403 matches
-
mai puteam suferi nici fumul. M-am îmbrăcat să ies. ― Plecați? se miră slujnica. Nu i-am răspuns. Abia jos, în stradă, m-am întrebat: ― În definitiv, ce trebuie să fac? Încotro s-o apuc? Nehotărât, am rămas deocamdată locului, scurmând cu privirile în dreapta și în stânga, doar-doar voi zări-o apropiindu-se. Nici gând. Mi se părea că pietonii trag cu coada ochiului la mine, și mă miram stupid că unii oameni pot să umble atât de liniștiți pe stradă. Ceasul
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
tăcere, soare, pe-alocurea șoapte; Aiud, mai, 1957. -4- Amară tinerețe, amară!... Sunt în gară? În port? Sunt viu? Sunt mort? Nici eu nu mai știu... -5- Stingher, m-așez într-un ungher și-aștept; o cucuvea mai veche îmi scurmă în piept; tușesc pe ascuns, aș vrea să nu vadă lumea că-s tuns și că-n hainele roase duc niște oase. -6- Nu-mi dau seama cum văd ca prin fum un drum prin paragini fără margini, fără capăt
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
zilele de muncă, nu rareori cumplit de grele și cu eforturi supraomenești, la revenirea, deci, spre bază, pentru înnoptare, locul fiind în pantă, o pantă ceva mai aparte decât altele,în general, Cercel Dumistrăcelîși forța scula,în așa hal,încât, scurmând pământul de dedesupt, partea din față se ridica,în sus, asemeni unui armăsar înspăimântător, lăsând partea din spate,în poziție aproape verticală,întreg acel măiestrit aranjament de metal, care,în totalitatea sa, purta denumirea de tractor de mare putere. Nu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
stilul lui provocator, teatral, și aștepta. Undeva, în depărtare se zăreau turlele celor două biserici din Lisa. Una alb-argintie, mai înaltă, cealaltă, ca de aramă coclită, mai scundă. Jenat, încurcat, căutam o explicație care să nu-l rănească, să nu scurme prin leziuni vechi, când m-am trezit. Am aprins lumina și, amețit de somn, m-am uitat la ceas. Era abia trei. Cu ajutorul unui somnifer, am readormit și, de data aceasta, am visat ceva foarte încîlcit. Locuiam, încă, pe Bulevardul
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mea originală, îngropată sub gră mada de moloz a blocului demo lat. În acea seară, târziu, după ce buldozerele și-au desăvârșit treaba, am urcat pe grămada de fiare-ndoite, betoane și scânduri, pa tetic îndreptate spre cerul galben, și-am scurmat în moloz până mi-am umplut degetele de sânge. M-am ales doar cu un fascicul boțit, 34 de pagini din Mânăstirea din Parma (oraș ce nu există pe hartă, de altfel: am verificat în cel mai amănunțit atlas pe
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
zâmbească și-i făcu semn să plece. Poliția pomenise de un al treilea set de urme. Îl luă pe Daniel și traversă pe partea dinspre nord a șoselei. Cot la cot, cercetară drumul înapoi spre est, ca niște păsări Junco scurmând în căutarea hranei. Ochiul antrenat al lui Daniel descoperi din nou urmele invizibile - o bucată de pământ zdrobit, nisipos, cu două adâncituri abia schițate de roți care încă nu dispăruseră odată cu dezghețul primăverii. Karin îl prinse pe Daniel de braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o citim în liceu. Ai uitat de liceu, nu-i așa? Poate ți-ar trebui niște stimulente pentru memorie. Îmi aduc aminte că te-am dus la petrecerea dansantă a lui Sadie Hawkins și că te-am găsit în spatele digului, scurmând în curva aia de Cricket Harkness ca un porc în trufe. Credeam că discutăm despre literatură aici. — Discutam despre viitorul fratelui meu. El lăsă capul în jos. Îmi pare rău. Spune-mi ce te preocupă. Varianta optimistă și cea pesimistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nimic, un nimic care o umple și o înalță. Ea e țintuită locului, incapabilă să-și controleze tremurul capului. M-am autodesființat pentru tine. Uluit că făcuse asta. Uluit că încă era în stare s-o facă. Ea îl privește, scurmând după trecut. —Ai crezut că mă cunoști. Ai crezut că mă cunoști! Ani de eforturi și tot ar putea trece pe lângă el pe stradă fără să simtă absolut nimic. Și Karsh la fel: Capgras mimetic, un zâmbet care nu recunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
