550 matches
-
nedreptăților ignoră statisticile, de ce nu li se confiscă averile celor care nu le pot justifica și pe care și orbii le văd ca ilicite, ca făcute din truda poporului român? Cum este posibil să tolerăm pe cei care ne-au secătuit țara, ne-au alterat și spurcă spiritualitatea românească, falsifică trecutul, fac opac prezentul și incert viitorul? Încercați să aflați un sector al societății românești care funcționează normal...Nu-l veți găsi! Cine încurajează ocult, tolerează la vedere această hârbuire a
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
tot mai înafară și cu o mână în buzunarul suspectaților de perversiuni, saltă pasul pe culoarele instituțiilor din fruntea țării dar și din mădularele ei, privind dintr-o sprânceană orgolioasă pe robii strânși de lanțurile nevoilor, lacrimile copiilor flămânzi, mamelor secătuite de puteri, ale taților în goana după un loc de muncă și exasperați că nu-și pot plăti ratele la împrumuturi și vai! ale tineretului țării debusolat, înșelat de promisiuni politicianiste, vorbe goale ca oalele dogite și cu privirea spre
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
în ale lor, durerea, mânia și disperarea, se adunau. Creșteau,îngemănate, cum crește o drojdie, din care urmează să se facă pâine. În sufletele lor, dospea, lent, drojdia unui nevăzut, dar, deosebit de periculos, război. Un imens război rece, dintre săracii secătuiți de vlagă și dintre bogătanii-hoți; dintre guvernanții epocii și acoliții acestora și dintre multimile de goli. Căci,în timp ce ai lui Golu nu-și puteau ostoi foamea, de la zi la noapte și de la noapte la zi, ceilalți,își burdușeau viața cu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
se apropie de grilajul ferestrei ca să-i spună ceva ce el nu reuși să audă prea bine, ceva despre Frau Proserpina, că ea nu putea să-și permită luxul ăsta. Chiar În seara aceea Julius se convinse că era complet secătuit de orice sentiment. Numai din curiozitate mai suporta bătaia cu rigla peste Încheietura numii. Frau Proserpina era din ce În ce mai aspră, ba chiar ajunse insolentă și grosolană. Îi repeta la nesfîrșit că e cel mai prost dintre elevii ei și că dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să te duci la pregătirea care se face la școală, ai auzit?” “Da. Bună ziua” “’Mnă zîua, să trăiți și mulțumim” “Bună ziua... A dracului chestie!”... ...VII.2. ... O toamnă cenușie și tristă s-a înscăunat peste sat, un anotimp deloc prietenos, secătuit de lumină și frumusețe, dominat de o atmosferă sumbră, de un colorit mult prea întunecat. De fapt, încă de pe la sfârșitul lui septembrie vremea s-a asprit. S-a făcut din ce în ce mai frig, iar nopțile semănau cu cele de iarnă adevărată. Doar
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
timp rău, și au început horirea neînțeleasă, cum neînțelese rămân, prin vreme, faptele și vorbele câinoase și făr’ de noimă ale unora. În urmă - doar suferință, încrâncenare, ură și blesteme... O toamnă cenușie și tristă... Șapte ani lipsiți de bucurie, secătuiți de lumină și frumusețe, dominați de o atmosferă sumbră, de privațiuni fără seamăn și umilințe nenumărate... Cinci dintre ei, petrecuți la izolare. Totală și desăvârșită. De chipuri și voci umane. Și, toate astea, în lipsa oricărei explicații, fără un motiv întemeiat
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
fatal în goana disperată Dar ești cuprins degrabă-n nesătule unde Și lași voios în urmă, Barca Vieții răsturnată. Stima, cucernică, în tinse hohote de râs demențial Îți dă, gingasă, cu´nsuflețire, o rece sărutare, Câinoasă , te leapădă, apoi, tiptil, secătuit pe mal Buimac, dar și înfometat de-o nouă și dulcembrățișare.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93386]
-
pe alții din cuvinte și niciodată nu ne săturăm de puterea lor. Atât pe cele frumoase cât și pe cele aspre, le ținem în cutii înăuntrul nostru și le dăm misiunea de a fi izvor de bunătate sau de a secătui alte inimi. Unele stau legate în lanțuri grele, iar altele se plimbă zilnic în voie, intră și ies pe ușa inimii noastre. Și câteodată noi, stăpânii cuvintelor în lumea această efemeră, rămânem fără ele ... Oare cine este cu adevărat 61
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
