318 matches
-
structurile lor bisericești. Astfel dintr-o scrisoare târzie (25 iulie 1377) a papei Grigore XI către arhiepiscopul de Calocea aflăm despre preluarea cu forța a castrului (cetății) și domeniului românesc de la Medieș-Satu Mare, care au fost preluate "din mâinile valahilor schismatici". Contextul în care s-a produs preluarea a fost valul general antischismatic declanșat de "marea cotitură" din 1204. Dacă până atunci, în teritoriile stăpânite de regalitatea ungară, supraviețuiau autonomii românești, la începutul secolului al XIII-lea, valul de intoleranță confesională
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
care s-a produs preluarea a fost valul general antischismatic declanșat de "marea cotitură" din 1204. Dacă până atunci, în teritoriile stăpânite de regalitatea ungară, supraviețuiau autonomii românești, la începutul secolului al XIII-lea, valul de intoleranță confesională dezlănțuit împotriva schismaticilor a cuprins ansamblul lumii ortodoxe aflate în raza de acțiune a statelor catolice. Sub deviza suprimării "schismei", a pornit ofensiva lumii catolice împotriva adepților ei și spolierea lor de posesiunile deținute. După 1204, în regatul ungar apar semnele unei noi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
iar ierarhia bisericească era atacată. În această nouă orientare, un rol decisiv a revenit conciliului Lateran IV din 1215: papalitatea a inițiat o vastă acțiune de încadrare a lumii răsăritene, ortodoxe, aflată în sfera ei de influență, conciliul extindea asupra "schismaticilor" hotărârile privitoare la eretici și bunurile lor. Politica confesională asimilatoare a regalității ungare aplicată sub regii Andrei II și Bela IV, din inițiativa și sub impulsul direct al curiei romane, a imprimat un curs violent antischismatic acțiunilor ei, mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
În replică, papalitatea a învestit cu misiunea de cruciadă împotriva Bulgariei pe regele Ungariei, Bela IV, acordându-i și dreptul de a anexa țara-cu acest act, s-a trecut la aplicarea pe scară mare a transferului de stăpânire de la "schismatici" și "eretici" la credincioșii fideli scaunului roman. Așa începea faza cea mai acută a prozelitismului catolic în rândurile românilor "schismatici" aflați sub dominația regatului ungar. Din 1234, papalitatea va constrânge conducerea regatului ungar să adopte o politică de asimilare confesională
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de a anexa țara-cu acest act, s-a trecut la aplicarea pe scară mare a transferului de stăpânire de la "schismatici" și "eretici" la credincioșii fideli scaunului roman. Așa începea faza cea mai acută a prozelitismului catolic în rândurile românilor "schismatici" aflați sub dominația regatului ungar. Din 1234, papalitatea va constrânge conducerea regatului ungar să adopte o politică de asimilare confesională a supușilor ei, în primul rând a românilor. Acestui asalt catolic, desfășurat până în 1241, i-au căzut victimă pozițiile politice
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cavalerilor la istoria acestor locuri, "nu trebuie să subestimăm opera acestor cruciați" (Panaitescu), deși au stat puțin timp la Severinpeste tot unde au ajuns cavalerii cruciați, ei au apărat civilizația. Misiunea lor era să lupte împotriva păgânilor (tătari) și bulgarilor (schismatici). Numărul lor era mic, poate o sută, crede Panaitescu, o parte a cavalerilor rămâne la Severin să-și facă datoria de cruciați. În 1254, regele Bela IV spunea, în corespondența sa, că doar cavalerii de Ierusalim au luat armele împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
era mic, poate o sută, crede Panaitescu, o parte a cavalerilor rămâne la Severin să-și facă datoria de cruciați. În 1254, regele Bela IV spunea, în corespondența sa, că doar cavalerii de Ierusalim au luat armele împotriva "păgânilor" și "schismaticilor", pentru apărarea țării (regatului) și a creștinătății într-un loc primejdios (Severin). În concluzie, cavalerii ioaniți au rămas efectiv la Severin (regele spera că se vor extinde pe Dunăre până la mare, construind cetăți de apărare față de mongoli), ei au construit
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
întreaga arie carpato-dunăreană și nord-balcanică se afla sub hegemonie mongolă. Care era situația regatului arpadian în această perioadă ? După 1204, cum subliniam mai sus, angajat în politica de cruciată în răsărit și sud-est, regatul ungar urmărise asimilarea confesională față de păgâni, schismatici și eretici, în spațiul intracarpatic, dar și în cel extracarpatic. Însă marea invazie mongolă din 1241 a surprins Ungaria în plină înfruntare nobilime-regalitate. Trebuie să spunem că, în secolul al XIII-lea, ultimii cinci regi arpadieni, începând cu Andrei II
