371 matches
-
două mii de ani de teorie? Iisus a spus: „Să fie o singură turmă și un singur păstor”, dar iată că după atâta teorie creștinismul s-a scindat în ortodoxie și în catolicism prima mare schismă. Apoi, pentru că mintea umană este schizoidă, au urmat și celelalte schisme... și iar o nouă religie, și iar o nouă sectă... Acum mi se oferă șansa să am un îndrumător, Bart. Acum, nu altă dată, înțelegi ?... Arm sfârșise ce avusese de spus și Bart îi apucă
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
dispărea cu totul din poezie lirismul, din literatură poezia etc, e la fel de adevărat că nu este nevoie de cine știe ce efort de gândire, observație sau prelucrare statistică pentru a înțelege un fapt: în linii mari, civilizația de tip occidental, activă, volitivă, schizoidă, și-a impus modul de existență în fața civilizațiilor contemplative, afective, mistice. Momentul de autocontestare, autoculpabilizare și criză al Occidentului anilor '60 a fost depășit printr-un act de extraordinară vitalitate. Concepte ca "alienare", "incomunicare", "unidimensionalitate" datează, nu mai au azi
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
popoarelor din Balcani, inițial eroică și percepută drept "legitimă", a conturat pentru prima dată mozaicul multinațional, multiconfesional, multilingv al peninsulei. Popoarele tinere, deșteptate în mod romantic la viață după somnul idilic al copilăriei, au intrat într-o adolescență turbulentă și schizoidă, însoțită de mari distorsionări ale imaginii de sine. Eram eu însumi un adolescent când mă îmbătăm cu lecturi eroice din romanticii români, Alecsandri sau Bolintineanu, ce exaltau virtuțile eroilor noștri, vitejia lor pe câmpul de luptă, superioritatea lor zdrobitoare, care
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
etnice, n-au făcut decât să împingă până la ultimele consecințe doctrinele naționale, prezente de multă vreme în lumea balcanică. Purificarea etnică e o veche utopie fascistă care a devenit posibilă în epoca propagandei prin mass-media și a armelor performante. Adolescentul schizoid al epocii eroice a devenit între timp un schizofren obsedat de puritate și separare. Din acest punct de vedere, radicalismul național est-european (dar și occidental, dacă ne amintim mișcările separatiste din vestul continentului, de la cea bască la cea irlandeză) și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
istoriei se construiesc prin subminarea situațiilor normale și fac astfel parte din zodiacul nebuniei, care are mai multă putere de intervenție când capătă, în numele a ceea ce credem noi că este nebunia, instanță de destin. Ce doză de isterie, de porniri schizoide, de reacții paranoice există în actele noastre cele mai expresive! Cu atât mai mult în scenele de vârf ale istoriei, acolo unde indivizii sunt constant depășiți de cercul destinului lor singular și se lasă mânuiți, ca niște păpuși, de forțe
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Ionuț Popa este un specialist din cea mai sublimă formă de manifestare a kitsch-ului românesc de maximă audiență: campionatul de fotbal. Însă domnia sa deține, din naștere, „ceva“-ul esențial care le lipsește majorității actorilor de bodevil ce populează „fenomenul“ schizoid autohton sus-amintit: umorul. Atenție!, nu am spus miștoul, boala nenorocită și tradițională a oricărui țânțar cu gură mare din „sportul-rege“. Aia care ne aruncă temele fundamentale în implozii și explozii și-n fuziuni și-n fisiuni neașteptate. Aia care ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
în care lumi ficționale devin lumi posibile în jocul pop-ironic al regizorului. Era prea strâmt pentru o erecție Petronel (un rol care-l prinde foarte bine pe Sebastian Marina, care trece absolut natural între personalitățile personajului său) e un tip schizoid, care vrea să afle cum se poate ieși din blocajul de corpuri și obsesii, din spațiul strâmt al lumii noastre. Într-un fel, el leagă poveștile tuturor, inocent și agresiv, duios și nevrotic, dar nu reușește eliberarea. Ca psihanaliza să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
Ar fi păcat. Ar ajunge să se amestece cu elita politicii românești contemporane și zău că și-ar strica reputația. LA LOC teleCOMANDA Efectele unui glonte-bumerang Alex SAVITESCU În 1989, eram un țâști de unșpe ani. Nu resimțisem acut regimul schizoid care măcinase România. De-abia fusesem uns pionier și mă pregăteam - fără ca eu să știu asta - să intru în alte organisme glorioase ale comuniștilor. Asta chiar dacă aveam în clasă un coleg al cărui bunic era propagandistul perfect, ce se înființa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
