386 matches
-
asta”. Și mi-a dat ligheanul ăsta - spuse Cosette, înduioșată, ștergându-și o lacrimă. Episodul 60 COSETTE NU SE MAI SATURĂ DE POVESTIT Ultimele vorbe ale Cosettei sa stinseră și-n camera ce începea să se cufunde într-un dulce semiîntuneric, Broanteș simți nevoia să facă un gest tandru, s-o mângâie pe fată. în decursul istoriei, în vremea când ieșind aplecați și ușor buimaci din peșterile de la Neanderthal, oamenii se răspândeau care-ncotro în păstori și-n agricultori, asemenea gesturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu pantofii pentru sport. A, da, și mirosul. În capătul îndepărtat erau două uși care dădeau într-o sală de mărimea unei săli de sport, cu un balcon care o înconjura pe trei laturi. Am clipit, obișnuindu-mi ochii cu semiîntunericul. Ferestrele din tavan erau acoperite cu hârtie neagră. Era o diferență față de găinațul porumbeilor. Fascicole de lumini colorate străluceau de-a lungul balconului, dar principala sursă de lumină era o bucată de material agățată de cel de-al patrulea perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Suki Fine, scoțându-mi ochelarii de soare. Doamne, este chiar întuneric aici, nu? Este o zi foarte însorită, doamnă. Dar îndrăznesc să vă spun că după un timp ochii vi se vor obișnui cu întunericul. Am clipit, și nu din cauza semiîntunericului. Cine era această persoană, fratele geamăn al lui Jeeves? Spuneți-mi, sunteți cumva persoana care este de serviciu de obicei? l-am întrebat, apropiindu-mă de birou pe covorul verde, care traversa podeaua cu gresie. Este foarte greu să mergi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ploaia a rămas singurul lucru pe care se putea da vina. — Vârsta dumneavoastră, domnișoară? s-a interesat recepționera. Ei bine, asta era o Întrebare enervantă și complet inutilă. Zeliha se Încruntă la recepționeră de parcă aceasta s-ar fi aflat În semiîntuneric și ar fi trebuit să-și mijască ochii ca s-o vadă mai bine. Brusc, Își aminti adevărul trist despre ea: vârsta ei. Ca multe alte femei care fac lucrurile Înainte de vremea lor, Zeliha era tulburată de faptul că, până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nebunie. Abia aștepta sara, nu-și găsea astâmpăr; n-asculta nici glasurile care o întrebau, nici nimic, intra în întuneric, se ducea; și târziu se întorcea, se furișa pe ușă. Maică-sa ridica un cap mare, cu părul zburlit, prin semiîntunericul împrăștiat de lampa cu fitilul micșorat. Cu glas mustrător, cu neliniște, îngâna: — Ce ți-i de cap, fată? Unde te duci? Am să te spun lui tatu-tău și are să fie rău de tine... Fata încrunta sprâncenele fără să răspundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
care este acela deocamdată. Portul din Aberdeen se Întrezărea prin geamul mașinii, cenușiu și sărăcăcios. Un grup de vase comerciale erau ancorate la mal, cu vopseaua lor În tonuri vesele de galben și portocaliu estompată din pricina ploii. Luminile scânteiau În semiîntunericul după-amiezii, În timp ce containerele erau ridicate din vagoanele-platformă În ambarcațiunile trase la țărm. Logan și Watson se Îndreptau din nou către locuința lui Richard Erskine din Torry. Cineva Își amintise că Îl văzuse pe dispărut. O oarecare doamnă Brady văzuse un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
nu-și putea crede urechilor. — Și deci mă scoateți azi din joc? Sergent, eu nu fac nimic. Standardele Profesionale nu-mi permit. Mă depășește situația asta. Camera de anchetă era goală, cu excepția lui Logan și a hârtiilor sale. Stătea În semiîntuneric, cu o cană de cafea rece pe masă lângă un pachet de Maltesers pe jumătate mâncat. Încerca să nu tremure. Cuțitul. Logan Își trecu o mână peste față. Se gândise multă vreme noaptea trecută. Întins pe acoperișul blocului turn, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
brusc seama de ceva. Ai confirmat cu doctorul lui, nu? Chiar e pe moarte, nu? Nu face mișto? — Am verificat. Chiar e pe moarte. Aprobă din cap, cu vârful țigării aprinse mișcându-i-se În sus și-n jos În semiîntuneric. — Bietul Doug. Dintr-un motiv oarecare, lui Logan i se părea greu să-i pară prea rău pentru individ, dar Își ținu gura Închisă. În camera pentru interogatorii, Logan dădu jos fotografia lui Geordie Stephenson. Atât pe cea de la poliția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pentru mine, care Îmi risipesc toți anii navigând pe mare...“ Și totuși el nu avea sentimentul risipirii, nu trăia speranța prezentă, implicită În conștiința unei risipiri. Simțea numai că viața i se refuză. „Rosalind, Rosalind!“ A rostit Încet cuvintele În semiîntuneric până când camera s-a umplut parcă de ele, briza sărată și umedă i-a udat părul, iar briciul lunii a tăiat bolta, făcând draperiile să ia o Înfățișare Întunecată, spectrală. A adormit. Când s-a trezit, era foarte târziu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
