455 matches
-
legea orală; cei care priveau comunitatea lor drept o extensie a comunităților biblice și cei care priveau perioada biblică drept ceva trecut și încheiat (diferența dintre esenieni și farisei). Diferitele grupări din iudaismul acelei vremi tratau în mod diferit documentele scripturistice. Existau manuscrise diferite în cercuri diferite, fiecare cu propria tradiție, fiecare cu propria optică față de aceste texte, iar textele erau redactate potrivit tradițiilor respective. De exemplu, din moment ce în cercurile fariseice Tora orală era la fel de importantă ca Tora scrisă, ne putem
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
textele biblice, mărturiile epigrafice și instituțiile de învățământ ale vechiului Israel sunt subiect de cercetare relativ recent, multe aspecte ale acestei probleme așteptând încă să-și afle clarificarea 2. Formarea literară a cărților biblice și procesul integrării lor în canonul scripturistic ține, într-o oarecare măsură, și de un anumit context „educațional”3. Tora, „învățătura prin excelență”, nu prevede doar ce trebuie să facă (sau să nu facă) un evreu; la Facerea 1-10, Tora prezintă o veritabilă lecție de cosmologie, antropologie
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
și Solomon. Potrivit 2Rg. 8,17, Sadoc descinde din Ahitub, care, la rândul său, descindea din casa lui Eli. Oricum, potrivit 1Par. 24,3, 2Par. 5,29-34, Sadoc era un urmaș al lui Eleazar, fiul lui Aaron; în ciuda acestor referințe scripturistice, samaritenii se bazează pe 3Rg. 8,17, potrivit căruia preoția sadochită deriva dintr-o genealogie nelegitimă. Dacă această preoție era nelegitimă, cu atât mai puțin legitim era locul templului în Ierusalim. Samaritenii spun că Moise le-a poruncit israeliților să
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
reprezintă propriu-zis o versiune în sensul Septuagintei sau al altor lucrări bazate pe traduceri. Pentateuhul samaritean a fost Biblia comunității samaritene înainte și după schismă și a rămas singura Scriptură inspirată și mai târziu, când evreii au adăugat la canonul scripturistic cărțile profeților și aghiografele. Pe lângă câteva modificări importante, rezultate din concepții teologice, textul s-a păstrat ca la început și, din moment ce comunitatea samariteană nu a fost niciodată foarte numeroasă și foarte răspândită, alterarea textuală și dezvoltările recenzionale nu constituiau un
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
ale celor de față au crescut în număr și în lungime, făcând ca slujbele să devină foarte lungi. Pentru a facilita atât citirea textului biblic, cât și pronunțarea răspunsurilor de către participanții la slujbă, au fost create, în scopuri liturgice, texte scripturistice abreviate. În general, textele în versiunea qatab urmează îndeaproape textul masoretic, fiind părți ale pasajelor pe care samaritenii le consideră cele mai importante 1. Bibliografietc "Bibliografie" Adler, Catalogue of Hebrew Manuscripts in the Collection of Elkan Nathan Adler, Cambridge, 1921
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
o deține la sfârșitul istorisirilor, vine să accentueze rolul mariajului, considerat „atât de nobil și de demn”. Căsătoria este o taină instituită de Dumnezeu, dar în menaj femeia trebuie să i se supună bărbatului, reliefează omul Bisericii, citând, firește, texte scripturistice: Hristos este logodit cu Biserica sa, căreia îi este cap, tot astfel și bărbatul este cap femeii (Efeseni 5, 23-25). Viziunea preotului asupra rolului femeii 66 Ibidem, p. 124. 67 Elaine Treharne, The Stereotype Confirmed? Chaucer's Wife of Bath
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
literei mai multă valoare, neglijând spiritul textului, de aici și comicul debordant. Târgoveața are cu siguranță în construcția sa ceva epicureic, fizicul ei trădează vitalitate, poftă de viață, dinamism, și încearcă să găsească o justificare pentru propria imoralitate în textele scripturistice. Perceperea ei drept o figură simbolică a carnalității i-a determinat pe unii critici literari, paradoxal, să afirme că personajul acesta nu are nimic de a face cu verosimilul, este mai curând „o figură iconografică” a senzualității, chiar o alegorie
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
1996, p. 97. (trad. n.) 291 S. H. Rigby, op. cit., p. 140. 292 Ibidem. 98 trăirilor autentice, pentru ca apoi să dobândească și unele cunoștințe livrești. Libertatea de a-și alege soțul sau iubitul este fundamentată și întărită tot prin exemple scripturistice: „Deoarece și la Apostol scrie/ Că-i slobod să mi iau soțul ce mă-mbie/ și nu-i păcat de-mi fac pereche iarăș:/ Decât să arzi, mai bine-ți iei tovarăș...”293 Imaginea unui iad pedepsitor nu credem că
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
