1,460 matches
-
divinațiile lor mitopoetice și strălucirile uneori migratoare cu ceea ce este și se numește mirare Rămâi țuț peste măsură... dacă nu înțelegi rostul prăjinei Poză 3 Valeriu Stancu n-a fost inventat el chiar a existat și există... Poetul se plimbă scrutând apele cerul și-adâncul firescului gând prinde în mâini transhumanța virtutea de-a dobândi visul cu oase cu tot... Exilarhul din Babilon este ca vântul captiv și exiguu... Pe palimpsest se reiau urmele cu desuetudine Ce cod urmează veți spune
Ioan Țepelea by Ioan Țepelea () [Corola-journal/Imaginative/10426_a_11751]
-
și s-a julit. Să îmi amintesc cum am făcut pe Nadia Comăneci la bara de bătut covoare și am înroșit locul faptei cu sângele meu. Aș vrea să fiu o mamă perfectă, care să nu-și petreacă în fața blocului, scrutând orizontul cu privirile înlăcrimate de atâta așteptare, prima tabără a copilului ei. Aș vrea să fiu o mamă perfectă, care să nu încerce să-i impună copilului ei coduri vestimentare din alte vremuri, atunci când îl vede prima oară îmbrăcat cu
Ce fel de mamă aș vrea să fiu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18499_a_19824]
-
Gimi de pe marginea traverselor de la Gara Mică, din cartierul Fabric, nu departe de Piața Badea Cîrțan, în apropierea caselor de pe Ecaterina Teodoroiu din Prințul Turcesc. Privește Gimi la poza aceea cu Jimi Hendrix. - Ce face, întreabă Gimi încordat și toți scrutează poza color, fumează țigări bulgărești cu frunze uscate de cînepă doar, doar pricep ceva, doar, doar simt ceva din nebunia de acolo deși n-ar putea zice că în fotografia de dinaintea lor chiar o nebunie ar fi, nu rezultă asta
Jimi Hendrix se vede într-un colț, întors din profil by Daniel Vighi () [Corola-journal/Imaginative/13141_a_14466]
-
după ce se va fi ras în cap. A exersat uitătura la masa lor din fundul localului, nu departe de intrarea la wc, a privit țapăn în fumul țigării și și-a mai compus și rictusul de blazare; așa îl va scruta din priviri pe colonel, chiar așa cum se uită delincvenții, golanii, rătăciții, evadații, transfugii, rătăciții, cei plecați de acasă în lumea largă și care au trecut prin atît de multe încît nimic nu-i mai poate impresiona și de aceea se
Jimi Hendrix se vede într-un colț, întors din profil by Daniel Vighi () [Corola-journal/Imaginative/13141_a_14466]
-
în ansamblul prea întinsului titlu și abia enunțatelor versuri, iute retezate - parcă izbindu-se de zidul tăcerii -, se află, învăluite în enigmă, Transversaliile mari sau cele patru estetici, cu tot ce vor fi având ele a transmite ca științe. Să scrutăm, mai întâi, stihurile: oricare din noi posedă o capacitate de a învăța și de a cugeta - așa cum acel locuitor al orașului Tecuci avea un motor - dar e necesar ca un magistru să intervină pentru a o trezi din starea ei
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
solitudinea esențială a omului. O poezie de aspect teleologic, încă vagă și puțin convingătoare la începuturi, dar crescând în acuitate existențială pe măsura descoperirii sau regăsirii de sine a poetului însuși”. Titlul Ochii tăcerii pare o invitație adresată cititorului să scruteze „mut” lumea poeziei. Din șirul expresivelor titluri ale volumelor sale de prin ani, le las de-o parte pe primele două („Comuna de aur”, 1960, și „Vis planetar”, 1964) și le amintesc pe următoarele sub forma unui autentic catren, ca
Profil Cezar Baltag by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13366_a_14691]
-
