570 matches
-
electric pentru încălzirea picioarelor. în zilele foarte friguroase, găsea că-i mai intim să doarmă încolăcit pe podeaua lui octogonală decît să întindă salteaua, și se obișnui într-atît cu asta, încît nu părăsi locul la venirea primăverii. Palmele îi erau scobite de mici bătături de la suișul pe schelele tubulare. Tavanul fu gata și schelele scoase înainte de Paște, și acum lucra pe scări la peretele mare din fața orgii. Domnul Smail veni într-o zi și-l întrebă pe un ton riguros: — Cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
degete spre lumina gălbuie strecurată printre crengile arborilor și le priveam minute în șir, mă răsplăteau pentru jalnica mea existență; în spațiul acela de patru metri pătrați la limita căruia mă pândea moartea se afla miracolul. Era de-ajuns să scobesc... 13. Pe vremea coridorului se întâmpla uneori să vizitez și câte un prieten, băteam la ușă, intram, dădeam ocol mesei și plecam imediat sau rămâneam; dacă se întâmpla să rămân, ce frumos conversam despre cumplitele blesteme care macină pohezia sau
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mpăratul, Lărgiți casă Puneți masă, 305 {EminescuOpVI 306} Să vie-mpăratu - odată Aducând oștirea-i toată, O sută cinci zeci și cinci În ciubote nu-n opinci, Că cine-n lume se-nnalță Cisme roșie încalță, Cu fețe alese, Cu mânici sumese, Scobiți în măsele. Am vrea să descălecăm, Dară jos pe ce ne dăm, Nu sunt cioban de la oi Să descalec în noroi, Nici niscaiva morari beți Să descălecăm în scaeți, Ci suntem de viță mare, De boieri de lângă mare Unde soarele
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-i dau ca bir tot al zecilea din copiii supușilor mei. Și azi vine ca să-și iee birul. Când sună miază-noaptea fețele mesenilor se posomorâră; căci pe miază-noapte călare, cu aripi vântoase, cu fața sbîrcită ca o stâncă buhavă și scobită de părae, c-o pădure-n loc de păr, urla prin aerul cernit mama pădurilor cea nebună. Ochii ei două nopți turburi, gura ei un hău căscat, dinții ei șiruri de pietre de mori. Cum venea vuind, Făt-Frumos o apucă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Raul Ionescu râse. ― O cameră secretă trebuie să fie secretă pentru toată lumea, inclusiv inginerii. Dar dacă ai obosit... Ridică din umeri continuîndu-și lucrul. Brusc, simți sângele năvălindu-i în obraji. Degetele i se împiedicaseră într-o adâncitură cât o nucă, scobită în suprafața lustruită a lemnului. Apăsă din toate puterile și peretele de cărți începu să alunece. Cârnul fluieră subțire. Raul Ionescu, obosit, râdea nervos sprijinit de zid. Era o încăpere uluitoare, neașteptată, o adevărată surpriză pentru cel mai blazat dintre
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pătrunse în holul întunecos inhalând aerul cald. Se împiedică izbindu-se dureros de scrinul greoi din capătul încăperii. Fusese cândva o piesă elegantă cu linii trufașe. Anii ciuntiseră ciucurii stemei heraldice, așternuseră o crustă groasă de praf în pliurile florilor scobite în lemn. Pe placa de marmură plesnită, stăteau cocoțate două borcane uriașe cu gogoșari, legături de leuștean și pătrunjel erau puse la uscat. Cutia cu otravă pentru gândaci emana un miros pătrunzător. Panaitescu strivi între dinți o înjurătură și intră
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
lume colorată și nebună. Reușea să te facă s-o vezi prin ochii lui. Da, da... Vedeai cu adevărat giuvaierurile acelea grele, cu pietre mari albastre, roșii și verzi, pipăiai șaluri în care ardeau flăcările curcubeului, încercai dinții pieptenilor înalți, scobiți în fildeș și tăișul lamelor flexibile, de Toledo. Darurile lui! Pun rămășag că n-ați văzut în viața voastră așa ceva! Zei mici de os, la care nu se închina nimeni, amfore ciudate de aramă, cutiuțe căptușite cu oglinzi, fructe de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fost, ar fi vorbit clar și la obiect despre trădarea cedării de teritorii și așa mai departe. Ar fi încercat să scrie un text care să-i mobilizeze pe oamenii lui. Ăsta e prea... făcu o pauză în care se scobi între dinți, încercând să găsescă cuvântul potrivit... enigmatic pentru așa ceva. Nu, cred că e exact ce se spune că ar fi: o scrisoare de la un bărbat disperat să-mi spună ceva. Sarcina noastră acum e să ne asigurăm că nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și, Înainte să-ți termini visul, o să te trezim și o să te duci acasă. După asta, n-o să mai ții minte nimic. Când plângea În felul ăsta, toate trăsăturile lui Zeliha deveneau dintr-odată mai pronunțate, iar obrajii i se scobeau accentuând una din caracteristicile ei cele mai impresionante: nasul! Nasul acela foarte acvilin pe care ea, la fel ca și surorile ei, Îl moștenise de la tatăl lor; Însă al ei era mai ascuțit la vârf și avea nările mai alungite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pe tata, care mă Învață cum să pregătesc ipsosul și să modelez forme din pastă de modelat. Puneam praful de ipsos Într-un castronaș și turnam deasupra apă, subțiindu-l cu grijă pînă ce obțineam un fel de terci neted. Scobeam forma cu ace de păr. Am modelat monede pe care le pudram cu talc. Într-o zi de iarnă, tata m-a ajutat să modelez urme de păsări pe zăpadă. De ziua lui, i-am confecționat o scrumieră din ipsos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
chema Bătrânul de pe Munte... Și era clădit pe acele culmi foarte Înalte, ce Înconjurau o vale, un zid gros și Înalt, și Înconjurul acelui zid avea XXX de mile, și se intra Înăuntrul lui pe două porți, și erau ascunse, scobite În munte. (Odorico da Pordenone, De rebus incognitis, Impressus Esauri, 1513, cap. 21, p. 15) Într-o zi, pe la sfârșitul lui ianuarie, treceam pe Via Marchese Gualdi, unde-mi parcasem mașina, și-l văzusem pe Salon ieșind de la Manuzio. „Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de metri, care păreau să se prăvălească asupra privitorului; versantul cel mai accesibil era o clină accidentată, plină de pietroaie, pe care nici astăzi arheologii nu reușesc să o urce, iar pe vremea aceea era urcată pe niște scărițe secrete scobite În spirală În stâncă, așa ca și cum un măr fosil ar fi fost scobit de miez, și pe care un singur arcaș era de-ajuns ca să le apere. Inexpugnabilă, Învârtejită spre Celălalt Tărâm. Alamuth, fortăreața Asasinilor. Puteai ajunge la ea numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
era o clină accidentată, plină de pietroaie, pe care nici astăzi arheologii nu reușesc să o urce, iar pe vremea aceea era urcată pe niște scărițe secrete scobite În spirală În stâncă, așa ca și cum un măr fosil ar fi fost scobit de miez, și pe care un singur arcaș era de-ajuns ca să le apere. Inexpugnabilă, Învârtejită spre Celălalt Tărâm. Alamuth, fortăreața Asasinilor. Puteai ajunge la ea numai călare pe vulturi. Aici domnea Hasan, iar după el aceia care or mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
hîrjonească cu păsările cerului. În anii din urmă, bastoanele sale fuseseră făcute din lemne rare și metale scumpe, Încrustate cu nestemate. Colecționase bastone cu săbii ascunse În inima lor, mortale, de la prinți ale căror suflete le culesese. Transportase În bastoanele scobite pe dinăuntru pergamente magice, bani și da, chiar și picturi ale unor artiști faimoși. Artiști pe care nu reușise nicicînd să-i convingă să-i dea vreo pictură, cum ar fi Maestrul Teodoricus, un călugăr din Bohemia atît de Îngrozit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și Mystery Channel - mai acum cîteva zile pe Nature Channel am văzut o bilă perfectă de fier scuipată din măruntaiele pămîntului pe o insulă de lîngă Madagascar cu multe mii de ani În urmă un om și fiii lui au scobit-o și s-au mutat Înlăuntrul ei și au fost declarați zei fără Întîrziere de către băștinașii cărora li se dădea drumul În bilă doar o dată pe an să se Îmbete și să venereze o chestie numită Aurak care era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
spate și arăta ca unul care practicase judō multă vreme. — Ne-ați sunat mai devreme. — V-au sunat de la Poliția Metropolitană... Cum îl cheamă? A, da, Gaston Bonaparte. Am auzit că sunteți garantul lui. Polițistul tocmai își terminase cina. Se scobea în dinți cu o scobitoare, în timp ce vorbea. — Ni s-a spus că e rănit. — Nimic grav. Niște vânătăi și-atât. E francez și ne-am gândit că s-a întâmplat ceva grav dar, din fericire, se pare că nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
