1,662 matches
-
pe Ernani, Elvira ia totul asupra sa. De Silva nu e însă trădător și, mai ales, nu se poate mulțumi cu o astfel de ușoară răzbunare. Riscându-și viața și bunăvoința suveranului, refuză să dezvăluie ascunzătoarea lui Ernani. Castelul e scotocit fără folos. Regele e totuși decis să meargă până la capăt: tortura va ști să stoarcă adevărul. Elvira intervine și atrage atenția lui Carlo asupra sa, iar el se răzgândește: o va lua pe ea, zălog dorit, în schimbul răzvrătitului. Rămas singur
Ernani () [Corola-website/Science/307553_a_308882]
-
o specie sedentară, iarna fiind înclinată spre eratism. Este o pasăre mică cu o lungime de 11-14,4 cm și o greutate de 7-10 g. De culoarea scoarței copacilor, este greu de observat când se urcă în spirală pe trunchiuri, scotocind cu ciocul fin și curbat prin crăpături, în căutarea insectelor. Spatele este cafeniu cu striuri ruginii mai deschise, iar partea ventrală a corpului este în întregime albă. Deasupra ochiului are o sprânceană (dunga supraciliară) albă, vizibilă. Fruntea și creștetul capului
Cojoaică de pădure () [Corola-website/Science/317508_a_318837]
-
oraș și bani de răscumpărare de la prizonieri. În ce privește orașul, „îl vor avea și îl vor ține până când va fi cercetat și dezbărat de prizonieri pentru răscumpărare și de toate celelalte. Apoi, când vor fi mulțumiți de cât îl vor fi scotocit, îl vor da mie..." Afonso a promis să împartă teritoriile cucerite ca fiefuri pentru conducătorii militari. El și-a rezervat puterea de "advocatus" și i-a scutit pe participanții la asediu și pe urmașii lor de taxa comercială portugheză denumită
Asediul Lisabonei () [Corola-website/Science/324013_a_325342]
-
de aport personal, precum faptul că personajul din satira Odă la plecarea d-lui Botez-Forăscu, supranumit „Tololoi“ se numea întradevăr așa (un deputat) și nu Botez-Florescu, cum au afirmat gratuit și „poetic“ unii cercetători. Dar pentru asta Stancu Ilin a scotocit și a găsit numele exact în Monitorul Oficial din 1864, stabilindu-i și prenumele de Alecu: Alecu Botez-Forăscu. Tot cu același procedeu acut, Stancu Ilin a găsit că poezia Gândire, atribuită lui Hasdeu, aparține, în realitate, unui poet rus minor
Însemnări despre istoricul literar Stancu Ilin by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2819_a_4144]
-
atunci îmi iau permisiunea să fac apel la toate rezervele ce lumea în toată firea are dreptul să-mi reclame. Terminând vă rog stimată Doamnă Simeonescu să priimiți expresiunea sentimentelor mele celor mai distinse. G.D.Mirea București 29 ianuarie 1887". Scotocind prin arhiva proprie am dat peste această epistolă care, după toate probabilitățile, este inedită. Am tot amânat publicarea ei, pentru că nu conține niște revelații deosebite, dar dacă se va pierde acest grăunte la biografia unui pictor însemnat de la sfârșitul secolului
O scrisoare de la pictorul George Demetrescu Mirea by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Memoirs/8477_a_9802]
-
va face va fi să-i cumpere un costum nou, pentru că cel pe care-l poartă e ieșit din modă de 15 ani. Richard începe să-i explice în glumă că acesta e foarte practic, datorită numeroaselor buzunare în care scotocește demonstrativ și scoate, accidental, o monedă din anul 1979,moment în care "puntea peste timp" se rupe brusc iar el alunecă înapoi în prezent, în timp ce Elise îl strigă disperat numele,de dincolo de o prăpastie de netrecut. Richard se trezește în
Undeva, cândva (film) () [Corola-website/Science/325179_a_326508]
-
a citit-o. Nu mai putea citi. Era un teanc de scrisori pe masă. A doua zi după catastrofă, nu mai era. Unde-s? Băiatul nu știe nimic. În noaptea când dragul meu se odihnea pentru întâia oară, s-au scotocit, înainte de sosirea băiatului, toate saltarele, toate dulapurile. Ce-am putut salva eu înainte, a fost salvat. Restul... Iartă-mă, n-am putut face mai mult. C-o zi înainte luasem, cu complicitatea unui doctor, a nevestei lui Demostene Botez, a
O epistolă necunoscută a Otiliei Cazimir by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4268_a_5593]
-
satul Cașin. Mai închideți odată ochii și imaginați-vă cât de greu a fost să aducă un fotograf din Onești pentru a fotografia bătrânii și tinerii în costum autentic (portul național al celor din Cașin). Ce costisitor a fost să scotocești în lăzile de zestre în care erau aranjate aceste costume naționale, aceste podoabe care în momentul acela aveau altă destinație, anume de a fi îmbrăcați cu ele pentru a avea o ținută frumoasă la înmormântare cei ce treceau pe lumea
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