autoritate” (trad. n.) 303 G. L. Kitteredge, Chaucer: The Canterbury Tales, p. 162 apud Elaine Treharne, op. cit., p. 94. (trad. n.) 101 este totuși mai religioasă decât stareța 304, deși elemente eretice din discurs nu lipsesc: neînțelegerea corectă a pasajelor scripturistice, argumentări îndrăznețe, impudice, refuzul de se se supune voinței divine așa cum este ea implicată în taina căsătoriei, sincretismul religios (pasiunea pentru astrologie în încercarea de a-și defini propria personalitate).305 „Hermeneutica” realizată de personajul feminin este interesantă: nu alege
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
are putere asupra propriului trup, totuși a adăugat că femeile trebuie să fie obediente (Ephesians 5: 22), elemente pe care personajul chaucerian le ignoră voit.309 Ceea ce o caracterizează în această pledoarie în favoarea eliberării femeii este fragmentarismul, deoarece dizlocă textele scripturistice sau patristice. Această metodă de interpretare a preluat-o totuși din tradiția oficială: „Citând aceste texte în scop propriu, târgoveața nu face decât ceea ce întreprindeau și exegeții biblici în lucrările lor, pulverizându-le și fragmentându-le, tocmai pentru a impune
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
curând pentru a oferi o călăuzire morală, atunci când se apropiau de cineva aflat în nevoie. Mult mai frecventă decât glăsuirea în limbi populare diferite era, așa cum apare relatat în viețile sfintelor medievale, înțelegerea latinei, care le facilita accesul la textele scripturistice, le înlesnea implicarea în practicile evlavioase și participarea la activitățile liturgice.”759 Rugăciunile, dar mai ales purtarea ei sfioasă, atrag adepți la religia lui Hristos: „Constanța este înfățișată ca aducând la creștinism o singură persoană prin intermediul predicii; în celelalte cazuri
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
În afară de blocul marcat cu o cruce adâncită, descoperit în puțul unei fântâni secrete, s-au m-ai găsit alte două: unul la așezarea civilă cu semnul creștin flancat de «A», indicație evidentă a literei biblice Alfa, desemnând Începutul teologic sau scripturistic ca o aluzie limpede la Dumnezeul Întrupat, și altul în dărâmăturile de la colțul de S-E al cetății, unde, pe brațul superior al crucii, întâlnim cuvântul Cristos. S-au descoperit numeroase catarame, decorate în mijlocul lor cu câte o cruce. Numeroase
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
el...”. Intrarea lui Isus în Ierusalim este un text citit în cea mai mare parte dintre bisericile creștine, cel puțin de două ori pe an: în Duminica Floriilor și, ca introducere, în prima Duminică din Advent. Este un mic fragment scripturistic, care ne amintește intrarea lui Isus în Ierusalim, și marchează începutul Săptămânii Patimilor: „Când s-au apropiat de Ierusalim, la Betfaghe și Betania, lângă Muntele Măslinilor, a trimis doi dintre discipolii săi și le-a spus: Mergeți în satul dinaintea
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
292). Extazul conceput în afară de creștinism presupune, deci, o absență totală a inteligenței. El se consumă în domeniul irațional al sufletului, adică așa cum îl înțeleg psihologii de azi ai inconștientului. Modul acesta de inspirație este exclus din teoria teologică a inspirației scripturistice. Un iresponsabil nu poate fi colaboratorul lui Dumnezeu. Hagiograful e în momentul colaborării o măsură maximă a înțelegerii omenești raportată la adevărul ce i se revelează. Revelația e dată pepotriva minții noastre și ar fi absurd să admitem că tocmai
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
o sentință dreaptă păcatul unuia a atras osânda tuturor”, păcatul originar devenind astfel și ereditar. Dupa cum se știe osânda aceasta este moartea care „nu poate fi o pedeapsă legitimă decât în măsura în care este consecința păcatului” (Opus imperfectum contra Julianum). Temeiul scripturistic al acestei transmiteri ereditare este găsit de Fericitul Augustin la Romani 5, 12: „Așa cum, printr-un singur om a intrat păcatul în lume și prin păcat moartea, tot așa și moartea a trecut la toți oamenii prin acela în care
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
Prelegerea este indicată pentru o lecție cu conținut dogmatic și la o clasă mare, de gimnaziu. Elevii au capacitatea de a urmări cu interes prelegerea profesorului și totodată au un model de prezentare a unei teme majore. Argumentele de ordin scripturistic (Ioan 4, 13; Ioan 14, 6; Ioan 13, 13; Matei 23, 8 etc.) și patristic (Sfântul Antonie cel Mare, Fericitul Augustin) sunt interpretate de elevi, cu ajutorul profesorului. Problematizarea are ca punct de plecare versetul: „...doar unul este Învățătorul vostru: Hristos
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
fiecare duminică și sărbătoare, precum și în fiecare vineri; iar în timpul postului mare, în fiecare zi; a predicat în toate bisericile orașului și în cele din jurul orașului. Temele predicii sale erau foarte variate: făcea teologie, explicând și demonstrând cu inepuizabile dovezi scripturistice taina de răscruce a creștinismului, Sfânta Treime; polemiza cu ereticii de toate nuanțele vremii sale: manihei, marcioniți, valentinieni, arieni, anomei și alții; nici pe evrei nu i-a uitat (...) Cu predicile și cuvântările lui, Sfântul Ioan Gură de Aur a
