376 matches
-
Dar, presupunem, nu și ca jurnalist, secretar general de redacție, corespondent, bibliotecar sau scriitor. Remarcăm un final al naratologicului deschis, posibil, luminos („Sunetele noului blues se rostogoliră din difuzoare cu senzuală violență, topind din puterea luminii, lăsând sala în stăpânirea semiîntunericului și a umbrelor”), ca o binecuvântare întru amintirea unui confrate în ale gazetăriei, Tiberiu Iancu. Petre Barbu Profiluri temperamentale Scriitorul Petre Barbu preferă terifiantul cotidian, ca și cum în structura sa genetică doar stranietățile, monstruozitățile de limbaj, scenele dezolante, tonusul blazat, măștile
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
ha, ești mazilit, Constantin bei”. Domnul începu iar să zgâlțâie. Tremura de-i clănțăneau dinții în gură. Marica mai întinse un macat peste el. Ușa se deschise, lăsându-i să intre pe Constantin, Stanca și Ștefan. Vodă-i zări prin semiîntunericul odăii și, încercând să le zâmbească, scoase un vaiet de durere. — Ce are? întrebă Stanca, arătând printr-o mișcare a capului spre voievodul care ațipise. Doamna Marica duse un deget spre buze și șopti abia auzit: — Brâncă... Stanco, ai grijă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
când au cântat formațiile: Phoenix, Sideral, Sincron, Carusel, Sfinx, Semnal M, Mondial, Roșu și Negru...Acum, era curioasă cum este Într-o asemenea discotecă. De la intrare a simțit acel aer “străin”. Se vorbea În franceză, engleză, germană, cehă, etc. Era semiîntuneric. Se vedea jocul de culori de la orga de lumini care lumina ringul de dans. La pupitru se afla un tânăr DJ care se ocupa cu muzica și care mai spunea câte o glumă din când În când, În limba
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
la revedere de la ei și s-a Îndreptat spre hotelul unde locuia. Era o noapte aidoma nopților albe din iunie de la Sankt Petersburg; cerul era senin și plin de stele iar luminile de pe străzi erau toate aprinse. Ieșiseră de la semiîntuneric la lumină, de la zgomotul muzicii la liniște, așa că noaptea aceasta li s-au părut o noapte de vis. Au mers ținându-se de mână până la hotelul unde era cazată Diana, care nu era așa departe. Hotelul era Împrejmuit de un
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
ea refuză să-i facă o relatare detaliată. Era vizibil nedumerită. Repeta întruna că el stătuse tot timpul întins lângă ea pe podea și că trebuia să știe despre ce discutaseră. Reproducea o frază, apoi se uita la el în semiîntunericul din dormitor, clătinându-și capul ca și cum ar fi vrut să spună: "Chiar vrei să auzi asta din nou?" Atunci ea, cu un aer surprins, îi permitea lui să obțină prin lingușeli și vorbe frumoase cuvintele exacte și înțelesul lor precis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
de onoare ai patronului care se pregătise cu bunătăți de tot felul. Trei dintre ei întârziaseră și căutau grăbiți numărul casei; erau fără mașini deci aveau intenții clare... să petreacă împreună cu prietenii pe care îi vedeau atât de rar! Din semiîntunericul străzii se ivi o umbră, colonelul o recunoscu: - Ce faci mamare? Pe-aici locuiești? - Da! Dar ce număr căutați? - 183! Răspunse unul dintre ei. După ce le arătă casa, curioasă vru să afle amănunte, - Dar ce faceți acolo domn colonel, că
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
și viteza palmelor care sfârâiau pe pielea goală a trupului frumos bronzat ce le-am auzit la trecerea mea țopăită, cu un crac pe un picior și cu celălalt în aer, cu T-shirt-ul înhămat doar la un umăr, pipăind în semiîntunericul verandei cu piciorul să nimeresc tenișii mei chinezești, nu vreo pereche de pantofi cu tocul în față dintre cei ai lui taică-su. Ați auzit vreodată cum sfârâie un strop de apă căzut într-o tigaie cu ulei încins? Ei
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
prin aceleași procedee comice de autohtonizare și inversare parodică a tiparelor mentale: Intrând pe ușa mascată de trupul superb al unei tătăroaice mascate de trupul masiv al unui eunuc, Metodiu se opri zgâit în prag: în camera cufundată într-un semiîntuneric plăcut și din care se zvoneau sunete dulci de liră, se aflau șapte tătăroaice tinere, toate una și una, unduindu-se ușor în jurul unei mașinării ciudate. Într-un colț, așezat pe perini și trăgând dintr-o lulea de fildeș ținută
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
