432 matches
-
șters. Încă nu m-am hotărât dacă voi merge sau nu până la Roma, dar nu pricep nici în ruptul capului de ce m-a sfătuit seniorul Shiraishi să-l iau cu mine pe Hasekura în caz că mă voi duce. E întru totul searbăd și îi lipsește și istețimea lui Matsuki. Mai departe de cabina solilor, se află o încăpere mare pe care o împart între ei negustorii japonezi. Se gândesc numai la negoț și la câștig, iar lăcomia lor este uimitoare. De cum s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Tarozaemon și samuraiul au zăcut ca niște morți câteva zile după ce au plecat din Tsukinoura ascultând doar scârțâitul trist al parâmelor și al catargelor. Nu știau unde se aflau acum și nici nu le păsa. Galionul se legăna neîncetat, scârțâitul searbăd și istovit al parâmelor se auzea cât era ziua de lungă întrerupt când și când de bătăile de clopot care dădeau de știre orele. Chiar și cu ochii închiși aveau întruna senzația că sunt ridicați și lăsați în jos de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
clipă înainte de producerea lui, dar era inutil. Rămânea unicul posesor al acestui umil secret. Când țăranul cu carul cu boi întâlni în fine bătrâna cu vreascuri, se opriră față în față și schimbară câteva vorbe. Dar totul părea acum o searbădă reluare a unui eveniment prevăzut și întâmplat deja în mintea Bătrânului. își întoarse privirea în vale, spre un sat intrat în conul de umbră al unui nor vânăt, ca un balaur. Vântul înfoie și dădu viață balaurului, împingându-l spre
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
clipă înainte de producerea lui, dar era inutil. Rămânea unicul posesor al acestui umil secret. Când țăranul cu carul cu boi întâlni în fine bătrâna cu vreascuri, se opriră față în față și schimbară câteva vorbe. Dar totul părea acum o searbădă reluare a unui eveniment prevăzut și întâmplat deja în mintea Bătrânului. își întoarse privirea în vale, spre un sat intrat în conul de umbră al unui nor vânăt, ca un balaur. Vântul înfoie și dădu viață balaurului, împingându-l spre
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cantitatea necesară pentru a restabili echilibrul sanguin al vieții. Mai mult ca sigur, cu o alimentație bine dozată sângele meu va fi repede recuperat fără alte urmări fiziologice ori patologice. Din tot sufletul vă rog, viața pentru mine va fi searbădă, fără sens În cazul unei dispariții a prietenului meu drag...!” Pentru moment, directorul rămase fără grai. Să dăruiești viață riscânduți viața ta, e o faptă ieșită afară din comun. Cufundat În calcule cardio - vasculare, directorul o mai privi admirativ, monologând
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fost un contrarevoluționar bolnav. E bine c-a murit când a murit. Și ce spui e un căcat. Întorcându-se spre public, Întinzîndu-și violent brațele și ridicând palmele ca un dansator grec, spuse: De ce-l ascultați pe căcatul ăsta bătrân searbăd? Ce are să vă spună? Are boașele uscate. E mort. Nu i se mai scoală. Sammler mai târziu consideră că existaseră voci ridicate de partea sa. Cineva spusese: „Rușine. Un exhibiționist“. Dar nimeni nu Încercă cu adevărat să-l apere. Majoritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
caldă. Parfum, destul de mult. Brațe goale. Lui Bruch i-ar fi plăcut poate acele brațe. Aveau mica lor greutate potrivită. Era câteodată o femeie drăguță. Iar Sammler văzu că era bucuroasă că avea această Însărcinare. O salva de o noapte searbădă acasă. Lui Ussher Îi plăcuseră show-urile În miez de noapte. Margotte arareori pornea televizorul. Era adesea stricat. De la moartea lui Ussher, Începuse să arate demodat În dulăpiorul de lemn. Poate că nu era lemn, doar o perucă de imitație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
apă, Tu scuipă setea-n mine și du-mă jos, în groapă, Acolo unde-s umbre ascunse în lumină, Acolo unde carnea se vinde drept făină; Acolo unde vina nu spală nicio vină, Acolo unde ce-i înalt e-n searbădă în ruină. Cuțitul care taie adânc, adânc în apă, Să mă tot afle zilnic, el chiar acum mă cată, Să mă cuprindă, să mă deschidă, să mă taie, Cum lava spintecă în ea văpaie cu văpaie... Că nu mai știi
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
