580 matches
-
își declama versurile prin cele mai sordide bodegi de cartier. Își amintește Vighi, cu admirația nostalgică a lui François Villon: "Și cipezării creștini care cărau cărbuni și lemne babelor din cartier îl urmăreau cu gura căscată de uimire și se scobeau în buzunare ca să-i mai plătească o halbă. În amintirile mele Gheorghe Pruncuț este Boemul absolut. Îl văd stând ore în șir undeva la marginea trepidației lumești ca să urmărească o vrabie fără un picior, alteori rătăcește pe străzi lăturalnice și
Violon d’Ingres? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7477_a_8802]
-
februarie) cu ideea de zbor frânt? Vă adresez întrebarea amintindu-mi că, într-un alt poem - Porumbeii din Chaillot - ,,zborurile zburlite, casnice, fără de zare" ale acestor păsări reverberau cu tristețea autoexilatului, nevoit să-și trăiască ,,soarta de cârtiță/ ce-și scobește în malul Senei tihna". - Mă veți crede sau nu, doamnă Ioana Revnic, dar nu știu ce înseamnă toate acestea! Este vorba de un poem-interogație; dacă aș cunoaște răspunsul, nu cred că l-aș fi pus pe hârtie. Asemeni filosofiei, până la un punct
Ilie Constantin "Sunt egalul celor mai buni" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7457_a_8782]
-
că un scriitor trebuie să evidențieze urâțenia lumii din jur, identifică mereu, cu o insistența provocatoare, dovezi ale degradării și promiscuității, într-o proza uneori pitoreasca, dar de cele mai multe ori dizgrațioasa: Îl plesnește ușor peste mâna pe Păsăroi care se scobește în nas, răscolește mucii pe care îi face cocoloașe și apoi le înghite." (Grădini suspendate) Victor Nichifor cultiva, ca poet, o exprimare eliptica și exotică prin recurgerea la cifre, sintagme englezești și termeni tehnici, fără valoare literară: "7, 3016 nu
Lotul Mircea Cărtărescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18132_a_19457]
-
pamfletului, în Pamfletul, publicat în Lumea, 1925. Pamfletul, se afirmă între altele, "e un fel de a slobozi condeiul în răspăr", un "condei" (același pe care l-am amintit ceva mai înainte, din Troparele zilei) "care se vîră aici și scobește adînc" și care sondează abisul uman ("poteca sufletului este deschisă"). Agresivitatea extremă a pamfletului este subliniată cu toată convingerea ("Pamfletul se învîrtește în jurul obiectului cu oarecare frumusețe de corb: între două zboruri circulare, ciupește, zgîrie, înțeapă, rupe. Pamfletul se lucrează
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
șir fără să te plictisești. Cu/ trenulețe/ cu covertă și prelate în loc de geamlâcuri./ Sub care se întâmplau pupicuri/ și mangealâcuri./ Ciupituri tainice de sfârcuri./ Dezmierdări. Farafastâcuri./ Giugiuleli. Giumbușlucuri./ Era, bine-nțeles, și un fotograf/ cu un urs împăiat, care se scobea în nas./ Și care, dacă-ți scăpa o labă, te făcea pe loc praf. Praf./ Praf ești și te vei întoarce în praf." (Femeia publică) De asemenea, poetul nu face economie la comparații, care formează lungi serii "sinonimice" (ca în
Mihail Gălățanu și-a pierdut răbdarea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16780_a_18105]
-
La grădiniță învătătoarea întreabă un copilaș: - Ce vrei să te faci când vei fi mare ? - Euuu vreau să mă fac parlamentar... - Păi de ce? - Ca să pot să mă scobesc în nas și să dorm toată ziua fără să mă mai certe mămica. *** Băsescu se întâlnește cu Obama ca între șefii de state. Din una din alta ajung să vorbească de pregătirea soldaților lor. Obama: - Eu mă mândresc cu soldații
BANCUL ZILEI: Întâlnire de foc între Băsescu şi Obama () [Corola-journal/Journalistic/68778_a_70103]
-
repauzează în loisir. Se odihnește. Petrece cu neamurile, prietenii, cunoștințele, vecinii, dar, mai ales cu duducile. Și flecărește. Copios. E plin de vervă, are toane febrile, șuguie spumos, tremură de mândrie, se mortifică fastuos, își pune odăjdii cu răsunet, se scobește în dinții fanteziei. În timp ce stă răbunit în poziția voinicului, binecunoscuta rână națională, precum și cu nelipsitul fir de iarbă în colțul gurii, el tresaltă și alină numaidecât toate suferințele mapamondului. După care, dacă mai e timp, efectuează un prunc florar, apoi
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
joc. Dușmanul meu mă mușcă de ceafă și, pînă să mă apăr, resturi nedigerate de imagini și gînduri țîșnesc gîlgîind prin gaură, dispărînd pe dată în mîlul nopții: am 11 ani; urcată pe o scară rezemată de un perete alb, scobesc o țeavă de stuf, plină cu polen de albine, în timp ce pe aripa mea stîngă s-a așezat un fluture cu un cap de copil - roșu cu negru cu puncte portocalii... mama bîjbîie cu mîinile aerul din fața ei... mama e un
Însemnările unei insomniace by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/14524_a_15849]
-
bine dincolo, la noi! Ar merita să îi fac o dată figura! Să îmi târăsc valizele până în dormitorul lor, să îmi zvârl pantofii din picioare, să mă arunc în patul unde, după treizeci de ani de dormit alături, fiecare și-a scobit un culcuș al lui în plasticul somierei și să le ordon: - hai, luați-vă urgent ce mai aveți de luat din dulapuri și cărați-vă " că vreau să fac nani! în loc de asta, o asigur că nicăieri nu mă simt mai
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
