11,273 matches
-
avea nevoie ea. Toată durerea resimțită în tot acest timp avusese menirea să o transforme într-o femeie puternică, rezistentă la loviturile pe care le primea. Poate că, totuși, această durere avusese și o parte bună. Se transformase într-un scut de apărare. Dar, nu o făcuse mai umană, ci mai rece, mai distantă, mai sceptică, mai dură. Într-un cuvânt, pregătită să înfrunte lumea reală, lumea de care se ascundea în lumea ei imaginară. Și totuși în adâncul inimii se
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
că au plecat. - Te simți bine? - Da; sunt puțin obosită, dar este În regulă. - Totul este În regulă... te armonizezi, suflețelul se Încarcă de lumină și energie, și corpul și spiritul, cât poți duce, inclusiv Îngerul tău păzitor... Fac un scut de protecție foarte puternic În jurul tău. Ai numărat până la 20 și te-ai trezit În dispoziție foarte bună, sănă- toasă, veselă, voioasă, puternică, optimistă, noaptea dormi foarte bine, inclusiv dacă ai să dormi o oră pe noapte, când ai să
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
e În fă?a pierderii sensului lumii, a c?derii Într un univers al destr???riinumit? de poet „melancolie". În crea?ia eminescian?, aceasta reprezint? mai mult decât un sentiment, e un concept, de o natur? mult mai subtil?, n?scut din con?tiin?a pierderii lumii paradisiace (a „mitelor albastre" ce defineau vârstă de aur) Într-un anotimp al solitudinii, al Înstr? în?rii de ideea credin?ei ce premerge propriului sfâr?it: „P?rea c? printre nouri s afost
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Memento mori") reprezint? unicul mod prin care fiin?a uman?, supus? trecerii timpului, ca ?i zidurile vechilor cet??i devenite acum ruine, poate aspiră ??tre absolut. Atunci cand Ins? universul formelor zidite În piatr? cap??? expresia unui adev?rât miracol n? scut Între cer ?i mare marea, „mai albastr? decât cerul" -, cetatea pare ?? Împrumute ceva din dimensiunea absolut? a naturii din care s-a n?scut. Este vorba de Grecia antic?, singura dintre cet??i În care artistul a creat forme a
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
tre absolut. Atunci cand Ins? universul formelor zidite În piatr? cap??? expresia unui adev?rât miracol n? scut Între cer ?i mare marea, „mai albastr? decât cerul" -, cetatea pare ?? Împrumute ceva din dimensiunea absolut? a naturii din care s-a n?scut. Este vorba de Grecia antic?, singura dintre cet??i În care artistul a creat forme a c?ror m?re? ie ?i splendoare reprezint? expresia unei „sensibilit??i superioare" ?i a unei „voin?e artistice care supune materia sensibil? În
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
se sustrage trecerii timpului ?i pe de alt? parte de for?a crea?iei artistice (simbolizat? de Orfeu), cetatea Greciei era, În aceast? lumea a libert??îi ?i frumuse?îi, un simbol al geniului uman constructiv devenit cântec ?i poezie. ??scut? din „Întunecată mare", cetatea care „poart?-n ceruri a ei temple ?-a ei sarcini de ninsoare" are privilegiul de a se Întoarce tot În natur?, În marea care-i cânt? „sublima durere" din momentul În care Orfeu ?i-a aruncat
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
multiple, iar opera să (deschis? mereu altor interpret?ri) relev? uneori „titanica sete de frumuse?e" a poetului demiurg ce Înnobileaz? prin gândirea ?i sensibilitatea să metafizic? orice col? al universului, alteori „tentativă conținu? de a cosmiciza spa?iul", n?scut? din „instinctul creator, demiurgic", din dorin?a de a da via?? oric?rui spa?iu inert, de a crea in-creatul prin „originalitatea, ineditul, for?a creatoare" a geniului s?u poetic. Alteori descoperim În paginile crea?iei lirice eminesciene o
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
fr?mântarea de pe p?mânt, trece ?i vede totul, dar la nimic nu ia parte" Schopenhauer), o Întâlnim În poemul cosmogonic „Scrisoarea I", În care este evocat momentul genezei când, din neclintita ?i „eternă pace a lumii" s-au n? scut, În valuri de lumin? spulberând „negura etern?" a Haosului, „lun?, soare ?i stihii", „colonii de lumi pierdute", universul Întreg, În care „noi, copii ai lumii mici / Facem pe p?mântul nostru mu?unoaie de furnici". În nesfâr?ițele orizonturi cosmice
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
mânt coboar? În corpul lui de lut, A gândurilor aripi În om el le Întinde ?i pune graiul dulce În pieptul lui cel mut. O candel? a vie?îi, de cer steaua depinde ?i Îmbla scriind soarta a omului n?scut. Cand moare a lui suflet aripele ?i-a-ntins ?i renturnând În ceruri pe drum steaua a stins ". (Povestea magului c???tor În stele) Excep?ie face omul de geniu a c?rei patrie originar? nu este steaua-Înger, ci gândul