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în plină descompunere. Însă destrămarea regatului arpadian a avut pe lângă componenta politică și una confesională: șocul invaziei mongole din 1241 a redus considerabil influența papalității, care impulsionase politica confesională anterioară a regatului și a blocat, practic, prozelitismul catolic. Toleranța față de schismatici (români) și păgâni (cumani) a luat proporții sub Bela IV și Ladislau Cumanul. Relaxarea presiunii confesionale a fost o caracteristică a politicii regalității ungare, după 1241 și până la moartea ultimului rege arpadian, în 1301.6 Să vedem care era situația
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mântuit" țara de ei. De aceea, putem susține fără teama de eroare că lupta domnului întemeietor cu tătarii trebuie să fi fost o realitate istorică, nu legendă. La 1314, este menționată încă o năvălire a tătarilor în regatul vecin, împreună cu "schismaticii", valahii de la sud de Carpați, de-aici deducem că la acea dată românii se aflau încă sub dominația lor. Putem presupune și altceva: acea luptă cu tătarii desfășurată cândva, la o dată neprecizată, la începuturile Țării Românești, chiar victorioasă, n-a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
era Severinul; între 1291-1324, nu sunt menționați bani unguri la Severin, dar, în 1321, regele angevin a instalat în cetatea Mehadia din vecinătate pe Dionisie Szecsi, măsură îndreptată deopotrivă "împotriva bulgarilor din Vidin, a lui Basarab, voievodul transalpin, a regelui schismatic al Serbiei și a tătarilor" (DRH D, I, p. 41). Curtea de la Buda era suspicioasă și încerca să-l prezinte pe voievodul român ca pe un aliat de fapt sau potențial al "necredincioșilor", în speță al tătarilor. Însă Basarab nu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
vezi mai sus). În documentul din 27 martie 1329, se precizează: "când l-am pus pe acest magistru Dionisie...mai mare peste cetatea noastră Mehadia, aflată la margine, pentru a sta împotriva bulgarilor, a lui Basarab, voievodul transalpin, a regelui schismatic al Serbiei și a tătarilor". Din textul documentului deducem că relațiile dintre rege și voievod erau încordate, iar deteriorarea lor în anii următori a dus la un conflict deschis între cele două părți. Despre campania din 1330 a regelui Carol
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
întâmplat mai departe ? În privilegiul acordat de regele Ungariei și datat 26 noiembrie 1332, se spune: "...pornind oastea noastră, am ajuns în niște ținuturi de margine ale regatului nostru, ce erau ținute pe nedrept de către Basarab, fiul lui Tihomir (Thocomerius), schismaticul, spre marea noastră nesocotire și a sfintei coroane; acest Basarab, necredinciosul nostru român". După cucerirea Severinului fără luptă, îndemnat de voievodul Transilvaniei Toma Szecsenyi, regele se aventurează apre Argeș, centrul stăpânirii muntene. Nu se cunoaște bine traseul oastei regești, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
misiunea unificării formațiunilor politice de la est de Carpați, la începutul secolului al XIV-lea. În plus, întărirea raporturilor feudale, ca și primejdia străină, lupta împotriva mongolilor și presiunea regatului ungar, au dus la unificarea formațiunilor în jurul celei mai puternice. Mișcările "schismaticilor" din vecinătatea Ungariei, amintite între 1319-1325, se referă la evenimentele petrecute în Moldova (DIR C, sec. XIV, II, p. 159). Un act al cancelariei papale, din 4 octombrie 1332, atestă existența la răsărit de Carpați a unor căpetenii (fruntași) locale
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
să-și extindă propria stăpânire la est de Carpați. Pentru consolidarea dominației sale în această regiune, în 1351, regele Ludovic cerea consimțământul papei Clement VI ca, în teritoriile Episcopiei Milcovului, să fie ridicate biserici și să fie scutiți de dijme "schismaticii" și "păgânii" din vecinătatea Ungariei, care vor trece la catolicism (Doc. Hurmuzaki, I2, p. 10). O scrisoare a papei din 1352 constata că lupta cu tătarii continua. Într-adevăr, expediția cea mai însemnată, decisivă, a avut loc în anul 1352
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nu mai reprezenta o amenințare reală pentru regatele creștine din estul Europei. Dacă statul mongol era în defensivă, regatul Ungariei, în schimb, sub dinastia angevină, promova o politică activă, expansivă, camuflată sub vălul transparent al cruciatei împotriva păgânilor (tătari) și schismaticilor (ortodocși). Expediția militară din 1359 și impunerea suzeranității ungare în teritoriile est-carpatice se înscrie în această politică ofensivă a regatului de extindere a sferei lui de dominație. Locul unde a "descălecat" voievodul Dragoș și centrul în care și-a fixat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
încearcă să demonstreze ce implicații ar decurge din decizia sinodală. Astfel, trecând în revistă argumentele aduse de colegii săi de generație în problema pascală, referitoare la "inexistența științifică a deciziei sinodale"; la "caracterul ei anticanonic și potrivnic Predaniei"; la "caracterul schismatic", Vulcănescu vorbește despre "nulitatea de fapt și de drept a deciziei sinodale pentru Biserica lui Hristos"; de "căderea din treaptă a semnatarilor ei, adică de lipsirea ajutorului Sfântului Duh fără de care nu pot să desfacă nimic, până la o desăvârșită pocăință