vremea când tatăl meu obișnuia, în nopțile lungi de toamnă-iarnă, să le citească ore întregi câtorva vecini pagini din Alexandre Dumas, Mihail Sadoveanu, Lev Tolstoi. Pe atunci, lectura se făcea la lumina lămpii, iar umbrele din paginile cărții coborau în semiîntunericul camerei și-l populau până după miezul nopții. Mai târziu în copilărie, am citit tot ce citea tata, apoi am descoperit biblioteca sătească, apoi pe cea școlară, dar și pe cele ale unor persoane private. Nu vreau să dau o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
la intrare, cu ochii bine închiși, parcă pentru a le da timp să facă trecerea de la soare la umbră. În definitiv, nu dormise în noaptea aceea și trebuia să fie deosebit de atent. Deschise pleoapele încet, permițându-le pupilelor să exploreze semiîntunericul, aerul care semăna cu umbrele, cu apele tulburi ale unei bălți. Era vară; peisajul oferea doar câtva culori șterse, iar simțurile îi erau în cea mai mare parte copleșite de întuneric și de lumină aflate într-o totală opoziție. — Oh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ea refuză să-i facă o relatare detaliată. Era vizibil nedumerită. Repeta întruna că el stătuse tot timpul întins lângă ea pe podea și că trebuia să știe despre ce discutaseră. Reproducea o frază, apoi se uita la el în semiîntunericul din dormitor, clătinându-și capul ca și cum ar fi vrut să spună: "Chiar vrei să auzi asta din nou?" Atunci ea, cu un aer surprins, îi permitea lui să obțină prin lingușeli și vorbe frumoase cuvintele exacte și înțelesul lor precis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
și lista de cumpărături și le aruncă la coș, pentru ca biroul să fie În sfârșit gol și pregătit pentru lucru. Se duse În bucătărie să-și facă Încă o ceașcă de cafea și, În timp ce aștepta să fiarbă apa, stând În semiîntuneric, Își aminti luminile Înserării În Ierusalim, cu treizeci de ani În urmă, În strada Agrippa, la ieșirea din cinematograful Eden, la câteva săptămâni după excursia sa În Grecia. Yael Îi spusese atunci: Da, Effy, te iubesc destul de mult și Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
peste mașinile de scris; ceilalți, așezați pe scaune șubrede de birou sau pe paturi de campanie, trăgeau un pui de somn. Obloanele erau deschise, dar la umbra enormei clădiri vecine nu era niciodată multă lumină, doar un soi de permanent semiîntuneric. — Salut, matelot! a zis ea. — Ia te uită, a exclamat unul dintre ei rezemându-se de spă tarul scaunului, a venit Jakarta Jane, iubita armatei! Cu ce ocazie ne faci această nemaipomenită onoare? — Nici o ocazie, m-am gândit să dau
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
străinii, ei Însă Îi plăcea acolo, mai cu seamă seara. Zgomotul neîncetat provocat de feluritele ocupații, ciocnetul tigăilor și al veselei, bușitul surd al sacilor descărcați din camioane, clinchetul nedeslușit de obiecte metalice, toate acestea Îi făceau bine, pentru că În semiîntuneric era ușor să-ți imaginezi că În furnicarul ăsta orașul nu se schimbase În ultimele două sute de ani. Prinsă În labirintul de fundături și de ulicioare fără nume, nu vedea nici blocuri-turn, nici monumente din beton ori statui de sticlă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și viteza palmelor care sfârâiau pe pielea goală a trupului frumos bronzat ce le-am auzit la trecerea mea țopăită, cu un crac pe un picior și cu celălalt în aer, cu T-shirt-ul înhămat doar la un umăr, pipăind în semiîntunericul verandei cu piciorul să nimeresc tenișii mei chinezești, nu vreo pereche de pantofi cu tocul în față dintre cei ai lui taică-su. Ați auzit vreodată cum sfârâie un strop de apă căzut într-o tigaie cu ulei încins? Ei
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
pe sol. Ploaia trebuie că avusese proporții deluviene. Gosseyn avea "norocul" să se afle într-o pădure cu frunze capabile să înmagazineze un fluviu. Scrută împrejurimile trunchiului lângă care îl prinsese ploaia Nu era deloc ușor să distingă ceva în semiîntuneric, dar i se păru că undeva, nu foarte departe parcă se întrezărea o zonă ceva mai luminoasă. O apucă în acea direcție și în două minute ajunse la un fel de prerie. O vale se întindea în fața lui. La dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