În casă, să dreagă și să pună rînduială În lucruri, să facă orice cu mîinile lui, și să-ți mai spun una: cînd intram dimineața În bucătărie găseam totdeauna un foc strașnic În sobă, nu trebuia să stau și să scurm În sobă ca să fac focul. Ei, și cum Îi plăcea să mănînce, te primea totdeauna cu soba Încinsă. Ei, Doamne, chiar i-am zis: „Apoi, cum faci tu focul, nici nu-i de mirare. Oricine poate să facă focul așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
casă. Și el voia să cumpere un clapon, să-l gătească de Anul Nou. Nea Cercel avea și un cocoș de sămânță, unul cu pieptul lat, ochi plini de foc, cu creastă mare și coadă rășchirată, care cânta des și scurma și avea alai de găini după el, așa că putea să-și vândă liniștit claponul. Nevasta trebăluia, cu părul legat într-o basma albastră, plină de făină pe mâini și pe șorț, încă nu terminase pregătirile pentru Crăciun, dar se simțea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
rocile să sclipească. De acolo, de sus, se vedeau cărări peste piatră, precum niște vene deschise. Nu mai adia pic de vânt, arșița era grea, parcă o vedea atârnând sub cer. Privi mai departe, prin deschizătura din zid, în timp ce raspi-ul scurma cenușa. Nu era nici țipenie pe pavi-urile îngrijit măturate ale templului, așa că ceremonia getig-kharid avea să se piardă în singurătate. Toată fața mobed-ului, aplecată spre flacără, se făcu pentru o clipă portocalie. Avea padan-ul pe gură și peste nări și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
se umple de pete, kurdul lor i-o lăsase pe cap, ca să plece în Pakistan, unde își înjghebase afaceri. Așadar, cea de-a doua nu avea parte nici măcar de o fericire așijderea: când îi adusese pe lume primul născut, soțul scurmase la ușă precum un motan în călduri și sorbise aerul încăperii, așteptând să-i audă băiatului țipătul. Acum totul se petrecea între ele două, într-o iarnă geroasă, coborâtă din muntele Behistun și, când îi venise sorocul, cea de-a
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
tăind nemărginirea-n mare, Mărgăritari frumoși și mari devin. Încet bătând din aripi, maiestos, Geniul mândru se pornește-n jos. Cu fața tristă le privi în urmă Și-ntinde mâna ca dup-or ce-i dus. În fundul lumei, unde apa scurmă Al mărei sân - acolo-o ar fi dus Dacă-l iubea... Acuma plînsu-și curmă: Fiți fericiți" - cu glasu-i stins a spus - "Atît de fericiți cât viața toată Un chin s-aveți: de-a nu muri de-odată. " {EminescuOpVI 63} {EminescuOpVI
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
păcate, până acum te-ai purtat ca un borfaș. Ai jefuit ce-ai putut la repezeală și la întîmplare, risipind apoi totul dintr-o prostie. Ce mai urmează? Să cerșești bunăvoința Arhivarului? Să-i faci bustul lui Aristide? Să-ți scurmi cu unghiile un mormânt ca să te ierte Mopsul? Asta vrei? Nu, nu vroiam asta. Nu venisem la azil ca să fiu tot un oarecare. Peste antipatia celor care nu mă înghițeau puteam să trec; ea semăna din multe puncte de vedere
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
burțile lor goale și flămânde. Ce ierarhie ordine societate mai era și asta în care chingile celei mai abjecte ale sărăciei erau privite ca pe o sursă de mândrie? Studenții nu sunt cu nimic mai buni decât mojicii ignoranți care scurmă pământul. Nu, aceștia sunt mai răi, cu mult mai răi. Cel puțin mojicii au simțul datoriei și sufletul intact, pe când proștii ăștia educați și l-au pierdut demult. Asemeni lui Hristos printre negustorii din templul din Ierusalim, Salitov se imagina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
păcate, până acum te-ai purtat ca un borfaș. Ai jefuit ce-ai putut la repezeală și la întâmplare, risipind apoi totul dintr-o prostie. Ce mai urmează? Să cerșești bunăvoința Arhivarului? Să-i faci bustul lui Aristide? Să-ți scurmi cu unghiile un mormânt ca să te ierte Mopsul? Asta vrei? Nu, nu vroiam asta. Nu venisem la azil ca să fiu tot un oarecare. Peste antipatia celor care nu mă înghițeau puteam să trec; ea semăna din multe puncte de vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