Simona Tache Întâmplarea de mai jos, mi-a fost povestită de taică-meu. Stătea cu tataie pe un pat, pe care îl scot ei vara, la țară, sub un vișin. Și cum scrutau ei, așa, peisajul și mai schimbau o vorbă, apare o pisică. Tataie ia o stinghiuță de jos și dă cu ea după pisică. Pac, o nimerește drept în cap. Pisica pică lată. Tataie se neliniștește instantaneu. Îi zice lu’ taică
Tataie, mamaie și pisica buclucașă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19086_a_20411]
-
bani, fă ceva benefic pentru tine sau dacă e să-i dai unui străin, măcar dă-i unuia care-i sărac, care n-are ce să mănânce, nu lui Jean sau altui bogătan. Ghiță se întoarse spre el și îl scrută cu privirea. Nu era prea surprins de gândirea băiatului, dar nu se așteptase să-i pomenească numele patronului, care îi era prieten, în timp ce el îi era deocamdată, un străin. Credea în sinea lui că trebuia să mai treacă ceva timp
CĂPITANUL VASILE (10) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385174_a_386503]
-
în discuție, descifrate în amănunt, pe lângă opera acestui “esteticean, critic, publicist”, formația sa aproape enciclopedică, activitatea jurnalistică, cele mai importante dintre ideile exprimate în lucrări editate, ori la cursul universitar, susținut la Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara. Este scrutată atent teza de doctorat (cu prezentarea, în traducere românească, a Sumarului) etc. Vocația “recuperării axiologice”, identificarea detaliului grăitor, semnificativ, în spectacolul, uneori contradictoriu, al tabloului sau proiectarea individualului pe ecranul cuprinzător al generalului i-au prilejuit lui Alexandru Ruja câteva
ZILE de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 835 din 14 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/358220_a_359549]
-
ea, a prins viață ideea de a-l imortaliza pe poetul de investigație a absolutului. A reținut cu luare aminte fiecare frază rostită, atunci când el i-a explicat deosebirea dintre greșeală și eroare. Una din întrebările care cu obstinație îi scruta conștiința era - moment de inconfundabilă duioșie și aproape feciorelnică inocență, - cum de le-a permis să-l tutuiască. „Noi poeții suntem o mare ceată de nebuni, care nu purtăm cravate și mănușile la vedere”, i-a răspuns. „A fost nu
Agenda2005-44-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284374_a_285703]
-
pierd pe aripi de gând învăluite-n umbre adânci abisale pribegind pierdută în visare mă lovesc uneori de imagini și umbre mă înfioară abia ca o adiere-n oglindă firul unui gând palid care-și face cărare căutându-și făgașul scrutând în întuneric să distingă contururi născute din visări le-ntretaie cărarea un profil cunoscut ce surâde enigmatic nedumeririi lor amintindu-le că se știu din uitare. Era chipul omului ce-mi dorisem să fiu. Mă văzusem adesea de neînvins pictând
OMUL CE-MI DORISEM SĂ FIU de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384958_a_386287]
-
calotei de gheață de la suprafață, printre malurile pietroase mărginite de arbori cu ramuri spectrale, dintre care se distingeau pini argintați ce dădeau peisajului o măreție de plumb, din cauza negurilor agățate parcă de ramuri precum niște lințolii ale morții . Călăreții fantomatici scrutau cu încordare cărarea, încercând zadarnic să străbată cu privirile dincolo de vălul de negură, unde se auzeau când și când urlete lugubre de fiare sau croncănit de corbi, ce sfâșiau tăcerile din spatele lințoliilor de ceață și nelinișteau caii. Pentru a nu
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