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
dintre cărți, la izvoarele lor, la autori și structură. A doua parte este consacrată conținutului cărților biblice și e împărțită în diverse secțiuni: „despre Dumnezeu”, „despre secolul prezent”, „despre secolul viitor”, economia divină și realizarea ei etc. Cărțile din canonul scripturistic sînt clasificate în trei grupuri: cele „perfect autentice”, cele de „autenticitate medie” și cele „neautentice”, adică cele canonice, cele contestate și cele evident false: în această categorie nu intră nici una din cărțile biblice. în a doua categorie sînt incluse unele
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ei. „Robul” suferă, nu pentru El, ci pentru noi. Dar cum ? Și de ce ? El are tristețea unei lumi păcătoase pe umeri. Într‑un anume sens, El a luat asupra Sa povara suferinței și Întristării noastre. Unii lectori ai acestui pasaj scripturistic se pot pripi spre o concluzie greșită : a fost condamnat de Dumnezeu !68 Dar evenimentele ulterioare relevă clar că nu acesta este Înțelesul. Într‑un fel, noi sun‑ tem cei condamnați, iar „Robul” suferind suportă pedeapsa În locul nostru. Suferința a
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Bisericii"14. Luther pune accent pe credință, și nu pe faptele bune în vederea mântuirii; credința în mila lui Dumnezeu peste toate păcatele (Sola fide). Faptele bune reprezintă rodul credinței, nicidecum principiul ei. Din contră, catolicismul are un punct de vedere scripturistic extrem de clar: credință fără fapte este moarte (Epistola Sf. Apostol Iacob 2, 17-20), iar omul va fi judecat după propriile fapte - exemplul paharului de apă dat săracului (Evanghelia după Matei 25, 37-40). Prin urmare, mântuirea se realizează prin credință și
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Filosoful român ajunge astfel la ultima deosebire fundamentală între Luther și catolici, deosebire care implică spiritualismul apolitic, anticlerical și antipapal. Pentru Luther, rânduiala apostolică a Bisericii și Papa reprezintă "uzurpări și deformări ale duhului creștin originar", adevărate derogări de la textul scripturistic, identificând, în mod fraudulos, ordinea interioară a Împărăției lui Dumnezeu cu cea terestră a Împărăției Mamonei. Ecclesia lui Luther este presbiteriană, "adică supusă autorității pur spirituale a obștei conduse de bătrâni păstori de suflete, încercați în credință, dar fără altă
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
sălășluiască și să petreacă în noi". Această nuanță, în limbajul teologic arhaic, dă măsura plenitudinii energiei creatoare divine. Astfel, cuvântul devine cuminecător pentru om, în măsura în care "se împărtășește numai în viețuire". Nevoia interioară a ființei umane depășește nivelul unui studiu abstract scripturistic sau nivelul formalismului, prin simpla împodobire a casei cu icoane sau a ascultării unei muzici bisericești. Adoptarea unei "culturi îmbisericite", printr-un mod specific de trăire este o primă etapă esențială în procesul prefacerii spirituale. Îmbisericirea înseamnă intrarea și rămânerea
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
revelează și ascunde, în același timp; ea se pliază pe modul cognitiv al omului decăzut. Inapt de a cunoaște adevărul prin intuiție, omul decăzut trebuie să se mulțumească cu percepția reflexului său pe calea virtuții și a cercetării. Conform tradiției scripturistice, îngerii care văd mereu chipul Tatălui, sunt oglindirea Chipului pe care îl privesc. Prin urmare, cine contemplă chipurile angelice, surprinde, în lumina lor, chiar oglindirea. Omul care încearcă să trăiască potrivit modelului apărătorilor divini, devine oglinda lor. Îngerii sunt purtătorii
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
putea lămuri rostul sfintelor slujbe, ajungând să fie, în același timp, ascultători și făcători ai Cuvântului Dumnezeiesc 3. Recursul la omilia patristică, la predica clasică a Ecclesiei, reprezintă un reviriment al discursului teologic. În cărțile de slujbă regăsim adevărata interpretare scripturistică, interpretarea Bisericii însăși, ceea ce semnifică anularea oricăror posibilități de abatere (rătăcire) de la ortodoxie (dreapta credință). Reîmprospătarea predicii ortodoxe nu se poate realiza decât printr-o autentică mișcare de reînnoire religioasă care să cuprindă, printre altele, și primenirea unei părți importante
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
sens, ci două sensuri distincte. Iubirea către aproape nu este fundată în iubirea către Dumnezeu, conform interpretării teologiei catolice. Această comunitate de iubire pe care creștinismul catolic o impune ca o consecință a iubirii de Dumnezeu nu se susține nici măcar scripturistic, textele evanghelice fiind extrem de clare în acest sens. Astfel, argumentul pentru extinderea conceptului de iubire la aproape nu există. Demonstrația lui Nae Ionescu este convingătoare, bine motivată doctrinar, canonic, fără nici o urmă de confuzie. În volumul al doilea al tratatului
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]