1,222 matches
-
ajuns în organe, el trebuie transportat din nou spre inimă pentru a fi reoxigenat. Se pune în mișcare un întreg sistem de valve cu sens unic și de contracții musculare pentru a urca sângele spre inimă. Însă, la persoanele foarte sedentare, inactive fizic, sau la cei care au un sistem venos afectat, volumul de sânge și presiunea cresc în vene. De aici pot rezulta umflături, edeme, dureri, varice și chiar hemoroizi. Într-un studiu realizat de profesorul Lang-Leng la Bordeaux, în cadrul
Vitamine şi minerale pentru sănătate şi longevitate. Antioxidanţii by Frederic Le Cren () [Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
perpetuat au devenit bun comun al conglomeratului etnic în ansamblul lui. Populațiile din cadrul acestei culturi aveau legături cu romanii.22 Dominația goților a fost înlocuită, după 375, cu autoritatea hunilor, dar caracterul celor două stăpâniri era total diferit: goții erau sedentari și locuiau în așezări stabile, practicau agricultura, creșterea vitelor și meșteșugurile, iar hunii nomazi erau interesați doar de încasarea dărilor de la locuitori. Liantul gotic, odată dispărut, a antrenat prăbușirea civilizației Sântana-Cerneahov. În urma destrămării Confederației hunice, după lupta de la Nedao (454
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Podlesia, primul spațiu de expansiune gotică. În aceste teritorii, goții au întemeiat prima cultură (civilizție), Wielborie, ce cuprindea așezări și necropole, expresie a unor comunități mari, bine organizate și durabile.10 După declanșarea marii migrații și în contact cu populațiile sedentare sau nomade întâlnite în spațiul ocupat, daci, sciți târzii, sarmați, goții au intrat într-un proces profund de aculturație, ce va duce în cele din urmă la nașterea culturii Sântana de Mureș-Cerneahov. Pe la mijlocul secolului al III-lea, goții s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dificultate, pentru cercetători, de identificare și atribuire etnică a descoperirilor aparținând complexului cultural Sântana de Mureș-Cerneahov. Acum dispare și nomadismul practicat anterior de sarmați. Componenta sarmatică nu lipsește din noua configurație etnică a secolului al IV-lea, dar ei devin sedentari în această perioadă. Transformările amintite atestă o nouă coloratură etnică. Așezarea goților în aceste teritorii dacice, la est și sud de Carpați, și organizarea lor în comunități rurale, în care se practică agricultura, creșterea vitelor și meșteșugurile casnice, reprezintă evenimentul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
va stabiliza, înfiripându-se așezări mari sau mici. Expedițiile de pradă și subsidiile bizantine au dus la acumularea unor mari bogății, care intrau în tezaurul regal (al kaganului). Subzistența comunităților umane avare o asigurau populațiile supuse, romanici, germani, slavi, populații sedentare care practicau agricultura. Populația autohtonă din teritoriile dominate de avari era obligată să cedeze o parte a producției agricole (dijma) stăpânilor avari ei îi îndemnau pe localnici: "ieșiți, semănați și secerați, noi vă vom lua numai jumătate ca dare". Avarii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a apreciat că, în secolele VI-VII, existau 400 de așezări (locuințe și necropole-cimitire) în Moldova, Basarabia, Dobrogea, Muntenia, Oltenia, Transilvania și Banat.4 Structurile economice-ocupații și îndeletniciri Cea mai veche și mai răspândită dintre ocupațiile de bază ale populației sedentare de la Dunăre și Carpați a fost agricultura și creșterea animalelor. Timp de milenii-încă din neolitic-strămoșii românilor au arat și semănat pământul din câmpii, văi, depresiuni, podișuri și zonele submontane. Din repartiția așezărilor, datate în secolele VII-X, rezultă că majoritatea lor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