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
durerea unui secol, din martiriul lumii-ntrege ????ri o stea de pace, luminând lumea ?i cerul.. ", (Dumnezeu ?i om) speran?? a poetului c? str?lucirea razelor ei, icoan? de lumin? a „Christ-ului, ar putea risipi „nelini?tea etern?", „durerea n?scut? din puterea m?rginit? / ?i dorin?a f?r de margini". Steaua devine astfel punct central al acestei „topografii mitice a universului" ce aminte?te de „modelul cosmologic platonician", este ea Ins??i un mit, reprezentând l?că? al sufletelor
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
i-a răspuns Ionela. Departe unde, domnu’ Tronaru? Bătrânul Însă a tăcut. — Vasile, nu-mi lovi chitara, te rog, a mai zis Ionela - și a luat-o cu grijă În brațe, aproape matern, de parcă ar fi avut nevoie de un scut. Doar sunt o doamnă, nu-i așa, Vasile?... Domnu’ Tronaru, noi o luăm pe strada Bălcescu. La revedere, noapte bună, a decis ea cu inocența femeii răsfățate În copilărie, care știe că nu i se poate refuza nimic, poate doar
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
oricine însă poate înlocui figură charismatica a autorului, personaj complex (versus babă comunistă, personaj plat, bidimensional), uneori reflector (filtrând prin rațiunea să ideile celorlalte personaje) care duce o luptă quijotiana cu morile de vânt ale birocrației. Având drept lance și scut educația și valorile principiale primite în sânul unei familii dintr un oraș de provincie, acesta înfierează Trasate în tuse repetate, cu emoție și tandrețe, figură autoritara a tatălui “colonel doctor, militar de carieră” și figură mamei, “licențiata în română și
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
a mâncat, gata nu mai e. EL UȘA: Baby, voi ați vrut în NATO, ani buni, v-ați milogit, ați cumpărat Airbus, dat pe nimic bancă, petrol, doar doar va primim și acuma suntem alături în Afganistan, Croația, Șerbia, instalăm scutul, avem baza la Constantă, Deveselu, nevy și ce va cerem mare lucru, să nu mai furați, să vă spălați și voi oleacă și să vă dați cu DDT că aveți păduchi. De aia va cerem jos corupția, jos labele de pe
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
-se la aparatul digital, la un moment dat, acum sunt în perioada clasică a pasiunii mele, un aparat bătrân în care introduci filmul, te face să simți mult mai bine ceea ce fotografiezi, cel puțin asta este părerea mea... Îl fascinau scuturile oștenilor, mari, dreptunghiulare, pline de ținte, împărțite în patru sectoare, două albastre, două albe, așezate în diagonală, clic, clic, chiar se întrebă cât de greu putea fi un astfel de scut și cum ar fi fost să pornească tocmai el
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
fotografiezi, cel puțin asta este părerea mea... Îl fascinau scuturile oștenilor, mari, dreptunghiulare, pline de ținte, împărțite în patru sectoare, două albastre, două albe, așezate în diagonală, clic, clic, chiar se întrebă cât de greu putea fi un astfel de scut și cum ar fi fost să pornească tocmai el la atac, cu o sabie în mâna dreaptă - și cu aparatul agățat de gât, hai, potolește-te -, urlând din toți rărunchii, decis să lupte până la epuizare pentru țară, pentru rege, pentru
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
putut să se petreacă", ne oferă la un moment dat imaginea halucinantă a unui cîmp; concentraționar, "copie după natură", s-ar zice, a lagărelor hitleriste sau sovietice: "la o sută de pași de jur-împrejurul uriașului lagăr, era o centură de fier: scut lîngă scut și, între ele, sulițe cu vîrful întors către rezervație.ș...ț Era vană orice speranță de libertate. Unul dintre îndărătnici s-a năpustit cu pieptul gol spre scuturi și s-a străpuns într-o lance, rămînînd acolo înțepat
La o reeditare by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8708_a_10033]
-
se petreacă", ne oferă la un moment dat imaginea halucinantă a unui cîmp; concentraționar, "copie după natură", s-ar zice, a lagărelor hitleriste sau sovietice: "la o sută de pași de jur-împrejurul uriașului lagăr, era o centură de fier: scut lîngă scut și, între ele, sulițe cu vîrful întors către rezervație.ș...ț Era vană orice speranță de libertate. Unul dintre îndărătnici s-a năpustit cu pieptul gol spre scuturi și s-a străpuns într-o lance, rămînînd acolo înțepat - cadavru lăsat
La o reeditare by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8708_a_10033]
-