anvelope uzate, acesta era gol. Am dat la o parte zăvorul de la ușile duble ca să o las pe Inge să intre Înăuntru și apoi le-am zăvorât la loc. Am rămas tăcuți un moment, uitându-ne unul la altul În semiîntuneric, și aproape că mi-a venit să o sărut. Dar există locuri mai bune decât un garaj nefolosit din Kreuzberg În care să săruți o fată frumoasă. Am traversat curtea și când am ajuns la ușa din spate a pensiunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Rămasă goală, nu s-a întins "voluptuos" pe pat, ca în scenele clasice, ci a rămas în fața mea, mîngîindu-mă și strîngîndu-mă-n brațe. Abia apoi ne-am lăsat amândoi pe sofaua cu cearșafuri boțite. Toate femeile rămase goale sânt frumoase în semiîntunericul albastru al serilor de iarnă, au toate atunci ceva grav și vrăjitoresc... întîlnirea noastră a fost scurtă, stângace și violentă. Paroxismul m-a golit parcă nu doar de conținutul canalelor seminale, ci de toate viscerele corpului meu, dizolvate într-o
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
care este acela deocamdată. Portul din Aberdeen se Întrezărea prin geamul mașinii, cenușiu și sărăcăcios. Un grup de vase comerciale erau ancorate la mal, cu vopseaua lor În tonuri vesele de galben și portocaliu estompată din pricina ploii. Luminile scânteiau În semiîntunericul după-amiezii, În timp ce containerele erau ridicate din vagoanele-platformă În ambarcațiunile trase la țărm. Logan și Watson se Îndreptau din nou către locuința lui Richard Erskine din Torry. Cineva Își amintise că Îl văzuse pe dispărut. O oarecare doamnă Brady văzuse un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
nu-și putea crede urechilor. — Și deci mă scoateți azi din joc? Sergent, eu nu fac nimic. Standardele Profesionale nu-mi permit. Mă depășește situația asta. Camera de anchetă era goală, cu excepția lui Logan și a hârtiilor sale. Stătea În semiîntuneric, cu o cană de cafea rece pe masă lângă un pachet de Maltesers pe jumătate mâncat. Încerca să nu tremure. Cuțitul. Logan Își trecu o mână peste față. Se gândise multă vreme noaptea trecută. Întins pe acoperișul blocului turn, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
brusc seama de ceva. Ai confirmat cu doctorul lui, nu? Chiar e pe moarte, nu? Nu face mișto? — Am verificat. Chiar e pe moarte. Aprobă din cap, cu vârful țigării aprinse mișcându-i-se În sus și-n jos În semiîntuneric. — Bietul Doug. Dintr-un motiv oarecare, lui Logan i se părea greu să-i pară prea rău pentru individ, dar Își ținu gura Închisă. În camera pentru interogatorii, Logan dădu jos fotografia lui Geordie Stephenson. Atât pe cea de la poliția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
oboseală; este o senzație acută, ce urcă Încet În corpul meu, tras În jos fără nici o dorință de a se ridica la verticală și a umbla. În fiecare dimineață, simt că aș vrea să mai rămân În pat, ocrotit de semiîntuneric, incapabil de a activa o minimă energie; nu am decât un sentiment de mare rușine, rușinea de a nu fi străbătut de nici un elan, de nici un impuls, de nici o voință; m-aș Înfășura În Întunericul placentar din care am ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fac bine, vreau ca din pieptul meu să mai izbucnească o dată răcnete de bucurie, de izbândă. Sunt fericită pentru că viața mi-a zâmbit a doua oară. Prima a fost aceea cu Șerban, iar acum am simțit o fericire asemănătoare sublimă. Semiîntunericul... gheața lucie... luminile becurilor... 18 decembrie 1959 (vineri) A Început să-mi iasă axelul. Sunt În culmea fericirii. La școală nu m-am dus și au dat extemporal la geografie. Nu-i nimic... Ce bine-mi pare că merge bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de știință sovietici lucrează la instalarea primului ciclotron atomic din R.P.R. Departe, În stepe, un nou viscol, așteptând. Ninge În noaptea de demult. Un fel de a fost odată ca niciodată că ninge. Ochii nu ți se Închid. Privești În semiîntuneric și vezi doar un colț din preșul de cârpe vechi multicolore. Sărăcia, pentru a fi călcată În picioare. Tu, aici, neștiind ce aștepți mai mult, somnul sau dimineața de Crăciun. Aștepți sub plapumă. Toată ziua ai stat la coadă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
șterge cu dosul mânecii steaua de sticlă raster și Închide ușa, retezând roșul mantalei cu un scârțâit scurt. Iar el Îl vede pe tată-su, manta cu chipiu, Încliftat cu centură și cu pistolul la brâu, contur nesigur presărat În semiîntuneric, dispărând din cadrul ușii. „Pa, servus! Și fă o ciorbă de miel... Știi tu!” Bocăne repezit cizmele pe scările de lemn. „Trăiți!”, apoi portiera trântită și duruitul mașinii stingându-se În dimineață. „Urziceleee! Urziceleee!”... Tăcerea. Precupeața s-a Îndepărtat, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