centrele de la Teliuc, Lozna, Târgșor, Ghelari, Șirna. Descoperirile denotă cunoștințele tehnice ale minerilor și topitorilor ce necesitau operații tehnice dificile-acestea se îmbogățeau de la o generație la alta și se transmiteau din tată în fiu, pe parcursul secolelor, în cadrul acelorași comunități umane, sedentare, statornice, cu totul străine de nomadism. Astfel, tehnologia minieră specifică cuptoare de redus minereu, controlul temperaturii și obținerea produsului finit (metalul)-o aflăm la cuptoarele de la Fizeș și Șoșdea (Banat), Ciurel (București) și Târgoviște. Era extras și prelucrat mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în unele regiuni. Numeroase așezări erau situate de-a lungul văilor cu terenuri fertile, al Dunării, din Banat până la vărsare-ele sunt presărate cu așezări și cimitire ce aparțin unor obști sătești teritoriale. Pământul bogat și pășunile întinse au oferit populației sedentare autohtone o viață neîntreruptă de agricultori și păstori (crescători de animale), apoi pescuitul în lunca râurilor și în Dunăre. Multe așezări sunt și în câmpia Olteniei și Munteniei, unde codri întinși ofereau luminișuri încăpătoare. În acele vremuri de pericole și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
comun a acelorași așezări și cimitire. Conviețuirea îndelungată între români și populațiile nomade, slavi mai ales, eterogene sub aspect etnic și lingvistic, s-a încheiat cu o sinteză culturală unitară (civilizație), specifică unor teritorii întinse. Superioritatea numerică, caracterul autohton și sedentar, ca și trăsăturile generale ale civilizației locale au permis românilor să asimileze, pe durata mai multor generații, în secolele IX-XI, atât populația slavă cât și etniile turanice, impunându-se prin supremația limbii române, care, la rândul ei, a absorbit un
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Câmpiei Munteniei, împreună cu alte grupuri nomade.2 Alianța slavilor cu unele popoare nomade din zonele de silvostepă a făcut ca unii istorici bizantini să-i confunde cu nomazii-de pildă, Procopius din Caesarea. Dar slavii nu erau nomazi, ci o populație sedentară ce se ocupa cu creșterea vitelor mari. Din a doua jumătate a secolului al VI-lea, izvoarele scrise bizantine vorbesc despre atacuri frecvente ale slavilor, singuri sau împreună cu alte populații. De la scriitorii antici deținem informații importante despre slavi. Pentru apărarea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la Budapesta, între 1931-1936. El susținea că poporul român s-a format la sudul Dunării, contactele între unguri și români au început în secolele XII-XIII, toponimele românești nu sunt mai vechi de secolul al XIII-lea, înainte nu existau români sedentari, ei "s-au infiltrat" ca păstori nomazi și transhumanți în nordul Dunării. Nu doar istoricii unguri au negat continuitatea românilor. Istoricul bulgar P. Mutafciev, în Bulgarii și românii în istoria țărilor danubiene, Sofia, 1929, susținea că după abandonarea Daciei și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dar, în același timp, pe același teritoriu, de ambele părți ale Dunării, se întindea pânza neîntreruptă a slavilor din sudul Poloniei până în nordul Greciei ce conlocuiau cu romanicii. Abia la sfârșitul acestei perioade, când are loc trecerea slavilor la viața sedentară și creștinarea lor, începe o restrângere și o precizare a ariilor fiecăruia din cele două populații: romanicii asimilează pe slavii din nordul Dunării (Dacia), iar slavii asimilează pe romanicii din sud, Moesia, Dardania, Dacia aureliană. În același timp, se produce
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
au trecut fluviul și s-au revărsat în sudul Dunării până la hotarele Greciei. Urmările acestei mari migrații slave au fost de mare însemnătate pentru romanitatea carpato-balcanică: ramura sud-dunăreană a romanității a fost copleșită de numărul (masa) slavilor, iar populația autohtonă sedentară a fost slavizată, doar păstorii refugiați în munți au supraviețuit (etnic) sub numele de aromâni, macedoromâni și istroromâni, pe care izvoarele bizantine i-au numit vlahi. Dacă revărsarea slavilor în Balcani a dus la fărâmițarea "Romaniei" sudice, în schimb, grupul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
