1,137 matches
-
devenit sufocant. Nu se putea concentra asupra programului la care lucra, așa că țâșni în picioare și începu să măsoare în pași distanța de la ușă până la fereastră. - Nu vrei să stai totuși jos? Îmi distragi atenția. O rafală nouă și viguroasă, seceră pervazul, sacadat, ca o mitralieră naturală. Radu se trezi că trage cu putere de jaluzele. - Uită-te și tu! Doar privește la toată apăraia asta blestemată. - Mai sunt zece minute, ai răbdare, omule! Radu porni să-și adune lucrurile de pe
ULTIMA PICĂTURĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366098_a_367427]
-
nu-i printre astre, Nici timpul nu merge-napoi... Iubirea-ntre noi azi s-a stins Și cu-amar visu-acesta lovește, Între cer și pământ,în abis, E-un tăciune, ce-abia mai mocnește. Și clipa durerii ce ne-a secerat Cu-adevăr, nemilos, ne-a lovit, Tren cu doi, tren cu noi, deraiat, Un păcat din trecut revenit. A fost o clipă, o eternitate, Sau poate-o părere, un vis O iubire cu intensitate, Pătimașă, venind din abis. TE-AM
PĂTIMAŞA IUBIRE (POEME) de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351934_a_353263]
-
iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată puterea ta” îți spune Acela care este cu adevărat demn de a fi iubit, vrednic de a fi cinstit. „Semănați potrivit cu neprihănirea și veți secera potrivit cu îndurarea. Este vremea să căutați pe Domnul ca să vină și să vă plouă mântuire” (10:12). Amin. Referință Bibliografică: OSEA / Rodica Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 45, Anul I, 14 februarie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
OSEA de RODICA STOICA în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351935_a_353264]
-
secundă zâmbind malițios cu jumătate de gură. Nu are curajul să mă spintece de față cu Alexandru. Îi stau împotrivă legile nației. Bagoas, conștient de gândul lui Casandru îl dărâmă cu o lovitură în fluierul piciorului. Generalul se prăbuși ca secerat de gloanțe urlând. - DESTUL! Strigă Ptolemeu aplanând conflictul. AM VENIT AICI LA DORINȚA REGELUI. SĂ LĂSĂM GÂLCEAVA ȘI SĂ ACORDĂM ATENȚIA CUVENITĂ ULTIMELOR DORINȚE ALE PREAIUBITULUI NOSTRU ALEXANDRU. VREȚI SĂ-L DEZAMĂGIM ACUM CÂND SE AFLĂ LA UN PAS DE
RUGUL de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352367_a_353696]
-
16 mai 2014 Toate Articolele Autorului poemul meu se-apropie de tine primăvară și-ți sărută florile teiului cu mirosul lor îmbătător, e luna mai, apele curg în eternitate cum curge timpul în infinit, bucuriile rămân în urmă să le secere Pan cum secerau țăranii grâul pe ogoarele fără de sfârșit ale câmpiei, poezia urcă pe cărările munților într-o metafizică neînțeleasă, amurgul divinizat cade-n apusuri roșietice, lumi în filigrană se strecoară prin razele de lună și sunete de orgi fantastice
PRIMĂVARA-N ŢARA MEA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1232 din 16 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350516_a_351845]
-
Toate Articolele Autorului poemul meu se-apropie de tine primăvară și-ți sărută florile teiului cu mirosul lor îmbătător, e luna mai, apele curg în eternitate cum curge timpul în infinit, bucuriile rămân în urmă să le secere Pan cum secerau țăranii grâul pe ogoarele fără de sfârșit ale câmpiei, poezia urcă pe cărările munților într-o metafizică neînțeleasă, amurgul divinizat cade-n apusuri roșietice, lumi în filigrană se strecoară prin razele de lună și sunete de orgi fantastice cad peste tăcerile
