873 matches
-
OPINCA, gazetă apărută la Reșița, săptămânal, între 1 mai și 27 octombrie 1885. Scoasă de S. Pocreanu, O. este unul dintre puținele periodice culturale care se adresează țăranilor, cu scopul de a le trezi interesul pentru lectură și pentru literatura națională. Totodată, publicația încearcă să atragă atenția asupra valorii literaturii populare și, mai ales
OPINCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288542_a_289871]
-
anxietatea cedând în fața bucuriilor intime. Poetei îi place să se plimbe „pe pajiștile înflorite ale bibliotecii”, să privească lumea ca pe o sferă de apă în care lucrurile „emit idei scânteietoare”, dar și să se întristeze când păpușa cu ochii scoși ori propria tinerețe „nimeresc toate la lada de gunoi”. Boala crinilor traduce felul în care „Odată cu florile de aur ale toamnei lunecă/ în văzduhuri/ Frumusețea femeilor”. Începând cu versurile de-acum - în același an publică și Obiectele verii - lirismul capătă
NICOARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288432_a_289761]
-
acest element „dușmănos”, „ostil”, „descompus”, „complotist”, cum este etichetat de anchetatori și torționari, cunoaște toate formele de umilire, toată panoplia de „metode” folosite de aceștia. „Împărțitorii de dreptate” sunt abjecți, poltroni, cupizi, gardienii au o inepuizabilă fantezie în terorizarea deținuților. Scoși atât pe căldură sufocantă, cât și pe ger năprasnic la munci epuizante, cu puștile paznicilor ațintite asupra lor, cu câinii asmuțiți împotriva „trântorilor”, deținuții muncesc până la epuizare, sunt hrăniți cu ciorbă de murături, astfel că sunt stăpâniți de psihoza foamei
PAVLOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288741_a_290070]
-
important nu e ce se vede, important e ceea ce ochiul versat al detectivului întrezărește dincolo de informațiile aflate la îndemâna oricui. Importanța personajului învestit cu funcția de a rezolva misterul - fie el polițist, detectiv particular sau simplu amator - rămâne primordială. Acesta trebuie scos, însă, din chingile sufocante ale artificialității. Sherlock Holmes, Hercule Poirot, Lord Peter Wimsey (din romanele lui Dorothy L. Sayers) sau Miss Marple nu erau, în fond, decât niște vehicule lipsite de autonomie estetică: anexe convenționale născute din voința de a
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
99 100 Lipsă 999 1 1 TOTAL 100 100 Dintre cei 100 de ofițeri analizați, aproape jumătate (41%) au atins gradul de colonel. O situație dezirabilă, am putea spune, pentru foști oameni simpli, de origine socială „sănătoasă” (muncitori sau țărani), scoși - În marea lor majoritate - direct din producție și puși să păzească miile de „dușmani ai poporului”. Conform articolelor 20, 21 și 23 din „Statutul corpului ofițerilor Forțelor Armate ale RSR” stabilit prin HCM nr. 1177 din 4 octombrie 1965, ofițerii
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
Probabil la origine o farsă cu rădăcini obscure în commedia dell’arte este Vorbire în verșuri de glume întră Leonat bețivul, om din Longobarda, și întră Dorofata, muierea sa (1815), care aduce, cu intenții satirice, în cadru doi parteneri gâlcevitori, scoși ca din teatrul naiv, rudimentar, cu Măriuca și cu Vasilache, dialog ce se consumă fad, interminabil, în avalanșa replicilor moralizatoare. Înrâurit de Hesiod și de Georgicele lui Vergiliu, poetul celebrează, la maturitate, muncile campestre, curgerea ciclică a anotimpurilor, într-un
AARON-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285139_a_286468]
-
Popper, Paul Georgescu, Ion Călugăru, Ion Mihăileanu, M. Ghimpu, Corin Grossu, Al.I. Ștefănescu, Mihail Petroveanu ș.a., dar timpul le stă în față. Oricum, se poate afirma că și prin aceste cărți publicate, critica literară marxistă este deplin consolidată și scoasă, în sfârșit, din existența efemeră a revistelor. În domeniul istoriei literaturii, stadiul este mult mai avansat. S-au scris și au apărut monografii despre: I.Th. Neculuță, (I. Vitner), Al. Sahia (G. Macovescu), George Coșbuc (J. Popper). O bogată contribuție la
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ceea ce îi poate duce spre un patologic facil, teatral, steril și cazuistic. Personajele coborâtoare imediat din țărănime păstrează însă o mare forță expresivă și, mai ales, au o originală inserare în narațiune. Popa Man, jandarmul Dumitru Bogdan, popa Pleșa sunt scoși, într-un fel, din contingent, comentați prin intermediul altor personaje și li se atribuie trăsături fabuloase ori chiar aparținând demonologiei populare, astfel încât devin plăsmuiri între realitate și legendă. Tehnica misterului, pe care o stăpânește precum puțini alții, e dedusă numai din
