1,205 matches
-
țigară spulberat de vânt fir de nisip într-un ocean de apă rămășițe de praf într-un deșert încins urma unui pas grăbit pe asfalt bătaia fierbinte a unei inimi ore trecute, minute fugare, clipe furate viața... iluzie sau vis scrum de nisip într-un deșert încins urme de praf pierdute într-un ocean agitat bătaia fugară a unei inimi rătăcită în clipe furate minute trecute în adierea unui timp relativ viața... iluzie optică într-un univers paralel ... Camelia Constantin iunie
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
Peste oceane întinse, mări de așteptări. Cu raze cerul sărută gândul troienit de frig Într-o lume absentă de durerea ta, Ochi-mi zâmbesc chiar și atunci când țip Topind nămeții cu căldura din inima mea. Cenușă adun... renasc din propriul scrum Cu versuri pășesc pe aleea gândurilor tale, Speranțe-n ramuri cresc pe margine de drum În ,,Poeme cu aripi de îngeri,, în noi ,,petale,, Valentina Geambaș 10.01.2015,Foto internet Referință Bibliografică: ZÂMBET DE IARNĂ / Valentina Geambașu : Confluențe Literare
ZÂMBET DE IARNĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383177_a_384506]
-
Pe aripi de vânt să zbori La fete și la feciori Și să te întorci în zori Precum norii călători Să lași, floare, -al tău parfum La o margine de drum Unde stau și eu acum Cu inima-mi arsă, scrum... Eu să simt al tău miros Dulce, parfumat, frumos Afectuos și drăgăstos Ce îmi va fi de folos Cu-o bucată de amnar Ce a fost primită-n dar Voi aprinde focul iar, ... Citește mai mult ROZĂ FLOARE...Bertoni D
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
hai - huiși nu stă la locul lui...Pe aripi de vânt să zboriLa fete și la fecioriși să te întorci în zoriPrecum norii călătoriSă lași, floare, -al tău parfumLa o margine de drumUnde stau și eu acumCu inima-mi arsă, scrum...Eu să simt al tău mirosDulce, parfumat, frumosAfectuos și drăgăstosCe îmi va fi de folosCu-o bucată de amnarCe a fost primită-n darVoi aprinde focul iar,... IX. FLORALĂ, de Daniel Bertoni Albert, publicat în Ediția nr. 2259 din 08
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
ce arde sub ploaie Și crede că încă e loc, Cînd arborii lumii se-ndoaie, De dragoste și de noroc. În dorul brutal de pereche Stau zîmbet și lacrimi, și fum, Tu - rană adîncă și veche, Amestec de flăcări și scrum... Spre capăt îmi ești întîmplare ... Citește mai mult Prin schijele lumii terestre,Ca pe-un armistițiu deplin,Cu sufletul plin de ferestre,Te mîntui și-apoi te suspin.Îmi ești numai pacea de-o clipă,Iluzie a unei povești,Pe
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
Sînt omul ce arde sub ploaieși crede că încă e loc,Cînd arborii lumii se-ndoaie,De dragoste și de noroc. În dorul brutal de perecheStau zîmbet și lacrimi, și fum,Tu - rană adîncă și veche,Amestec de flăcări și scrum... Spre capăt îmi ești întîmplare... VII. RĂCOAREA DIN URMĂ, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2327 din 15 mai 2017. Simt că se-apropie vara, o simt în amintirea Celui pierdut prin frunze și răstignit sub ploi, Cînd cenușia
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
sunt recunoscute. Ca să-ți dau exemplu, uite: Am inventat scărpinatul, Mersul pe jos și căscatul, Ața pentru mămăligă, Dinții de la săpăligă, Țărușul, urechea acului, Curba și pe Muma dracului, Coaja oului de broască, Râsul, moțul de la bască, Apa călduță și scrumul, Privirea spre stânga, fumul, Spuma ieșită din lapte Mătreața și multe alte... Toate -jur!-, absolut toate De mine sunt inventate. Mi-au furat idei și alții, Fel de fel de inovații, Și- au inventat pentru voi Felurite chestii noi: Flacăra
FRUSTRARE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383318_a_384647]
-
încât părea un lucru plauzibil. Coridorul era îngust și plin de țigări, cutii de bere și pahare de plastic pline cu vin ieftin și clocit, în mâini nesigure. Să-mi fac loc printre ei fără a-mi umple hainele de scrum sau vin era versiunea secolului XX a trecerii pe sub furcile caudine. Era încă devreme după aparențe. Nimeni nu părea prea distrus, părul și machiajul erau încă la locul lor. Petrecerile astea de pe Castle Road aveau în ele un amestec ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
pleci, a spus pe un ton care își pierduse calmul obișnuit. Și dacă mă duc direct la Cifford Hammond și îi spun ce faci pe la spatele lui? Nu a ținut. A făcut un gest din mână ca și cum elimina orice obiecție. Scrumul de țigară a căzut pe mochetă. Nici măcar nu a observat. Dar adu-ți aminte, Laura Archer, poți fi în pericol dacă te bagi prea mult în povestea asta. Uite ce s-a întâmplat deja cu doi oameni. A dat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