hostis), cetate (civitas), spadă (spatha), arcul (arcus), săgeată (sagitta), coif (cufea), ghioaga (clova), măciuca (matteuca). În organizarea socială și de stat avem puțini termeni (abundă cei slavi): domn (dominus), jude (judex). Observăm că predomină termenii agro-pastorali, ceea ce indică o populație sedentară, stabilă în nordul Dunării.60 După ce am urmărit, sub aspect lingvistic, componenta autohtonă, traco-dacă, apoi pe cea romanică, latină, să analizăm contribuția slavă la alcătuirea limbii române. Ce a rezultat din această îndelungată "atingere" (Iorga), conviețuire, între slavi și elementul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
european care precede Anul 1000, în vecinătatea unor populații slave, turcice, fino-ugrice, ce trecuseră la o viață feudală incipientă și creștină, românii erau singura populație de origine romanică. Ei trăiau într-o societate închegată, cu vechi rânduieli sociale și economice sedentare, cu structuri mentale creștine, încă înainte de 602, care asimilaseră pe slavi în lungile secole de conviețuire anterioară și erau acum un popor definit, de-sine-stătător. Feudalizarea progresivă a societății de la Carpați, Dunăre și Mare, ca și contactele nemijlocite ale romanității răsăritene
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în teritoriile cucerite în secolele următoare. Economia Ocupație fundamentală la un popor care a urmat calea civilizației, agricultura a fost întotdeauna ramura economică de bază a societății românești. Pământul era temelia economiei medievale, într-o societate rurală prin definiție, viața sedentară fiind legată de agricultură. În felul acesta, agricultura a fost forma de viață prin care au rezistat autohtonii pământurilor de la Dunăre și Carpați. Comunitățile sedentare, statornicite pe pământul lor străvechi, se aflau într-o situație privilegiată față de populațiile migratoare (alogene
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a societății românești. Pământul era temelia economiei medievale, într-o societate rurală prin definiție, viața sedentară fiind legată de agricultură. În felul acesta, agricultura a fost forma de viață prin care au rezistat autohtonii pământurilor de la Dunăre și Carpați. Comunitățile sedentare, statornicite pe pământul lor străvechi, se aflau într-o situație privilegiată față de populațiile migratoare (alogene), care, din cauza nomadismului lor, n-au putut rezista și au dispărut din istorie. În economia societății medievale românești din perioada aceasta, agricultura era o ocupație
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
terminologia agrară era, bineînțeles, latină.6 Creșterea animalelor era a doua ocupație fundamentală a economiei românești medievale. Există o interdependență între cele două ocupații-agricultura (cultura pământului) și creșterea animalelor, ocupație larg răspândită la români (cf. Miorița). Creșterea animalelor presupunea păstoritul sedentar, integrat în gospodăria țărănească, și păstoritul itinerant cu diferitele lui forme-precum transhumanța. Păstoritul sedentar era larg practicat în gospodăria țărănească, de pildă, creșterea oilor. Păstoritul itinerant practicat exclusiv de păstori însemna pendularea turmelor pentru pășune și în vreme de iarnă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
economiei românești medievale. Există o interdependență între cele două ocupații-agricultura (cultura pământului) și creșterea animalelor, ocupație larg răspândită la români (cf. Miorița). Creșterea animalelor presupunea păstoritul sedentar, integrat în gospodăria țărănească, și păstoritul itinerant cu diferitele lui forme-precum transhumanța. Păstoritul sedentar era larg practicat în gospodăria țărănească, de pildă, creșterea oilor. Păstoritul itinerant practicat exclusiv de păstori însemna pendularea turmelor pentru pășune și în vreme de iarnă. Pentru istoria agriculturii, avea însemnătate creșterea sedentară a cornutelor mici (oilor), specifică majorității populației