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
borș de fasole. Când nu era românul ei acasă l-am dus eu cu docarul pe dom’ doftor acasă la ea s-o cate și ea l-a oprit pe doftor până târziu. A dat din pod slănină afumată șa scos băutură. Eu îl așteptam pe doftor afară, dar, când am văzut că se întinde ziafet, nici n-am mai stat. Să ne se bănuiască. Și dacă-i largă la gură și nu poate tăcea ! Tot ea a trăncănit în sat
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
au fălit cu fata lor, care are numai note bune la școala aia nemaipomenită. Ei, acum se mai fălesc? Părintele Mike o ținea pe Tessie de mână În timp ce ea stătea Întinsă, În durerea ei, În patul de la etaj. Cu jacheta scoasă, Îmbrăcat numai În cămașa lui neagră cu mânecă scurtă și cu guler, el Îi spuse că avea să se roage pentru Întoarcerea mea. O sfătui pe Tessie să se ducă la biserică și să aprindă o lumânare pentru mine. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de oameni sau de către comandanți, căci pe măsură ce unioniștii pierdeau pământ, pierdeau și resurse importante. Ultima luptă demnă de ținut minte a fost bătălia de pe dealul Săbiilor, în care armatele, rămânând fără muniție, s-au îndreptat una împotriva alteia cu baionetele scoase și cu săbiile în mână. Aici s-a terminat războiul de cucerire a Americii de Sud. Au mai rămas câteva gherile în junglă și câteva grupări de rezistență prin centre urbane sau prin țară, dar și acestea au fost curând eliminate, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
judeca limpede. Mi se zice Ducele. E o poreclă, afirmă trântind un pahar pe masă și înhățând sticla. Umplu paharul, puse sticla mai aproape de el, după care își retrase din nou paharul în întunericul din care îl scosese. După sunetele scoase, căci nu-i puteam vedea fața, mi-am dat seama că tocmai luase o gură bună de lichid. Mi se pare că l-ai întâlnit deja pe Baron, dacă ai un acolit de-al său lângă tine. Baronul Arvon Mircea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
sub școală este un depozit de armament de pe vremea Ascensiunii lui Felix Amadeo, zisei eu văzând fețele celorlalți. Aaaaa! Păi așa zi, făcu Gavriil. Hai, băieți, puneți cotu' la muncă! Și începură să sape cu spor, fiecare palmă de pământ scoasă apropiindu-mă mai mult de ceea ce mă aștepta în partea cealaltă a scoarței terestre. "Corvium! Convoaiele mai au câteva minute și intră în oraș. Vin din două părți!" mă anunță Velail. "Mulțumesc! Asigură-te că ușile sunt bine închise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ce pe mine nu mă afecta. Moșneagul se sculă de pe tronul său negru și înaintă spre mine. Am băgat mâna în faldurile mantiei, căutând She'le'ri. Le-am găsit și le-am apucat cu lăcomie. Nici acestea nu doreau scoase. Bătrânul se apropia din ce în ce mai mult și cu fiecare pas părea că întinerește. Părul sur îi devenea plin de viață și fața sa căpătă alte trăsături. Aceleași, dar... mai tinere. Pielea alb-albăstrie nu mai părea a fi cea a unui mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
potrivit. Altminteri, cu fiecare nouă domnie, puterile principelui se vor mări. Un foșnet în spatele său îl face să tresară. Se răsucește iute. — Iartă-mă, dominus! se ploconește cu umilință nou-venitul. Asinius Gallus împinge discret înapoi în teacă pumnalul pe jumătate scos. — Ce cauți aici, Toranius? întreabă morocănos. Își însoțește vorbele bătând nervos din picior. Smintitul! I-a adus și pe băieți. Cu sprâncenele adunate, îi cercetează nemulțumit pe cei doi tineri, care au rămas, prudenți, în cadrul ușii. Asemănarea dintre ei este
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
jacheta abia îi atinge coapsele, iar reverele dau la iveală o bluză de mătase albă. Pe cap are o pereche de ochelari negri de soare, care îi scot în evidență trăsăturile, iar în mână ține languros și sexy o țigară, scoasă afară pe fereastră. Lângă Geraldine mă simt o năroadă mătăhăloasă, așa că mă îngrămădesc în mașina ei și doar ce-mi pun centura - Geraldine, în paranteză fie spus, nu și-a pus-o - că-mi și oferă o țigară, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
