600 matches
-
și Koloman Moser. Începând din 1899, el a predat la Kunstgewerbeschule, acum Universitatea de Arte Aplicate din Viena. Ca membru al Secesiunii, Hoffmann a dezvoltat relații puternice cu alți artiști. El a proiectat spațiile interioare în care aveau loc expozițiile Secesiunii și o casă pentru Moser, care a fost construită în perioada 1901-1903. Cu toate acestea, el a părăsit curând Secesiunea în 1905, împreună cu alți artiști din cauza conflictelor cu naturaliștii realiști cauzate de diferențele de viziune artistică și dezacordul cu privire la premisele
Josef Hoffmann () [Corola-website/Science/336247_a_337576]
-
al Secesiunii, Hoffmann a dezvoltat relații puternice cu alți artiști. El a proiectat spațiile interioare în care aveau loc expozițiile Secesiunii și o casă pentru Moser, care a fost construită în perioada 1901-1903. Cu toate acestea, el a părăsit curând Secesiunea în 1905, împreună cu alți artiști din cauza conflictelor cu naturaliștii realiști cauzate de diferențele de viziune artistică și dezacordul cu privire la premisele "Gesamtkunstwerk". Împreună cu bancherul Fritz Wärndorfer și cu artistul Koloman Moser a fondat compania Wiener Werkstätte, care a funcționat până în 1932
Josef Hoffmann () [Corola-website/Science/336247_a_337576]
-
ce recunoaște meritele sale în legătură cu Departamentul de Artă Național. La Paris, a primit prestigiosul premiu de Ofițer al Academiei Ordre des Palmes și devine membru al Academiei Beaux - Arts din Paris. Teodor Axentowicz a fost membru artiștilor Sztuka, membru al Secesiunii vieneze și al mișcării Künstlerbund Hagen. Personalități ale căror profesor a fost Teodor Axentowicz:
Teodor Axentowicz () [Corola-website/Science/329319_a_330648]
-
pe plan extern. Pe parcursul secolului XIX, Statele Unite s-au extins prin cuceriri și anexări de teritorii străine. După 1828, diferențele dintre statele din Sud și statele din Nord se accentuau tot mai mult în problema deținerii de sclavi. Războiul de Secesiune din 1861-1865, a traumatizat tânăra țară, însă Uniunea s-a menținut datorită victoriei unioniștilor din nord. După Războiul de Secesiune, a început ascensiunea economică și tehnologică a țării. Intrarea Statelor Unite ale Americii în Primul Război Mondial în 1917 a marcat abandonarea izolaționismului
Istoria Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/299867_a_301196]
-
dintre statele din Sud și statele din Nord se accentuau tot mai mult în problema deținerii de sclavi. Războiul de Secesiune din 1861-1865, a traumatizat tânăra țară, însă Uniunea s-a menținut datorită victoriei unioniștilor din nord. După Războiul de Secesiune, a început ascensiunea economică și tehnologică a țării. Intrarea Statelor Unite ale Americii în Primul Război Mondial în 1917 a marcat abandonarea izolaționismului. După Primul Război Mondial, SUA a revenit la izolaționismul său tradițional. Această perioadă a cunoscut o puternică dezvoltare economică, însă
Istoria Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/299867_a_301196]
-
aveau potențial militar slab, dar aveau avantajul unor generali buni și al unui spirit de luptă înflăcărat. La 12 aprilie 1861, trupele din Carolina de Sud deschid focul asupra nordiștilor staționați în fortul Sumter din Charleston, marcând începutul Războiului de Secesiune American. După succesele inițiale ale Confederației, situația se schimba în favoarea Uniunii în 1863. Ostilitățile au început la 12 aprilie 1861, când forțele confederate au atacat postul militar federal de la Fort Sumter, din Carolina de Sud. Lincoln a răspuns chemând o
Istoria Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/299867_a_301196]
-
