982 matches
-
monofizită și nestoriană, documentele care i-au fost de folos pentru cartea sa. Întors în patrie, el a scris un Compendiu al procesului nestorienilor și al eutihienilor (Breviarum causae Nestorianorum et Eutychianorum). Opera, așa cum am spus, a fost scrisă în urma schismei provocate de cele Trei Capitole, pentru că autorul vrea să demonstreze că anatema impusă de Iustinian era nejustificată: de aceea, Liberatus povestește în mod sintetic evenimentele, începând cu învestirea lui Nestorius ca patriarh al Constantinopolului în 428 și până la cele din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
se teamă de o alianță între populația latină din Italia și Imperiul Roman de Răsărit, alianță care s-ar fi putut întări și mai mult datorită tentativelor încununate de succes care tocmai în acei ani duseseră la rezolvarea așa-zisei „schisme a lui Zenon”, încheiată în 518. Dacă procedăm la o examinare globală a literaturii creștine din lumea antică, Boethius ne apare în aceeași lumină în care am văzut că se conturează și figurile lui Sinesius și Nonnus în spațiul grecesc
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Antonie, în schimb, îl urmase pe Sfântul Severin la Noricum și se refugiase la sfârșitul vieții sale la Lérins. Trebuie amintite apoi două opere care sunt inspirate din întâmplările și din luptele religioase din epocă (cele legate de așa-zisa „schismă acaciană” care separase Orientul de Occident pentru o scurtă perioadă și pe care nu avem posibilitatea s-o prezentăm aici în amănunțime): e vorba de Cartea contra celor care au avut îndrăzneala să atace în scris sinodul (Adversus eos qui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
la nivelul detaliilor, sunt mai interesante pentru istoria creștinismului decât pentru istoria literaturii creștine. Oricum, merită măcar amintite: de la papa Symmachus (498-514) ne-au rămas zece epistole (cf. PL 62, 49-80); Hormisdas (514-523) a scris foarte multe consacrate așa-zisei „schisme acaciene” (PL 63, 367-526); Felix al IV-lea (526-530) este autorul a patru scrisori (PL 65, 11-16); Ioan al II-lea (532-535) a scris cinci (PL 66, 11-26); Agapetus (535-536) e autorul a șapte epistole; iar cel mai important și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a corespondat continuu cu conducătorii barbarilor, mai ale cu cei ai francilor. În domeniul ecleziastic, Grigorie a întărit controlul papalității asupra diferitelor Biserici. A reușit să rezolve conflictele în urma cărora se desprinseseră de Roma episcopatele ce depindeau de Aquileia după schisma celor Trei Capitole. În 596 l-a trimis pe Augustin din Canterbury să organizeze sediile episcopale din Britania, locuită încă de anglii păgâni. Cu siguranță, evanghelizarea promovată de Grigorie pare astăzi imperfectă, pentru că papa ar fi făcut poate prea multe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ai partidelor aflate în conflict și a supărat și Roma unde, în 484, papa Felix al III-lea i-a excomunicat pe împărat și pe Acacius (care, fără să-l consulte, formase o comuniune de credință cu monofiziții), provocând o schismă care avea să dureze până în 518, adică până când împăratul Justin I avea să treacă la o politică filocalcedoniană deschisă. Edictul a fost acceptat însă de Petru Mongo care a trebuit, ca atare, să facă față opoziției călugărilor egipteni care nu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Epifanie din Salamina Panarion-ul (Pan. I, 2). Hirotonisit episcop de Berea (Alep în Siria) în 378, a ajuns celebru pentru știința și practica ospitalității. Melețiu de Antiohia l-a trimis la Roma la papa Damasus ca să încerce să pună capăt schismei din Antiohia (începută cu depunerea lui Eustațiu cam prin 327, se soldase, începând din 362, cu o împărțire a Bisericii în trei comunități conduse de Melețiu, Paulin și respectiv Euzoios; nu s-a încheiat nici în 381, la moartea lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în 432. Au rămas de la el numai șase scrisori. Una din ele este un răspuns la o misivă a lui Chiril în care îl îndeamnă să nu adopte față de Nestorios o atitudine foarte rigidă care ar putea duce la o schismă în cadrul Bisericii din cauza unei controverse născute mai mult din cauza unor probleme de limbaj decât de ortodoxie; Acacius declară astfel că este de acord cu poziția lui Ioan de Antiohia. În culegerile de acte ale conciliului din Efes și în Synodicon
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
locuri în care scaunul episcopal era vacant. în Africa, aceste locuri erau mai numeroase decît ne putem imagina: avem mărturii încă de pe vremea lui Ciprian despre existența unor sedii episcopale chiar în orașe mici; apoi, în vremea lui Augustin, din cauza schismei donatiste și a conflictului prelungit dintre donatiști și catolici*, în multe orașe din Africa fusese instalat un episcop catolic, fie și numai pentru a-l contracara pe episcopul donatist. Augustin a fost hirotonisit pe neașteptate, în ciuda tuturor precauțiilor sale. La