PRIMĂVARA-N ŢARA MEA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1232 din 16 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350516_a_351845]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > DOR,DOAMNE,DOR... Autor: Gabriela Blănariu Publicat în: Ediția nr. 2019 din 11 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Mi-dor de roșu,Doamne, dor de roșu ce-n august prea ușor se lasă secerat cu spicul grâului în brațe. Mi-e dor de galben, Doamne, dor de galben ce-n fiecare seară, într-o clepsidră moare din dragoste de lună. Mi-e dor de verde, Doamne, dor de verde ce iar, către apus de
DOR,DOAMNE,DOR... de GABRIELA BLĂNARIU în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350636_a_351965]
-
când mă opream să-mi scot spinul ce nu-și găsea loc decât la mine în talpă „hai mai iute, mă îndemna tata acuși răsare soarele!" și eu fugeam șchiopătând după el iarba se culca pe spate ca niște soldați secerați de gloanțe trezind greierii din somn în urma noastră răsăreau brazde ca niște morminte soarele a uscat totul coasa nu mai tăia roua înmuiase iarba ca o lacrimă o inimă de piatră... TRECUT-AU ANI, N-OR SĂ MAI TREACĂ! Trecut
DOR DE ŢARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 118 din 28 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350818_a_352147]
-
el. -E timpul.... zise Cel Înțelept. După cinci minute, barbarii de la poarta castelului au văzut cum deodată cerul se întunecă și din castel iese o rază verde de lumină. Apoi se auzi o detunătură și o undă de șoc masivă seceră toți barbarii și distruse toată vegetația. Peisajul deveni gri și monoton. La fel se întâmpla în alte două locuri ale lumii... Referință Bibliografică: Castele de Flavius Jebelean / Corina Lucia Costea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 401, Anul II, 05
CASTELE DE FLAVIUS JEBELEAN de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346672_a_348001]
-
într-un recensământ oarecare, nu-i așa ?!... Izolați printre nămeți, cu ambulanțe care nu mai cum să ajungă din cauze meteorologice evidente, unii dintre ei nu mai au parte nici măcar de o lumânare în ceasul ultim. Alții mor din picioare secerați de ger și astupați de viforul zăpezii sau, pur și simplu, înghețați de frig în propriile case insuficient spre deloc încălzite. Am încercat în aceste ultime zile negre din decorul cvasialb un sentiment al deznădejdii pure și al micimii ființei
MOARTEA VINE PRINTRE NĂMEŢI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346677_a_348006]
-
o cucerește(În atâta iarbă au dănțuit cu solemnitate/ Arse de greieri florile roșii cântau/ Verdele, umbra copacilor, câteva fapte/ În formele trupului schimbător petreceau/ Arse de greieri florile roșii strigau/ Plantele nopții zori de zi unduiră/ Vine o flacară, seceră luna de mai/ Câte dorințe/ Tot atâtea fructele oarbe-n/ Pomul haotic din rai ... -Rit) Precum într-o cunoscută poezie a lui Lucian Blaga, poeta simte peste tot în roadele pământului zei minusculi pregătiți să apară în lume, suind prin
MIRACULUM DE ANGELA NACHE. VOICU BUGARIU REVISTA LUCEAFARUL de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 351 din 17 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351012_a_352341]
-
de lămîița Sînii tăi erau două pere coapte Pîntecul tău ce se unduia plin de dorință Te-am iubit în neștire o zi și o noapte Simțind cum lunec din ființă în neființă Apoi ai plecat spre lumi mai îndepărtate Secerînd cu trupul tău de zeița lanuri de bărbați Și căutînd alte iubiri, măi adevărate Dar eu mai simt și azi cum în sufletul meu fericită te zbați MĂ UIT LA TÎMPLA MEA Saturday, November 13, 2004 M a uit la
LAPIS LAZULI SINT OCHII TAI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355786_a_357115]
-