stinsese treptat - pentru că iubirii, asta o știa el de mult, îi place să vagabondeze ici și pe colo, nimeni neputând s-o stăpânească și să-i dibuie cărările. Ca mulți alții, Feifel se arsese de multe ori. Fără să devină scrum. Pe perioade scurte, iubirea îl încălzise și, hrănise, lăsându-l mereu înfometat. Capcană eternă pentru o inimă pasionată ca a lui. De aceea se căsătorise, gândindu-se să protejeze iubirea sub aripile dragostei casnice. De unde să știe Feifel că iubirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
război mondial, anul lui cel mai greu și al țării sale, Bucovina, anul pogromurilor și al morții. Focul se furișase cu suplețe peste tot, ca apoi să zboare ca un animal preistoric de forma unei comete pregătite să transforme în scrum case după case. Praful și fumul făceau imposibilă munca pompierilor. În lumina flăcărilor se descoperea o lume nebănuită. Un peisaj ascuns în cel creat de oameni de-a lungul secolelor. Era lumea primitivă a elementelor. Tot ce exista putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
tăcere înfiorătoare s-a lăsat în cameră. - Ei, dar aici nu mai e aproape nimic, spuse Mik, în timp ce Hirghe, fără un cuvânt, scoase încă puțină cocaină cu lopățica și-o scutură ușor pe cântar cu mișcarea cu care se scutură scrumul unei țigări. Când talgerele fură la același nivel, Hirghe puse la loc în pachet ceea ce rămăsese pe lopățică, lăsă jos balanța, luă pachețelul de pe terezie și, după ce strânse între degete cocaina până ce aceasta formă o casetă netedă și strălucitoare, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
din spate apăruse un alt chelner care luase o scrumieră și o ștergea sârguincios cu o bucată de cârpă. O așeză cu delicatețe pe mijlocul mesei lui Cristi și făcu apoi un pas înapoi rămânând în așteptare. Toma scutură ușor scrumul și îl privi întrebător. Aștept să-mi spuneți cu ce vă putem servi! îi explică chelnerul. Bă, mai sunteți? întrebă polițistul exasperat peste poate. Ești al patrulea care mă întreabă. Nu vreau decât să beau o bere rece. Avem o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
comanda pentru tot grupul, după care dispăru din nou dincolo de perdeaua de mărgele. Toma se lăsă pe spate în scaun și își aprinse o nouă țigară. Se juca absent cu vârful acesteia în scrumieră, construind diverse figuri din movilița de scrum adunată acolo. Vecinii lui din celălalt capăt al terasei șușoteau între ei, adunați toți cu capetele aplecate peste masă. Hotărât lucru, ceva nu era în ordine. Trecuseră minute bune de când Maricel le ceruse să facă liniște și, lucru neobișnuit pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
prin portalul claustrului. - S-a aflat de un incendiu pe drumul spre Pisa. Ceva a ars pe pământurile familiei Cavalcanti. - Ceva? Ce vrei să zici? - Oamenii mei n-au știut să spună. Poate o fânărie. Ceva mare, oricum. Totul e scrum. Și hanul crimei aparținea familiei Cavalcanti, Își aminti priorul. Poate că era vorba de o simplă coincidență. Dar În sinea sa era neliniștit. Faptul acela părea să fie În legătură cu celelalte nenorociri. Ca un desen șters ce Începe din nou să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fi fost mort de mai multe ceasuri. Oricare le-ar fi fost scopul, oamenii aceia nu erau vânători. De cum trecu poarta, bargello veni pe lângă dânsul. - Știi, priorule? Mi-a venit o idee. Mă gândeam la grămada aceea de lemne făcută scrum și la celelalte, gata să fie folosite. Ai nevoie de o minte iscusită de tâmplar ca să te Înhami la o asemenea treabă. Cine știe ce căuta un negustor taman acolo, În mijloc. - Poate că nu era negustor, la urma urmei. Și cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pe Maestru până la o sută de ani, că dacă trăiește el mult?, dacă paralizează, că mi-a zis doctorul că e posibil și asta? Să-mi miroasă a om pe moarte în casă? Și Loredana aprinde încă o țigară, scutură scrumul scurt, îl aruncă așa, ca pe un gândac, i-a trecut tot plânsul, e dreaptă și tare, fără nici o emoție. Se uită spre poartă lung, are privirea ca o lamă de oțel, cu expresia izbitoare de vultur... Nu mai vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nu știe nici ce‑ar trebui să știe un Hänschen mic - înșfacă pentru a doua oară un teanc de plicuri gata scrise de pe pat și‑l îndeasă pe la spatele mamei în cuptorul mic de bucătărie, unde teancul se face imediat scrum. Mai târziu, mama va căuta încă multă vreme plicurile dispărute, din nou fără să‑și închipuie unde s‑au putut rătăci. # Höhenstrasse șerpuiește printre coline îndreptându‑se spre Dunăre, totuși cu puțin înainte de a ajunge acolo se oprește aproape de Klosterneuburg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Mai este iubire, mai este senin, O rază de sus croiește cărarea. Ridică-te iarași chiar dacă-ai căzut, Nu pierde nădejdea la margini de drum, Lumina-i în tine, sărman chip de lut, Azi poți sa renaști din durere și scrum. În inimă zdrențe, cu duhul zdrobit, De vrei să învingi alege Viața, Căci Cel Ce te știe și-atăt te-a iubit, Dă aripi la zbor, să urce speranța.