în juru-ne. Și doamna Pavel povestea... poate eu povesteam... 13. Diminețile trezite la rigoarea regulilor profesionale se succedau într-o monotonie în care viața însăși părea a fi fără rost. Căci ce rost, îmi spuneam, puteau să aibă zilele acelea searbăd trecătoare, în care toate semănau, fiecare una cu alta, sub domnia unui cenușiu fără întoarcere. Procesele, ceasornic al vieții sociale, se succedau cantonate în trei-patru zone, devenite plictisitoare, ale codului civil, mereu aceleași, căci vântul alungător, prin secătuirea Dreptului (nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Evul Mediu, își zise ea. Chiar la ei în oraș era un bărbat a cărui soție îl părăsise, un altul care-și părăsise soția și chiar cineva care trăia cu o amantă, deși nimeni nu înțelegea de ce, pentru că era foarte searbădă. Și brigadierul concepuse un plan. Așezat în baia lui, așteptând în zadar apariția înșelătorului porumbel verde, ideea îl lovise subit: va organiza o operațiune care să-i aducă onoruri și-i va învăța pe oameni ce însemna cu adevărat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de mii de ori. În studenție și apoi, mulți ani, treceam cel puțin o dată pe zi pe aici. Zile când rătăceam în căutarea unor nimicuri care să anime monotonia clipelor, care să dea dimensiuni orelor care, mi se părea, trec serbede, goale. Cafeneaua „Colombo“, cu toți acei ani ai studenției trecuți sub coloanele ei, cinematograful „București“, apoi, mai jos, „Timpuri noi“, „Gambrinus“, cu petrecerile și frumusețile risipite, „Spicul“, Cișmigiul, apoi, pe partea cealaltă, pe colț, clădirea unde fusese anticariatul de unde am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dureri - ca de altfel toate marile trăiri - sunt pure ficțiuni. Poeții, creatorii în general exprimă, tocmai prin convenția creației, ceea ce altfel, într-o situație dată, oricât s-ar strădui să numească, nu vor reuși decât să dea, cel mult, creații serbede, oarecari. Ficțiunea ordonează viața, exprimă esențele, despoaie realul de tot convenționalismul cotidianului, de falsitatea oportunismelor de tot felul, de emoțiile momentului, luminând ceea ce-i cu adevărat durere profundă, bucurie, iubire sau ură copleșitoare. Suntem, astfel, adevărați în ficțiune. Suntem reali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
obișnuita halbă cu rom (făceam și prostii din astea, bănuite marinărești!). Primisem niște bani care, chipurile, ni se restituiau pentru nu știu ce contribuții din ultimii patru-cinci ani și mă omeneam cu un șpriț mai acătării. Așteptam să treacă și după-amiaza aceea, searbădă, ca multe altele de pe atunci. Trombă m-a văzut. A dat să se ridice, să vină spre mine. S-a răzgândit. S-a prăbușit în scaun, izbucnind în râs. Mi-a făcut doar gestul acela prostesc, cu palma dreaptă peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de strategie. Voia răzbunare. Voia viața celor care Îi torturaseră pe căpitanul Oană. Voia Întoarcerea fratelui său. Voia ca luptele să se termine, iar arta să Înceapă. Ca o revărsare de bucurie, de ritm și de culoare, peste o lume searbădă, tristă și Încrâncenată. Strânse mânerul spadei. Era rece și greu, ca o lespede. - Angelo... ,spuse, n-ai pregătit lupta cu al treilea val. - Ai dreptate, spuse comandantul, urmărind coloanele de Apărători care dispăreau În păduri, ca să apară dincolo de crestele munților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
făptura și traiul ei, cu biata Lina, înghesuită grăsun în umerii ei și a cărei viață era o abnegație permanentă către păcatele altora: la spital, la dispensării, în clientela ei, iar traiul cu doctorul Rim, o unire cam ridicolă și searbădă, care izgonea, rușinate, orice idei de împerechere, fie ea consfințită de lege, timp și obicei. Nu! Mini nu-și putea deloc închipui mobilul dramei - și, totuși, palpitul și mirosul de came crudă rămăsese în nările ei fine, care căutau zadarnic
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mai numeros, anecdota și ponosul, din curajul complicităței, aveau un diapazon mai liber. . . Jocul ăsta furios al fizionomiilor, scenele interioare pe care le surprindeai după dosuri sufletești, tot acest fond de decor, combinat cu lumina proaspătă de seară, care cădea searbăd pe pânze, cât și cu teatrul ieftin de gelozii, vendettp și achturi, ale trio-ului principal, dau gustului un 118 dezgust pe care Mini se silea să-1 oprească. Știa că legea ei cerea să aibă suflet luminos, bun, fericit, că
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
se adună, Chiar dacă singurătatea este însoțită de deprimare și izolare, Chiar dacă lehamitea te cuprinde și tonusul psihic scade mereu, Chiar dacă orizontul vieții capătă culoarea cerului înnegurat, Chiar dacă doamna cu gând de scorpie îți dă târcoale, luptă! Pentru că de-i luminoasă, searbădă ori vitregită, viața totuși merită trăită! Mai cred... Spre finele celui de-al XX-lea veac, am fost aruncat în hăul inactivității, acolo unde nu mai aveam nici căutare, nici identitate, devenind unul dintre izgoniții din viața activă. Cu sufletul