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
itinerant cu diferitele lui forme-precum transhumanța. Păstoritul sedentar era larg practicat în gospodăria țărănească, de pildă, creșterea oilor. Păstoritul itinerant practicat exclusiv de păstori însemna pendularea turmelor pentru pășune și în vreme de iarnă. Pentru istoria agriculturii, avea însemnătate creșterea sedentară a cornutelor mici (oilor), specifică majorității populației și care depindea în mare măsură de cultivarea cerealelor și furajelor. În urma cercetărilor arheologice, s-au descoperit oase dar și obiecte și instrumente din practica creșterii animalelor: clopote (tălăngi) de oi, țesale pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
erau folosite și pentru exportapoi pescuitul, în bălți și iazuri, pentru pește, și vânătoarea, pentru vânat (carnea și blănurile). S-au aflat în așezări și unelte de grădină: săpăligi, rame de hârleț, cosoare, undițe, harpoane. Ocupațiile menționate atestă caracterul stabil, sedentar, al gospodătriei țărănești, economia agrară variată. Terminologia legată de creșterea animalelor este tot latină.7 Mineritul-exploatarea bogățiilor subsolului, a minereurilor-a constituit o importantă ocupație în perioada aceasta. Valorificarea resurselor minerale, mai ales a metalelor de bază, fierul și arama
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Tudora, Hudești (Moldova), Dersca (Basarabia), Slon (Prahova), pe linia Dunării, în Muntenia, apoi la Mircea Vodă (Constanța), Garvăn-Dinogetia, Capidava, Păcuiul lui Soare-pe malul drept, în Dobrogea s-au descoperit fortificații din secolele VIII-XI, având în jur așezări ale unor populații sedentare, cu locuințe de suprafață sau bordeie. Asistăm acum la unificarea unor complexe de așezări în structuri teritoriale mai mari: nucleul (gruparea) de sate din jurul Iașilor s-a extins spre nord-vestul zonei, înglobând teritoriile respective, iar micile grupări de așezări din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sud, și s-au instalat în provinciile nordice ale Imperiului. Motivul real al migrației lor a fost șocul provocat de atacurile uzilor, care primejduiau sălașele lor. Pentru o populație nomadă de stepă, amenințarea cea mai puternică nu venea din partea comunităților sedentare pașnice, ci de la alte populații nomade, cu același mod de viață, care le râvneau pășunile și turmele. Numărul pecenegilor migrați (transferați) în sudul Dunării nu-l cunoaștem, izvoarele bizantine vorbesc de 800.000! Stabilirea majorității efectivelor pecenegilor în Imperiu (sudul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în structura etnică a populațiilor cucerite și în echilibrul politic din teritoriile ocupate. În necontenita grupare, desfacere și regrupare de clanuri, triburi și etnii turce și mongole nomade din trecutul stepei asiatice și care s-a răsfrânt masiv asupra civilizațiilor sedentare din Orient și Europa, la hotarul secolelor XII-XIII, istoria a atribuit misiunea de a reface unitatea stepei asiatice unui trib mongol, tătarii. În perioada medievală, mongolii erau desemnați de alte popoare îndeosebi sub denumirea de tătari. Etnonimele de mongoli și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fost urmarea unui șir de cuceriri întâmplătoare, ci a unui program și a unei viziuni precise. Mongolii, aspiranți la Imperiul universal, au dezvoltat o temă elaborată de alți dominatori ai stepei, turci sau turanici, tributari la rândul lor ideologiei civilizațiilor sedentare, chineză și iraniană, ca și influențelor creștine și budiste. Ca și predecesorii lor, mongolii se considerau (se credeau) chemați de o putere superioară (divină) "Cerul veșnic albastru" să înfăptuiască unitatea întregii lumi și a tuturor popoarelor sub stăpânirea lor. Ei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]