Speran?a by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83354_a_84679]
-
Elena Marin Alexe Se frâng crengile de dor în bătaia vântului furtuna plânge-n ponor durerea pământului scârțâie poarta la drum și ulucile se rup norii parcă-ar fi de scrum frigul tremură în trup scapără în depărtări tunetele zarvă fac curge ploaia pe cărări ceru-a devenit opac melancolic sufletul își trage obloanele să n-audă bocetul să nu-și ude hainele
Furtuna by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83366_a_84691]
-
în tremur al înălțimii tron; Și iat-o, înspumată, sălbateca splendoare. O! nesfârșită hoardă și hohotul sonor! Un viu puhoi coboară colinele Heladei, Un clocot peste care strident, străbătător, Vibrează-nfricoșata chemare a Menadei. "El, El aprinsa torță al cărei scrum sunteți, În vinul desfătării, aleargă să vă scalde, În vinul viu și tare al noii sale vieți... Mulțimi prinse-n vâltoarea efluviilor calde O, voi înfiorate noroade, la pămînt! Zdrobiți centura ființei, topiți-vă cu glia; Iar peste lutul umed
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
-și scotea patrafirul. - A avut pantaloni și haină din dimie... Lâna, sfinția ta, nu se aprinde așa ușor. Hainele au ars mocnit. Dacă ar fi fost îmbrăcat cu alte haine: de cânepă, in sau bumbac, până acum... întreaga casă era scrum. Dinu s-a apropiat de mort, l-a privit cu o curiozitate de copil, dacă cumva Andrei îl mai poate vedea, apoi i-a tras pleoapele peste globii ochilor, adăugând: Asta i-a fost ultima spovedanie, părinte. - Probabil, pe front
A ULTIMA SPOVEDANIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364425_a_365754]
-
Înscris pe orizontul vast În ineditul maraton, Erou al basmului fantast, Prin Univers - doar un filon. Fără-nceput, fără sfârșit, Un cântec magic și etern, De dor de viață cucerit, Și pașii drumului s-aștzern. De ce-aș vedea prăpăd și scrum În lumea plină de lumini? Ca Ieri, să mergem și acum Prin amintiri de pelerine. Referință Bibliografică: Pelerin, de Adrian Simionecu / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 284, Anul I, 11 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright
PELERIN, DE ADRIAN SIMIONECU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364465_a_365794]
-
bărbați nu-i posibil.. Eu am întrecut, depășit, sau am fost pe langă "bărbăția normală, da, nimic nu-i normal, cum nici n-am vorbit un timp.. da, eu îți citeam înscrisurile, mă uitam la pozele tale..mă hrăneam din scrum, da nu știu ce-i.. nu pot stopa iubirea către tine, e un mister și tu esti, ești un Înger, că vreau doar să te văd să te simt aproape, dar nici n-aș vrea să te îngreunez, am facut asta..da
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
de duzină În care-ți lași și ultima chenzină Cu stelele topite-ntr-un pahar În care plâng lambriuri de stejar Armonici vechi de parcă le cunosc Romanțe cu parfum de mosc În care fiecare drum După ce-a ars devine scrum Referință Bibliografică: Oraș de cositor / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 258, Anul I, 15 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
ORAŞ DE COSITOR de ION UNTARU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364591_a_365920]