366 matches
-
în sfârșit, prințul ferm, deși destul de încet. — Bine, scumpule, bine! Asta am să ți-o pun la socoteală. Timp de-un minut ea își potoli tulburarea și își trase sufletul. — Dar ce înseamnă „Cavalerul sărman“? — Nu știu nimic; l-au scornit în absența mea; trebuie să fie o glumă. — Îmi face plăcere să aflu așa deodată! Numai că e oare posibil ca tu să-i fi stârnit interesul? Doar cu gura ei te-a gratulat de „slut“ și „idiot“. — Asta ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-i adevărat, zise și prințul aproape în șoaptă. — Deci mint? E adevărat; acum trei zile i-am dat cuvântul meu, tot pe banca asta. Prințul se sperie și căzu pe gânduri o clipă. — Nu-i adevărat, repetă ferm, asta ai scornit-o. — Ce mai politețe! Află că s-a schimbat în bine; mă iubește mai mult decât își iubește viața. Și-a ars mâna în fața mea numai ca să-mi demonstreze că ține la mine mai mult decât la viața lui. — Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dai seama cine i-a spus! Un hoț! Asta ne mai lipsea. Un hoț în casa noastră, „capul familiei“ noastre e hoț! — Prostii! strigă Varia, supărându-se cu totul. O istorie întâmplată la beție și atâta tot. Și cine a scornit-o? Lebedev, prințul... care nici ei nu-s mai breji. Ce să zic, au amândoi un car de minte. Pe povestea asta eu una nu dau nici atâtica! — Bătrânul e hoț și bețiv, continuă Ganea cu venin, eu sunt calic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
îndruga o mulțime de tâmpenii și fapte neverosimile. — Ah, așa e! exclamă prințul. Și pe mine m-a uimit această idee, recent. Știu o crimă reală, pentru un ceasornic, despre care se și scrie acum în ziare. Dacă ar fi scornit-o un scriitor, cunoscătorii vieții poporului și criticii ar fi strigat că este neverosimilă. Dar, citind despre ea în ziare, îți dai seama că din asemenea fapte înveți ce e realitatea noastră rusă. Ați făcut o remarcă excelentă, generale! încheie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu putu să nu aibă încredere în sinceritatea acestuia; fața i se însenină. — Și totuși moartea pândește! rosti el, mai că nu adăugând „un om ca mine!“ Și nu vă puteți imagina cum mă cicălește acest Ganecika al dumneavoastră; a scornit, ca să mai combată, că, poate, dintre cei care atunci au ascultat ce-am scris eu în caietul meu, trei sau patru vor muri înaintea mea! Ce mi-a fost dat să aud! Crede că asta-i o consolare, ha-ha! În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o putea combate mai bine pe banca de deputat fiind. Atâta timp ni s-a zis că opoziția calomniază; că impută mucenicilor de diferite categorii din amândouă Adunările fapte pe cari ei nu le-au îndeplinit niciodată; că foile opoziției scornesc neadevăruri în seama onor. patrioți. În sfârșit vine ziua în care d. Brătianu însuși declară în fața lumei: Foile opoziției au dreptate, majoritatea partidului roșu e atât de coruptă încît nu mai pot guverna cu ea; ea e înecată în afaceri
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
căci partidul roșu-i datorea atât lui cât și tuturor membrilor mai în vârstă ai dreptei o satisfacție. Dacă 'și aduce cineva aminte de articolele infamante ale "Romînului" aruncate asupra fostului ministru de finanțe din cabinetul Catargiu, de odioasele calomnii scornite de lealii redactori ai foii guvernamentale când cu procesul lui Ofenheim, dacă 'și aduce aminte apoi de darea în judecată a întregului cabinet, de veninoasele insinuațiuni ale coteriei roșie în actul de acuzare, îndreptate contra unui om care a ieșit
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
grec, că d-sa însuși pronunță încă azi limba românească peltic ca orice grec. Ziarul francez susține acum că actualul ministru de interne e de origină italiană, ba chiar că e străvechi în țară. Până la probă negăm toate poveștile astea, scornite în favorul unui om pentru care a pretinde că e român s-a dovedit a fi un lucru mai mult profitabil decât adevărat. Nu oprim pe nimeni de-a fi ori de-a se pretinde român. Răul e însă că
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Pe când însă lucrurile iau această față pacinică, încît însuși baronul de Salzberg, însărcinat cu gerarea afacerilor legațiunii imperiale, și-a esprimat convingerea că comisia mixtă de graniță va rezolva cestiunea spre mulțumirea amânduror părților, ziarele ungurești din provincie urmează a scorni știri alarmante. Astfel foaia "Magyarorszag " din Chesdi-oșorhei spune că un regiment de soldați sub comanda unui colonel a irupt din România în Transilvania. Regimentul a ocupat 3000 de pogoane de codru și au tăiat arbori în valoare de un milion
