911 matches
-
limitarea ingestiei de alimente. II.8.4.2. Leptina Leptina este o proteină hormonală cu greutate moleculară de 16 kDa, secretată în circulație de adipocitele albe ale țesutului adipos la șoarecele cu adipozitate genetică (Kline și colab., 1997). Ulterior, gena secretoare de leptină a fost identificată în alte țesuturi și organe (ficat, mușchi, hipotalamus) nu numai la rozătoare, ci și la om. Pe plan funcțional, s-a stabilit că leptina participă la autoreglarea centrală a sațietății, ca factor hormonal reglator al
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și efectul hipotensiv pe care îl are peptidul la animalele cu hipertensiune arterială spontană. Alte acțiuni la nivel central și periferic privesc stimularea eliberării de hormoni hipotalamo-hipofizari (LHRF, LH, TSH, STH), pancreatici (insulină), corticosuprarenali (glucocorticoizi) sau ai sistemului APUD (celule secretoare de renină, celule din plexurile Meissner și Auerbach). SP participă, de asemenea, la realizarea homeostaziei apei în organism, atât prin efect ADH-eliberator, cât și prin acțiunile ei proprii la nivel renal (vasodilatatoare, diuretice și natriuretice). Efecte puternice de mediere sunt
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
stimulează consumul de alimente. Cercetările experimentale efectuate până în prezent au stabilit că orexina A (hipocretina-1) este mai activă decât orexina B (hipocretina-2). Acțiunile lor neurostimulante se realizează prin intermediul unui receptor specific cuplat cu proteina G (Tsujino și Sakurai, 2009). Deficitul secretor de orexină fiind asociat cu somnolența și obezitatea la om, pare implicat în realizarea narcolepsiei și apneilor și hipopneilor obstructive centrale din somn. Administrarea orexinei A sub formă de spray nazal la maimuțe s-a dovedit utilă ca factor de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
imunostimulanți, apar incluse de către numeroși autori, în categoria hormonilor locali întrucât sunt sintetizate și de alte tipuri de celule existente în afara sistemului imunitar clasic și îndeplinesc rol de molecule de semnal. Ele sunt mici proteine sintetizate și eliberate de celulele secretoare implicate în comunicările celulare de vecinătate, reprezentând un mare grup de mesaje intercelulare. Din această categorie fac parte interleukinele, limfokinele și moleculele de semnal celular, precum și factorul de necroză tumorală, chemokinele și interferonii participanți la reacțiile inflamatorii și infecții. În afara
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
agresiunile stresante (fig. 163). În prezent, sunt bine cunoscute cele două categorii de reacții de apărare și adaptare la solicitări stresante. Spre deosebire de reacțiile specifice, cele nespecifice au la bază atât fenomenele activatoare de predominență simpatică determinate de stimularea sistemului hipotalamo-simpatico-medulosuprarenalian secretor de catecolamine, cât și activarea complexului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenal eliberator de cortizol, însoțite adeseori de dereglări ale secreției de hormoni tiroidieni și gonadali. Ansamblul reacțiilor nespecifice la stres a fost denumit Sindromul general de adaptare (SGA) sau Reacție oscilantă postagresivă (ROPA) de către
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
variată de reacții adreno-simpatice, neuroendocrine, metabolice, comportamentale și imunitare de diferite intensități și durate. Adrenalina de exemplu, întărește efectele excitării nervoase simpatice și exercită o serie de acțiuni metabolice adiționale. Este produsă exclusiv de către glanda medulosuprarenală, considerată ganglion simpatic modificat, secretor în proporție de 80% a adrenalinei. Noradrenalina nu depășește 20% din secreția catecolaminelor adrenomedulare. În multe țesuturi și organe, acțiunile adrenalinei și noradrenalinei sunt similare. În timp ce noradrenalina acționează mai ales asupra receptorilor 1 și 1 excitatori, adrenalina posedă și acțiuni
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