lucru cărând un șpan, stivuind piese sau ascuțind capetele vidia ale cuțitelor de strung la secția polizare, de lângă vestiar. Acolo Îți Încerci așteptarea și, când vrei să te Înapoiezi la strung, o mână te cuprinde energic și te duce În semiântunericul dintre două dulapuri metalice. Simți ceva cald și umed peste buzele tale, o mână te apasă pe ceafă răvășindu-ți părul și ești sufocat aproape, când dinți mici Îți mușcă buza de jos, mâna ți-e Împinsă pe sub un maieu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și lista de cumpărături și le aruncă la coș, pentru ca biroul să fie În sfârșit gol și pregătit pentru lucru. Se duse În bucătărie să-și facă Încă o ceașcă de cafea și, În timp ce aștepta să fiarbă apa, stând În semiîntuneric, Își aminti luminile Înserării În Ierusalim, cu treizeci de ani În urmă, În strada Agrippa, la ieșirea din cinematograful Eden, la câteva săptămâni după excursia sa În Grecia. Yael Îi spusese atunci: Da, Effy, te iubesc destul de mult și Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
gîndurile lumii sînt numai ale tale. De tine născute, de nimeni înțelese. Degeaba te-ai lovit. Uite, rănile tale au căzut asupra noastră.” Și văd părinți, copii, iubite sîngerînd... „-Iertați-mă!”-strig. „-Nu mă lăsați, judecătorilor!” Tresar și mă trezesc în semiîntuneric. Aceeași cameră care arată jalnic e pustie acum. Probabil că injecția pe care mi-a făcut-o a fost, totuși, un sedativ. „-Nu te amăgi! Nu te minți!”-răsună limpede vocea. Aș fi voit să mă gîndesc ca și cum aș naște
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
probabil le durea și pe ele de noi. În afară de asta, e posibil să ne fi simțit oarecum protejați, prin subconștient mijindu-ne senzația că sîntem feriți sub umbrela domnului profesor cu dragoste, ne apără el cumva, Peter O’Toole În semiîntuneric, n-o să ne lase să ne ia miliția. Faptul că existau aceste conspirații literare constituia, poate, o provocare, un rozitox, un ochi triunghiular de pisică, dar presupun că nu ne lua nimeni În serios. Bun, grupul nostru a fost supravegheat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-l sărute, o oprește Întrebînd-o dacă-și imaginează că l-ar putea săruta cineva pe gură pe De Niro, În realitate, sau pe Johnny Depp, În film, care stătea pe scaunul din spate. Scurtă demonstrație de postmodernism excelent balansat În semiîntuneric. Dreams: solo soprană În față, background - vechi coruri liturgice bulgărești, peștele cu ochii plasați pe-o singură parte străbate-n diagonală ecranul. Și cîinele alb se plimbă prin film, dar este singurul ce apare și În vis și-n realitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și producând valuri înspumate când se opri grațios, dar cam zgomotos, la marginea pontonului. Peste câteva secunde, se deschise o ușă și șuvițele blond cenușiu ale celei mai bine plătite editorialiste britanice ieșiră la iveală. — Roddy? rosti ea, privind în semiântuneric. Fii, te rog, un scump și ia valiza asta. Îi întinse valiza și se strecură afară, urmată de un personaj foarte bronzat și musculos, cu umeri lați și maxilare puternice, care sări în urma ei și închise ușa cu un singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dezvăluită privirii sale lacome. Dur și cu capul pe umeri cum era, atât de obișnuit să prezideze ridicarea și distrugerea unor uriașe averi financiare, îi venea să plângă. Situația era disperată. Ceva trebuia făcut. În timp ce bântuia pe la marginile studioului în semiântuneric, salvarea se prezentă sub forma unei scări proptite de un panou de decor. Își lipi urechea de cartonul gipsat. Thomas auzea vocile actorilor de cealaltă parte încercând să înregistreze două dintre scenele din dormitor. Își ridică privirea și observă două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
decât să rămân aici, dar ea mă ține Într-o lesă foarte scurtă. Te sun eu mai târziu, bine? Biroul era, bineînțeles, pustiu, toate fetele luau de bună seamă masa la Pastis cu prietenii lor bancheri. M-am așezat În semiântuneric la biroul meu, am inspirat adânc și am format numărul. Din fericire, Monsieur Renaud, recepționerul meu preferat de la Ritz, era acolo. — Andrea, draga mea, ce mai faci? Suntem Încântați să le avem din nou aici pe Miranda și pe gemene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]