nu reușesc s-adorm. La interval de câteva secunde, parcă, ciclic, o scurtă clătinare îmi sugerează - sau amintește? - de legănarea pruncului în copaie. Mama croșetează ori coase un ciorap găurit și uită, uneori, să împingă ușor cu piciorul mica albie scobită într-un lemn alb. Ori poate că trage ceva la mașină, o nouă cămășuță, o altă față de pernă, și mâna care pornește ori frânează roata mașinii, împinge din când în când copaia așezată alături, pe masă. Și totuși, pruncul - eu
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/13370_a_14695]
-
bine cu micuța sirenă a lui Andersen, Marina, goală ca razele soarelui, își va spăla îndelung și numai pentru mine pletele blonde în sineala mării, pe fundalul oferit de țărmul hașurat de zborul capricios al pescărușilor de la și către cuiburile scobite în mal. Port cameea aceasta prețioasă încrustată într-un ungher secret al minții, de unde știu că va dispare doar o dată cu funcțiile cortexului, neuronilor, sinapselor mele. S-ar prea putea ca Marina, de acolo unde este (unde o fi oare?), să
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
Dimineața desfăceam pe peron toate benzile, desfăceam pe peron toate benzile de telegraf și făceam pe ele, cu creionul chimic muiat în gură, linii și puncte. Apoi le strîngeam la loc și mă duceam în dosul magaziei de cereale ca să scobesc zidul între cărămizi c-un cuțit vechi și tocit de bucătărie. Acolo am întîlnit-o pe Ada. De la început mi-a spus că Robinson Crusoe i-a dat voie și ei. Am furat imediat nasturii aurii de la uniforma lui taică-meu
Adio, Robinson Crusoe (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15799_a_17124]
-
despre fortificații" etc... să te confisc în saci de catifea reiată, ca pe comorile călătorite între cocoașele cămilelor, prin pustie...să mori hămesită de sete și de iubire... să te readuc, brav, la viață... Construiam beciuri imaginare, hrube sinistre, galerii scobite-n miezul munților necunoscuți încă în geografii... să te odihnești nestigherită de oameni... cu hrana la picioarele leneșe... cu fructele la îndemînă, lîngă buzele uscate ale gurii somnoroase, șoptitoare...cu băuturi soporifice în ulcioare de lut, proaspăt scoase din cuptoarele
Mereu mă temeam să nu pleci... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12153_a_13478]
-
intră în compoziția viitorului cel vâscos...) ziua se prezintă cu suprafața ei de granit pe care lumina o șlefuiește repetitiv toți își doresc maximă vizibilitate pentru vidul lor transparent în timp ce degetele bâjbâie să găsească o mică fisură și unghiile să scobească agățându-se de o muchie cât să reziste în viscolul care mătură totul palpitația sexuală a pietrei emite aburii calzi ai acestei spaime pe care doar un copil o suflă ca pe o păpădie... e singurul care nu dorește să
Poezie by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/3506_a_4831]
-
al lumii de Jos, după inel. Piticot cu buzele roșii de rîs și de viață, musculos și-ndesat, zeul morții de-odinioară are barbă șugubeața, îi plac mezelicurile, să roada semințe și roșcove parfumate, să bea vin alb, să se scobească-n dinți cu furculițe cîrlionțate, să zacă-n cafenele, să joace zaruri, să asculte sporovăieli, să privească ruginitele corăbii aducînd de pe mare atîtea și-atîtea mironoseli. Îi mai place să se ungă cu ulei de măsline, că pielea să-i lucească
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
-și stăpânească emoția de a fi în fața tatălui său și de a sta în bătătura curții cu picioarele goale sub cerul mai înalt ca oricând. Nu reuși prea bine și în vălmășagul de amintiri și gânduri și senzații se fâstâci, scobi cu degetul mare al piciorului un vreasc înfundat în pământ și își privi acel deget cu care scobea, murdar și cu unghia crescută ca o lamă de sticlă striată și neagră în vârf. Nobilul meu tată, gândi Ștefan cu ironie
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
goale sub cerul mai înalt ca oricând. Nu reuși prea bine și în vălmășagul de amintiri și gânduri și senzații se fâstâci, scobi cu degetul mare al piciorului un vreasc înfundat în pământ și își privi acel deget cu care scobea, murdar și cu unghia crescută ca o lamă de sticlă striată și neagră în vârf. Nobilul meu tată, gândi Ștefan cu ironie amară. Nu își cunoștea tatăl și nu știa că nu îl cunoaște, iar stolnicul, văzându-l că e
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
Ibrice-mi toarnă-n suflet ceai sfînt cu kilogramul. Prin craci îți curg corăbii, ai sînii cu crenel, Sub șoldul tău își crapă de-amor zmalțul ligheanul. Cînd sorbi melci cațări iederi, în gene clocești nori, Ți-e-n mînă lingurița pentru scobit șerbetul Vergea care preface spuma de iapă-n flori, Și-n fluturi untdelemnul, și-n pajiști curge-oțetul. Ci eu, surpat în plăpumi de lintiță, răscopt Ca oul fiert în miere, cu gălbenușu-n soare Cadelnițat și-albușul - ochi grav de înger
Sonet găsit în debarale by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6885_a_8210]
-
întreg procesul legislativ, susțin inițiatorii. Ei adaugă că astfel toate ședințele ar putea fi urmărite pe internet. "Ați putea avea acces direct la fiecare parlamentar în orice moment, și vedeți ce face ăla, nu știu, gândește, fumează, bea, manancă, se scobește în nas, vorbește cu colegii. Sistemul poate fi implementat foarte repede. După calculele mele, ar duce la o diminuare a cheltuielilor la 20% din cât sunt acum", a precizat Varujan Pambuccian, conform pesurse.ro.