realizează cu participarea nucleului paraventricular. Acesta este centru integrativ hipotalamic ce primește informații umorale, viscerosenzitive și exteroceptive și conține o serie de subpopulații neuronale efectoare vegetative și endocrine. Neuronii efectori ai NPV aparțin la 3 grupe funcționale: 1. neuronii magnocelulari secretori de vasopresină și oxitocină în circulația generală; 2. neuroni parvocelulari eliberatori de CRH; 3. neuronii medio-celulari care proiectează la structurile vegetative ale trunchiului cerebral și măduvei spinării. În timpul reacțiilor de stres, NPV este activat de efectele combinate ale CRH, vasopresinei
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în mod tipic de constipație, de cele mai multe ori severă, cu excepția diareilor care apar mai ales în diabet și în situațiile de suprainfecție bacteriană datorită stazei intestinale. Alte simptome sunt reprezentate de salivație redusă și fenomene dispeptice determinate de reducerea volumelor secretorii ale diverselor sucuri digestive. Fenomenele secretorii sunt reprezentate, în general, de scăderea volumului secretor de la nivel ocular, nazal, bucal și digestiv, manifestându-se prin xeroftalmie (reducerea volumului lacrimal cu lezarea ulterioară a corneei), xerostomie (reducerea volumului salivar cu leziuni ale
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cele mai multe ori severă, cu excepția diareilor care apar mai ales în diabet și în situațiile de suprainfecție bacteriană datorită stazei intestinale. Alte simptome sunt reprezentate de salivație redusă și fenomene dispeptice determinate de reducerea volumelor secretorii ale diverselor sucuri digestive. Fenomenele secretorii sunt reprezentate, în general, de scăderea volumului secretor de la nivel ocular, nazal, bucal și digestiv, manifestându-se prin xeroftalmie (reducerea volumului lacrimal cu lezarea ulterioară a corneei), xerostomie (reducerea volumului salivar cu leziuni ale mucoasei și dentiției), leziuni asociate naso-faringiene
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ales în diabet și în situațiile de suprainfecție bacteriană datorită stazei intestinale. Alte simptome sunt reprezentate de salivație redusă și fenomene dispeptice determinate de reducerea volumelor secretorii ale diverselor sucuri digestive. Fenomenele secretorii sunt reprezentate, în general, de scăderea volumului secretor de la nivel ocular, nazal, bucal și digestiv, manifestându-se prin xeroftalmie (reducerea volumului lacrimal cu lezarea ulterioară a corneei), xerostomie (reducerea volumului salivar cu leziuni ale mucoasei și dentiției), leziuni asociate naso-faringiene. Hipotensiunea ortostatică este cel mai invalidant simptom al
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
neurogenice), astfel inducând un cerc vicios al hipoglicemiei recurente. Impactul clinic al HAAF este bine cunoscut în diabetul de tip I, dar poate afecta și pe aceia cu diabet zaharat de tip II. O caracteristică-cheie a HAAF este pierderea răspunsului secretor al glucagonului care, la rândul său, va produce alterarea metabolismului cerebral, prin insuficiența răspunsului glicemic. Hipoglicemia activează regiuni largi ale creierului, nu numai hipotalamusul, ci mai ales cortexul medial. Manifestările sunt hipotensiune ortostatică, astenie, răspuns adrenergic la stres deficitar, incapacitatea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de o densă rețea capilară. Masa endocrină totală reprezintă ~ 2% din pancreas și cântărește ~ 1,5 g. Experimental, dintr-un pancreas de 68 g au fost izolate 1395 mg de țesut insular. Insulele realizează cea mai compactă colecție de celule secretorii diferite, care, toate, sunt implicate în reglarea metabolismului energetic. Spațiul dintre celule este mic, iar celulele alăturate sunt deseori legate prin diferite tipuri de joncțiuni intercelulare. Insulele adulte cuprind peste 90% din toate celulele endocrine. Restul de 10% țesut endocrin
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]