ne dea să mâncăm.după ce a venit colectivizarea a fost și mai greu,Munceau la colectiv și nu le dădea nimic. Oamenii se învățaseră să fure propria muncă. Plecau noaptea și furau în coșuri și saci drugi de porumb și secerau grâul la lumina lunii. Grâul îl băteau cu un băț și ieșeau din spice boabele aurii. Mama îl dădea prin râșniță și făcea pâine. Mai mult azimă, că nu era drojdie ca să pună aluatul la dospit. Era un fel de
STAFIILE DE TITINA NICA TENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355819_a_357148]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > PLÂNGE-O MIERLĂ DE DEMULT... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 285 din 12 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului 12 Octombrie 2011. „ Plânge-o mierlă pe păduri” Secerate de securi, Prin păduri tot mai puține Plânge inima din tine, Țară cu miros de crini Vămuită de străini, Cu miros de busuioc, Țară fără de noroc... Cu tristețea sub năframă Totdeauna ne-ai fost mamă, Pruncii tăi, orfani de tată
PLÂNGE-O MIERLĂ DE DEMULT... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355944_a_357273]
-
să năzuiască în căutare găsirea fratelui, cât timp oltencele, moldovencele, medințencele, ardelencele, dobrogencele sunt cărbune aprins care se usucă de dor, cât timp se mai frământă câte o horă românească pe undeva, se mai bate coasa pe boatcă, se mai seceră și se mai macină la vreo moară cu ciocănele, mai trece pasul țărăncilor prin loturi, al ciobanului în urma oilor rărite nu de lupi ci de veacul internetului. O asemenea artistă, unde este când nu este, unde pleacă, dacă pleacă?! E
ANGELICA STOICAN. ARTISTĂ A CÂNTECULUI NUMAI DIN DUH de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1177 din 22 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354978_a_356307]
-
întoarcă acasă, la Penelopa, soția sa, care-l aștepta. Ulyssele din cartea aceasta este de fapt cetățeanul european, român, evreu, polonez sau bulgar, care își propune să evadeze de sub stăpânirea Ciclopului Comunistic, care are steag roșu și o stemă cu secere și ciocan. Un dezident, revenit acasă după patru decenii, afirma că aici semnificația secerei este alta: ea tăia viețile celor care își doreau libertatea. Ciocanul nituia lanțul real sau imaginar purtat ani grei în lagărele pentru emigranți. Acești Ulysee își
CÎTEVA CUVINTE PERSONALE DESPRE CARTEA EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX DE OCTAVIAN CURPAŞ de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356989_a_358318]
-
marele stup, ca un rob, cu tot roiul de harnice albine - mă voi trezi, în fiecare dimineață, și voi sorbi roua de pe dulci clorofile iar în clipa celesta voi picura lumină pe sufletul, recunoscător, ce înfloare - pe țarina << necuvậntului >> voi secera, poate, si grậu, si neghina, deodată, și vreun nor înțelept îmi va spune de-i grabă robului prea aprins-visătoare - o ruga voi face lui Zamolxe să boteze, întậiul, sămậnța crudă, de floare, iar lui Zaratustra, să mă întemeieze, zeu nou
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356515_a_357844]
-
în marele stup, ca un rob, cu tot roiul de harnice albine -mă voi trezi, în fiecare dimineață, și voi sorbi roua de pe dulci clorofileiar în clipa celesta voi picura lumină pe sufletul, recunoscător, ce înfloare -pe țarina << necuvậntului >> voi secera, poate, si grậu, si neghina, deodată,si vreun nor înțelept îmi va spune de-i grabă robului prea aprins-visătoare -o ruga voi face lui Zamolxe să boteze, întậiul, sămậnța crudă, de floare,iar lui Zaratustra, să mă întemeieze, zeu nou
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356515_a_357844]
-