ca de fulger a celebrului "Bulevardul Șansei" era la fel de intensă ca întotdeauna. Trebuia să ajungă acasă. Și, totuși, mai zăbovi pe acolo, nehotărâtă, știind că n-are nimic de făcut, întrebându-se cum să-și omoare timpul. Conflictul interior îi secătuia forțele și, de două ori în decursul unei ore, se opri să soarbă o băutură energizantă. O cuprinse un simțământ al dezastrului personal. Întotdeauna luase drept bună ideea că, până la urmă, se va mărita cu un om de la Arsenale. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
să tacă. Până când, epuizat, unul renunța. Căci nimic nu poate dura pentru totdeauna. Nici măcar certurile. 16 Au urmat mai multe zile în care cerul a fost mereu sticlos și fierbinte. Chiar și noaptea era o căldură de iad care mă secătuia de vlagă și-mi dădea o senzație oribilă că putrezeam în propria mea transpirație. O singură satisfacție aveam. Nici individul cu mers de pisică nu mai dormea acum buștean; mai scăpam astfel de sforăitul lui. Ziua, soarele ardea ca un
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
interiorizat, Încât să nu te transformi niciodată Într-un cititor Împătimit. Dacă nu te puteai abține să ai aspirații mai Înalte În viață, trebuia cel puțin să nutrești dorințe simple, reduse ca pasiune și ambiție, de pacă ai fi fost secătuit de energie și nu-ți mai rămăsese destulă forță decât ca să fii obișnuit. Cu o soartă și o familie ca acestea, Armanoush a fost silită să Învețe să-și ascundă talentele și să facă tot ce-i stătea În puteri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ridice, ultimul lucru care i s-a Întipărit În minte a fost expresia soției lui, ochii măriți, buzele livide. Însă Armanoush nici nu plângea, nici nu părea șocată. Poate doar extrem de obosită, de parcă faptul că stătea În prag ar fi secătuit-o de puteri. Cât ar fi vrut să-i poată lua mâinile Într-ale lui, să o strângă tare În brațe și să-i șoptească să fie puternică, să fie Întotdeauna puternică de dragul copiilor și a celui care era pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
drumul circular al unui calvar care mereu va întâlni un calvar înainte, urcușul a fost lent și dureros. Marçal coborâse să-l întâmpine, îi întinse mâna ca să-l ajute, ieșind din întuneric în lumină erau îmbrățișați și nu știau de când. Secătuit de putere, Cipriano Algor se lăsă să cadă pe taburet, își înclină capul deasupra mesei și, fără zgomot, abia se observa tremurul umerilor, începu să plângă, Lasă, tată, și eu am plâns, spuse Marçal. În curând, revenindu-și întrucâtva din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să tacă. Până când, epuizat, unul renunța. Căci nimic nu poate dura pentru totdeauna. Nici măcar certurile. 16 Au urmat mai multe zile în care cerul a fost mereu sticlos și fierbinte. Chiar și noaptea era o căldură de iad care mă secătuia de vlagă și-mi dădea o senzație oribilă că putrezeam în propria mea transpirație. O singură satisfacție aveam. Nici individul cu mers de pisică nu mai dormea acum buștean; mai scăpam astfel de sforăitul lui. Ziua, soarele ardea ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
i-a spus: - Aduceți-mi trupul lui Taso și al lui Kakko și am să vă garantez viața. N-au împlinit acel lucru, și, cu toate acestea, asediul n-a durat mult: nici măcar zece zile. Din pricina verii secetoase, puțurile orașului secătuiseră, și apa rămasă în șanțuri era murdară. În plus, ajutoarele promise de Ravenna n-au sosit. Încât, în dimineața celei de-a unsprezecea zile, s-a înfățișat la Rotari un preot trimis de episcopul Magno. Cerea să i se permită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mișcării; apoi să se culce cu ele, Înconjurat de mandale și fum de tămâie. În general, fetele care veneau la Big Sur erau niște gâsculițe protestante; cel puțin jumătate din ele erau virgine. Spre sfârșitul anilor 60, filonul Începu să secătuiască. Di Meola Își zise atunci că poate e timpul să revină În Europa; lui Însuși i se părea bizar că-i vin asemenea idei: când părăsise Italia, abia Împlinise cinci ani. Taică-său fusese nu doar un revoluționar, ci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
zile mai bune. Ascultam, procesam, analizam. Tragedia ei nu era profundă, intuiam și cauzele, și rezolvarea, dar nu voiam s-o ajut, voiam s-o rup în bucăți, să iau toată plăcerea pe care mi-o putea oferi, s-o secătuiesc și pe urmă s-o las. Doar asta mă ținea pe scaun, și iată că în sfârșit sosise momentul. Puteam să vorbesc și să arunc cangea, fiindcă nu pescuiam cu un cârlig subțire, ci cu harponul, cu un mănunchi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
