4,879 matches
-
deasă de piersici, care îi apăra pe drumeți de soare. Fructele potoleau setea oamenilor, ajutându-i să-și continue drumul, plini de energie. Povestea lui Kuafu, cel care alerga după soare, exprimă dorința oamenilor din China antică de a învinge seceta și arșița. Kuafu a murit, însă dârzenia și dăruirea lui nu au fost niciodată date uitării. În multe cărți vechi se găsesc povești interesante despre Kuafu. De asemenea, pentru a cinsti memoria acestui erou legendar, lanțuri muntoase din China au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Zeului vântului" și "Zeului ploii". Brusc, vremea se schimbă. Vânturi puternice aduceau nori grei. După un episod de tunete și trăznete, a căzut o ploaie torențială. Vremea urâtă a oprit înaintarea armatei Împăratul Galben. Acesta i-a cerut ajutor "Zeului secetei", care risipi vântul și ploaia. După aceea, Chiyou aduse o ceață deasă, pentru ca soldații Împăratului Galben să rătăcească drumul. Dar acesta știa că steaua polară arată direcția, așa că a făcut repede un fel de "căruță-busolă", pentru a-și îndruma soldații
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
unește la orizont cu cerul. Nici urmă de margini. Totodată, marea este atât de adâncă, încât nivelul apei nu crește câtuși de puțin, chiar dacă ani de-a rândul au loc inundații, și nu scade deloc chiar dacă, an de an, este secetă. Zău așa, e tare plăcut să trăiești în mare! Uluită de ceea ce i-a fost dat să audă, broscuței din fântână i-a venit să intre în pământ de rușine pentru ignoranța ei. De la această povestioară s-a născut proverbul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
în numele stăpânitorului Cerului a greșit într-o zi. Stăpânitorul Cerului s-a supărat foc și i-a ordonat zeului Tunetelor să-l trăznească, să-l facă bucăți și să-l arunce în apă. Această pedeapsă a atras însă o mare secetă și oamenii au început să sufere cumplit. Cei din etnia miao au făcut însă o barcă în formă de dragon, cu care au vâslit pe apele râului Qingjiang. Călătoria lor ritualică l-a readus la viață pe regele-Dragon, care a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
am lucrat, de fapt. Speram că vom putea strânge niște bani cu recolta noastră și, un timp, treaba a mers bine. Apoi... glasul i se sugrumă și ridică din umeri a deznădejde. — Lucrurile n-au mai mers? întrebă Mma Ramotswe. Seceta? Mma Potsane oftă. — Da, a fost și secetă. Dar întotdeauna este secetă, nu-i așa? Nu, adevărul e că oamenii și-au pierdut încrederea în idee. Au fost câțiva oameni buni acolo, dar au plecat. — Albul din Namibia? Neamțul? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
strânge niște bani cu recolta noastră și, un timp, treaba a mers bine. Apoi... glasul i se sugrumă și ridică din umeri a deznădejde. — Lucrurile n-au mai mers? întrebă Mma Ramotswe. Seceta? Mma Potsane oftă. — Da, a fost și secetă. Dar întotdeauna este secetă, nu-i așa? Nu, adevărul e că oamenii și-au pierdut încrederea în idee. Au fost câțiva oameni buni acolo, dar au plecat. — Albul din Namibia? Neamțul? întrebă Mma Ramotswe. — Da, acela. A fost un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
recolta noastră și, un timp, treaba a mers bine. Apoi... glasul i se sugrumă și ridică din umeri a deznădejde. — Lucrurile n-au mai mers? întrebă Mma Ramotswe. Seceta? Mma Potsane oftă. — Da, a fost și secetă. Dar întotdeauna este secetă, nu-i așa? Nu, adevărul e că oamenii și-au pierdut încrederea în idee. Au fost câțiva oameni buni acolo, dar au plecat. — Albul din Namibia? Neamțul? întrebă Mma Ramotswe. — Da, acela. A fost un om bun, dar a plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
dar acum, la începutul anotimpului ploios, începea să se schimbe. Ploile timpurii fuseseră mană cerească. La nord și la est se îngrămădiseră nori vineții și ploaia căzuse în torente albe, ca o cascadă, acoperind pământul. Solul, uscat de lunile de secetă, înghițise cu sete bălțile sclipitoare pe care le formase potopul și, în câteva ore, o nuanță verzuie se așternuse peste maro. Smocuri de iarbă, floricele galbene, tulpini agățătoare se ițiră prin pământul acum afânat și transformară totul într-un verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ceva de felul ăsta, în drum spre Negru Vodă. Gicule, îl strigă pe altul, unde-a făcut armata al lui Mihai? - Care Mihai? - Frate-meu... - A, la tătari, dincolo de Techirghiol, la Topraisar. - Da, mă, așa, Topraisar... Ai văzut cum e? Secetă, tataie, te-neci în praf, turcaleți în căruțe trase cu măgari, femei în șalvari, țigănci în șalvari, cimitire de-ale lor, împrejmuite cu ziduri date cu var și stoluri de gâște care pasc, n-am văzut atâtea gâște în viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