început la 12 aprilie 1861, când forțele confederate au atacat postul militar federal de la Fort Sumter, din Carolina de Sud. Lincoln a răspuns chemând o armată de voluntari din fiecare stat și ordonând mobilizarea generală, ceea ce a condus la declararea secesiunii a încă patru state sclavagiste din Sud. Ambele părți și-au constituit armate de război, iar Uniunea a preluat controlul statelor de graniță încă din prima perioadă a războiului și a efectuat o severă și eficientă blocadă navală de-a
Istoria Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/299867_a_301196]
-
1865. În urma războiului, au fost uciși peste 600 000 de soldați din ambele tabere. De la victoria din 1865 a Uniunii și pâna în 1877, politica americană a fost dominată de dispute referitoare la reconstrucția Sudului distrus la începutul Războiului de Secesiune. Construcția căii ferate transcontinentale a adus o creștere economică. La începutul anului 1864, Lincoln îl numește pe generalul Ulysses S. Grant comandant suprem al forțelor nordiste. La 9 aprilie 1864, la Appomattox, Virginia, Grant îl obliga pe generalul Confederației, Robert
Istoria Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/299867_a_301196]
-
a Reconstrucției, vechile sisteme de discriminare aveau să revină rapid pe plantații, deși nu sub forma de sclavie deschisă. La sfârșitul secolului XIX, s-a introdus segregarea rasială strictă, care afecta școlile, transportul în comun și restaurantele. După Războiul de Secesiune, Nordul a cunoscut o creștere economică puternică, îndeosebi datorită construirii căii ferate transcontinentale. În jurul anului 1893 au fost terminate primele linii de cale ferată, deschizând drumul spre Vestul slab colonizat. Pe parcursul secolului al XIX-lea, națiunea s-a extins rapid
Istoria Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/299867_a_301196]
-
și două provincii socialiste autonome (Kosovo și Voivodina), incluse în "Republică Socialistă Șerbia". După 1974, aceste două provincii autonome au devenit, de asemenea, membri egali în federației. Începând cu 1991, R.S.F. Iugoslavia s-a dezintegrat în războaiele iugoslave, urmate de secesiunea entităților constituente ale statului federal. Ultima entitate cunoscută cu acest nume a fost Republică Federală Iugoslavia, înființată la data de 27 martie 1992. Această a fost o federație constituită din două republici non-secesioniste rămase: Muntenegru și Șerbia (incluzând provinciile autonome
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]
-
înființarea Principatului Șerbiei, la care independența a fost recunoscută oficial în 1878. Că urmărea a unei victorii în Războaiele Balcanice în 1913, Șerbia s-a extins până la Vardar Macedonia, Kosovo și Raška (regiune). În 1918, regiunea Voivodinei și-a proclamat secesiunea față de Austro-Ungaria pentru a se unii cu Regatul Șerbiei, iar imediat dupa întreaga Șerbie va deveni o parte din Regatul Iugoslaviei. Trupele armatei sârbe au invadat întregul Banat în septembrie-octombrie 1918, stabilindu-și sediul la Timișoara. Comisiile aliate de control
Istoria Serbiei () [Corola-website/Science/317188_a_318517]
-
al Episcopiei Ortodoxe de Alba Iulia. În anul 1998 episcopia păstorită de el a fost ridicată la rangul de arhiepiscopie. În anul 2005 a fost unul din candidații propuși a-i succeda mitropolitului Antonie Plămădeală. Nealegerea lui a dus la secesiunea nordului Mitropoliei Ardealului, sub conducerea lui Bartolomeu Anania, care a devenit arhiepiscop mitropolit. După moartea lui Anania, succesorul acestuia la Cluj a fost Andrei Andreicuț. Între 1967-1972 a urmat cursurile Facultății de Construcții Căi Ferate din cadrul Universității Tehnice de Constructii
Andrei Andreicuț () [Corola-website/Science/299365_a_300694]
-