lumina zilei dacă iese. Știam deja câteva lucruri despre moartea subită, cât de departe își întinde plasa și cum îi poate trage și pe alții la fund; cum frica naște monștri, cum începi să vezi pericole peste tot, care te secătuiesc strecurându-ți-se pe sub piele; o neliniște nedefinită, care crește cu fiecare gură de aer pe care o iei. În acel teatru erau oameni îngroziți. O simțeam. Și groaza lor îi putea face periculoși. Capitolul treisprezecetc "Capitolul treisprezece" —Shirley Lowell
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
specii de animale și alte o mie sunt pe cale de dispariție. Cinci sute de milioane de hectare cultivabile au fost lăsate în paragină, pentru că cei care le-au primit ca moștenire nu au știut să le îngrijească și le-au secătuit, până le-au distrus... Iar vinovat pentru toate astea este omul alb. Doar omul alb, ascultați ce vă spun! Indianul, negrul, chiar și galbenul în anumite cazuri, au o concepție total diferită despre ce e pământul și la ce servește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
-le pentru generațiile viitoare. Dar, pentru albi, pământul înseamnă putere. Se ambiționau să exploateze într-un timp scurt imense întinderi de pământ, fără să-și facă griji pentru ce se va întâmpla după aceea. Nu le păsa că vor fi secătuite, că vor fi luate de eroziuni sau că se vor transforma în deșerturi. În America de Nord, negustorii de cherestea au defrișat, una după alta, păduri imense pe care le-au transformat în pârloage și din care au folosit de abia treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
atât de greu?!... Mă simt ca un copac mort!. Cu lacrimi în ochi, bătrânul Iorgu se rugă unui Dumnezeu în care rațiunea lui nu mai credea. Durerea si singurătatea din sufletul lui, crescând, îi înghițeau toată gândirea... Sufletul îi era secătuit... Nu mai găsea calea pe care să se cațere spre lumină. Își alungă din minte aceste gânduri bolnăvicioase, care pândesc sufletele slăbite. Se sculă din pat si încearcă să meargă prin cameră, dar picioarele nu-l țineau... Tremura de febră
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
să vrei mai mult!... de ce să te mâhnești pentru ceea ce nu poți face!... Fă ce poți!” îi șopti gândul. Ar fi vrut să scape de acea discuție cu sine însuși, care îl măcina ore în șir. Sufletul și-l simțea secătuit de suferință și singurătate. Nu mai găsea calea pe care să se cațere spre lumină... Se simțea ca un copac mort. Se crăpa de ziuă... Peste puțin se revărsau zorile. Dar gândurile îl purtau din nou la Vasilica. - Fata mea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
care, de foarte aproape de urechea lui, a șoptit: ți s-a definitivat falimentul. Ce mi s-a definitivat? Falimentul. Imposibil. Ba, este posibil. Cum? Subsolul pământurilor tale nu a fost atât de bogat pe cât s-a afirmat. Și? A fost secătuit. Investitorii mari s-au retras. Toți? Da. Toți. Iar cei mici sunt În agonie. Te caută. Dacă te găsesc, te linșează. Și corpul fetelor a dat bir cu fugiții. Eu, singură, am rămas. Și-am venit să-ți dau de
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
amețești, Berg, cu teoriile tale. Pornite din cărțile pe care le vinzi. Mai Înainte, le-ai luat toată seva, citindu-le. Nu, pentru că nu ai avea atîta vreme; ai mii de cărți și vinzi cîteva zeci În fiecare zi. Le secătuiești prin atingere, Berg, ai, poate, o astfel de știință, altfel nu ai avea cum să știi atîtea. Nu te fălești cu asta, dar ne dai gata, iar noi venim, venim, venim să te ascultăm, să te Întrebăm, să-ți bem
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
a nu lăsa celuilalt impresia că se gîndește la cine știe ce, poate celălalt chiar asta aștepta, nu mai era nimic sigur, se petreceau atîtea. Femeile! Fără să alerge după ele, erau din abundență; Îl tentaseră Încă din prima adolescență, chiar Îl secătuiseră, oarecum, Într o vreme; era mereu obosit, slăbise mult atunci, dar nu renunțase; doar cînd Își rînduise oarecum viața, ajunsese la legături ceva mai stabile. Thomas o privea gînditor pe Helga. „Da“, a zis aceasta, „nu am cum să nu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]