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
chinuri : să fim trași pe roată, să fim răsuciți, să fim arși de vii !ă”154. Dacă În acest mod al promisiunilor deșarte și al adulați‑ ilor, creștinii nu au cedat, prigonitorii au recurs la chinuirea trupurilor lor, uneltind și scornind suplicii inimaginabile. Însă mucenicii i‑au Înfruntat pe acești persecutori cu forța credinței În Hristos și cu un curaj pilduitor pentru toate generațiile de creștini de pretutindeni și dintotdeauna. În Actele martirice sunt nenumărate astfel de episoade paradigmatice : „Probus zise
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
așa că ei au mers la martiriu, Îndurând felurite suplicii inimaginabil de grele. De aceea se nevoiau martirii, căci purtau În lăuntrul lor pe Hristos spre darurile cele mai Înalte (I Corinteni 12, 31) și Îndurau orice oboseală și orice suferință scornită de dușmani „nu numai o singură dată, ci pentru unii chiar și de două ori. De aceea, oricât de zeloși erau paznicii În amenințările lor, fie ele În vorbe, fie În fapte, martirii nu și‑au schimbat hotărârea pentru că «iubirea
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
să o caracterizeze (Ion Cantacuzino - Estetica 1935). Realitatea transpusă în imagini cu ajutorul vorbelor a dat literatură. Mișcarea liniilor și atitudinea au născut dansul. Masa și jocul formelor a dat arhitectura. Din proporții armonioase s-a născut arhitectura. Îmbinarea sunetelor a scornit muzica. Pus în slujba adorației sacre, dansul s-a întovărășit cu vorba și a dat ceea ce mai tarziu trebuia să devină teatru: amestec de atitudine, mișcare și cuvânt. Apoi, viața exprimată prin mișcarea luminii, poezia imaginii a dat arta ecranului
Biblioteca - centru de documentare și informare by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/390_a_1244]
-
obiect distrus, înseamnă de fapt distrugerea unei vieți, a unui suflet întrupat. Cel mai bine ar fi să respectăm aceste reguli: Să nu mâncăm plante; să nu ne atingem de cocoșii albi și de alte animale sau vietăți; să nu scornim focul cu fierul; să nu distrugem niciun obiect. POVESTITORUL: Însă pentru că Pitagora a comis păcate de-a lungul vieții sale, sufletul său a coborât o treaptă, iar în cea de a treia viață s-a întrupat în Iuda. Ne vom
SCENETA „SENSUL VIEȚII”. In: ACCENTE ISTORIOGRAFICE by I Claudia Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1719]
-
pământ, pasiune transformată în obsesie, pământul devenise ibovnică, fiind asociat cu sexualitatea animalică și nu cu afectivitatea: ”Trecuse un an, și acest prim an de stăpânire fu pentru Buteau o mare plăcere. În nicio vreme, când lucrase pentru alții, nu scornise pământul arându-l atât de adânc: era al lui, vroia să-l pătrundă, să-l fecundeze până în pântece... Când pământurile nu mai cereau muncă, se întorcea la ele să le vadă, ca un îndrăgostit. Le dădea ocol, se apleca și
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
minți! Primul mincinos din lume a fost diavolul; el a mințit-o, 32 pe Eva, ca dacă vor mânca din pomul oprit, vor fi asemenea cu Dumnezeu. Iată de ce Mântuitorul a zis că diavolul este tatăl minciunii, pentru că el a scornit prima minciună. Minciuna este păcat, pentru că pricinuiește mult rău. Să nu ne amăgim că dacă spunem o minciună mică, păcatul este mic. Orice minciună aduce după sine un rău, oricât ar fi ea de mică; ba mai mult, adeseori o
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
biserică fără să intri ca să te rogi în ea sau să asculți cu evlavie Sfânta Slujbă. În slujba omului bogat, copilul, deși rob, se purta cu adevărat creștinește, dar, tocmai din această cauză, ceilalți robi îl urau și-l pizmuiau, scornind tot felul de minciuni pe seama lui. Într-o zi el a fost pârât pentru o faptă netrebnică, pe care ar fi săvârșit-o împotriva stăpânei sale. Stăpânul cel bogat, auzind, s-a mâniat, n-a cercetat amănunțit cum s-au
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
vin mulți bătrîni, să-și trateze beteșuguri devenite netratabile. Speranța însă mîngîie omul și din acest motiv eu chiar sînt de acord cu aceste tratamente. Cum-necum, dar acolo, la băi cu sulf, la ultrasunete și la tot felul de chestii scornite de doctori, s-a întîlnit un grup de bătrîni care se cunoșteau de multă vreme. Doru, un ceferist de structură veche, Mihai, un strungar care putea face și ace de cusut, Romică, un țigan cultivat și Lulu, un medic veterinar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