-
o rețea subțire de fibre reticulare ce conține numeroase capilare sanguine în care celulele endoteliale sunt fenestrate. Celulele A și B au fost descrise în 1907 de Lane (21), pe baza colorației histochimice diferite și a mărimii diferite a granulelor secretorii. Prezența insulinei numai în celule B a fost precizată numai în 1959 de Lacy (20). Celulele D au fost descrise de Bloom în 1931, iar celulele PP de către Kimmel în 1971 (15, 35). Deși celulele insulare se aseamănă mult între
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]
-
Celulele D au fost descrise de Bloom în 1931, iar celulele PP de către Kimmel în 1971 (15, 35). Deși celulele insulare se aseamănă mult între ele, diferențierea cea mai simplă între celulele A și B poate fi făcută analizând granulele secretorii, al căror diametru este în jur de 250 nm. Granulele insulinice apar sub forma unor cristale dense, înconjurate de un halou mai translucid. Celula A (?) prezintă zona granulară în care este prezent glucagonul ocupând aproape întregul spațiu, cu miezul
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]
-
sunt heterogene în ceea ce privește pragul glicemic de stimulare, conținutul lor în diferite enzime (glucokinază, de exemplu) și poziția în insulă. O celulă B poate veni în contact cu 2-3 capilare diferite. Polaritatea celulei B este identificată prin bogăția mare în granule secretorii în apropierea polului vascular (apical) al celulei. Diferitele regiuni ale pancreasului conțin o proporție diferită de celule insulare. Partea posterioară a capului pancreasului (provenind din mugurele embrionar ventral) conține numeroase celule PP și puține celule A. Dimpotrivă, partea anterioară a
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]
-
a embrionului. 2.2. Dezvoltarea pancreasului Studii numeroase și detaliate au pus în evidență un mecanism complex de dezvoltare a unui organ unic în felul său, în care se dezvoltă, pe scheletul ductal, fie celule acinare (pancreasul exocrin), fie celule secretoare a mai multor hormoni (pancreasul endocrin). Câțiva zeci de factori implicați în diferențierea insulelor au fost deja identificați. Unele forme de diabet sunt legate de dezvoltarea anormală a pancreasului endocrin printr-un defect al unora sau al altora dintre factorii
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]
-
de vase și nervi, dispuse din periferie către interiorul insulei, al căror diametru variază mult, între 40 μm (insule mici) și 400 μm (insule mari). Dintre celulele ce alcătuiesc o insulă Langerhans, mai mult de 2/3 sunt celulele β secretoare de insulină. Dezvoltarea pancreasului poate apărea în cultură dacă țesutul mezenchinal este inclus cu explantul de pancreas de șobolan, ori dacă se folosește țesut fetal mai vârstnic (ziua 17 ori după). 2.3. Reglarea dezvoltării pancreasului Homeoboxul pancreato-duodenal 1 (PDX-1
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]
-
în endoteliu, fenestrări de 95 nm, închise de o diafragmă și aranjate în aspect de „teancuri de farfurii”. Această organizare asigură trecerea nestânjenită transvasculară a moleculelor mici, oprind în schimb unele molecule proteice mari. Prin epiteliul fenestrat este eliberat produsul secretor β-celular direct în torentul circulator. Fenestrarea este mică sau absentă în capilarele acinare (13); (d) Unele structuri histologice au sugerat o „polaritate a celulelor β”, cu o regiune apicală bogată în granule secretorii, aflată în contact cu un vas capilar
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]
-
mari. Prin epiteliul fenestrat este eliberat produsul secretor β-celular direct în torentul circulator. Fenestrarea este mică sau absentă în capilarele acinare (13); (d) Unele structuri histologice au sugerat o „polaritate a celulelor β”, cu o regiune apicală bogată în granule secretorii, aflată în contact cu un vas capilar (2, 3); (e) Fluxul sanguin în insulă pare a fi organizat în sensul irigării inițiale a celulelor β și ulterior și a celulelor mai periferice (A, D și PP) (Fig. 1) Relativitatea acestor