Am să termin pentru totdeauna cu Împărăția lui Dracula și în curând se va naște cea a lui Ursuz!” - făcea acesta planul. Fericirea celor doi îndrăgostiți părea fără margini. În fiecare noapte urcau în turnul cel mare și de acolo scrutau zările la lumina rece a lunii sau admirau visători sclipirile miilor de steluțe presărate pe bolta cerului. Alteori se amuzau la auzul țipetelor păsărilor de noapte și al urletelor fiarelor sălbatice ce răzbăteau din văile adânci până la palat. Dar cel
VI. FIICA LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384428_a_385757]
-
Când tu mă iubești, închid în palmă un dor. Cer și pământ îmi ești, eu al dragostei zbor. Înălțăm ca niște zmeie, cuvintele rupte din noi Să atingem curcubeie sub ale vieții ploi... Clipele ne țin pe aripi să putem scruta infinitul Norii inimii îi vom risipi soare ne este visul... Din neînțelese depărtări un fior albastru răsare. Fâlfâie neliniștite chemări, inima-mi bate mai tare. Mă poartă pașii de lumină spre țărmul bandajat de mare. Albatroșii, cântece închină Valurilor ce
NEÎNŢELESE DEPĂRTĂRI de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384460_a_385789]
-
Iubindu-te, m-am preschimbat în munte Bazar cu fleacuri și trăiri mărunte Am fost sau, poate, doar telal veros; Iubindu-te m-am preschimbat în munte Zi de Brumar cu soare zgrunțuros. Păream un zeu iar tu o muritoare Scrutând fuioare ce-mi mijeau pe tâmple Cuvintele -suvoaie trecătoare- Goneau spre tine îndrăznind să umple Ca fluviul marea, ori ca râul vadul Strivind destinul sub porniri nebune N-aveam habar ca ele sunt răsadul Ce va-ncolți în mine ca
NAIADELE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384605_a_385934]
-
au uitat de pădurile tropicale nepătrunse, acum erau stăpâniți de eterna amăgire de a pufăi tare, de a-și arăta mușchii (întocmai ca unii oameni mari și grași ajunși în mintea copiilor). Și cu câte un ochi mic și fix scrutând mâinile oamenilor de după gratii care-i întindeau mici momeli de zahăr sau de pâine. Alte animale nu mai aveau chef nici de atâta, dormeau inerte, fără a mai trăda aspirațiile seculare ale speciei. Căci cum ar putea fi amăgit urșii
ÎN VIZITĂ LA GRĂDINA ZOOLOGICA DIN BEIJING de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384596_a_385925]
-
flori răsar pe-oricare drum, Nu te gândi, zilele trec, hai, vino, degrabă, la mine, Inima ta-i plină de dorințe, anotimpurile au un sfârșit. O privire de-a ta mi-e de-ajuns, inimă sfâșietoare, Adună soarele pentru mine, scrutând bolta cerească Poezia-i ruptă din sânul lui Dumnezeu. O, cât am suferit în fiece zi! Acum mi-ar sta bine cu fericirea, cu tine-mpreună, Trandafirul meu! Mangalia, 17 oct 2015 h 22.48 Șimdi bana mutluluk yakıșır (Türkçe-
MI-AR STA BINE CU FERICIREA (POEZIE BILINGVĂ TURCĂ-ROMÂNĂ) de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384698_a_386027]
-
nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului DORESC (Dëshiroj) Doresc să ne urcăm în “Cetatea” dragostei, împreună să privim valurile mării. În ochii tăi magici să văd cum dansează soarele și luna!... Să ne întindem peste metereze, să scrutăm cerul până departe să simt aroma sufletului tău curgând prin venele mele. Să devenim arhitecți ai cascadei Niagarei cu lacrimile tale să împrospătăm oftatul meu aprins. Te ating tandru pe buza arsă. Martori să fie porumbeii albi... LUME MICĂ PENTRU
ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/384093_a_385422]
-
prin cap. Maria mai scutură o dată din cap și se uită speriată la ceas: aoleeu, cât timp am pierdut cu amintirile astea care mă potopesc la fiece răscruce de ani! Își aruncă din nou privirile printre crengile teiului de vis-a-vis. Scrută cerul sfâșiat de crengile sale, murmurând: ce-o face Sorinel acolo sus? Neuronii săi, biciuiți de necruțătoarele amintiri îi aprinseră o luminiță trăsnită: de ce nu mai vrea Sorinel să se-ntoarcă pe pământ? Am văzut la scara vecină doi tineri