vodă și nu vrea să-l areate...Si ei îmblând să cuprindă acel loc cu meșterșug (viclenie),au fostu împresurat și locul Prisăcilor.” De aici înainte, pretențiile Zlataustului se măresc: „Acmu iarăși, de iznoavă (din nou), epitropul lui Sventâi Ioan scornind pâră au cerut și locul Prisăcilor de la mănăstire Aron Vodă și locul mănăstirii Clatii (Păun) ce se află în stăpânirea Dancului, metohul lui Xiropotamo.” După o cercetare atentă, mitropolitul spune: „S-au dovedit că mănăstire lui Sventâi Ioan n-au
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
trântească în ușa noastră, că n-ar fi rezistat unei astfel de namile și ne-ar fi păpat cât ai zice pește...! Vai de păcatele mele, leliță Leonoră, că multă minte îți mai trebuie! Cum poți crede, neta, și poți scorni una ca asta, că lupul ar încerca să intre-n casele oamenilor? Cum de-ți trec prin minte asemenea baliverne? Îmi sperii copchilul cu poveștile iestea! Ai mai auzit vreodată, să-ncerce lupul să intre-n casa omului? Nici pomeneală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
mai apărat. Stergere Se vede că la Roma n-am lăsat urme prea adânci. Plecarea mea n-a cauzat sinuciderea nici uneia dintre multele mele amante și nici unul dintre numeroșii mei prieteni nu s-a grăbit să mă apere de delațiunile scornite de invidioși. Fabia n-a avut nici un succes pe lângă Livia ca să schimbe evenimentele sau poate că nici n-a încercat. De altfel, scumpa mea soție nu mi-a răspuns un rând la scrisorile ce i le-am trimis. Lipsa mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
jocuri literare à la Properțiu - ce-l fac să fiarbă de furie pe împăratul însuși? Specialiștii spun că, tocmai de aceea, Augustus înfuriat l-a exilat la Tomis? Baliverne, spune Mincu, numai baliverne. Nu-s decât pretexte îmbârligate pentru proști, scornite de către Ovidiu în persoană, între altele. Acesta, vlăguit, extenuat de plăcerile cărnii, îngrețoșat de nopțile de nesomn, printre cupe cu vin date peste cap și matracuce cu experiență veche, s-ar fi exilat de bunăvoie, ca să regăsească în singurătate „ițele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
puțin pentru Cantemir, v. Stan 2013: 22), ipoteză întărită empiric de artificialitatea unor fraze cantemiriene ca (122) - a se observa, de exemplu, ordinea verbelor, inversă structurii canonice a predicatului complex, în propoziția nici glas sau cuvânt împotriva lui cineva a scorni a îndrăzniputea, ca și plasarea verbului în poziție finală în fiecare conjunct propozițional al frazei. (122) Acesta toate lucrurile în monarhiia pasirilor a face sau a desface în voia sa avea, nici glas sau cuvânt împotriva lui cineva a scorni
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
scorni a îndrăzniputea, ca și plasarea verbului în poziție finală în fiecare conjunct propozițional al frazei. (122) Acesta toate lucrurile în monarhiia pasirilor a face sau a desface în voia sa avea, nici glas sau cuvânt împotriva lui cineva a scorni a îndrăzni putea (că în vremile vechi poftele stăpânilor pravile de lége suppușilor era). (CII.~1705: 32) Întrebarea este cum se poate interpreta poziția finală a verbului ca fenomen general și instanțierile sale particulare în scrieri cu model latin explicit
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
deplasarea masivă a subordonaților verbului în periferia stângă a propoziției. Chiar și structurile cele mai artificiale se derivă prin același procedeu. În cazul predicatelor complexe de tipul celui din (122), în care a îndrăzni este precedat de complementul său a scorni (i.e. [a scorni]ia îndrăzni ti), iar putea este, la rândul său, precedat de complementul său (i.e. [[a scorni]i a îndrăzni]j putea tj), se exploatează procedeul de topicalizare a propoziției subordonate (CP-topicalization) - în această situație, a propozițiilor nonfinite
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
subordonaților verbului în periferia stângă a propoziției. Chiar și structurile cele mai artificiale se derivă prin același procedeu. În cazul predicatelor complexe de tipul celui din (122), în care a îndrăzni este precedat de complementul său a scorni (i.e. [a scorni]ia îndrăzni ti), iar putea este, la rândul său, precedat de complementul său (i.e. [[a scorni]i a îndrăzni]j putea tj), se exploatează procedeul de topicalizare a propoziției subordonate (CP-topicalization) - în această situație, a propozițiilor nonfinite infinitivale -, procedeu disponibil
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]