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
a făcut o greșeală. Lumea lui roșiatic-maronie până atunci a devenit cenușie, cu perdele compacte de apă întunecându-i orizontul. Iar el se află aici, chiar în mijlocul ei, unde nu există nici măcar un copac. E singura proeminență din acest peisaj searbăd și se simte abandonat în voia sorții. Se uită în jos spre șanțul adânc pe fundul căruia își instalase cortul, întrebându-se cât o mai dura furtuna. Indienii încă se luptă să-și monteze corturile, orbecăind printre frânghii și piroane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o prietenă voia să și-o cumpere, dar nimic despre designul interior. Se întreabă dacă apropierea pe care o simțise în timpul prânzului fusese doar o iluzie. N-o mai vede pe Star vreo cinci luni. În timpul acesta viața lui este searbădă. Își urmează cursul obișnuit, un ciclu de prelegeri, băuturi, întâlniri sindicale și dineuri, dar este ceva lipsit de substanță, fără consistență. Apoi, într-o după amiază, foarte obișnuit, de parcă ar fi trecut doar o zi sau două, apare în camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mă voi întoarce la ai mei. Miar face plăcere să privesc de acolo înapoi, veghind ca ordinea clanului să rămînă neîntinată. Dar aceasta nu e decît o iluzie. Recunosc însă că, fără aceste amăgiri, viața noastră ar fi cu totul searbădă. Anii trec, din copil se ivește un tînăr și la urmă un bătrîn. Fiecare e mereu altul într-un tipar care tot timpul rămîne la fel. Cum să nu te înfioare această moarte permanentă care ne însoțește și de care
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
obicei de umblam cu câteva ghinde prin buzunare. Le dădeam câte o bucățică celor suferinzi de pântece și li se strângeau mațele Într-o juma’ de ceas. Tatapopii făcea și vindea dintr-un cărucior cu care cutreiera satul o Înghețată searbădă, prea puțin dulce și apoasă, În niște cornete mici pe care le terminai din două Înghițituri. Strigătele lui parcă sună și acum pe ulițele satului: „Plângeți, copii, să vă ia mamele Înghețată, iar voi, bărbați, să vă ia nevestele țuică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mâncați prea multe înainte de culcare. — Zahărul e otrăvitor? întrebă Nobunaga. — Chiar dacă nu e o otravă, cu siguranță nici sănătos nu este, răspunse Soshitsu. Mâncărurile din țările barbare sunt savuroase și grele, câtă vreme alimentele noastre japoneze au un gust mai searbăd. Aceste prăjituri sunt mult mai dulci decât turtele noastre cu orez sau cu prune uscate. Odată ce deprindeți gustul zahărului, nu vă veți mai mulțumi cu propriile noastre dulciuri. În Kyushu s-a important deja mult zahăr din acesta? — Nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
doar atât încât să îi vadă cutele acelea, adânc săpate de o cuminte așteptare. Apoi, vanitos din fire, își lua răcoarea de pe tâmplele ei arzânde, îndreptându-și trupul zidit cu mare migală spre alte femei cărora le închina viața lui searbădă, cu acel "ceva" sălbatic în privirile languroase de cuceritor al fortărețelor medievale. Pe ea o sacrifica, pentru că i se cerea sacrificată. Îl revolta iubirea ei nechemată, nedorită și totuși uneori o striga... Nici el nu știa de ce o striga. Din
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
făcut semn chelnerului să mai aducă un pahar de zoaie numită limonadă. Chelnerul se îndreptă, însă, spre masa doamnelor, să facă nota. S-a deslușit, într-adevăr, în spate, plecarea. Rotunda sală cu oglinzi scăzuse, parcă, dintr-odată. O seară searbădă, dintr-odată, ca toate celelalte. — Da, e mai simplu să răspunzi la întrebări simple, reîncepu politicosul domn, îndreptându-și nodul cravatei, apropiindu-și scaunul. Emilia a venit la Radio datorită soțului ei. A beneficiat, probabil, de prestigiul sau relațiile sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o așteaptă berea și păhărelul. Fiecare calup publicitar de la TV îmi dă sentimentul unei victorii à la Pyrrhus: m-am abținut să aprind o țigară - dar de ce Dumnezeu trebuia să mă abțin? Se sfârșea un weekend care chiar nu fusese searbăd, dacă mă gândesc că sâmbătă băusem cu tovărășie, ca o ființă socială, iar duminică, pe-o vreme frumoasă care mi-e greu să ghicesc cât o să mai țină, am ieșit cu autobuzul din București, vreo stație lungă pe drumul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]