și un grup de tăietori de lemne care lucrau mai sus pe drum intrară bătând din bocanci și scoțând aburi pe gură. Chelnerița aduse trei litri de vin nou și se așezară la două mese, fumând În tăcere, cu șepcile scoase, sprijinindu-se de peretele din spate sau de masa din față. De afară se auzea uneori un clinchet de clopoțel când caii rămași acolo cu săniile Își scuturau capetele. George și Nick erau ferciți. Țineau unul la celălalt. Știau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
atent la ce-o să facă acum. Priviră cu toții. Fuentes stătea cu spatele la barrera. Doi tipi din cuadrilla stăteau În spatele lui, cu capele pregătite, gata să sară gardul În arenă pentru a-i distrage atenția taurului. Respirând tot mai greu, cu limba scoasă, taurul Îl privea pe țigan. Credea că acum nu-i mai scapă. Îl prinsese cu spatele la zid. Doar un atac pe distanță mică. Îl pândi În continuare. Țiganul se lăsă pe spate ridicându-și brațele, cu cele două banderillas Îndreptate spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și Connolly - toate făcute într-o singură seară în parcul Hampstead Heath. Erau câteva instantanee cu Sheba pe iarbă care n-o flatau. Erau mai multe cu Connolly făcând clovnerii: cu mușchii flexați în stilul lui Charles Atlas, cu limba scoasă, cu pleoapele întoarse pe dos. Vederea fețișoarei lui banale mi-a dat amețeli. Dar răul de-abia urma. La fundul teancului erau câteva imagini de-a dreptul scabroase cu cei doi iubiți. (Probabil Connolly ținuse aparatul cu mâna întinsă.) Aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
pipăindu-mi șoldul. — Cred că da. — Ești sigură? Da, da. Doar șoldul. Șoldul mă durea ca dracu, dar nu voiam să fac caz. M-am uitat în cușcă. Portia se ghemuise într-un colț, cu blana ridicată și cu ghearele scoase. — Șșșt, nu e nimic, am șoptit printre bare. — Îmi pare rău pentru asta, a zis Sheba. Apoi și-a aruncat geanta pe umeri și și-a pus bereta. Chiar pleca? Chiar și după ce mă pusese la pământ? M-am ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
servește meniul cu un deget vârât pe gât. Mircea, încă nu am forța să revin la anul 1989. O să încerc să o fac în Anglia, în decembrie. Aici urlă amintirile ca lupii, în carnea mea, în dinții mei, în fierea scoasă, în colul lipsă că nu mi-au făcut cezariană fiindcă se depășise planul celor două astfel de operații alocate pe spital și eu am născut un copil prea mare față de cât prevedeau normativele partidului în politica medicală. E drept, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
bătrânului Robert Dahl: 87 de ani, 36 de cărți!!! Multe faimoase. Multe ale întregii comunități Sciences Po. Jeff, un tip în care am tot mai multă încredere, și invers (nu mă mir: îi citesc acum Poverty of Progressivism, o carte scoasă anul acesta, una pe care aș fi scris-o și eu dacă trăiam în SUA), m-a invitat la prânzul dat pentru Dahl la Tudor’s room: am fost cam opt inși cu marele political theorist și nevasta lui. Întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
categorii sociale”, marea gălăgie făcută în jurul acestora, la așa zisa. „problematică” a lor. S-ar putea... Cineva bătu din palme: era doamna Agripina și ne pofti la mesele puse cap la cap pe deschiderea a patru odăi care aveau ușile scoase și duse în magazie. „Fiecare, rosti, să treacă pe locul unde îi e scris numele!” Cartonașe la mărimea cărților de vizită, cu numele invitaților - scrise de mire -, erau așezate pe farfuriile rânduite pe o parte și alta a lungii mese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
albă. În picioare nu avea decât niște legături grosolane dintr-o pânză albastră. Un ofițer otoman îi ceru să coboare de pe cal și sultanul decăzut descălecă. Îi dezlegară mâinile, dar doisprezece soldați făcure pe dată cerc în jurul lui, cu sabia scoasă. Totuși, se vedea din atitudinea lui că n-avea de gând să fugă. Cu mâinile libere, a salutat mulțimea, care l-a aclamat cu curaj. Toate privirile, chiar și a lui, s-au întors atunci spre celebra poartă pe deasupra căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
viață în ea, murmură Roger. Când am auzit-o și pe asta am scuipat sârmele care îmi țineau dinții și sprayurile și am sărit în picioare. — Ce tot îndrugi acolo? Vorbește deschis, OK? Se clatină și e moartă și trebuie scoasă. Da? Nu? — Eu nu fac extracții, îmi spuse el înțepat. Pentru asta va trebui să te duci la doamna McGilchrist. Atunci fă doar detartrarea, i-am spus eu. Roger mi-a umplut iar gura cu instrumente. În timp ce lucra, Roger a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]