fericit și romantic pe care ți-l Închipui tu. Sally se Întoarce către mine. — Ești sigură că vrei să te măriți? Adică, gîndește-te și tu, acum Dan pare bărbatul ideal, dar așteaptă vreo cîteva luni și-o să Înceapă să se scobească În nas și să se șteargă pe perne. Dar face asta deja, spun eu cu inocență, În timp ce Sally cască ochii cît cepele. Doamne, Sally, o lovesc eu În joacă. Ești așa de credulă. Mă rog, sînt de acord cu Fran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
rea decât cele pe care le străbătuserăm până atunci, am ajuns la o baltă de izvor. În timp ce Gundo umplea burduful cu apă, Bovo a început să smulgă din pământ și de pe trunchiuri de copaci smocuri de mușchi alb; apoi a scobit cu mâinile în băltoacă până a dat de un mâl argilos pe care l-a amestecat cu mușchiul. Ne-a pus să ne dăm jos încălțările și să ne spălăm pe picioare, după care să ne dăm cu aluatul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
m-am întors am fost cumva șocată. Nimic nu mai era așa cum știam eu. Frații mei, tata și toți ceilalți bărbați deveniseră grosolani și cruzi într-un fel de neimaginat înainte. Mormăiau printre dinți în loc să vorbască. Se scărpinau și se scobeau în nas și chiar se arătau dezveliți în fața femeilor. Și ce putoare! Zgomotul care venea de pe câmp era și el mai mult decât puteam suporta. Câini care lătrau, oi care behăiau, bebeluși care plângeau și femei care țipau. Cum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mai poate depune mărturie, aminti Fersen Întrerupînd-o brutal pe fiica Yvonnei. - Acuzați-mă de moartea lui, dacă tot am ajuns aici! - Loïc s-a sinucis, Gwen, spuse Încetișor Marie. Vestea o lovi parcă În moalele capului. Trăsăturile chipului i se scobiră, umerii i se gîrboviră, ochii i se Închiseră. O imagine Îmbătrînită ca acelea retușate pe computer. TÎnăra polițistă avu sub ochi o scurtă imagine a ceea ce avea să fie Gwen peste zece sau cincisprezece ani. Sinucidere. Într-o fracțiune de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Adevărul e, Artemis, că da, spun veselă, scoțîndu-mi haina. Am citit de curînd o carte super, cu titlul „Ce să faci dacă colega ta de serviciu e o vacă nesuferită care, atunci cînd crede că n-o vede nimeni, se scobește În nas“. Cei din jur Își țin respirația, iar Artemis se face roșie ca sfecla. Ba nu-i adevărat ! se rățoiește. — Am zis eu că despre tine e vorba ? răspund nevinovată și-mi aprind computerul, cu un gest Înflorit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de iarbă lipicioasă, ca un păr verde. Și atunci, i-am văzut. Erau de jur Împrejur, În apă, răsărind din pâcla care Începuse să se ridice. Mă priveau fără zgomot și fără să se gândească, nemișcați. Stăteau În niște trunchiuri scobite de copac ce pluteau pe apa mâloasă... În fiecare trunchi de copac erau mai puțini decât degetele unei mâini, numai că pe apă erau răspândite multe-multe asemenea trunchiuri scobite. Aveau un fel de sulițe cum nu mai văzusem, prinse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
născuți dar, de când știu formele astea, parcă și la mare mă uit altfel. Văd lucruri care nu sunt, pricepi? De pildă, văd câteodată niște lucruri care ar putea să plutească pe Marea cea mare și care nu seamănă cu trunchiurile scobite de copac cu care ieșim la pescuit. Alteori văd cum am putea să aducem printre case apa care curge mereu. Dilc mi-a zis că se poate gândi cum să facem lucruri din astea. Casele sunt urâte, dar o casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
culci... MACABEUS (Furios pe trompetă.): Am să-ți sparg trompeta aia! Am să ți-o fac uite-așa! Rupe un băț de chibrit în două.) PARASCHIV (Neașteptat de violent, aruncă în MACABEUS cu trompeta.): Na! Sparge-o! (Pauză; MACABEUS se scobește între dinți cu o jumătate de chibrit.) MACABEUS: Mai bine fă ceva de mâncare. PARASCHIV (Începe să clatine din cap.) MACABEUS: Auzi?... Îmi ghiorăie mațele. PARASCHIV (Clatină tot mai puternic din cap.) MACABEUS: Curăță niște cartofi! PARASCHIV (În transă nervoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
se întrebe mereu, zi și noapte, cine sunt eu? Cine? Fie că stă ca acum la semafor, fie că umblă pe stradă, fie că e-n metrou, își căznește într-una mintea cu întrebarea asta care, în timp, l-a scobit pe dinăuntru ca pe un fluieraș de soc. Ce simt acum? își zice. Și cine vede amestecul ăsta de lumină și întuneric cu dâre prin el și aude fâșâit și simte ceva rece după gât și în curând o să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]