CAP. 5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383081_a_384410]
-
rugi nori de piramide înspre argintiul Ceahlău, sarcofage de lut în ulcioare cucuteni stropesc cu aghiazmă meleaguri străvechi de mute dureri, zăpada crește lângă un Om tot mai Hamangia, Pe genunchi doar două gânduri lungi și dincolo de umeri vâslind tăcute scrutând gânditor din șezută orizontul norilor albi ca un pod peste Dunăre asteaptă de Dragobete pe Dealul Sofiei pașii iubitei, Namaste Namaste din dreptul inimii corul nurorilor Dochiei macii înghețați, încălzește până la spicele grâului. Referință Bibliografică: Sfinx / Radu Liviu Dan : Confluențe
SFINX de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383247_a_384576]
-
absidei, cu torțele ridicate, În fața unei structuri de stâlpi ce se pierdea În Întunericul din Înalt. Parcă Încercau să lumineze o figură din fața lor: un bărbat Înalt, indiferent la agitația celorlalți. Stătea cu capul Îndreptat spre naos, ca și când ar fi scrutat În tenebre, așteptând sosirea cuiva. Era ceva nefiresc În nemișcarea lui. Parcă un lințoliu Îi acoperea trăsăturile, făcându-le nediferențiate. Bărbatul stătea În picioare, cu mâinile Împreunate la spate. Dante era stupefiat. Pe chipurile zbirilor care se Înghesuiau Împrejur Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de soarta ta, vrăjitoareo. Că ai nevoie. Un bănuț. Un bănuț pentru soarta ta, Îi repetă ea Încă o dată. Tonul glasului ei era ferm și sonor, În ciuda Înfățișării ei decrepite. Între timp, Îi deschisese palma cu forța și parcă Îi scruta În ea. Acum, mulțimea aluneca pe lângă ei, deschizându-se asemenea unui val În fața unei stânci marine, ca și când toată lumea s-ar fi temut să Îi atingă. În sfârșit, Îi fuseseră recunoscute Însemnele prioratului, speră poetul. Privirile trecătorilor, În realitate, erau ațintite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
aveți, prieteni? conchise teologul, fără a se adresa, Însă, nimănui În mod deosebit. De această stâncă se zdrobește corăbioara Înțelegerii noastre, murmură Augustino. Înainte să vorbească, Dante așteptă, adâncit În gândurile sale. Planul trasat de interlocutorii săi era exact. Mai scrută o dată chipurile care Îl fixau. Dindărătul acelui zid de politețe, cineva Îi azvârlea o mănușă de provocare. Dar el era gata să o ridice. — Asasinul crede că va scăpa ascunzându-se În spatele acestei enigme bolnave. Dar Florența mi-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mai nenorociți: să nu se stingă lumina numelui nostru. Dacă am putea vizita țara morților, oare nu tot asta ne-ar cere și ei? În schimb, o să Îți dezvălui ceva ce Îți va fi de folos, continuă Giannetto. Dante Îl scrută. Ce lucru de folos i-ar fi putut dezvălui nenorocitul acela? — Ceva ce te va putea salva, urmă cerșetorul, fixându-l cu privirea lui șoricească. — Soarta mea? Iarăși? — Pregătește-te să fugi. Partidul dumitale e pierdut. Poetul Își Încordă auzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și dumneata la San Piero, la idele lui iunie? Dar când ai sosit În oraș? — De trei zile. Taman la vreme ca să asist la triumful dumitale. Taman la vreme ca să ca să fii de față În noaptea crimei, se gândi Dante scrutându-și interlocutorul, care continua să sporovăiască privind În jur. De pe terasa cu portic se zărea În perspectivă Piazza Maggiore: vederea spre Arno era Împiedicată de temelia impunătoare a turnului clopotniței, pe care Giotto Îl ridica. — Se pare că orașul vostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]