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
actis cum Felice Manichaeo) și Contra lui Secundinus Maniheul (Contra Secundinum Manichaeum). Bibliografie. Texte: BA 17, 1961 (R. Jolivet, M. Jourjon). O dată cu noua și dificila responsabilitate de episcop, Augustin a trebuit să se confrunte cu o altă problemă, aceea a schismei donatiste: faptul că i-a pus capăt după cincisprezece ani de lupte dure constituie cu siguranță o realizare grandioasă, chiar dacă, judecînd superficial, unii critică comportamentul lui Augustin. Despre originea schismei am vorbit mai sus. Donatiștii au constituit, încă de la începutul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
trebuit să se confrunte cu o altă problemă, aceea a schismei donatiste: faptul că i-a pus capăt după cincisprezece ani de lupte dure constituie cu siguranță o realizare grandioasă, chiar dacă, judecînd superficial, unii critică comportamentul lui Augustin. Despre originea schismei am vorbit mai sus. Donatiștii au constituit, încă de la începutul separării de Roma, majoritatea creștină în Africa, iar bisericile catolice erau adesea și în multe locuri amenințate de violențele adversarilor, cu toate că un anumit modus vivendi se instaurase ici și colo
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
I împotriva ereticilor. Această decizie a fost importantă în plan juridic deoarece i-a considerat pe schismatici (deși creștini, cum erau donatiștii) niște eretici: donatiștii au fost considerați astfel pentru că acordau un nou botez celor care, abandonînd ortodoxia, aderau la schismă. într-adevăr, de mai multă vreme, situația se înrăutățise. Raporturile dintre cele două comunități, proaste dintotdeauna, degeneraseră într-o violență fățișă despre care, desigur, sîntem informați numai prin intermediul unor surse ortodoxe, pe care, totuși, nu avem motive să nu le
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
are loc în această lume, ci în cealaltă, și nimeni nu-și poate aroga dreptul de a aparține primei categorii. în opoziție cu atitudinea resemnată a multora dintre colegii săi episcopi, care se adaptaseră situației, Augustin vrea să pună capăt schismei, fiindcă o divizare a credincioșilor creștini echivalează cu o divizare a lui Cristos. Orgolioasa pretenție a donatiștilor că ar îndura un martiriu în urma persecuțiilor este falsă, pentru că suferințele nu dovedesc nimic dacă sînt îndurate pentru o cauză greșită: numai prin
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
29, 1964 (De baptismo: G. Finaert, G. Bavaud); 30, 1967 (Contra epistulas Petiliani: G. Finaert, B. Quinot); 31, 1968 (Contra Cresconium, De unico baptismo: G. Finaert, A.C. de Veer); 32, 1965 (Breviculus și alte opere antidonatiste: E. Lamiranda, G. Finaert). Schisma donatistă ia sfîrșit o dată cu conciliul de la Cartagina din 411, după ce, în 408, legile lui Honorius fuseseră impuse din nou și înăsprite: Heraclian, guvernatorul Africii, acceptînd o cerere a catolicilor, l-a însărcinat în 410 pe tribunul și secretarul Flavius Marcellinus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a acceptat concluziile conciliului, Facundus, împreună cu majoritatea episcopilor africani, s-a separat de comunitatea episcopilor orientali și de papă și, pentru a justifica această atitudine, a scris alte două tratate. Adresîndu-se unui „scolastic” necunoscut, pe nume Mocianus, care comparase această schismă cu eroarea donatistă și o combătuse bazîndu-se pe afirmațiile lui Augustin, Facundus a scris o carte Contra scolasticului Mocianus (Contra Mocianum scholasticum), în care susține că nu Biserica africană devenise schismatică, ci adversarii doctrinei celor Trei Capitole și, în consecință
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în manualele lor îi dedică puține rînduri așternute în grabă: i-a dăunat faptul că s-a aflat la sfîrșitul unui ciclu istoric, acela al creștinismului african, și că a apărat o cauză care în Occident a produs o gravă schismă. în realitate, a fost o personalitate de prim ordin, atît ca teolog cît și ca polemist... De fapt, el ne apare ca ultimul mare teolog al epocii patristice și pare emblematic faptul că și el a fost fiul acelei Africi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