care e vorba despre el. Nu înaintează personal cererea, ca să nu fie nici măcar bănuit că a coborît la nivelul unor Pleșu sau Dinescu, el - șef de partid și ditamai senator. Fiind vorba de cererea lui Vadim Tudor însuși, SRI-ul scotocește arhiva și încredințează celor de la CNSAS 19 volume. Nu știu cît de groase, că nu le-am văzut. Pe drumul dinspre arhiva SRI și biroul lui CVT probabil că dosarele au făcut o haltă pe masa cuiva priceput la citirea
Delațiune, patologie și clovnerie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13391_a_14716]
-
divorțez eu. Ai văzut ce-ai făcut? Și doar te-am sfătuit, ți-am scris..." " Cum a pus mâna pe scrisori?'Tu unde-ai fost?" "A venit acasă fără veste, când eu lipseam, a lipsit și el de la școală, a scotocit, peste tot și a dat de ele. Și te asigur că le ascunsesem bine. Se pare că l-a avertizat cineva sau a bănuit, în privința asta intuiția celor aflați în situația lui este extraordinară. Dar fii liniștit, nu e supărat
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
trecut, dar te-ai și îndrăgostit de mine... " Ți-am spus atunci că Petrică a dat de scrisorile tale, ca să te determin să nu-mi mai scrii, continuă ea, mai ți-aduci aminte? Că a venit acasă în lipsa mea, a scotocit peste tot și le-a găsit. Ei, află că nu le-a găsit el, eu i le-am dat, dacă vrei să știi, să le citească și să vadă ce fel de om ești, ce fel de prieten avea, că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ale lor despre gângănii, pajură, absidă, vasilisc și inorog, care nu aveau în ele nimic înălțător, în sine.. Cred acum că emoția aceea, amestec de recunoștință și "justificată mândrie patriotică", s-ar traduce prin următorul raționament: dacă ei, Phoenicșii, au scotocit în cultura propriei țări, întâmplător, dar fatal, și a noastră, până au găsit asemenea mirifice jivine și versuri, înseamnă că ei au socotit-o demnă de stimă, și dacă ea e demnă de stimă, mă-nțelegi, nici noi înșine nu
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
a umorului lui Creangă, provenit din deformarea, dilatarea lumii, îngroșarea anumitor trăsături, "părtenirea uneia din însușiri", menită să ducă spre "o aparență monstruoasă"10), dar - lucru interesant - râsul nu devine scop în sine, ci decurge dintr-o lume îndelung privită, scotocită în detaliile ei "supt unghiul ridicolului", în contrast cu tonul serios, cumpătat al relatării. Or, tocmai această duplicitate - naratorul serios / limbajul humoresc al personajelor - devine suportul de noutate descoperit de Iorga în proza lui Creangă, fapt ce-i permite să-l situeze
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
merit e legat de Nae Ionescu. E îndeajuns să ne amintim de monografia pe care i-a dedicat-o profesorului, un document impresionant ca putere de cuprindere a informației, ca să ne facem o idee despre anvergura Dorei Mezdrea. Numai că, scotocind în arhive publice sau private, în vrafuri de corespondență și în ziare de epocă, doamna Mezdrea a ales să fie genul de cercetătoare prin excelență invizibilă. N-o veți vedea luînd cuvîntul la mese rotunde, la lansări de carte sau
Cărturarul din exil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7538_a_8863]
-
de sârguincioase, pentru că devenise subit... spioană de peste Ocean”, își amintește Iercescu de nefericita întâmplare tragicomică, dar care i-a prilejuit atâtea necazuri. Acțiunea s-a declanșat cu brutalitate. Soției i-au spart dulapul de la serviciu, iar locuința socrilor a fost scotocită cu minuțiozitate. Se căuta mesajul... transmis de o misterioasă... Phitolaca americana, care cu siguranță atenta la pacea și liniștea țării. Iar ca tacâmul să fie complet, i-au mai și „plantat” niște microfoane în laborator. Rumeynul devenise, iată, un inamic
Agenda2005-17-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283618_a_284947]
-
fereastră, iar ochelarii rămân în casa lui Holly. Poliția se apropie de casă așa că el fuge fără ochelari, grav rănit. După ce își revine, Nada se întoarce la containerul cu gunoi, unde a aruncat cutia cu ochelari de soare și, după ce scotocește într-o mașină care ridicase gunoiul, găsește o altă pereche. El merge pe șantier pentru a vorbi cu Frank despre ceea ce a descoperit. Frank inițial nu este interesat de povestea lui Nada, deoarece a aflat că Nada este un criminal
They Live () [Corola-website/Science/325469_a_326798]
-
astronomul amator american John Dobson (1915 - 2014) este la originea acestui concept care găsește din ce în ce mai mulți adepți, mai ales în America și în Europa. Înainte de anii 1960 și 1970, astronomii amatori nu aveau câtuși de puțin altă alegere decât să scotocească prin portmonee pentru a găsi material care să le permită observarea cerului nocturn într-un mod aprofundat. Deseori amatorii de observații vizuale erau împiedicați de diametrul limitat al instrumentelor pe care erau în măsură să și le ofere (prețul unui