Parlamentarii ar putea dezbate și vota de acasă proiectele de lege by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/37468_a_38793]
-
planturoasă a unui uriaș cu înfățișare neplăcută, un monstru al cărui trup, lăbărțat peste marginile obișnuite, îi fura posibilitatea de a lăsa celor din jur o impresie agreabilă. Se spune că pupitrul la care își petrecea orele de muncă fusese scobit în așa fel încît să lase loc unui pîntec pe care nici o muchie de masă nu putea să-l încapă. Și pe deasupra era tăcut și nesociabil, numai sîrguința sisifică cu care își vedea de analiza temelor teologice făcîndu-l să pară
Boul mut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10240_a_11565]
-
mormăind, din somn și merg prin oraș cu pași împleticiți de băutură. Ori visează că îmbracă o sutană ca să facă, sub ea, tot răul din lume. Înjură când se roagă, bolborosesc, își scrâșnesc dinții, își exersează gâtlejul pentru urlet. Își scobesc pielea și carnea cu unghiile. Gănău, rege peste groapa de gunoi a orașului, adună „o armată numai a lui”: „cizme desperecheate și sparte, capete de păpuși, scaune pe jumătate arse, burți hămesite de anvelope, măruntaie de frigidere, spinări ale unor
Răul nemuritor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2456_a_3781]
-
cu scîndura patinată, un fel de podium este instalat pe spațiul propriu-zis de joc, așa cum făceau trupele ambulante în piețele publice. Și peste tot, numai obiecte. O lumină firavă pătrunde de sus, pieziș, printr-o ferăstruică mică, ca de chilie, scobită pe peretele din lemn, din spate. Lemnul acesta încălzește atmosfera, tonurile, orice fel de asprimi. De undeva de jos, dintr-o laterală, printr-o despicătură arcuită, dintr-o baie de lumină ireală urcă cineva. Mahmur, bolovănos, Svetlovidov. În costumul Oracolului
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
față, din volumul Opera celor trei cerșetori, prefațat de Vasili Aksionov. Omul de litere Gdov a ieșit de la restaurantul "Bavaria" către ora unu noaptea. Regretând că nu luase de la crâșmă o scobitoare, își vârî degetul în gură pentru a se scobi între dinți după o cină copioasă, din care nu lipsiseră peștele roșu, pulpa de porc, berea de butoi nefiltrată și multe altele foarte apetisante. Strada Tverskaia, ducând până în Piața Triumfalnaia, unde se află monumentul lui Maiakovski și sclipesc luminile restaurantului
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]
-
plana spre podea, pentru o clipă, i-au crescut aripi. În prezent, nu mai folosește băuturi alcoolice, o dată pe lună însă fumează marihuana până la buimăceală, după care borăște. - Da, câtă amărăciune mai e în spatele fiecărei ferestre rusești luminate, repetă Gdov, scobindu-se cu o mână între dinți și ținând cu cealaltă, în buzunar, un teanc subțire de bancnote rusești, pe care tocmai ce le primise de la editorul său, în restaurantul "Bavaria", pentru această povestire, menită să înalțe sufletul. Omul de litere
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]
-
luxosul flux de produse "la zi". Nu mă pot împiedica a-mi aminti și soarta Bojdeucii de la }icău a humuleșteanului genial și el, ajunse la cheremul unei înalte construcții sclipind de sticlărie și nichel și compătimită de un amfiteatru universitar scobit chiar în ograda sa. Oare nu e cu putință a-i cinsti pe marii noștri creatori decît dezrădăcinîndu-i, detașîndu-i prin tot felul de tertipuri ale "actualizării" de solul matern, de mediul de care s-au simțit vital atașați? Decît îmbrîncindu-i
Brâncuși dichisit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12180_a_13505]