este greu de prevăzut că vom ajunge, într-o zi, ca fiecare să avem blogul nostru, pe care să-l citim și recitim la infinit, într-un superb act de demiurgie solipsistă. Iar Japonia hipermodernizată, aseptică și tocmai de aceea schizoidă, populată de indivizi frustrați, însingurați și chiar incapabili de a socializa la un nivel elementar, ne oferă o elocventă anticipare a acestei versiuni a realului, colorate în tușe distopice desprinse din Blade Runner. Schemă și polisemie sau răzbunarea învinsului Oamenii
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
decât dacă doar atât îți dorești de la viață. Așa se explică și majoritatea covârșitoare a răspun surilor negative când suntem întrebați dacă România o duce mai bine. Însă când întrebarea e pusă la nivel personal, răspunsul e da. Suntem puțin schizoizi dacă spunem că o ducem mai bine decât acum cinci ani, dar România o duce din ce în ce mai prost. Eu cred că uităm cum arătam în 1990. Le recomand oamenilor să se mai uite din când în când la poze, apoi să
Eu votez DNA!De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
acum m-am obișnuit să dau, din când în când, de cadavrele mele virtuale roase de viermi prin curtea vreunui blogger. Le îngrop, le aprind o lumânare și gata. Amin. Cu timpul, te desprinzi de lucrurile astea. Devii, așa, puțin schizoid. Îi lași să te terfelească în legea lor și asiști impasibil, aproape, la spectacol. Plătești bilet, câteodată, să-ți recuperezi hârca din virtualul lui neica nimeni. Te consolezi că el e un obsedat din ăia cu poze de școlărițe lipite
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
care au individualități puternice, care se apără unul pe celălalt... În cărți. Poftim? În cărți sunt frați din ăștia, de-ai tăi. Și-n unele filme. Exagerezi. Zici tu? Galateea mea unică, fiică solitară a minții mele bolnave de amintiri schizoide și exces de net, de imaginație care se știe comună, dar se vrea strălucitoare în bezna celei mai banale elucubrații de scriitoraș ratat și blogger libidinos (sunt și asta, nu?)... Zic eu. Nesora nimănui. Asta mă face imparțială. Doritoare de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
părea zveltă, își punea cu iscusință trupul în valoare, un trup de statuie, părul de culoarea nisipului, pieptănat într-o coafură rebelă. Se îmbrăca simplu, dar un ochi foarte atent observa că simplitatea ei este căutată. Aide avea o natură schizoidă. Cuminte și rebelă, modestă și pasionată, autistă și frondeoră, altruistă și sălbatică. Șeful Catedrei de cereale o stabilise ca reper pentru exigențele la cursurile lui. I se adresa atunci când preda, o provoca atunci când cerea un răspuns, îi cerea referate, o
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
fiecare dimineață este un miracol, mă bucur cu toată ființa de spectacolul naturii, jumătate întâmplat aievea, jumătate zămislit de propria mea fantezie. Lucrez la spectacolul lumii cu ochii pictorului, cu urechea muzicianului, cu sufletul fragil al creatorului, cu mintea lui schizoidă. Spectacol bucurie-suferință. De când mă știu trăiesc jumătate în vis, jumătate în realitate, fiecare extracție din una din cele două lumi echivalează cu o ruptură de nervi. Mă uit la coroana geacarandei mov, un fel de nuc cu frunze dantelate, cu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
câmpie par să aibă aripi, doar eu am rămas așezată pe pătură, cu mâinile în poală, cu ochii uscați, cu un zâmbet amar pe față. În timp ce trenul mă duce spre Hornsby, casa mea vremelnică, mă gândesc că secolul douăzeci și unu începe schizoid, călătoresc la sute de metri sub pământ de parcă m-aș plimba pe bulevard, e reprodusă lumina de afară, totul în jur te face să crezi că traversezi un oraș natural. Pe monitoarele aflate peste tot vezi în permanență spectacolul lumii
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
lumii, ești informat și educat persuasiv, intri în lumea comunicării fără bariere, în timp ce la câteva sute de kilometri, într-un trib, aborigenii trăiesc ca acum două mii de ani, fără nevroze, complet integrați în eternitate, mă gândesc că eu însămi trăiesc schizoid, aveam șase-șapte ani când aprindeam seara lampa cu petrol pentru a nu orbecăi prin casă până ne așezam la gura sobei, o construcție imensă, placată cu plăci de teracotă verde, din burta căreia seara se răspândea lumină și căldură, acolo
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
insuportabilă, nostalgia după lumea stabilă, certă, chiar conservatoare a comunității lămpii cu gaz și nevoia de a cuceri și stăpâni Universul, de a avea acces la eternitate prin fragila portiță a plimbărilor în spațiul cosmic și prin realitățile virtuale, trăim schizoid și scindat fără să putem răspunde la întrebări fundamentale. Sandei a zdrăngănit la pian până s-a săturat. Maria doarme fericită cu mâinile pe piept. Și-o amintește zburând prin pădure cu o expresie de fericire întipărită pe față. În