ceas mieros, de sihăstrie - și- mi ‘nalta vrerea rebelului sub flacăra eternă a unui rug, și-mi zburda clipă, prin nămeți, ca pe o sorcovă de dor, și-mi ceartă umbră, prin deșert, cậnd voi uita să mor, și-mi secera dușmanii, de-oi adormi, îndatorat, sub murg - o, Doamne, să nu mă ierți de-oi spune Lumii o minciună ci, doar, săpậndu-mi singur groapă într-o dumbrava nouă, ci, doar, visậnd un curcubeu, dup-o furtuă ce ma ploua, ci
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356515_a_357844]
-
ceas mieros, de sihăstrie -și- mi ‘nalta vrerea rebelului sub flacăra eternă a unui rug,și-mi zburda clipă, prin nămeți, ca pe o sorcovă de dor,și-mi ceartă umbră, prin deșert, cậnd voi uita să mor,și-mi secera dușmanii, de-oi adormi, îndatorat, sub murg -o, Doamne, să nu mă ierți de-oi spune Lumii o minciunăci, doar, săpậndu-mi singur groapă într-o dumbrava nouă,ci, doar, visậnd un curcubeu, dup-o furtuă ce ma ploua,ci, doar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356515_a_357844]
-
fapt, să-i fie aproapelui mai bine, să simtă-n suflet rază soarelui pe flori - cật pot iubi un iezer, un fluture, un clopot, dar, mai ales, un curcubeu ivit după furtună? o!,vreau să-mi pun la suflet și secera de luna și fulgerul viteazului, si freamătul din șipot - cật pot iubi o iarnă așezată-n capul mesei, dar, mai ales, stejarul răzvrătit pe-un rug încins? o! cred că-l voi iubi etern pe cel dintậi învins și primul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356515_a_357844]
-
fapt, să-i fie aproapelui mai bine,să simtă-n suflet rază soarelui pe flori -cật pot iubi un iezer, un fluture, un clopot,dar, mai ales, un curcubeu ivit după furtună?o!,vreau să-mi pun la suflet și secera de lunăși fulgerul viteazului, si freamătul din șipot -cật pot iubi o iarnă așezată-n capul mesei,dar, mai ales, stejarul răzvrătit pe-un rug încins?o! cred că-l voi iubi etern pe cel dintậi învinsși primul pas, prin
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356515_a_357844]
-
n-a trecut decât unul într-o noapte, beat fiind. Zăpada era foarte înaltă, iar el a trecut peste sârmă. Sigur că l-au dat înapoi. De-acolo, mereu au fost tentații de a veni și, pe cei mai mulți i-au secerat necruțător cu gloanțe. Ori, toate lucrurile acestea te marchează. Pot să spun chiar că, asupra unor colegi am avut o anume influență încercând să le povestesc acea tragedie și oamenii, bineînțeles, își puneau întrebarea: „Da` de ce se întâmpla acest lucru
INTERVIU CU SCRIITORUL ŞI OMUL POLITIC GEORGE MUNTEAN (17 NOIEMBRIE 1932 – 01 IUNIE 2004) de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 876 din 25 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354922_a_356251]
-
și fugeau care încotro vedeau cu ochii. <Repede , repede!>, îi îndemna Ioniță, supraveghind această acțiune. De undeva de deasupra trenului se auzi un foc automat de armă. Privi îngrozit. Era un neamț. Nici el nu-și explica cum ajunsese acolo. Secera mulțimea care fugea, unii cădeau, alții o luau aiurea cu sângele târâș, îngroziți de măcel. Din mulțime se desprinsese o pereche de oameni, un om și o femeie cu o fetiță între ei pe care o strângeau la piepturile lor
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
de fiecare dată din cele nouă coborâri, greul nevoilor gândirii, înțelepciunea, altul decât cel care a fost. Hrismos al lumii, Bacovia umbrea existentul lumii pentru a-i putea urmări în taină evoluția, pentru că sensibilitatea versului său cuprindea răul care îi secera elanul. În rău, a înțeles poetul, omul decădea, iar cele nouă drumuri, care trebuiau să ducă spre „Noua Eră”, a superiorității prin gândire, deveneau din ce în ce mai dificile, multiplicându-se și întârziind devenirea în sacru. Cerul „de plumb” era acoperământul prin care
ARTĂ A SENSULUI CODIFICAT ÎN POEZIA BACOVIANĂ ASTFEL de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346169_a_347498]