tramvai, pe stradă, la cafenea, nu-l interesau, n-aveau cum să-l intereseze. El cumpăra pîinea de la brutăria de peste drum, "La jimbla rumenă", întotdeauna găsise, chiar dacă auzea discuții grave și alarmante despre "nenorocirea care vine peste noi, rugina și seceta, astea ne vor omorî", umbla pe la băcănia lui Levaditti și cumpăra afumături de la Leonida, cînd ieșea de la slujbă fără nici o altă grijă decît a banilor. Avea atîtea de făcut și mai ales trebuia să se gîndească la atîtea, încît nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a suferințelor, cît din pricina uitării care îl acoperise cu totul, chiar dacă trecea agale pe Calea Victoriei, încercînd să răspundă la vreun salut ce nu se mai arăta, văzuse din trăsură un cîrd de cinci dropii, strînse ciopor în mijlocul cîmpiei verzi-gălbui din cauza secetei. Țineau gîturile întinse, încordate, păzindu-se una pe cealaltă, dar era clar că în caz de primejdie adevărată n-ar fi avut cum scăpa, încotro să fugă? Cîmpul era drept ca în palmă, nici tufe, nici lăstăriș, nici porumbi, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
avea Înțelegere față de om. Dumnezeul ăsta al lor, Iehova, Elohim, Îl abrutizase pe om, sugrumându‑l, Înjunghiindu‑l, trimițându‑i boli și fiare sălbatice, șerpi și tarantule, lei și tigri, tunete și fulgere, ciumă, lepră și sifilis, furtuni și uragane, secetă și inundații, coșmaruri și insomnii, patima tinereții și neputința bătrâneții. Când l‑a așezat În binecuvântata grădină a raiului, l‑a lipsit de cel mai dulce fruct, și care i se cuvenea de drept, căci numai așa s‑ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
oare de ce? Pentru că el este Dumnezeul zavistiei și pizmei. În locul libertății propovăduiește robia, În locul revoltei, supușenia, În locul desfătării, schimnicia, În locul cunoașterii, dogma... Oh, popor samarinean, oare nu pizmașul acesta ți‑a distrus casele? Oare nu el a trimis pe ogoare seceta și lăcustele? Oare nu el a pustiit casele de ciuma năprasnică? Și‑atunci, ce fel de Dumnezeu este ăsta, ce fel de preacinstit, așa cum glăsuiesc apostolii, dacă e În stare să se răzbune pe voi pentru cine știe ce păcate săvârșite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
prea multă vreme, iar acum nu mai avea nimic de-ale gurii. A cerut să cumpere pe datorie, dar negustorul i-a tăiat-o scurt. Cu un an În urmă au fost prea mulți șoareci, a zis, anul ăsta-i secetă. La anul o să fie vreun cutremur și peste doi ani inundații. Mereu se ntâmplă câte ceva În insula asta nenorocită. Nimeni n-are nici un bănuț, toți cei din oraș o să zică la fel. Prețurile au crescut, dar nu-i vina nimănui
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
da bătut! Le-a sosit mâncarea, farfurii cu un curry apos de carne și legume. Orezul fusese amestecat cu boabe de porumb. — Am impresia că avem de-a face cu un bucătar cu con știință civică, a spus ea. Odată cu seceta care bântuise cu un an În urmă, mâncarea devenise un soi de loterie. Uneori orezul era orez, alteori Însă o pastă de cereale pisate, așa cum recomandă guvernul. — Poate că ai dreptate, și-a urmat el vorba dând din umeri. Parcă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
greu de crezut că orașul se Întinde pe coasta unei insule tropicale. Casele șubrede din mahalaua pe unde treceau i-au amintit de mormanele de frunze uscate care n așteaptă decât un chibrit ori un chiștoc nestins. În perioada de secetă erau Întotdeauna incendii În mahalale și În fiecare săptămână din ultimele trei luni văzuse rămășițele Înnegrite ale unor case, lemn ars și tablă ondulată care rămâneau să zacă acolo și deveneau o parte a peisajului citadin. Iar În câteva săptămâni
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
portocaliu. Nu părea să fie dintre cei care Își pierdeau vremea hălăduind prin preajma docurilor. Dacă nu te grăbești, nu mai ai cum să ajungi, i-a spus acesta. Adam continua să privească, ferindu-și ochii de soare. — Pleacă toți din cauza secetei. Își Închipuie c-o să le fie mai bine În orașele mari, printre străini, dar nu-i adevărat. Eu de acolo vin și m-am lămurit. A râs de parcă ar fi glumit. Adam nu-și dădea seama dacă vorbea serios. — Vai