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
așternutul pișat, despre timpul pe care și eu mi-l pierd degeaba, schizofrenia fiind incurabilă! M.-ș. a zis că se gândește. (Din caietul Mediculuiă. § Și s-a gândit. Și-a dat seama că un nevrozat era tratat de către un schizoid! Și el avea dubii, îl urmărea: și el a făcut o experiență cu cel care făcea o experiență asupra unuia ce-și propusese tot o experiență! Cine mai e sănătos? Ești dependent de somnifere, acum; de droguri - până la urmă, chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
acces la tragedia populară, să vezi și să nu crezi, bravo Vasile, îți cunoști meseria, mă închin, vino să-ți strâng laba. Dar Vasile dispăruse, așa cerea meseria, discreție, discreție perfectă. Șmecherul!, nu vrea să răspundă, nu vrea să răspundă schizoidul, nu vrea, așa l-a dresat dom’ doctor, dom’ Bombonel, suflet de aur. Să vezi și să nu crezi, țara moare de foame și de frică și de frig și de întuneric, dar la Bombonel luminile ard ca la Palat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mulțimea de gură-cască? — Primejdie pentru cine? — Evitați, mereu evitați un răspuns. Înțelegeți bine ce întreb. Înțelegeți prea bine ce ne interesează. Ar putea Ianuli redeveni cel de altădată? Să treacă, adică, acum, de cealaltă parte a baricadei? Toți răzvrătiții ăștia, schizoizii, se aseamănăl. Niște frustrați! Frustrați, schizoizi. Însetați de putere! Căreia îi dau nume frumoase, de adormit copiii. S-o luăm altfel: în dumneavoastră există un idealist? Un rebel, un credincios? Ați fi un combatant, să zicem? — N-am destule calități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Evitați, mereu evitați un răspuns. Înțelegeți bine ce întreb. Înțelegeți prea bine ce ne interesează. Ar putea Ianuli redeveni cel de altădată? Să treacă, adică, acum, de cealaltă parte a baricadei? Toți răzvrătiții ăștia, schizoizii, se aseamănăl. Niște frustrați! Frustrați, schizoizi. Însetați de putere! Căreia îi dau nume frumoase, de adormit copiii. S-o luăm altfel: în dumneavoastră există un idealist? Un rebel, un credincios? Ați fi un combatant, să zicem? — N-am destule calități, nici destule... defecte. N-aș râvni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
e un pretext frecvent. — Acceptați să insistăm? a îndrăznit curiosul. — Accept, accept, copilule. Aștepți, probabil din gura zaharisitului, care sunt verdicte de procuror. Ne consideri, probabil, pe toți cei din generația erorilor, cum spuneți voi, niște bastarzi. Visători manipulabili, incurabili, schizoizi. Ei bine, ascultă: Emilia a fost un adevărat noroc pentru tovarășul Ianuli, crede-mă! În ciuda multor... Am înțeles, am înțeles. Sunteți un poet, domnule Gafton. — Paradisul este plan, copile? Tabloul divinității e plan! Diavolul a introdus a treia dimensiune... Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
trăi într-o completă înfrățire, prin stabilirea unei ordini spontane și armonice”. „Pulverizarea” - proprie „anarhismului” modern - nu distruge doar caracterele tipice, proprii esteticii clasice, ci și unitatea personalității umane în genere. Tendința dominată va fi deci una către fragmentar și schizoid: „scriitorii de azi nu mai redau caractere tipice sau individuale, ci fragmentare”, de aici predilecția pentru „caracterele desechilibrate” și pentru „răsturnarea ierarhiei funcțiilor spirituale”. „Importanța ce se dă inconștientului” este, în opinia autorului, responsabilă de „preponderența elementelor patologice”. Adept al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cruțe pe Dora și, în ultimă instanță, pe el însuși. Nu-i de râs, domnilor, oricât de hilar ar părea puloverul nostru. Schizofrenia noastră este doar de natură fizică domnilor! Păi, câți dintre dumneavoastră în această sală nu au manifestări schizoide? Curtea asta nu are cădere, domnilor! Se ridică în tandem, o ia pe Dora de mână și o trage spre ieșire. Înaintează spre dreapta scenei, lateral, cu fața la public, în pas de dans. Dora ține pasul și ritmul cu ei. Doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
În manifestări atipice de delir verbal. Atipice, pentru că durează foarte mult, uneori câte o zi Întreagă, după care bolnavul cade Într-o stare de prostrație, de muțenie și imobilism din care nu poate fi scos. Pe parcursul unor astfel de derapaje schizoide, Adam Adam povestește cui vrea s-asculte o istorie fantasmatică, totdeauna aceeași, despre aventura sa Într-un imobil subteran gigant, numit Centrul, unde un grup de savanți recrutați de pe toate meridianele mapamondului puneau la cale și duceau la Îndeplinire tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]