aprindea luminile din living-room, Gosseyn încă se mai întreba la ce surpriză trebuia să se mai aștepte Își luă pijamaua și se îndreptă spre dormitorul cufundat în întuneric. O mișcare într-unul din paturi îl făcu să se oprească. În ciuda semiîntunericului, Gosseyn recunoscu imediat cine era. Fata se ridică cu o grație indolentă și căscă. ― Nu s-ar putea spune că ne plimbăm, nu-i așa? ― zise Patricia Hardie. 31 Gosseyn se lăsă brusc să cadă pe celălalt pat. Ușurarea cc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
gîndurile lumii sînt numai ale tale. De tine născute, de nimeni înțelese. Degeaba te-ai lovit. Uite, rănile tale au căzut asupra noastră.” Și văd părinți, copii, iubite sîngerînd... „-Iertați-mă!”-strig. „-Nu mă lăsați, judecătorilor!” Tresar și mă trezesc în semiîntuneric. Aceeași cameră care arată jalnic e pustie acum. Probabil că injecția pe care mi-a făcut-o a fost, totuși, un sedativ. „-Nu te amăgi! Nu te minți!”-răsună limpede vocea. Aș fi voit să mă gîndesc ca și cum aș naște
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
aerul încăperii, o pulbere fină ca polenul, care provocă celor doi o criză de strănutat. Când se dezmetici puțin și când prăfăria din aer se rarefie, Filip se putu uita în interiorul lăzii. Ceea ce văzu îl surprinse și mai mult. Din semiîntuneric fu străpuns de privirea de sticlă a unui leu cu gura roșie căscată și un picior ridicat într-o poziție care se dorea a fi amenințătoare și terifiantă. După câteva clipe de stupoare mută, Filip pufni în râs căci leul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
se balansa în stânga și-n dreapta, ridicând prora peste valuri uriașe în urma cărora pupa cădea peste golul rămas. Cerul întunecat îi alungase pe toți turiștii în cabine. Primiseră prosoape în plus și fuseseră rugați să nu iasă pe punte. Din semiîntunericul cabinei nu puteau decât să ghicească ce se petrecea deasupra. Restaurantele și toate sălile de pe vas fuseseră închise, paharele, vesela și șezlongurile fuseseră strânse, iar televiziunea cu circuit închis nu mai funcționa. Majoritatea călătorilor zăceau în cabine, doborâți de răul
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
de dincolo de primele două. Mai tăceți odată, paparudelor, să fim cu multă băgare de seamă, acum, uite, acum, că a prins a se Înamurgi. Acum, cât Încă Întârzie să se aprindă becurile. Că acum e mai cu foc. Așa! Pe semiîntuneric. Hai! Gata! Pliscul! Uite. Ea se ridică și se duce pușcă spre el. E foarte aproape de genunchii lui. Uite-l! Uite-l și pe dânsul. Că se pregătește s-o apuce. Nu-i vine bine, Îl Încurcă ceva, de pe bancă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
morților, ospătându-se cu lumina selenară ce izvora din ea. - Dar dumneavoastră cum o vedeți? - Tot ca pe-o colivă, râse oaspetele. Păi, cum altfel? Râsul musafirului se suprapuse cu scârțâitul unei uși, ce se deschidea și se Închidea În semiîntuneric, mișcată de curent. - Poate găsiți o comparație mai potrivită. - Găsesc, cum să nu găsesc, se Însufleți oaspetele, și gura Începu să-i turuie ca o morișcă: vacă, bou, cap de călugăr, pană de cauciuc, lebădă, lătrat de câine, ceas de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
știa exact cum arată o bacantă, dar și-o Închipuia astfel, Împodobită din cap până-n picioare În flori și fructe de tot felul. E drept că aici florile lipseau - și totuși trupul slăbănog al domnișoarei Lily Fundyfer strălucea, luminând În semiîntuneric, acoperit cu sute și mii de bucățele de confeti ce pluteau În jur. Amintindu-și acum de această scenă, Noimann fu cuprins de un sentiment nu tocmai plăcut. Pur și simplu Îi era groază de toată nebunia ce se petrecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
atâta doar că straiele celui întins pe pat erau noi și curate, părea gătit ca de sărbătoare...). „Nu, nu“, am spus, „n-aș vrea să vă tulbur odihna“. El și-a culcat capul pe pernă, zăcea liniștit, mă deprinsesem cu semiîntunericul din odaie, începusem să deslușesc până și ochii bătrânului, acoperiți de o pieliță albăstrie, Spiritul-Femeie a vrut să-mi dea ceva de mâncare, n-am primit, „Ia măcar un ou“, zicea, am luat un ou fiert, nu l-am mâncat
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]