de pași de jur-împrejurul uriașului lagăr, era o centură de fier: scut lîngă scut și, între ele, sulițe cu vîrful întors către rezervație.ș...ț Era vană orice speranță de libertate. Unul dintre îndărătnici s-a năpustit cu pieptul gol spre scuturi și s-a străpuns într-o lance, rămînînd acolo înțepat - cadavru lăsat să putrezească drept exemplu." Curentul electric și sîrma ghimpată nu fuseseră încă inventate. Recenzenții volumului din 1967, ale căror texte sînt reproduse în secțiunea Note critice a noii
La o reeditare by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8708_a_10033]
-
considerat ca an al romanului. El vine cu o serie de completări importante și din alte genuri, ceea ce-l face să fie cu mult mai bogat. Notez doar câteva: La cumpăna apelor de Lucian Blaga, Poemul invectivă de Geo Bogza, Scutul Minervei de Ion Pillat, culegeri de critică și eseistică aparținând lui Tudor Vianu, Pompiliu Constantinescu și iarăși Lucian Blaga. Revenind la actualitate, Liviu Grăsoiu apreciază volumul omagial întoarcerea învinsului - întâlnire cu Mircea Zaciu, alcătuit de Aurel Sasu și Mircea Petean
Tradiția unei reviste vorbite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8820_a_10145]
-
tăiș triplu, sunt în stare să pătrundă prin platoșa noastră. În privința săbiilor, au una curbată ca o seceră cu tăișul în afară: retează alunecând într-o parte, fără să se-nfunde printre oase cum se-ntâmplă cu scramasax-ul. Începând cu scuturile rotunde de lemn îmbrăcat în piele, și terminând cu coifurile cu creastă, de piele și metal, având în vârf smocuri de păr de cal, totul e gândit pentru a ușura călăritul. Armurile ce le protejează pieptul sunt din piele, având
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
Valentin Tașcu, Leon Baconsky, Gh. Grigurcu, Aurel Rău. Așa cum precizează Liviu Grăsoiu, opera lirică a lui Emil Giurgiuca s-a concretizat doar în cinci volume, Anotimpuri (1938), Dincolo de pădure (1943), Poemele verii (1964), Cântece de țară (1967) și Semne pe scut (1972), reluate parțial în edițiile de autor Poezii (1968) și Poeme (1989), aici adăugând și câteva inedite. Cu toate acestea, Emil Giurgiuca s-a impus drept un poet de profundă viziune personală, cu o trăire intensă a ideilor și sentimentelor
Destinul unui poet by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9820_a_11145]
-
nu se mai mulțumește să reproducă natura, ci vrea să o interpreteze. Peisajul devine în acest caz o metaforă a vieții interioare, un cadru în care se fixează stările lirice." Cel din urmă volum al lui Emil Giurgiuca, Semne pe scut, din 1972, a fost și el elogios apreciat de critica literară.
Destinul unui poet by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9820_a_11145]
-
în paginile "Evenimentului" notița Pentru studenții ieșeni 28, în care reamintind simpatia arătată studenților, afirmă din nou că în "afacere" el "a expus faptele exact cum s-au petrecut" și că "omul care s-a pus în mod mincinos sub scutul milei publice ce-ți inspira un persecutat politic, reclamînd în contra unui pretins denunț făcut de voi șnoi?ț, denunț care n-a existat decît în imaginația sa bolnăvicioasă, precum și persecuțiunile politice a căror victimă se pretinde, acest om voiește să
C. Stere și duelul său de la 1894 by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8916_a_10241]
-
ți inspira un persecutat politic, reclamînd în contra unui pretins denunț făcut de voi șnoi?ț, denunț care n-a existat decît în imaginația sa bolnăvicioasă, precum și persecuțiunile politice a căror victimă se pretinde, acest om voiește să se puie sub scutul tinerimei noastre universitare." Întrunirea studențească a avut loc, ca și cea precedentă, în Aula Universității, participanții făcînd "cu unanimitate afară de unu (șease studenți au cerut modificarea cîtorva termeni ce nu s-a acordat)" o "declarație" în nouă puncte, din care
C. Stere și duelul său de la 1894 by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8916_a_10241]
-
oroare", Nicolae "Magnificul" încearcă, printr-o gesticulație grandilocventă, a-și visceraliza poezia, a o acredita ca o emanație covingătoare a ființei sale concrete, a alcătuirii sale anatomo-fiziologice. A-i acorda o organicitate de care să se slujească precum de un scut. Somatizarea creației d-sale nu exclude însă o notă autoironică ce subliniază menirea pozei în chestiune, poză ce formează o bufonerie sui generis, care, aidoma oricărei bufonerii ("măscăriciul nenăscutelor încă generații", se recunoaște poetul), are rolul de-a se contrapune
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]