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Integrala publicisticii religioase, p. 160: Vom dovedi aici, în zilele următoare, că punctual de vedere științific în așezarea Paștilor este o aberație condamnată în chip lămurit de Predanie; că hotărârea Sinodului este necanonică și că poartă toate stigmatele unui act schismatic, că ea închide o sumă de absurdități dogmatice și că numai motive extrabisericești au putut îndemna la un asemenea pas greșit". 8 Paul Sterian, Între isimerie și echinocțiu, în "Cuvântul", an V, nr. 1356, 30 ianuarie 1929, pp. 1-2. 9
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
a faptului că nu-i era îngăduit creștinului să ucidă în vreme de război. Conciliul fusese convocat pentru a pune capăt ereziei donatiste; Părinții conciliari trebuiau să evidențieze serviciul datorat statului și autorității civile, servicii refuzate de altfel de curentul schismatic în discuție. Pentru câtva timp s-a păstrat distincția dintre militare consimțită creștinului și bellare neîngăduită acestuia. Acest ultim aspect va dura până când serviciul militar va fi complet acceptat și chiar impus creștinului de ierarhia ecleziastică. Atunci, când în poporul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Cleopatra II a construit un templu la Leontopolis (la nord de Memfis, astăzi Tell el-Jehudije). Era un act cu totul neortodox: trecuse deja timpul în care prezența unui alt templu la Elefantina era tolerată, astfel că vestea construirii unui sanctuar schismatic ar fi putut avea drept obiectiv explicarea și legitimarea declasării familiei Oniazilor din funcția de mari preoți. Josephus Flavius, în Ant. XIII 62-79 și XX 235-237 confirmă această tradiție. b) Totuși, același Josephus (Războiul iudeilor I 33 și VII 420-432
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
și cordiale, în cazul celui din Leontopolis, relațiile par să fi fost dificile, astfel că istoriografia oficială iudaică tinde să supună acest episod unui fel de damnatio memoriae. Exista apoi și templul samaritean de pe muntele Garizim (cf. 6.5), cosiderat schismatic de iudei. b) Oricum, rămâne valabilă expresia lui Dimon I cel Drept, care a trăit către anul 300 î.C.: „Lumea se sprijină pe trei piloni: Torah, cultul [la templu] și faptele bune ale celor drepți” (Mișna, Avot I,1
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
care era fostul palat al lui Irod transformat în fortăreață de către răsculați. Oricum ar fi, după această perioadă se pierde orice urmă a comunității, deși unii savanți susțin că principalele trăsături ale credinței și practicilor lor au continuat în grupul schismatic al caraiților, care resping tradiția farisaico-rabinică și se conformează doar Scripturilor. În concluzie, merită să semnalăm o polemică apărută recent: reproșul adresat celor care îngrijesc (conform acuzei, autonumiți îngrijitori) publicarea textelor de la Qumram că aceasta este prea lentă și că
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
despre Nero că: ,,i-a supus la chinuri pe creștini(de nu va fi o făcătură a catolicilor care și-au băgat coada în text pentru că manuscrisul este din secolul Xl, mai sus am arătat că același autor îi considera schismatici mozaici) neam dedat unei superstiții noi și vinovate”. Iar Tacit(55-120) care a trăit evenimentele pe viu, spune în Anale: Pentru a ascunde murmurele de nemulțumire legate de incendierea Romei, Nero a desemnat ca acuzați indivizi urîți pentru ticăloșiile lor
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Historia Augusta în capitolul V, scrisă către sfîrșitul secolului lV. Împăratul Marcus Aurelius(161-180), îi condamnă pe iudeo-creștini pentru tulburările pe care le fac în imperiu. De la mijlocul secolului ll se observă la frăția iudeo-creștinilor o desprindere clară de mozaismul schismatic al fariseilor, sînt admise femeile ca diaconese, iar adamiții, împreună cu gnosticii și nicolaiții sînt sectele care contestă atît dogmatic cît și organizatoric frăția/biserica organizată de că-tre iudeii farisei. Schismaticii care s-au desprins din fariseism, zeloții, care în timp
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
se observă la frăția iudeo-creștinilor o desprindere clară de mozaismul schismatic al fariseilor, sînt admise femeile ca diaconese, iar adamiții, împreună cu gnosticii și nicolaiții sînt sectele care contestă atît dogmatic cît și organizatoric frăția/biserica organizată de că-tre iudeii farisei. Schismaticii care s-au desprins din fariseism, zeloții, care în timp și-au luat numele de ebioniți, le bat obrazul iudeo-creștinilor Neamurilor că nu vor să se taie împrejur, nu respectă sabatul ca zi de odihnă și sărbătoare, nu fac sacrifi-
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]