republicilor. Totuși, prin constituție se stabileau regulile generale prin care schimbările puteau face modificările administrative. Astfel, Constituția se concentra pe procesul de guvernare ca un intreg. La fel ca și celelalte constituții sovietice, Constituția Brejnev păstra prevederile cu privire la dreptul de secesiune al republicilor unionale, tocmai aceste prevederi jucând în 1991 un rol hotărâtor în procesul de disoluție a Uniunii Sovietice. Adoptarea Constituției a fost un act legislativ al Sovietului Suprem. Adoptările amendamentelor la Constituție au fost în același mod acte legislative
Constituția Uniunii Sovietice din 1977 () [Corola-website/Science/303834_a_305163]
-
câștigat majoritatea locurilor în Adunarea Națională, iar Athlone l-a numit pe liderul partidului, James Hertzog, ca noul său prim ministru. În acel timp, naționalismul african era în creștere în dominioane și Hertzog a fost un republican care a promovat secesiunea Africii de Sud de Imperiul Britanic. Ca atare, el a propus ca țară să adopte propriul steag. Athlone s-a dovedit simpatic și plin de tact și a rezolvat problema prin avansarea unui steag care a fost unic în Africa de Sud, dar care
Alexander Cambridge, Conte de Athlone () [Corola-website/Science/322706_a_324035]
-
Sistemul Congresului”. Revoluția elenă reprezenta însă o provocare la adresa noii ordini pe care încercau să o impună Marile Puteri. Revolta grecilor reprezenta în primul rând o violare a principiilor stabilite prin revolta împotriva monarhiei „legale” și prin dorința declarată de secesiune. Aceasta era poziția a cel puțin a doi dintre arhitecții și apărătorii sistemului Congresului - secretarul pentru afaceri externe al Regatului Unit, Robert Stewart, și cancelarul Austriei, Metternich. Dar cel mai important opozant al mișcării elene era Imperiul Rus, chiar dacă trebuia
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
Bosfor de acces al delegațiilor străine în Palatul Topkapî), Grecia era o provincie centrală. Pierderea acestei regiuni nu putea fi tolerată, așa cum fusese acceptată pierderea Principatelor Române și Serbiei, care erau considerate provincii periferice. Teama guvernului otoman era aceea că secesiunea doar unei mici părți a Greciei - Peloponezul de exemplu - ar fi dus la intensificarea luptei de eliberare a altor regiuni ale imperiului locuite de greci, așa cum ar fi fost Grecia centrală, Macedonia, Tracia, Anatolia apuseană, insulele mici ale Mării Egee, Creta, Cipru
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
considera protectoare (și potențial eliberatoare) a supușilor otomani din Balcani și Grecia, care erau în mod predominant ortodocși. Sârbii și bulgarii erau în plus membri ai marii familii slave. Aceste legături emoționale se împleteau cu interesele geostrategice ale Rusiei. Sprijinirea secesiunii statului grec, care ar fi devenit un aliat natural al Rusie, ar fi fost o cale de creștere a influenței rușilor în Europa de Sud-Est. În plus, clanurile aristocratice fanariote bogate, care controlau comerțul rus pe Marea Neagră, aveau o influență
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
s-au transformat în sprijinitorii integrității Imperiului Otoman. Lor li s-au alăturat britanicii, care se temeau că rușii ar fi putut ocupa coloniile asiatice ale Londrei și ar fi devenit astfel o supraputere euroasiatică. Britanicii se temeau că o secesiune a Greciei ar fi declanșat o serie de revolte naționaliste, care ar fi dus în cele din urmă la dezintegrarea Imperiului Otoman. Rezultatul imediat ar fi fost un imens vacuum de putere, pe care rușii, mult mai bine plasați din
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
Teritoriul acestui regat era însă limitat doar la regiunile din care fuseseră alungate forțele otomane: Peloponez, Insulele Ciclade și Grecia centrală. Numeroase regiuni cu o majoritate etnică elenă precum Tesalia, Epir, Tracia insulele Creta și Cipru ca și restul insulelor din Secesiunea Greciei nu a reprezentat încheierea necazurilor pentru otomani. În mod ironic, cea mai mare amenințare împotriva integrității Imperiului Otoman nu venea din partea Imperiului Rus, ci din partea egiptului. După ce și-a pierdut flota și fieful ereditar promis fiului său, Muhammad Ali