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Privește, avem aceeași piele. Aceeași culoare. Eu nu-ți spun gogoși! Adam a clătinat din cap În semn de aprobare. S-a gândit că nu mai auzise niciodată vreun alt indonezian de baștină vorbind pe-ndelete despre altceva În afară de flux, valuri, secetă ori recolta de orez. Părea ciudat ca unul care arăta ca el să folosească aceleași vorbe ca ale lui Karl, doar că mult mai vehement. — Tatăl tău... Mă rog, nu-i taică-tău, dar pricep de ce-i zici așa, e
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
aude decât vocea, amăgitoare, insistentă, și dintr odată i se face frică. Pe fereastra deschisă vede frunzele verzi argintii ale unui cocotier subțire și Înalt, care țâșnește dintre tufișurile pitice. E singura pată de culoare Într-un peisaj văruit de secetă. Da, e secetă. E cald. Adam Începe să simtă oboseala ca un leșin, leșinul unui somn adânc. Johan, scoală-te, scumpule! Te simți bine? Dormi prea mult, puiul mamei. Ai rămas În fundul patului cât e ziua de lungă, uite, s-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
amăgitoare, insistentă, și dintr odată i se face frică. Pe fereastra deschisă vede frunzele verzi argintii ale unui cocotier subțire și Înalt, care țâșnește dintre tufișurile pitice. E singura pată de culoare Într-un peisaj văruit de secetă. Da, e secetă. E cald. Adam Începe să simtă oboseala ca un leșin, leșinul unui somn adânc. Johan, scoală-te, scumpule! Te simți bine? Dormi prea mult, puiul mamei. Ai rămas În fundul patului cât e ziua de lungă, uite, s-a și făcut
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
bluză cumva potrivită la cu loare. Se uitase În oglindă și o clipă Îi trecuse prin minte să se machieze, dar rujul găsit În fundul unui sertar era atât de vechi și de neglijat, Încât crăpase ca brazdele după o lungă secetă. N-are a face, Își spusese În vreme ce Își aranja părul, arăta cum nu se poate mai bine, iar ochii nici nu-i mai păreau umflați ca În ultima vreme. Înainte de plecare se dusese să-l vadă pe Adam și-l
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
oi fi vreun strigoi?! Nici vorbă! De-așa ceva suferă toți, Într-un fel sau altul. ștergerea memoriei, doar parțială, se Întâlnește oriunde, la nivelul unui popor, În cultură, În toate alea. Noi, asiaticii, suntem mari meșteri la asta. Dacă o secetă ori un cutremur fac sute de mii de morți, ori dacă guvernul trage În manifestanți, ei bine, pur și simplu uităm, mergem Înainte. Mai stăruie În suflet, dar nu le lăsăm să iasă la suprafață. Rămân adânc Îngropate. Când eram
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
european. Margaret a privit conturul corpului, n-avea Încă materie, părea suplu, mlădios. Fata era de fapt ceva mai plinuță, și-a zis ea, pe cale să se Îngrașe, așa cum se-ntâmpla adesea cu fetele din partea locului, unde nu prea era secetă, așa că puteau să se bizuie pe recoltă. Deasupra sarongului, sânii Îi erau plini și grei, brațele groase, aproape musculoase. Fata asta, Nyoman, avea doar câțiva ani În plus, dar era femeie În toată puterea cuvântului, cu un corp zdravăn de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
vagabonda În depărtare pe cerul Jakartei, altfel lipsit de culoare. Uneori, la sfârșitul anotimpului uscat, e o vreme ca asta, când sunt așteptate primele ploi. Pică doi-trei stropi grei pe brațe, cerul se Întunecă, s-ar zice că se termină seceta, dar norii se risipesc, aerul nu mai miroase a ploaie și se Întoarce vremea uscată. De fapt, nimeni nu poate ști cu adevărat când vine musonul. Mick a fost cel care a hotărât că trebuiau să plece. Vrei să spui
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
limbă gust de cocleală, genele albite de praf, trupuri aplecate. Din când în când îți ștergeai fruntea cu dosul palmei și vedeai cum de pe piele se desprind ciuciuleți negri de transpirație și praf. Nopțile se pare că aici sunt grozave, seceta produce o sete necunoscută, cumpăna fântânii se apleacă supusă, căldările se întorceau pline dar apa nu stingea setea, setea de capăt. Nici vinul. Vinul întărea dorința de iarnă, de alb, de odihnă. Acordeonul țiganului zbârnâie până târziu. Fetele jucau fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]