monofizită și nestoriană, documentele care i-au fost de folos pentru cartea sa. întors în patrie, el a scris un Compendiu al procesului nestorienilor și al eutihienilor (Breviarum causae Nestorianorum et Eutychianorum). Opera, așa cum am spus, a fost scrisă în urma schismei provocate de cele Trei Capitole, autorul vrînd să demonstreze că anatema impusă de Iustinian era nejustificată: de aceea, Liberatus povestește în mod sintetic evenimentele, începînd cu învestirea lui Nestorie ca patriarh al Constantinopolului în 428 și pînă la cele din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
se teamă de o alianță între populația latină din Italia și Imperiul Roman de Răsărit, alianță care s-ar fi putut întări și mai mult prin tentativele încununate de succes care tocmai în acei ani duseseră la rezolvarea așa-numitei „schisme a lui Zenon”, încheiată în 518. Dacă procedăm la o examinare globală a literaturii creștine din lumea antică, Boetius ne apare în aceeași lumină în care am văzut că se conturează și figurile lui Synesius și Nonnos în spațiul grecesc
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
V-VI; Antonie, în schimb, îl urmase pe Sfîntul Severin la Noricum și se refugiase la sfîrșitul vieții sale la Lerin. Trebuie amintite apoi două opere inspirate din evenimentele și din luptele religioase din epocă (cele legate de așa-numita „schismă acaciană”, care separase Orientul de Occident pentru o scurtă perioadă și pe care nu avem posibilitatea s-o prezentăm aici în detaliu): e vorba de Cartea contra celor care au avut îndrăzneala să atace în scris sinodul (Adversus eos qui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nivelul detaliilor, sînt mai interesante pentru istoria creștinismului decît pentru istoria literaturii creștine. Oricum, merită măcar să le amintim: de la papa Symmachus (498-514) ne-au rămas zece epistole (cf. PL 62, 49-80); Hormisdas (514-523) a scris foarte multe consacrate așa-numitei „schisme acaciene” (PL 63, 367-526); Felix al IV-lea (526-530) este autorul a patru scrisori (PL 65, 11-16); Ioan al II-lea (532-535) a scris cinci (PL 66, 11-26); Agapetus (535-536) e autorul a șapte epistole; cel mai important și mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a corespondat continuu cu conducătorii barbarilor, mai ales cu cei ai francilor. în mediul ecleziastic, Grigorie a întărit controlul papalității asupra diferitelor Biserici. A reușit să rezolve conflictele în urma cărora se desprinseseră de Roma episcopatele ce depindeau de Aquileia după schisma celor Trei Capitole. în 596 l-a trimis pe Augustin din Canterbury să organizeze sediile episcopale din Britannia, locuită încă de anglii păgîni. Cu siguranță, evanghelizarea promovată de Grigorie poate fi criticată astăzi, deoarece papa a făcut poate prea multe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ai partidelor aflate în conflict și a supărat și Roma unde, în 484, papa Felix al III-lea i-a excomunicat pe împărat și pe Acaciu (care, fără să-l consulte, formase o comuniune de credință cu monofiziții), provocînd o schismă care avea să dureze pînă în 518, cînd împăratul Iustin I avea să treacă la o politică filocalcedoniană deschisă. Edictul a fost acceptat însă de Petru Mongo, care a trebuit să facă față opoziției călugărilor egipteni care nu i-au
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
la îndemnul său (Pan. I, 2). Hirotonit episcop de Bereea (Alep, în Siria) în 378, a ajuns celebru pentru știința și ospitalitatea sa. Melețiu de Antiohia l-a trimis la Roma, la papa Damasus, în încercarea de a pune capăt schismei din Antiohia (începută cu depunerea lui Eustathius, cam prin 327, și care se soldase, începînd din 362, cu o împărțire a Bisericii în trei comunități conduse de Melețiu, Paulinus și Euzoius; nu s-a încheiat nici în 381, la moartea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în 432. De la el au rămas numai șase scrisori. Una dintre ele este un răspuns la o misivă a lui Chiril în care îl îndeamnă să nu adopte față de Nestorie o atitudine foarte rigidă, care ar putea duce la o schismă în cadrul Bisericii din cauza unei controverse născute din niște probleme ținînd mai mult de limbaj decît de ortodoxie; Acaciu declară astfel că este de acord cu poziția lui Ioan de Antiohia. în culegerile de acte ale conciliului de la Efes și în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
după cum e la fel de plauzibil, datorită funcției acestora, de „mediatori spirituali între Roma și Constantinopol” (G. Țepelea), ca și Septuaginta să fi circulat pe teritoriul românesc. Dovezile materiale existente nu permit, însă, decât lansarea unor supoziții. Nici în ceea ce privește perioada de după Marea Schismă (1054), când Biserica română, rămasă ortodoxă, a intrat, treptat, în sfera de influență a celei sud-slave (care o izolase de Bizanț), dovezile materiale nu sunt mai numeroase. Majoritatea cercetătorilor (N. Cartojan, Șt. Ciobanu) tind să acrediteze ideea pătrunderii liturghiei slave
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]