arătându-mi dinții, pe urmă am făcut strâmbături. Toate mi se întorceau, mult mai caraghioase. Magazinul de îmbrăcăminte. Colț cu Via Nazionale. Tata ne îmbrăca în gând cu haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
vocea mea fermă, de tonul decisiv. Încearcă să îți miști brațele, îl îndemn eu, poate că vraja s-a risipit, însă ele nu se mișcă, nici picioarele, nici spinarea, nici o mișcare nu transpare dinăuntrul trupului său, numai gura i se schimonosește, iar ochii i se învârt înfricoșați de jur-împrejurul camerei. Nu avem de ales, Udighi, îi șoptesc eu, trebuie să te ducem la o consultație, trebuie să te îngrijim, eu nu știu ce să fac, iar el spune, poate... să mai așteptăm o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mine. —Bine, atunci, îi răspund, un pic cam nesigură. Mă bucur că întâlnirea noastră improvizată i-a făcut bine, cu toate că, din punctul meu de vedere, n-a fost decât apă de ploaie. Ne vedem mâine, îi strig. Pe mâine, se schimonosește el la gândul că va da ochii cu Barney. Pe peron, văd un tip care seamănă puțin cu Patrick. Un ins brunet, destul de ciudat, care are aceiași ochi migdalați și părul strâns în coadă. Sau poate mi se pare mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
două mii cinci sute de metri. Nu aveam idee că ea practică sportul ăsta. Probabil că voia să aibă ceva în comun. Matt arată de parcă știe că a spus ceva ce nu trebuia - fața lui mare și jovială începe să se schimonosească din cauza îngrijorării - și sunt sigură că expresia mea e responsabilă de asta. Trebuie să dreg cumva lucrurile. —Douăzeci de kilometri! exclam detașată. E dat naibii! Cum poate cineva să reziste atât?! Eu mă plictisesc după câteva sute de metri! — Plictiseala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pe mine. În armată nu mai putusem lua nici pastile de Naposim, nici să-mi fac injecții cu Decanofort. Slăbisem zece kilograme într-un an. O catastrofă fizică și o trezire mentală. Drept compensație, rămâneau fotografiile cu mine în slip, schimonosindu-mă pe ștrandul din Arad, să mi se umfle mușchii, să-mi iasă venele. Efectul asupra femeilor era bulversant: unele erau fascinate de pectoralii mei, altele erau îngrozite că puteam fi mai țâțos decât ele. Din reveria pectorală mă smulseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
amestecată cu viermuși, cu melcișori și cu bulbi de buruieni uscate, năpădește de sus. Intensitatea seismului neașteptat, urcă vertiginos: Trei, patru, cinci..., apoi aproape șase grade Richter! Rahat...! Acum, chiar că m-am enervat! Himmel hergot! se burzuluiește Viezurele, cătrănit, schimonosindu-se ca să scuipe o gură cafenie, dintr-un melanj oribil de bale și pământ de flori. Nu-ți pierde firea, prietene! șuieră Iepurele, încercând să se facă colac. Nu te teme! Orice, dar nu-i arăta frică, monstrului! Nicht...! Nici o
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]