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]
-
Inervația celulară se referă la fibrele nervoase amielinice simpatice și parasimpatice, aflate în raport strâns cu celulele insulei. Ele reprezintă substratul anatomic al reglării nervoase a secreției hormonale pancreatice. Terminațiile nervoase amielinice se găsesc la nivelul membranelor plasmatice ale celulelor secretorii. Fibrele SNV au efect direct asupra secreției de hormoni pancreatici, astfel: Parasimpaticul, prin stimularea terminațiilor colinergice, determină creșterea secreției de insulină și glucagon; Simpaticul, prin stimularea terminațiilor adrenergice, inhibă secreția insulinei și crește secreția glucagonului. Inervația vasculară este asigurată de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]
-
B (β) este descrisă separat în capitolul .... „Celula β pancreatică”. Electronomicroscopic citoplasma celulelor ? conține reticul endoplasmic rugos (RER), polizomi și aparat Golgi în cantitate mai mare decât celulele β. Mitocondriile sunt mai puțin numeroase și au formă alungită. Granulele secretorii ale celulelor A vizibile electronomicroscopic sunt delimitate fiecare de o endomembrană trilaminată și sunt caracteristice: au diametrul cuprins între 180-300 nm, sunt mai uniforme ca dimensiune decât ale celulelor β și mai dens împachetate în citoplasmă. Granulele secretorii ale celulelor
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]
-
alungită. Granulele secretorii ale celulelor A vizibile electronomicroscopic sunt delimitate fiecare de o endomembrană trilaminată și sunt caracteristice: au diametrul cuprins între 180-300 nm, sunt mai uniforme ca dimensiune decât ale celulelor β și mai dens împachetate în citoplasmă. Granulele secretorii ale celulelor ? sunt acidofile, se colorează în roșu în colorația Mallory-Azan și sunt argirofile în metoda Grimelius de impregnare argentică. Ca și celulele β, celulele ? au un miez dens înconjurat de un halou granular, mai puțin dens. Miezul
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]
-
A pancreatice, cât și de celulele oxintice din mucoasa stomacului. Gena pre-glucagonului (o moleculă mai mare din care se desprinde glucagonul) se găsește pe cromozomul 2. Structura primară a glucagonului pare a fi aceeași la aproape toate animalele. În granulele secretorii, molecula de glucagon are aspect helicoidal. Secvența C terminală a moleculei pare să conțină determinantul antigenic pentru producerea de anticorpi specifici, antiglucagon. Integritatea moleculei pare indispensabilă desfășurării efectelor sale biologice. Glucagonul imunoreactiv (IRG), definit prin proprietatea sa de a reacționa
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]
-
7000 - 12000 daltoni (probabil precursorii biosintetici ai glucagonului) și chiar molecule mai mari (“big plasma glucagon”) cu greutate moleculară de 160 000 daltoni. Secreția glucagonului constă în sinteza preglucagonului, urmată de transformarea acestuia în glucagon, care este stocat în granulele secretorii alfa. Acestea sunt compuse din trimeri de glucagon, adeseori cu structură cristalină, ce sunt eliberați în circulație prin exocitoză sub acțiunea unor stimuli. Cel mai important este reprezentat de scăderea glucozei sanguine. Celulele A conțin câteva dehidrogenaze, prezintă o respirație
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]
-
celulelor gastrice principale. Celulele PP sunt mai bine reprezentate în porțiunile ventrale ale pancreasului. Polipeptidul pancreatic (PP) se găsește în insule sub forma a două tipuri imunohistochimice distincte. Celulele imunoreactive PP (cunoscute anterior ca celule F) se disting prin granule secretorii rotunde sau unghiulare, predominant în porțiunea ventrală a corpului pancreasului. Celulele PP cu granule mici (cunoscute anterior ca celule D1) se întâlnesc în special în regiunea dorsală a pancreasului. Ele secretă VIP (polipeptidul intestinal vasoactiv), un polipeptid liniar cu 28
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]