Telescop Dobson () [Corola-website/Science/337562_a_338891]
-
noduri sau cu „crestături pe răboj", iar acestea se cuveneau a fi tălmăcite și înșirate în dicționar. Punctul maxim este acela în care cei trei autori ai versiunilor Dicționarului khazar se inter-visează, interferând atât în realitate, cât și în pararealitate; scotocindu-se oniric, cei trei mărturisesc atât despre treziile lor, cât și despre intrările în vis ori chiar despre morțile lor, de aceea inter-visul este o materie care dospește și în care drojdia stimulatoare este chiar trezia. După cum cititorul bănuiește, vânătorii
Metaficțiunea inter-onirică by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/6099_a_7424]
-
vreme, fascinat de măreața priveliște. Să plece? Să fugă? Să rămână? Creierul lui se debranșă de restul corpului și începu să adune datele necesare pentru ecuația al cărui rezultat avea să decidă restul - și durata - vieții lui Aurel. Mai întâi scotoci în propriile scorburi întunecoase după niște constante. Le găsi: Aurel avea 38 de ani, păr blond, mustață caraghioasă, trăsături de țăran, ochi verzi, buze groase, ceva umor, ceva sex-appeal și cântărea 81 de kilograme. Era un actor de mâna a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
o vizită la „Casa Viitorului“, un proiect aproape gata de lansarea publică. Avionul lui Wakefield pleacă de abia la unsprezece și Compania vrea să se asigure că pînă atunci nu se va plictisi. — Vin imediat, țipă Wakefield către ușă. Maggie scotocește după haine, părînd nefericită. Desigur, este o femeie singură, dar faptul că se culca cu conferențiarii s-ar putea să nu le pice prea bine șefilor ei. Ce ne facem, Întreabă Wakefield, dîndu-și seama În ce belea intrase femeia. — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
să călătorească gratuit. Uită tot căcatul ăsta etnic. Evident, se prea poate să te și omoare. Zamyatin rîde cu rîsul lui plin de fum, care sună ca niște biluțe Într-o cutie de metal. Wakefield a ajuns În cameră și scotocește prin geantă În căutarea puloverului. Se Întreabă cît o să-l mai țină chestia asta cu Încropitul de discursuri din nimic, lăsîndu-se În seama inspirației și a norocului. Ce-ar fi dacă Într-o zi s-ar trezi pe o scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cocoloașe Într-un dormitor Întunecos. — Știu, bîguie, am văzut la televizor, este o situație Îngrozitoare. Mariana Îl țintuiește cu privirea ei Încremenită, cu ochii ei căprui, cîndva frumoși, reci În spatele ochelarilor. — Asta e tot ce ai de spus? Wakefield Își scotocește memoria și conștiința. — E Îngrozitor, da, dar ce pot face eu, Mariana? — Okay, acum mai vii de-acasă. Poți face trei lucruri. Prima la mînă, ai putea să donezi cecul pe care tocmai l-ai primit. A doua la mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
reclamă pentru Golden Eagle Casino, reprezentînd un luptător cu o parură de pene de vultur țînÎnd În mînă niște cărți de joc, flancat de două reprezentante sexy ale raselor asiatică și caucaziană. E doar la cîteva mile distanță. Never Stop scotocește Într-unul din orificiile lui și scoate un cristal de quartz cam murdar. — Mulțam, omule. Wakefield Îl pune pe bord. Diavolului s-ar putea să-i placă ceva din Gatobilis. — Fii binecuvîntat, omule. CÎteva ore mai tîrziu, Wakefield frînează În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
un loc În care stai un timp. Am aflat unde ai fost, unde o să fii. Simte o lingoare Înceată, tentaculară, ridicîndu-se leneș ca o viță din piciorul lui, peste gleznă, pînă În șolduri. Își trage piciorul din mîna femeii și scotocește după șosete și pantofi. — Am auzit destule, mulțumesc. — Okay, spune Reverendul. Oricum trebuie să mă duc la muncă. — La muncă? Brusc lui Wakefield Îi pare rău că a pus capăt cititului În talpă atît de brusc; simte lipsa atingerii femeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
care detectează aurele - participă. În Întuneric, Wakefield nu mai este invizibil. Zorii se strecoară furiș prin ceață și la ușă se aude un ciocănit ușor. Paznicul s-a Întors de la treburile lui. — S-a comis. Wakefield Își caută pantalonii și scotocește prin buzunare, scoțînd moneda de aur pe care i-a dat-o Redbone În buncăr și punînd-o În palma paznicului. — Poți s-o verifici la e-Bay, nu e falsă. — Ești sigur de asta? Întreabă paznicul, examinînd micul disc de aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]