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
Talașkino, unde au lucrat o mulțime de artiști, dintre care cei mai renumiți au fost Mihail Vrubel, Vasili Polenov și Viktor Vasnețov. În România, încă din anul 1899 B. Brănișteanu a consemnat că „"... în pictură, în mobilă și în porțelanuri secesiunea a pătruns și la noi"”. Semnificative în acest sens sunt grafica și concepția revistei "Ileana", unde Nicolae Vermont, Kimon Loghi, Constantin Artachino și Ștefan Luchian au semnat ilustrații, frontispicii și coperte în același spirit al secesionismului. Luchian, cel mai activ
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
de președinte au fost câștigate de karaciaiul Valdimir Semionov în dauna contracandidatului cerkes Stanislav Derev, au izbucnit proteste, existând acuzații de fraude electorale. După ce un tribunal local a recunoscut ca valabile rezultatele alegerilor, susținătorii lui Derev au protestat, cerând chiar secesiunea. Un atentat terorist cu mașină capcană a ucis două persoane în 2001 și a fost pus pe seama separatiștilor ceceni. Cele mai multe întreprinderi industriale se află în capitala republicii, Cerkessk. Cele mai multe unități industriale sunt din ramurile industriei chimice și ale celei alimentare
Karaciai-Cerchezia () [Corola-website/Science/305716_a_307045]
-
de vorbitorii de limbă poloneză rezidenți în Uniunea Sovietică. Istoria acestei minorități poate fi împărțită în trei perioade. Comunitățile poloneze au fost „moștenite” de tânărul stat sovietic de la Imperiul Rus. După primul război mondial, Polonia și-a recăpătat independența, iar secesiunea sa definitivă a fost recunoscută prin Tratatul de pace de la Riga din 1921, parafat la încheierea războiului polono - sovietic. În urma acestui tratat de pace, în componența Uniunii Sovietice au rămas teritorii cu o populație poloneză semnificativă. La început, acestor cetățeni
Minoritatea poloneză din Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/299922_a_301251]
-
etc., pune presiune pe elitele statului să acționeze în favoarea intereselor și aspirațiilor acelor grupuri. Prima grevă la nivel național din SUA a fost declanșată în 1877 de muncitorii de la căile ferate[9], o industrie în plină expansiune după Războiul de Secesiune, si care beneficia de împrumuturi și alocări de terenuri din partea statului. Datorită infuziei mari de capital de care aveau nevoie noile mari industrii, precum construcția de căi ferate sau siderugia - și, implicit, a riscului pe care-l presupunea o astfel
Pe scurt, despre stat și capital () [Corola-website/Science/295682_a_297011]
-
mlaștină. Acolo se spune că Iason a învins un monstru. Acel monstru era dragonul care astăzi este prezent pe stema și steagul orașului. Mai mulți dragoni înnaripați decorează "Podul Dragonului" (), de multe ori considerat cel mai frumos pod produs de Secesiunea vieneză. Ljubljana are 17 districte, redate mai jos. În trecut era formată din cinci municipalități (Bežigrad, Centru, Moste-Polje, Šiška și Vič-Rudnik) care încă corespund constituențelor electorale ale orașului. În 1869, Ljubljana avea puțin sub 27,000 de locuitori, un număr
Ljubljana () [Corola-website/Science/297235_a_298564]
-
port de reparații de nave pe coasta de vest. Căpitanul Farragut a renunțat la comanda șantierului la 16 iulie 1858, dar a revenit la Mare Island la 11 august 1859. Deși trăia în Norfolk, Virginia, înaintea Războiului Civil, el considera secesiunea o trădare. Chiar înainte de izbucnirea războiului, s-a mutat cu soția sa (născută în Sud) la Hastings-on-Hudson, un orășel de lângă New York City. Și-a oferit serviciile Uniunii, dar a primit la început doar un loc în Comisia Navală pentru Rezerviști
David Farragut () [Corola-website/Science/321550_a_322879]