sine cocoțat pe acoperișul roșu și țuguiat al casei părintești din satul natal; maică-sa Îl strigă să se spele Înainte de cină. O goangă Îi mișună la subsuori, gîdilîndu-l Îngrozitor; de abia dacă Își mai poate ține echilibrul. Farkas se scurmă la subsuoara vinovată. Și tot așa, pînă cînd toată lumea din sală este prinsă Într-un film mut al stînjenelii sau În menghina unui disconfort fizic care cere atenție imediată. Încăperea se foiește, mișună, foșgăie. Excelent spectacol, rîde El Diablo, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pescarul, Că e bună la prins pește. Sunt meseriași de soi, Munca lor nu e-n zadar: Fac bile din bălegar Și le cară câte doi. Umblă mai ales în turmă, Multe sunt și pe la noi; Când se culcă, întâi scurmă, Iar lumea le zice... O-ntâlnești și pe ponoare, Când la deal și când la vale, Umblă pe patru picioare Și-i făcută din... vocale. Fie iarnă, fie vară, Lâna în spinare-o cară. Lunguieț și tare mic, Stă cu
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
Merge numai îndărăt. Grațioasă ca o zână, E ca o mireasă parcă; E făcută din smântână Si plutește ca o barcă. După ce-a... născut un ou, Face mare tărăboi Și coboară din cuibar, După care prinde iar Să tot scurme prin gunoi Și să cârâie din nou. Deși nu e ceas cu cuc, Te trezește dimineața, Când și stelele se duc Să-și mai odihnească fața. Are numai două roți, Una-n deal și una-n vale: Tu te urci
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
seamă, pentru că s-a așezat pe labele din spate, ușurându-se-n iarbă, și atunci am vrut încă o dată să țintesc, dar bunicul m-a strâns de umeri și mai tare, și atunci mâța, isprăvindu-și treaba, a început să scurme cu labele-n iarbă, și atunci bunicul mi-a șoptit s-o iau la țintă, iar eu, ținând pistolul cu amândouă mâinile, am început să-l înalț, așa cum mă învățase, din cauza încărcătorului, era acum cu mult mai greu, iar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
povestească despre niște persoane pe care „le‑au cunoscut vag” În gruparea antisemită, paramilitară, numită Garda de Fier? Adevărul e că Îmi plăcea să‑l urmăresc pe Grielescu. Avea o sumedenie de ticuri. Era un fumător nervos, care ba Își scurma pipa, ba și‑o Îndesa, ba Îi destupa țeava cu un curățitor de sârmă, ba nivela cu degetul cocoloșul de tutun din căuș. Era scurt și chel, dar Își lăsa părul de la baza craniului să crească și să i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
pentru că asta nu e tichie... CĂLĂUL: Am să le pun piciorul în prag! GARDIANUL (Către ARTUR): Domnule! (Bea.) Unde-o sa vă placă, acolo o să vă-ngrop... (Bea.) Chiar și la eroi... (Bea.) Vreți la eroi? (Bea.) Deși porcii guvernatorului scurmă toată ziua printre eroi... (Bea.) Am să vă sap o groapă adâncă, adâncă... cât o coadă de lopată... CĂLĂUL (Către ARTUR; arătând cu palma de la pământ.): Așa e bună? ARTUR: Hm. CĂLĂUL (Ridică nivelul.): Așa? (Către GARDIAN.) Cam așa, ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de azi asta nu înțelege, că noi apăram atunci societatea și deci îi apăram chiar pe ei, care erau p-atunci dezorientați, speriați poate de lupta de clasă și de uneltirile imperialiștilor. Oftă. Luă o crenguță uscată și începu să scurme țărâna. Atârnau de bățul acela câteva vișine stafidite, chircite. Rupse una și o mirosi. Parcă vroia să-i mai simtă amăgirea miresmei. - Erau dușmani căcălău, p’atunci, părinte. Și afară, dar mai ales aici. La politică partidul vroia să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
duhoare de țap și putoare de cocină. Era mirosul fricii în selvă, care alunga chiar și jaguarul și anaconda, împingea în apă crocodilul și cățăra în copaci oameni și maimuțe. Erau porcii sălbatici, „huanganas“ sau pecari, care înaintau, în turme, scurmând nesățioși, devorând tot ce găseau în cale, o armată de neîmblânzit care se apăra pe sine cu o furie de necrezut, în stare să înfrunte, să distrugă și să înfulece într-o clipă orice dușman. Nimeni nu îndrăznea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
un braț, vâsli cu mâna, lăsând caiacul să se apropie de mal cu nevinovăția unui trunchi de copac în derivă. Un pecari își înălță capul și îl privi stăruitor cu ochii lui gălbui. Adulmecă aerul și se retrase pe uscat, scurmând în continuare la umbra unui arbore de cauciuc. Însoțitorul lui atent îl urmă și malul râului rămase pentru moment pustiu. Așteptă răbdător în liniștea râului, atât de nemișcat, încât dacă ar fi stat cineva să-l privească, l-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]